Părintele Efrem din Arizona: lucrarea de misiune
5 noiembrie 2022
Bolile psihice, Depresia: cauze și tratament; Ortodoxia în Germania – p. Athanasie Ulea, p. Teologos
6 noiembrie 2022
Am selectat pentru voi și în această săptămână întrebările trimise de cititorii site-ului nostru, cărora le-am răspuns din darul lui Dumnezeu. Subiectele întrebărilor au legătură cu articolele și clipurile pe care le-am publicat de curând și vizează teme importante ale vieții duhovnicești precum: spovedania, lupta cu gândurile, răbdarea….
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Lipsa ta de constanță. Trebuie să ne silim să fim constanți.
Animalele sunt date pentru om slujitoare și să-L slăvim pe Dumnezeu sau exemple bune sau rele pentru noi în anumite lucruri. Nu au iubirea și relaționarea omului. Nu ne înțeleg.
Nu te închide. Să-i saluți și să-i iubești însă să nu ai multe cu ei. Pe de altă parte să fii foarte iubitoare și să dai daruri, dacă se rânduiește.
Așa este. Facem ce putem. Ispita bolii ni se socotește ca și cunună.
Nu dăm explicații decât numai dacă cere preotul.
Nu, ascultă la toți, însă împlinește numai cele de folos. Este adevărat că Sfinții cer cele de folos. În cazul nostru, al păcătoșilor, de multe ori ne-am mândri și asta nu e bine.
Să le spui pe aceleași și să ceri sfat. Să te pregătești puțin înainte și să scrii pe o foaie cu liniuță lucrurile pe care le ai de spus. Dacă ești atentă atunci vei găsi lucruri noi.
E nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a ajunge la desăvârșire. Nimeni nu poate singur. Nimeni.
1. Prin rugăciune și depărtarea de acestea. Nu suntem dependenți de acestea. Deloc. Asta e o formă de drog.
2. Cititorii trebuie să se lupte să fie duhovnicești – să se despătimească și atunci vor ști ce să aleagă și astfel se vor rezolva foarte multe lucruri, inclusiv în presă.
Omul e liber. Dacă omul e spovedit și împărtășit regulat (o dată pe săptămână) nu se prinde.
Să nu te oprești și să nu dai atenție. Vrăjmașul vrea să te oprească. Tu continuă.
Da, ne putem mântui dacă avem dispoziția de ascultare, de deschidere față de Dumnezeu și oamenii prin care vorbește Acesta.
Acestea sunt tainele lui Dumnezeu – însă, în general, ca să existe iubire între noi și smerenie. Ce are unul nu are celălalt.
Sunt diametral opuse. Smerenia se face în cunoștință de cauză. Fii mai duhovnicească și o să înțelegi.
Să nu discutăm cu gândurile. Să ne concentrăm pe rugăciune, spovedanie și pe ceea ce avem de făcut.
Prin ascultare, întâi de toate. Răbdare și rugăciune și nădejde.
Să nu iei – dacă poți să nu dai atenție, e cel mai bine. Dacă poți să pleci și mai bine. Dacă poți să schimbi subiectul e cel mai bine..
Răbdare și rugăciune pentru ceilalți. Dacă e vorba de scandal și se ivește ocazia, să explicăm, însă să nu ne îndreptățim.
Păi, exact asta e cauza iadului. Să o facem – orice ar fi.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
32 Comments
Părinte, dacă noi nu putem face nimic bun fără harul lui Dumnezeu și fără Hristos, ce rost are să ne străduim? Sau ce mai înseamnă străduinta (“noastră”) în acest caz? În posturi, in fapte (mai) bune, in rugăciune mai multă..
Sau, altfel spus, silința.
Este păcat sau greșit sa credem în evoluționism (chiar dacă proiectat de Dumnezeu) ?
Este si pacat si gresit sa credem in evolutionism (Darwinism). Pacat este pentru ca negam pur si simplu Creatia Tatalui nostri. Iar gresit este pentru ca aceasta teorie nu are probe concrete si credibile privind evolutia speciilor dintr-o singura specie!
Întrebarea era oricum pentru părintele, dar răspunsurile tale sunt oricum eronate. După cum am precizat în întrebare, a crede în evoluționism nu înseamnă deloc a nega creația lui Dumnezeu, pentru că evoluția poate fi foarte bine tocmai modul în care Dumnezeu a creat lumea vie. Iar probele pe care aceasta teorie le prezintă există, sunt foarte concrete și serioase și sunt de multe tipuri: paleontologice, genetice, geologice. Trebuie să te informezi. Și sunt mult mai concrete decât orice probă (adică niciuna) pe care o avem pentru apariția deodată, în câteva zile, a plantelor și a animalelor pe pământ. Dovezile pe tru existența unor specii dispărute de plante, animale și microorganisme acum sute de milioane de ani sunt foarte clare și acceptate de toată comunitatea științificăde de specialitate.
Ce dovezi de sute de milioane de ani omule? Asa ai vazut tu pe discovery? Bati campii si campii nu au nici o vina ca tu crezi dovezile nedovedite ci doar prezentate ca dovezi. Darwinismul este negarea creatiei pt ca este opus diametral scripturii. Un parinte le raspundea darwinistilor cu expresia : daca omul se trage din maimuta vedeti ca voi nu v Ati tras destul.
Studiază și informează-te înainte să vorbești și să spui banalități, pentru că ești ignorant și nu știi ce vorbești și te mai și mândrești cu asta. Dovezile sunt geologice și paleontologice. Ăstea sunt două științe despre care trebuie să citești. Geologia evidențiază formarea diverselor straturi de pământ dea lungul istoriei scoarței terestre. Dacă tu nu înțelegi dovezile și nu crezi în știință și în date științifice e problema ta, iar știința nu are nicio vină pentru asta. Te mai și mândrești că tu nu te tragi din maimuță și că ești om, însă nu îți folosești capacitățile și abilitățile umane, adică tocmai rațiunea și capacitatea de a înțelege lumea, creația. Asta e mândria omului: sa te crezi cimpket separat și mai grozav decât restul lumii vii, când, de fapt, nu ai niciun merit și tot din pământ ai fost făcut, precum restul vietăților. Iar dacă omul se trage dintr-o și printr-o specie inferioară, mai exact dintr-un strămoș comun cu maimuțele antropoide actuale, nu înseamnă că omul și este maimuță, așa cum nu înseamnă că omul e pește sau chiar o celulă, care sunt strămoșii biologii dinainte sa apară primatele. Tocmai asta înseamnă evoluția, schimbare a structurii biologice. Și, mai curând, asta arata unitatea ontologica pe care omul o are cu întreaga creație, fiind făcut din pământ, așa cum se afla în unitate și cu Dumnezeu, pentru că are duhul Său.
Ce stiu e doar ca nu are nici o insemnatate evolutionismul. Viata este un miracol care apare ca expresie a lui Dumnezeu. Totul e sfant, totul e lumina lui Dumnezeu. Dansul da viata si o sustine.
Daca ar face schimbari bruste ca mutarea unui munte ne am speria. Asa ca le lasa pe toate cum sunt sa se schimbe cum doresc, incet, odata cu constiinta umana, cu credinta lor. Asa apare evolutionismul. O schimbare lenta intr un timp urias de mare datorita credintei noastre f mici.
Deci. Evolutionismul este expresia umana a fortei luminii noastre f mici careia ii ia f mult timp sa transforme ceva.
In schimb Hristos, Dumnezeu schimba tot intr o clipita.
Daca am avea suficienta credinta sa mutam un munte in mod curent. Atunci evolutionismul ar fi doar o gluma fara de folos.
Deci, evolutionismul este real pt cei cu f putina credinta.
Dumnezeu este pt cei care aduna boabe de mustar.
Prin evoluționism mă refer la teoria evoluției vieții și speciilor, inclusiv a omului, din alte specii de vietăți, și dintr-un strămoș comun, o celulă vie, de-a lungul istoriei pământului. Desigur, nici eu nu vad că ar avea mare însemnătate, că intra în conflict cu credința, sau că ar contrazice scriptura, dar de aceea l-am întrebat pe părintele Teologos, legat de implicațiile teologice ale teoriei, dacă ar exista.
Părinte, am observat un obicei mai dubios la noi la Biserică : uneori, când se citește Cazania, preotul (sau preoții, fiind doi) sună din clopoțel, pentru încheierea citirii, înainte să se termine citirea. Este firesc și obișnuit așa ceva?
Apoi, și mai adesea (chiar azi de exemplu), se întâmplă ca atunci când preotul spune : “cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”, să nu fie și să nu vină nimeni să se împărtășească, (aici fiind obiceiul împărtășirii adulților în posturi), ceea ce îmi pare iarăși ciudat, în condițiile care scopul Liturghii e tocmai împărtășirea. (deși, se întâmplă să mai fie împărtășiți copii mici, mai devreme, în timpul liturghie). Am auzit chiar un preot cunoscut criticând această situație a unei Liturghii fără împărtășire când se face chemarea.
Acesta întrebare, în cadrul celei pe care am mai adresat-o despre împărtășirea mai deasă, săptămânală, la care eu, de exemplu, chiar aș vrea să iau parte.
Este conștiința și inima același lucru, din punct de vedere duhovnicesc?
Buna Bogdan. Intru si eu in discutie sa iti spun ca poate lui Dumnezeu ii place sa ne vada dorinta ca fel de comunicare cu dansul.
Ma gandeam azi. Am citit pe undeva pe aici ca Hristos vrea sa ne considere prietenii sai.
Pai, cateodata vine dansul in vizita, alteori mergem noi.
Desigur ca dansul prin esenta sa are alte calitati si fara dansul nu se poate. Insa si noi avem alte calitati ca altfel nu ne ar dori drept prieteni.
Deci stradania asta e o forma de imprietenire respectuoasa si frumoasa.
Venim si noi cu ce avem mai bun, nu il putem lasa doar pe dansul sa vina cu toate bunatatile.
Asa se cladesc prieteniile trainice, adevarate si pline de iubire, cu silinta, sarguinta, voluntate, dorinta, dragoste….si un soi de copilarie sincera de a descoperi pe Tatal nostru bun si pe invatatorul nostru atat de drag Hristos.
Părinte, dacă Dumnezeu e trei persoane, asta ar însemna că sunt trei minți, trei cugete, trei conștiințe? Ceea ce ar putea presupune chiar trei Logosuri? Pentru că și în Proverbe se spune despre înțelepciune: “Când pregătea cerul, eu cu El eram… eu lângă El eram, una fiind în lucrare”, ca și cum ar două minți lucrând împreună.
Referitor la prima întrebare, cea cu scăderea dorinței de a te ruga sfintilor, mi se pare ceva normal sa îți scadă dorința, fiindcă Harul se retrage destul de rapid, asa cum susțin Sfinții Părinți și bineînțeles ca nu mai ai aceeași tragere și sfinți, Dumnezeu ți se par undeva departe și treci prin tot felul de stări…
Prin smerenie, răbdare și silința revine și Harul mai repede sau mai târziu. Punem gânduri bune de smerenie și redescoperim râvna.
Legat de animale, aș vrea să subliniez detaliu important din ce ați spus, părinte: “animalele sunt date pentru om slujitoare”, deci pentru a satisface nevoile sau necesitățile omului, nu pentru a satisface plăcerile și poftele acestuia. Să nu uităm că am pornit vegetarieni, înainte de cădere, în Geneza 1:29, și trebuie să tindem spre și să ne reîntoarcem acolo.
Iar în ziua de azi, majoritatea oamenilor chiar nu mai au nevoie de produse de origine animală sau ca animalele să le fie slujitoare. Desigur că unii oameni, precum eschimosii, au nevoie de animale pentru hrană, îmbrăcăminte si tracțiune, dar pentru majoritatea dintre noi, cu atâta abundență de produse vegetale, cele animale nu mai sunt necesare, ci doar cerute din obișnuință sau plăcere, creându-se o industrie, care, de fapt, abuzează animalele prin creștere intensivă și industrială, ceea ce e mai curând sclavie decât slujire.
Apoi, din experiența mea (adesea nefericită), aș spune că rostul animalelor e și pentru ca noi, oamenii, să practicam și să ne exersam compasiunea și grija față de ele și față de întreaga creație, ai cărei îngrijitori suntem. Și, prin ele și cu ele, să învățăm să fim mai buni și să ne vedem așa cum suntem în starea noastră căzută, adesea nu tocmai buni, ci chiar netrebnici, egoiști, insensibili și ignoranți. Iar animale, cu inocența și cu sensibilitatea lor, pot să trezească în noi sensibilitatea și inocența pierdute, și care s-au aflat doar în Hristos, Păstorul.
Inima e un organ iar constiinta are salasul in ea. De acolo porneste tot. E primul organ format in pantecul mamei. Acolo este caldura dragostei cu care ne a creat Bunul Dumnezeu. Acolo este iubirea. Cu inima ne indragostim. Cu inima suferim. Cu inima traim.
Iubirea de acolo poate fi amplificata doar prin constiinta care prin inteligenta sa inlatura frica de lume si viata.
Constiinta si iubirea sunt tot ceea ce suntem iar ele isi afla locasul in inima omului.
🙂 si acum sa zic si eu ce cred ca raspuns la prima intrebare cea referitoare la rugaciunea catre Sfinti.
Poate pt ca nu au mai plecat de langa tine nu mai ai asa ravna.
Ca un bebe mic care plange dupa mama asa suntem si noi.
Vine mama, ne leagana, ne mangaie, apoi isi face de lucru prin casa. Insa noi nu mai plangem pt ca stim ca e acolo. Chiar daca nu lipita de noi.
Ce e important e sa gangurim, adica sa vorbim cu Sfintii, pt ca ne aud, chiar daca “deretica” prin casa ca niste mame bune.
Sunt toti cu noi, intotdeauna, asa precum Bunul nostru Tata si ca fiul dansului preaiubit Hristos.
Suntem o mare familie, noi aici pe pamant iar dansii in cer.
Familia e familie, e sfanta!
De asta ne iubim unii pt altii, de asta strigam dupa ajutor, de asta ne rugam sau suntem rugati…pt ca suntem o familie 🙂
Dragi parinti ai Chiliei,
Va consider prieteni si indraznesc sa va vorbesc intr o chestiune f importanta.
Am o intrebare, de ce cand vreau sa ajung la Dumnezeu dau de parinti cu caciuli inalte negre, episcopi cu caciuli aurite si cu iconite lipite etc. Sunt figuri care se perinda prin constiinta mea ca si cand m-ar opri din calea lui Dumnezeu.
Apoi azi am simtit sufletul meu fericit si inima deschisa la liturghia parintelui Kabarnos.
Atunci au intrat preotii parca sa ma opreasca si totodata inima sa mi o acopere cumva. Pt ca eu iubesc pe Dumnezeu cu toata fiinta si azi am simtit ca o carapace pusa peste ea dupa o vreme. Vroiam sa trimit iubire din inima dupa obicei si nu puteam.
Nu inteleg ce treaba au preotii intre mine si Dumnezeu. Eu il caut pe Dumnezeu intelegeti? Vreau acasa. Dreptul meu din nastere. Dumnezeu e tot ce am in suflet si minte si inima. De ce apar acele figuri sa ma opreasca.
Apoi am crezut ca sunteti toti sfinti ca sa am altfel de semne ieri si azi. Acum am gasit video ul asta https://youtu.be/JjlaHkQJmJ8
Eu sa stiti ca ii zic tot lui Dumnezeu.
Nu se poate asa ceva. Am crezut ca e ceva onest, bun. Ca biserica e cu adevarat o familie. De ce se intampla toate astea? Nu e de mirare ca atatia oameni buni aleg singuratatea in viata si din pricina unora se departeaza de Dumnezeu care nu are nici o vina.
Stiti dv ca anul asta mi a fost refuzata spovedania la o manastire?
Ca la alta mi au dat bani doar doar oi pleca?
Ca doar insistenta lui Dumnezeu ca preotii sa isi faca treaba mi a salvat viata?
Pai au venit Sfantul Nicolae si Maica Domnului la mine sa ma mangaie si sa vorbim.
Intelegeti dv cat il iubesc pe Dumnezeu? Pai ma asez in latul strazii, musc din asfalt pt Dumnezeu.
Dumnezeu e un copil intelegeti? E prietenul meu. Eu am fost singura toata viata si l am cautat pe dansul.
E rusinos sa vad barbati asprii in toata firea cautand in carti si nu in inima! Punandu se intre omul de rand si Dumnezeu.
Pt ca dansii, acesti oameni ai bisericii cred ca doar in sanul ei trebuie ajuns la Dumnezeu si nu ca mirean. Pt dansii mirenii sunt cazuti, Adam si Eva, oameni care trebuie pastoriti si nu oameni dupa chipul si asemanarea Domnului.
Pai sa ajunga un parinte cuminte si drag sa ma roage sa ma rog eu pt dansul. Eu care sunt o femeie simpla si fara stiinta de ale teologiei.
Am sa vorbesc cu Dumnezeu pt ca au nevoie de ajutor acesti oameni, noi toti. Cum sa nu fie deprimati oamenii bisericii daca il citesc pe Parintele Cleopa care cu toata sfintia dansului a speriat o gramada de oameni cu pedepsele lui Dumnezeu, de bietul om a ajuns nici sa nu vrea sa auda de biserica si asta i a indepartat de Dumnezeu in mod asa, subtil.
Omul nu e deprimat ca nu il are pe Dumnezeu ci pt ca e singur in cautarea lui, asa cum singur cu preotii e Dumnezeu care nu e lasat sa se apropie de oameni din cauza unei maini de oameni.
V ati intrebat vreodata de ce nu exista Sfinti mireni? Eu da. De ce nu e nici unul cu nume de Costica om simplu, portar la o intreprindere? De ce omul nu mai crede in miracole?
Pt ca i se spune ca e greu si prin exemplu doar calugarii si alti cativa alesi ai sortii sunt mantuiti si devin sfinti.
Nu ma lasa Dumnezeu sa plang ca nu ii place sa sufar insa e adevarat ce spun macar si doar dintr o perspectiva…
De asta plang acum ca episcopii aia se baga in prietenia mea cu Dumnezeu. Sa le spuneti va rog sa isi vada de ale lor pt ca eu nu ma bag in treaba nimanui. Eu sunt o femeie cuminte, cu pacatele mele insa asta e intre mine si Bunul meu Domn. Eu vreau ce Dumnezeu mi a promis si nimeni nu are dreptul sa se amestece.
Sa stiti ca se zice ca ne construim eternitatea de aici. De asta incerc sa fac rai din viata mea. Pt ca eu asta caut. Si rai fara Dumnezeu nu e cu putinta….deci parintii cu caciuli sa ma lase va rog sa ajung acasa. Sa ma ajute sa nu gresesc poate, sa ma indrume dar sa ma lase la Tatal nostru si prietenul meu cel mai bun ca mi e dor sa facem iar frumos pe pamant, sa radem si sa fim fericiti impreuna.
Va rog sa ma iertati pt multa mea vorbarie din seara asta si poate pentru vorbele spuse cu nestiinta. Ele vadesc doar dorinta mea de bine si nu judecata cuiva. Fiecare are randuila sa desigur. Eu vreau doar ce e al meu, atat. Caut de multa vreme cu tinand cont de dificultatea drumului sper sa intelegeti bunatatea mesajului meu ca o bataie la usa copilaresc si nu ca un afront.
Doamne ajuta!
Salut, Dana. Știu că te-ai adresat părintelui, dar intru și eu în vorbă. Scuză-mă! Dar de crezi ca Dumnezeu ar putea fi împiedicat sau blocat de alți oameni, de preoți sau episcopi ca să ajungă la tine, la oameni? Sigur că și preoții sunt oameni si au slăbiciuni sau greșesc, dar asta nu schimb nouă relația cu Dumnezeu. Dumnezeu știe asta și le judecă cu dreptate. Poate că și noi ar trebui să îi ajutăm pe preoți în astfel de situații, să ne ajutam reciproc, inclusiv cu rugăciune. Și poate ca e și voia lui Dumnezeu să simți această aparență împotrivire, pentru că Dumnezeu poate sa ne vorbească tocmai prin preoți, pentru că biserica așa este rânduita; a spus-o si Hristos: “cui veți ierta vor fi iertate..”, a spus-o și evanghelistii și apostolii, care au pus preoți și episcopi unde au propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu, pe Hristos.
Buna Bogdan. Multumesc pt cuvintele tale. Da, trebuie sa fim f buni cu parintii si episcopii si toti pt ca au nevoie de ajutorul nostru. Trebuie musai sa devenim o mare familie. Sa ne sprijinim unul pe altul si impreuna sa aducem slava lui Dumnezeu. Ma bucur mult pt mesajul primit de la tine.
Doamne ajuta!
Stii Bogdan ca am ramas coplesita de bucurie pt Elisabeta fiica parintelui Dima ca sunt atatia care se roaga pt ea. M am bucurat, insa a rasarit o intrebare. Pt copii “normali” cine se roaga, in afara de parintii atat de ingreunati deja. Sa se roage cu adevarat. Si vorbesc de cazuri reale, de oameni modesti si nu de colecte mascate de bani.
Schimbarea vine de la noi atunci cand folosim darul de la Dumnezeu in a gasi noi feluri de a rezolva situatii.
Nu stiu de unde am auzit ca pacatul omului e ca isi foloseste darul in mod distructiv. Atunci zic, hai sa construim ceva frumos cu darul acesta, cu aceasta lumina.
Sigur ca iertare, asta vine prima. Insa dupa iertare, dupa toate cele, ce facem cu darul?
Cream frumos, asta cred ca e solutia. Frumosul, placutul lui Dumnezeu pt a aduce lauda dansului si vietii.
Cateodata inchid ochii si vad toate astea in mine, simt, gust din bucuria aceasta a intregului adunat si sunt fericita. Acum mai trebui doar, atunci cand deschid ochii, sa vad oameni fericiti!
Si sa iti mai zic ceva Bogdan.
Am vazut o situatie in care cei din afara ortodoxiei cauta sa vorbeasca cu cei in ortodoxie. E un nene de la un anumit canal youtube care zice ca ii ignora, ca sunt pagani pierduti”” si vorbeste cu preotii doar.
Insa, insa Hristos zice ca daca vine cineva la tine cersind sa il ajuti.
Da, oamenii aia cersesc sa stiti, prin dialogul care il deschid cauta doar pe cineva deajuns de intelept sa ii indrepte pe cale. NU cauta sa convinga ci sa fie convinsi.
Stiu sigur asta pt ca sufletul functioneaza dupa alte legi ca mintea si cateodata prin joaca incearca sa isi indrepte intelectul.
Oamenii din ziua de azi trebuie sa invete joaca din intelepciune pt ca prea multa seriozitate sperie delicatetea sufletelor copiilor.
“Lasati copii sa vina la mine” inseamna un soi de joaca sfanta. Cu totii suntem copii.
Tik tok e o exteriorizare a dorintei launtrice a sufletului de a invata prin joaca, de a redeveni copil. Tik tok nu e gresit, e doar un simptom al acestei nevoi.
Deci avem nevoie de pastori care prin joaca si bucuria lor sa caute aceasta invatare prin joaca si bucurie.
Altfel sufletele nu isi gasesc iar originea.
Sa stiti ca va iubesc pe toti. De asta va zic toate astea. E felul meu de a ma juca, copilareste cu lumea asta mare si frumoasa si a o mangaia.
Monstrii care apar in filme sunt pt a nu ne mai fi teama de ei, a rade cu pofta ca ne a fost candva frica.
Ii ridicam pe cei de jos asa, sa nu se mai teama nici ei. Sa facem din orice vrea raul o joaca, un simptom de luat in seama si nu motiv de maxima seriozitate si frica profunda.
Trebuie cumva sa schimbam felul nostru de a fi pt a lasa loc frumusetii luminii lui Dumnezeu sa transforme tot, altfel nu se poate.
Si iti mai zic ceva Bogdan.
Cand esti om bun, ca asa incepem toti, si vrem sa schimbam in bine lumea. Si intram in lume, in functii publice, in divertisment, directori, etc
Stii ce se intampla? Iti zic eu. Oamenii dau peste un soi de val care li se aseaza pe ochi, ceva care ii orbeste efectiv. Insa nu ii orbeste “pacatul” sau si el daca vrei. Sunt orbiti de un soi de constiinta colectiva extrem de limitata, specializata sa zic pe anumite chestii. Si asta ii transforma fara sa vrea. Si ajung cateodata din oameni, neoameni. Ametiti, nu mai vad adevarul.
Ei. Auzi ce iti spun.
Multi din ei au cautat ajutor si nu au gasit. In biserica. Si s au pierdut.
Si atunci a crescut raul in lume. Pt ca biserica s a contractat, s a inchis in ea si in ritualurile dansei, lasandu i pe pacatosii”” acestia de izbeliste.
E f dureros ce va spun. Pt ca e vb de suflete umane aici.
Daca biserica i ar fi ajutat ar fi fost altfel, ar fi fost o deschidere si asta ar fi inflorit lumea.
Apoi, mai e ceva.
https://youtu.be/zHW6VRAKx9U
Biserica, considera femeile “vulpite”. Femeile care dau nastere, care spala, calca, imbuneaza sufletul lumii cu iubirea lor sunt luate drept ispite care ii pierd pe cale pe cei care spre ex pleaca din calugarie pt a se casatori.
Auzi, pierdut. Cum adica? Daca iubesti o femeie esti pierdut? Cum adica sa iubesti doar pe Dumnezeu si Maica Domnului, cum, daca nu esti in stare sa iubesti nici un om?
Anul trecut la Manastirea Caraiman nu au vrut sa ma gazduiasca gratuit pt ca sunt femeie si “ispitesc”. Auzi, eu ispitesc sau dumneata ai mintea concentrata pe probleme care nu exista?
Am vb cu logodnicul meu si l am intrebat si mi a zis ca nu femeile ispitesc ci intr adevar barbatii au probleme psihologice grave, mai ales in tinerete.
Normal, eu ca femeie nu am avut niciodata aceasta problema de a fi ” vulpita” nu ma intereseaza sa manipulez barbatii sub nici o forma. Asta e o falsa problema menita sa suceasca firea omului catre cai nenaturale si exagerate.
Parintii aici la Chilie zic ca tot ce e extrem e de la diavol. Asa e, insa si neintegrarea femeii normale si demonizarea ei este ceva extrem.
Nu o femeie s a lepadat de Hristos ci numai barbatii. Numai dansii au idei bizare despre credinta, ca drept dovada ca femeile sunt in majoritate credincioase si nu barbatii.
In fine, discutia e f lunga.
In final, ce vreau sa zic e ca preotii cu harul preotiei fac Sfinte Liturghii dumnezeiesti, dar cand ies din Biserica, datorita gandurilor vraiste creaza cu aceeasi forta, din lumina sfanta, o lume a suferintei prin forta credintei, imaginatiei lor si ca o perpetuare continua a aceluiasi paradox.
Si asta a cauzat lumii in care traim. Nu mai avem un veritabil pol al miracolelor, desavarsitei bunatati umane si iubirii dumnezeiesti coborate pe pamant…si asta pt ca biserica ortodoxa s a inchis…
…sau poate eu m am inchis, atunci cand am fugit de lume si am uitat sa ii multumesc ca exista exact asa cum e…
Iertati ma cu totii pt neputinta mea.
Tot ce am sa va spun din fuga asta si poate negarea mea…e ca Dumnezeu exista, e viu, Hristos ii e fiu si mantuitor noua. Credeti cu toata inima. Ajutati va orice ar fi. Asa sa ne putem regasi cu totii in iubirea, lumina si slava lui Dumnezeu mantuiti pt eternitate alaturi de Sfinti, mangaiati de ingeri de lumina intru fericire si deplina bunatate, asa cum Domnul Dumnezeul nostru ne a creat si ne pastreaza vii de a pururi!
…sunt doar o pacatoasa…
Dna Dana, nu dau sfaturi că nu am competențe să mă indreptateasca dar am observat că în ultima vreme multe suflete se trezesc. Primul lucru , le izbește adevărata urățenie a lumii,cauzată de minciună. O situație foarte dificilă dar care poate fi depășită. Liniștirea minții. Dumnezeu știe cum este și de ce este așa cum este căci de la Dumnezeu vin toate și toate la Dumnezeu se întorc.
Dacă dorul de acasă și dragostea pentru Hristos este atât de mare oare nu-i mai bună calea călugăriei decât cea a logodnei, căsătoriei? V-ați gândit la această posibilitate?
Am avut de ales si am ales sa traiesc in oras, printre oameni si sa ma casatoresc.
Iubirea de Dumnezeu inseamna libertate. Pamantul asta mare e al dansului. Totul ii apartine. De ce as vrea altceva decat ce imi ofera cu atata simplitate.
Cand am ales m am gandit si m am intrebat un singur lucru ” ce ar face iubirea in situatia asta?” Si raspunsul e ca sunt aici invatand sa fiu om intre oameni si sa aduc slava lui Dumnezeu prin viata mea simpla alaturi de omul meu.
Stiti dv ce lucru mare e sa zici omul meu in timp ce iti astepti Tatal la masa si in casa?
De curand am aflat ca biserica se numeste casa omului casatorit si salasul unde Sfanta Treime se coboara sa mangaie si sa primeasca bucuria omului in dar.
Unde alergi omule, sunt aici in inima ta, in casa ta, in sfanta cununie cu omul tau iubit.
Frumos și cu drag a-ți grăit.