Experiența Sfinților Paisie și Porfirie; mimarea lor în filme – p. Nicolae Ludovikos

Ascultați un cuvânt din experiența personală a reputatului profesor universitar Nicolae Ludovikos despre întâlnirile sale cu Sfântul Paisie, în principal, însă și cu Sfântul Porfirie. Cuvântul este generat de încercarea încropirii unui film cu Sfântul Paisie.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Vedeți, există acea serie de filme în apariție despre Sfântul Paisie. Am văzut vreo două episoade și mi s-au părut … în sfârșit! Ce poți spune despre sfințenie? Ce poți prezenta? Știți cât de greu este să se facă un astfel de film? Eu tremur, nu știu cum se vor sfârși următoarele episoade. Nu pentru că producătorii ar fi incompetenți. De fapt, sunt foarte buni, și mulți dintre ei au o dorință puternică să ofere ceva prin intermediul acestui film. Însă vorbim de prezența și sălășluirea lui Dumnezeu înlăuntrul omului. Eu l-am cunoscut pe Părintele Paisie; vreme de 14 ani am vorbit cu el. Această relație m-a marcat pe viață. … Însă nu am o astfel de percepție pe care o au mulți. Pricepeți? Ei cred că într-un mod magic se anulează … și se face o proiecție a diferitelor idei narcisiste despre un om. Se face o confuzie totală și, prin asta, se pierde sensul Bisericii, și sensul sfințeniei însăși se transformă într-o ființă supranaturală, care nu se regăsește în Părintele Paisie. Despre el am cu totul o altă părere.

Experiența personală cu Sf. Paisie

Da, avea harisme suprafirești, și eu vă pot adeveri asta, dar, concomitent, avea modul de a arăta permanent înrădăcinarea sa în Biserică, în realitatea harului și a Sfintelor Taine. Ați priceput? În realitate, pentru mine [conta] această transparență absolută a afirmării omului concret și a nevoilor sale reale. Iubea cu adevărat oamenii și îi păsa de ei. Intra concret în problemele lui, îl durea cu adevărat – ca și cum ar fi fost problemele sale. Și Părintele Porfirie era la fel. Însă aceste elemente ale comportamentului său sunt cel mai greu de înțeles. Pricepeți? Și toți oamenii se concentrează pe minuni, pe prorocii, pe transcendențe, pe zboruri. Înțegeți ce vă spun acum? Însă primele le-au născut pe celelalte.

Intelectualismul

Pentru mine e impresionant când privesc în urmă și îmi amintesc de experiențele cu oamenii care m-au adus în Biserică; nu aș fi venit niciodată dacă nu i-aș fi cunoscut. Și să nu se supere teologii care ne vor auzi. Spuneam unui prieten dintre aceștia: „Dac-aș fi citit cărțile tale [teologice] nu m-aș fi apropiat de Biserică. Ceea se spui tu pot găsi: o părticică la stoici, alta la Heidegger, destule părticele în tradiția lui Freud. Ai impresia că spui ceva impresionant? Însă în acele experiențe întruparea era prezentă.

Ce înseamnă asta? Infinita deschidere a creatului către necreat. Firea lucrează mai presus de limitările ei, după cum spune Sf. Maxim. Să fie omul prezent acolo! Însă nu acest lucru era important! Semnificative erau premisele antropologice, duhovnicești și morale ce au dat naștere [întrupării] și care o încadrau. Acea simțire pe care o aveai cu Sf. Paisie – că aveai o relație exclusivă cu el și că toată lumea era a ta.

Am început zicând că mulți oameni spuneau că au avut o relație specială cu Sf. Paisie. Și erau un milion de oameni care au avut „o relație cu totul specială”. Aceasta e taina deoființimii! Acesta exista în toți; și toți erau înlăuntrul său. Ați priceput? Aceste lucruri trebuie să le explicăm și să le conectăm cu realitate Bisericii. Ați înțeles ce spun? Ca să se arate cât de prețioasă e viața în Biserică, prin ea însăși. Ci nu o alergare statică aiurea a cuiva care nu știe ce i s-a întâmplat. Și deodată începe să vorbească de cele viitoare și de cele din trecut. Și asta e important chiar dacă nu e vorba de nicio minune care să fi pornit vreodată de la acel om sau de la altcineva. Vă spun că minunile sunt impresionante!

Sfântul Porfirie

Când l-am cunoscut pe Părintele Porfirie, după ce m-a terminat cu cele ce mi-a spus că voi face în viață, zâmbind … – nu voi uita! – o spun ( bine, mulți prieteni intelectuali nu mi-o iartă pentru că n-au priceput cum trebuie să vadă aceste lucruri). Parțial, au dreptate. Oricum, n-ar trebui să vedem aceste lucruri ca explozii individualiste a unui superman care se transformă în fața ta într-o supernovă. Nu! Mă privea în ochi și mi-a spus: „Acum, la bătrânețe, citesc poezii, dar nu le înțeleg, pentru că voi, tinerii, sunteți complicați. Tu, care știi toate acestea, vrei să mi le explici?”

Și a început să-mi recite versuri ce nu erau publicate și la care nu avea cum să aibă acces. Ca să vă arăt că harul dumnezeiesc m-a inspirat să vă spun câteva lucruri. Dacă cineva se agață doar de minuni, poate pierde într-adevăr sensul întregii situații. Ideea constă mult mai mult în modul în care ai plecat de acolo și ai simțit că e [ca la] Înviere, că ai trăit Paștele. Simțirea că acest om există pentru tine; un lucru straniu, inexplicabil.

Eu nu știu dacă cineva a simțit că exist pentru el, poate unii au simțit-o. Mi-aș fi dorit foarte mult acest lucru. El era acolo pentru tine. Se dăruia întru totul ție, 100% .

Paradoxuri antropologice

Priviți aici unde ajung aceste paradoxuri antropologice. Dacă cineva știe câte ceva din psihologie și filosofie, mintea lui începe să lucreze la viteze foarte mari. Ați priceput? Exact același lucru se întâmplă și cu Dumnezeul treimic, în care unirea absolută a firilor nu e unire, firea e una, … Această una e atât de puternică ca și celelalte trei una nu o anulează pe cealaltă.

Și putem vedea aici că existase toată acea premisă duhovnicească în spatele acelor harisme, ce merită a fi decodificate ca să poată avea un înțeles pentru noi. Altfel, ne vom afla cu toții prorocind alcătuind o mulțime sălbatică de oameni care adoră lucruri care nu știm dacă au vreun sens, și nu se va deosebi dăruirea noastră pentru acestea față de aceea pentru orice lucru înalt, minunat, din lumea de aici sau din cea suprafirească.

Structura Bisericii este harismatică

Acești oameni erau purtătorii unei vieți de o calitate foarte mare. Și nu doar ei. De altfel, atunci când cineva e capabil să recunoască aceasta, o va putea vedea și în oameni care nu au astfel de daruri. Nu e nevoie de astfel de harisme pentru ca viața să aibă calitate, poate să nu aibă nicio harismă exterioară, cu toate acestea să poarte o calitate minunată a vieții, care e necesară pentru viața lumii. Teologii trebuie să … aceste lucruri. Nu e așa? Nu e vorba doar de unii așa-ziși „harismatici”. Unul dintre aceștia a fost Origen. Purtăm în noi această dezbinare teribilă și o „plătim” până astăzi.

E vorba de toată strădania Tradiției de după Origen, începând de la Macarie ajungând treptat la Sf. Dionisie Areopagitul și Maxim Mărturisitorul, așa cum am scris în cartea despre eclesiologia termenului omoousios. În încercarea de a crea din nou o Biserică purtând și interpretând duhul autentic al Bisericii primare, într-un mod în care nu se separă harisma de structura Bisericii; ceea ce înseamnă – cu alte cuvinte – că structura Bisericii e una harismatică.

Aceasta e toată realitatea! A exprimat-o remarcabil Sf. Maxim Mărturisitorul, mai mult decât Sf. Dionisie Areopagitul în felul în care o descriu în cartea mea „Eclisiologia apofatică a lui omoousios”. E modul în care a descris structura harismelor și harismele înseși. Precum și participarea la har și, de asemenea, și desăvârșirea și „nedesăvârșirea” Bisericii aici pe pământ.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!