Bolile psihice, Depresia: cauze și tratament; Ortodoxia în Germania – p. Athanasie Ulea, p. Teologos

Vizionați o discuție foarte necesară (din păcate!) cu părintele Athanasie Ulea care dincolo de faptul că este un preot foarte evlavios, are și cunoștințe de psihiatrie și lucrează în acest domeniu la o clinică din Germania.

Vizionați o foarte necesară abordare astăzi a depresiei în contextul bolilor psihice din punct de vedere ortodox.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește

Părinte, binecuvântează!

Cu noi este Dumnezeu cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Prezentare invitat. Relația Ortodoxie – psihologie

Părintele Teologos: Suntem aici cu părintele Athanasie Ulea care este preot în Germania și ceea ce este cu totul deosebit la părintele Athanasie este faptul că are cunoștințe de…

P. Athanasie Ulea: Psihiatrie și psihoterapie dinamică.

Părintele Teologos: Da, pentru că astăzi este foarte la modă, cu toate că nu-mi place cuvântul ăsta, relația dintre ortodoxie și psihoterapie, dar mai ales datorită curentului de gândire… a început cu părintele Ioan Romanides, cred că știi la ce mă refer, Înaltul Ierotei Vlahos – psihoterapia ortodoxă…  Am dori să ne spui câteva cuvinte pe tema asta, Cum vezi tu relația dintre ortodoxie și…?

P. Athanasie Ulea:  Da pentru că ați amintit cele două nume mari, cred că este o mică confuzie și de la traducerea cărții „Psihoterapia ortodoxă” părintele Ieroteos, Înaltpreasfințitul Părinre, da, m-am întâlnit și cu el odată și traducerea ar fi fost mai corectă, cred din punctul meu de vedere, „Terapia duhovnicească ortodoxă”. Da, pentru că el se referă la terapia sufletească duhovnicească. Psihoterapia cel puțin în română, dar și în alte limbi cred că este un termen tehnic care se referă efectiv la terapia prin convorbire și care este o adevărată știință, sunt studii pe tema aceasta, sunt desigur mai multe… este foarte diversificată, dar este cu totul altceva decât terapia ortodoxă duhovnicească.

Părintele Teologos: Care ar fi deosebirea?

P. Athanasie Ulea: Dacă ar fi să explic puțin, noi înțelegem de multe ori omul ca trup și suflet și există medici pentru trup și așa cum medicina a evoluat foarte mult acești medici sunt foarte specializați. Da, există medici, spun de multe ori, pentru aritmologi – se ocupă doar cu tulburările de ritm ale inimii, deci ceva foarte țintit. Și acuma desigur că sufletul este și el are mai multe categorii, să spunem nu ca organele, dar mai multe straturi

Părintele Teologos: Părți…

P. Athanasie Ulea: Și aș spune că este o parte sufletească psihică care ține de trup. Da, care se poate determina la nivel biochimic în corpul nostru, poate fi și influențat din exterior prin unde electromagnetice sau prin substanțe, prin medicamente și acest psihic ține de trup. Este, aș spune după Sfântul Maxim Mărturisitorul, nu are libertate pentru că ține de impulsurile din trupul nostru, iar partea duhovnicească este liberă de aceste substanțe chimice, de unde electromagnetice și ține mai degrabă de legătura noastră directă cu Dumnezeu și ea ar fi liberă.

Pornesc la împărțirea asta și de la Sfântul Maxim Mărturisitorul din Mistagogia în care arată puterile acestea ale trupului și vorbește despre dualitatea care există atât în noi ca trup și suflet, dar și sufletul nostru ca parte rațională și parte cred că intelectuală, o numește el.

Boli duhovnicești și boli psihice

Părintele Teologos: Da, da. Deci ca să înțeleg, deci cineva poate să fie să zic așa bolnav cu nervii, dar poate să fie un om foarte duhovnicesc, nu?

P. Athanasie Ulea: Exact, cred că părintele părintele Emilian Simonopetritul dă exemplu de doi sfinți chiar care aveau schizofrenie, pentru că desigur că orice boală atunci noi când suferim, orice boală se manifestă atât la nivel trupesc cât și psihic, dar și duhovnicesc. Cele mai profunde desigur că sunt bolile duhovnicești, dar pentru a trata bolile duhovnicești trebuie să ai o anumită stabilitate trupească, o anumită stabilitate psihică și apoi poți să lucrezi de fapt la detalii cumva. Atunci când am o apendicită, desigur, poate să am în continuare mândria mea, poate să am în continuare problemele mele de personalitate, dar asta-i acut și asta trebuie rezolvată de un chirurg, nu mă duc la duhovnic ca să mă trateze de apendicită sau că mândria ar trebui tratată atunci.

Deci fiecare la timpul lor și așa și în partea psihică dacă am o depresie severă mulți o confundă cu o lene severă, dar o depresie severă este, se poate cuantifica să zic și la nivel trupesc și atunci întâi trebuie date medicamente, după aceea trebuie făcută o psihoterapie și desigur că poate în paralel sau spre sfârșit poți să lucrezi și la partea duhovnicească care e mult mai fină, care are nevoie de o relație personală mult mai puternică cu persoana respectivă. Și aceasta nu se poate efectua într-o boală psihică acută.

Părintele Teologos: Aha, deci am înțeles că sunt boli trupești, boli psihice și boli duhovnicești.

P. Athanasie Ulea: Exact.

Despre depresie – cauze

Părintele Teologos: Bun, ai amintit de drepresie – care sunt cauzele depresiei și cum se tratează, cum se vindecă?

Părintele Teologos: Da, depresia este o boală polimorfă și să spun așa oarecum bolile psihice sunt și în funcție de cultura omului, de ceea ce știe omul pentru că ele sunt oarecum și influențate de om. Ele reprezintă o scăpare dintr-un mediu nebun. Da. Și atunci reacționezi cu o anumită boală și în cazul ăsta ar fi depresia. Depresia este foarte polimorfă și poate să aibă foarte multe simptome și are foarte multe cauze. Sunt cauze genetice, da. Dacă ai un părinte depresiv este mult mai probabil se faci depresie, riscul cred că este de trei, patru ori mai mare. Dacă am un frate depresiv, la fel. La gemeni la fel, probabilitatea este mult mai mare aproape de 50%. Deci aceasta pentru că pe de o parte boala se transmite într-un mod genetic, există receptori sau neurotransmițători care nu funcționează bine, care nu-și fac să zic datoria cum ar trebui, lipsesc sau sau sunt într-o măsură foarte mică.

În același timp există și desigur influențe familiale atunci când omul învață un mod de gândire depresiv, aș spune, în copilărie și îl dezvoltă cu timpul și în situații de criză se vorbește de fapt de o îmbinare a acestor tare genetice, tare familiale care în anumite situații de criză determină de fapt boala. Și de aceea și boala se tratează pe de o parte prin medicamente, da, în situații severe nu se poate altfel și aceasta nu ajută în 100% din cazuri, dar ajută ca omul să se pună cumva pe picioare, să poți discuta cu el, pentru că o boală depresivă și în general o boală psihică reprezintă o incapacitate de a-ți modula gândirea.

Atunci eu când vorbesc cu cineva în funcție de cunoștințele mele și în funcție de ceea ce primesc input de la cealaltă persoană, eu pot să-mi modific gândirea. Cu un m depresiv poți să vorbești zile întregi, el nu-și schimbă gândirea, simțămintele.

Părintele Teologos: Nu face ascultare, de fapt.

P. Athanasie Ulea: Da, noi am spune asta la un nivel de libertate, dar nu există libertate acolo, de fapt. Sunt circuite închise, să zic, în care nu poți pătrunde decât foarte greu, iar medicamentele de multe ori ajută ca să pună… Desigur, pe lângă faptul că reglează numărul de neurotransmițătorii în creier, ele induc neuronii într-o stare aș spune infantilă în care ei se pot modula. În afara celulei nervoase, există un perete care le protejează, un perete proteic, parcă, nu mai știu exact, dar acest perete pe de o parte le protejează, pe de altă parte le și împiedică să se modifice foarte ușor. Și atunci, antidepresivele modifică acest perete ca celulele nervoase să aibă, să se poată remodifica, să se poată face conexiuni noi…

Părintele Teologos: Adică îl face pe om să fie mai ascultător, să zic așa.

P. Athanasie Ulea: Să-și poată modela gândirea. Exact.

Factori favorizanți depresiei și contracararea lor

Părintele Teologos: De fapt, vedem că în ultimă instanță, de fapt, toate lucrurile sunt duhovnicești. Adică e vorba de păcat. Au un mediu păcătos acasă, distorsionat care îl influențează pe om. El poate să aibă o anumită sensibilitate, din câte am înțeles din punct de vedere genetic sau așa mai departe și dacă el nu are experiența duhovnicească necesară să știe să gestioneze acest lucru, atunci cade în boala asta.

P. Athanasie Ulea: Da

Părintele Teologos: Și atunci, vindecarea este întâi de toate duhovnicească, dar dacă omul nu mai poate să facă ascultare din varii motive, inclusiv din motive  genetice, mecanice, adică a fost lovit la cap, atunci ajută medicamentele până la un anumit punct, dar problema va fi rezolvată numai și numai din punct de vedere duhovnicesc într-adevăr.

P. Athanasie Ulea: Da.

Părintele Teologos: Pentru că aici socotesc că avem cele două mari extreme. A celor care spun că numai cu medicamentele și a celor care spun că fără medicamente. Cred că lucrurile sunt mult mai complexe…

P. Athanasie Ulea: Ca de fiecare dată…

Duhovnicie sau/și psihoterapie

Părintele Teologos:  Adevărul este undeva la mijloc, să zic așa sau mai bine zis este duhovnicia mai presus de psihoterapie, hai, să zic așa în sens strict medical văzând. Și deci socotesc astăzi este mult mai multă nevoie de duhovnici decât de psihoterapeuți, psihologi psiho orice altceva, nu crezi?

P. Athanasie Ulea: Aș spune că e mai multă nevoie de sfinți.

Părintele Teologos: Da da… la asta mă gândesc, da.

P. Athanasie Ulea: Pentru că un duhovnic poate să facă și rău dacă se crede unde nu este și atunci într-adevăr cred că este sau cred că e bine ca omul să-și cunoască limitele. Da, și atunci și psihoterapeuții să recunoască faptul că anumite probleme nu țin de domeniul lor, da. Mai ales în cazul persoanelor foarte credincioase trebuie lucrat efectiv doar în sfera psihoterapeutică, omul să poată construi o relație cu duhovnic pentru că asta e de fapt problema: toată boala, de fapt și duhovnicească, dar și psihică, e o boală de relaționare și atunci eu nu pot să am o relație bună cu un duhovnic sau o relație normală cât timp am o boală psihică severă și atunci trebuie într-adevăr stabilizată ca după aceea eu să pot interacționa mai bine cu duhovnicul.

Părintele Teologos: Pe această stabilizare, să pot să merg mai departe să relaționez.

P. Athanasie Ulea: Exact deși și atunci vor apărea anumite impasuri vor anume vor apărea anumite probleme tocmai pentru că persoana respectivă are o tare de relaționare, are o incapacitate de a relaționa corect cu cealaltă persoană și atunci induce probleme în relația cu duhovnicul. Și atunci îl pune pe duhovnic care nu este întărit în războiul duhovnicesc în niște situații pe care nu le poate manageria sau le managerează de multe ori greșit și atunci dacă nu-și cunoaște nici el limitele, într-adevăr poate să greșească…

Predispoziția la depresie

Părintele Teologos: Să facă rău. Da, crezi cumva că, eu știu, femeile sunt mai predispuse pe latura asta, doamnele? Mi se pare acolo există sau care sunt factorii de risc sau cum să-i numesc?

P. Athanasie Ulea: Da, nu știu neapărat dacă mai sunt mai predispuse. Șeful nostru în clinică spunea că de obicei isteria e mai frecventă la femei, dar e mai gravă la bărbați. Acuma  noi suntem una ca oameni,  trup și suflet, masculin și feminin într-o porție mai mică sau mai mare și oarecum pentru că femeia și într-un mod să zic așa psihologic… De la început, fetița când e născută complementarul ei nu este mama care e mai apropiată trupește de ea, ci e tata față de care trebuie să creeze o legătură. La bărbat, băiatul se simte bine la sânul mamei și e și complementarul lui ca relație. Desigur că și acolo normal că trebuie să trebuie să activeze tata la un moment dat și să stabilizeze relația, dar nu intrăm acum în detalii.

Dar într-adevăr sau poate femeia pentru că pentru constituția ei, poate nu e neapărat mai frecventă, dar femeia e mai axată pe relație și atunci la ea se vede sau relația are un rol mult mai important și de aceea caută câteodată și ajutor mai repede.

Părintele Teologos: Are nevoie de sprijin.

P. Athanasie Ulea: Da. Și boala psihică e un e un strigăt de ajutor de fapt, pentru a se rezolva.

Depresia în societate

Părintele Teologos: Da, o lipsă de iubire. Provine din lipsă de iubire acută. Da, slavă lui Dumnezeu! Foarte interesant. Văd că… bine, acum a fost toată tevatura asta cu virusul, cu pandemia așa mai departe. Lăsând la o parte, văd că bolile secolului astăzi, sunt bolile de nervi din ce cauză? Depresia…

P. Athanasie Ulea: Păi, atunci când ești sărac, atunci când ai probleme să trăiești de pe o zi pe alta, atunci te gândești mai acut la lucrurile acestea. S-a spus că în timpul pandemiei au scăzut cazurile de depresie, au crescut cele de tulburări anxioase, dar de multe ori cele depresive au scăzut pentru că au spus: uite, astăzi chiar sunt probleme reale, astea chiar sunt probleme de care trebuie să să ne ocupăm!

Mă gândesc că atunci când omul o duce cumva bine, caută într-un alt mod să-și rezolve problemele. Cât timp sunt sărac, cât timp sunt probleme, atunci văd că sunt lucruri pe care nu le pot manageria, văd că sunt lucruri care îmi scapă de sub control și atunci mai ușor caut ajutorul lui Dumnezeu. Atunci când am totul într-un mod trupește, cumva sufletul, da,  Dumnezeu ne-a creat cu niște mecanisme și psihice de autocontrol să zic, de autoregenerare, de vindecare și atunci ne îndeamnă tocmai prin această boală psihică… De multe ori depresivii spun „am tot ce îmi trebuie, dar nu mă pot bucura de nimic!” și prin aceasta să-și dea seama că e ceva mai mult, e ceva, trebuie căutat mai profund…

Credința și tratarea depresiei

Părintele Teologos: A, deci credința vindecă depresia, cam asta spui, e un factor de vindecare.

P. Athanasie Ulea: Ar trebui, aceasta ar trebui să fie.

Părintele Teologos:  Doar că oamenii azi nu mai cred, asta e altă poveste și cred că din cauza asta sunt atâția depresivi în Vest pentru că au dat cu piciorul la credință, al adevăratul Dumnezeu, la credința cea corectă. Foarte foarte interesant și cred că…Vrei să spui ceva?

P. Athanasie Ulea: Doar puțin să completez că noi chiar dacă să zic creștini fiind și în Occident avem un anumit nivel de trai și slavă Domnului și majoritatea să zic așa în țările ortodoxe nu mai suferă chiar așa de acut cum este cum este în Africa poate sau în alte regiuni.  Noi antrenăm aceste lipsuri tocmai prin post, prin rugăciune prin…

Părintele Teologos: Asceză…

P. Athanasie Ulea: Ne inducem o stare de lipsă tocmai pentru a-L căuta acolo mai mult pe Dumnezeu, în golul acesta să-l umplem de fapt cu partea duhovnicească.

Încrederea în gândurile proprii și efectele sale

Părintele Teologos: Crezi că una din cauzele principale ale bolilor de nervi este crezământul în propriul gând? Își crede cineva gândurilor?

P. Athanasie Ulea: Da, e o întrebare foarte grea. Mă gândesc acuma că oricum gând… Acuma noi nu avem gânduri proprii, ni se pare că sunt proprii și ori vin de la diavol, ori vin de la Dumnezeu și mă gândesc că omul care nu are conștiința că există un război duhovnicesc, există un război al gândurilor…

Părintele Teologos: La asta mă refer…

P. Athanasie Ulea: Atunci normal că nu face diferența. Din păcate, sunt și oameni în biserică care sunt foarte puțin antrenați în lucrul acesta și nu își dau seama că orice gând care ne îndepărtează de Dumnezeu, de biserică, de duhovnic,  de rugăciune în primul rând este de la diavol. Și atunci rămân în gândurile lor și nu le taie de la rădăcină și nu sunt conștienți că gândurile acestea, diavolul ce e? E un clovn până la urmă, e cum e zicala aia: un nebun aruncă o piatră în lac și o mie înțelepți nu pot să scoată. Cum să diferențiezi pietrele între ele? Da și așa și gândurile astea, dacă rămâi într-un gând, într-un sistem dintr-ăsta nebun să zic, n-ai cum să ieși din el, e ca nodul gordian, trebuie tăiat și nu-l putem tăia decât cu rugăciunea.

Părintele Teologos: Da. Și dacă omul nu are măsură duhovnicească, n-are rugăciune, atunci ferească Dumnezeu!

P. Athanasie Ulea: Da.

Vindecarea depresiei

Părintele Teologos: Cum se vindecă? Prin rugăciune, da.

P. Athanasie Ulea: Da, asta oricum în toate fazele. Depresia cum am spus e o boală polimorfă, se încadrează în trei grade să spun – ușoară, medie sau severă. Cea severă este tot timpul și cu un sindrom somatic, adică omul efectiv nu mai are forță, nu mai are energie, nu doarme bine, nu mănâncă bine, toate funcțiile sunt și corporale, da, sunt date peste cap. Poate fi cu sau fără simptome psihotice, adică omul are gândul că va sărăci sau că este o boală acută în el.

Aveam o pacientă care credea că creierul ei e cumva terci și era convinsă de lucrul acesta și nu poți să-l scoți prin prin convorbire din această situație. În cazul depresiilor severe, să începem invers să zic, mai ales dacă sunt și simptome psihotice, este neapărat nevoie de medicamentație,da, de antidepresive câteodată și de antipsihotice pentru ca omul să fie scos din această stare.

Mulți din păcate iau un medicament pentru câteva zile, simt mai rău poate și atunci nu-l mai iau deloc și spun că nu funcționează. Problema la antidepresive este că ele nu sunt droguri, nu funcționează imediat, ele sunt mai degrabă ca niște vitamine care ajută celulele nervoase cum spuneam, să se reorganizeze să funcționeze bine și atunci le trebuie foarte mult timp să acționeze. Se începe cu doza minimă. Dacă în două, trei săptămâni nu ajută se dublează doza până la doza maximă. Deci poți să spui că un medicament nu a ajutat abia după două, trei luni. Durează foarte mult și de multe ori omul nu are răbdare.

Părintele Teologos: Se poate întâmpla să vadă că omul are un efect bun și se să zică gata, sunt vindecat și să oprească medicația?

P. Athanasie Ulea: De multe ori, da și desigur că revine boală, asta e mai problematic.

Părintele Teologos: Te rog să mă ierți! Continuă!

P. Athanasie Ulea: Da și ce voiam să spun e că din păcate la început medicamentele pot să dea mai degrabă reacții adverse. Este nervul vag din trupul nostru care de multe ori el este așa puțin biciuit de acest medicament, că de multe ori aceste medicamente dau multe energie și o dau dintr-o dată, dar problema e că toate organele au energie, dar omul încă nu are energie, încă nu o simte… Este time lapse-ul ăla…întârzierea aceea până lucrează. Și atunci, la început omul se simte plin de energie, poate să aibă și simptome, să aibă crampe musculare sau în stomac, să aibă diaree sau alte simptome de acestea, vertij sau dureri de cap chiar care însă trec cu timpul. Dar la unii într-adevăr pot fi foarte neplăcute și atunci renunță la ele. Ceilalți care îndură, Rob Dreier, dacă îl știți este cunoscut în România, a publicat o carte, mai multe cărți și are una cum a trecut el prin depresie și explică chiar lucrul acesta. Și atunci dacă omul reușește să treacă peste această fază ajunge și să simtă efectele pozitive ale medicamentului fără să mai aibă în cele mai bune cazuri reacții adverse.

O parte, 20 – 30%, însă nu se vindecă sau nu se vindecă doar cu medicament și trebuie poate mai mult cum spuneam poate și nu am antipsihotic sau un medicament de somn sau sau altceva. Sau unii rămân cu o depresie cronică și acolo într-adevăr sau și după ce omul se simte bine din păcate antidepresivele unde acționează atât de bine că omul se simte foarte bine după aceea și ori nu-l mai ia sau uită că trebuie să facă și o psihoterapie, uită că trebuie să vadă și bug-urile din sistemul lui – cum își pune el singur bețe în roate.

Mesaje distructive din copilărie. Reconstruirea relației cu părinții

Părintele Teologos:  Deci trebuie să treacă de pe planul psihic pe plan duhovnicesc… încă nu discutăm de plan duhovnicesc…

P. Athanasie Ulea: Încă nu, încă în planul relaționării, trebuie să vadă cum mesaje din copilărie – nu ai fost niciodată bun, nu o să se aleagă nimic de tine, ești un prost sau nu ești bun de nimic – din păcate părinții foarte ușor spun lucrurile acestea deși ei spun ca să-l întărească pe copil, dar asta este că o dogmă da pentru copil

Părintele Teologos: E distructiv.

P. Athanasie Ulea: Pentru că părinții sunt ca și Dumnezeu pentru copil și din păcate, copiii nu reușesc să coboare acești idoli, să-i sfarme de fapt și să-L pună pe adevăratul Dumnezeu un loc. Și atunci în cadrul psihoterapiei… Care e problema cu psihoterapia? Pentru că duhovnicul nu are atâta timp, atâtea resurse pentru această relație. Trebuie să vă gândiți de exemplu, în terapia pe care o fac eu sunt 40-60 de ore, o oră pe săptămână pentru unu, doi ani. 

Da, adică este foarte mult timp investit în relația care care se construiește și atunci un duhovnic nu poate să facă aceasta pentru fiecare persoană și atunci după ce se stabilizează, după ce omul își vede sau desigur și în paralel cu această psihoterapie se poate acționa și duhovnicește – omul se întărească rugăciunea, să întărească postul și relația cu Dumnezeu, cu adevăratul tată și cu adevărata mamă, Maica Domnului.

Foarte frumos spune Maica Sofronia. Ideea este să-i coborâm pe părinți de acolo, de pe piedestalul pe care i-am pus, unde e normal ca și copil părinții să fie undeva, să ascultăm de ei și să fie totul pentru noi. Ideea e ca să-i coborâm de acolo și să-i tratăm ca pe oricare om.

Părintele Teologos: Cu respectul cuvenit, dar ca pe orice om.

P. Athanasie Ulea: Exact. Așa cum pe de o parte Mântuitorul ne spune să respecți pe mamă și pe tată, pe de altă parte ne spune cine nu urăște pe mamă și pe tată nu este vrednic de Mine. Ura aceasta se referă tocmai la lucrurile negative pe care părinții mai mult sunt mai puțini inconștient ni le-au dat sau încă le dau mai departe și ca să le vedem ca niște neputințe.

Dacă cineva pe stradă începe să mă înjure, trec mai departe, știu că zic că are problemele lui…

Părintele Teologos: Da, greșalele lui…

P. Athanasie Ulea: La fel și la un părinte, acuma cât sunt adult trebuie pe deoparte ca părintele să mă trateze ca pe adult și eu îi tratez ca pe oricare adult, cu iubire, cu respect și să înțeleg că orice neputință a lor e o neputință pe care o tratez ca atare.

Iubire – idolatrie – infantilism – ascultare

Părintele Teologos: Și cred că asta este iubirea cea adevărată pentru că altfel este o formă de idolatrie și e foarte dificil.

P. Athanasie Ulea: Și infantilism.

Părintele Teologos: Da și asta cred că se întâmplă și în monahism, în principal în relațiile ucenic, monah – stareț.

P. Athanasie Ulea: Care sunt patologice, da, dacă în starețul nu vrea să-l facă pe monah să asculte de frică sau ca un roboțel, ci vrea să-l crească prin această ascultare, pur și simplu să recunoască această autoritate duhovnicească și să-și dea seama că starețul… și e normal că cel mai mare atribut al starețului este iubirea. Da și de fapt și libertatea pe care oferă. Dacă vrei să ajungi la desăvârșire, atunci trebuie să mă urmezi, da, dar trebuie să mă urmezi. Da și cum Mântuitorul le-a spus: cine vrea viață veșnică trebuie să mă urmeze pe Mine.

După aceea trebuie normal să facem ascultare pur și simplu dar nu ca o tiranie, ci din iubire și pentru iubire.

Părintele Teologos: Exact, ca expresie a iubirii.

P. Athanasie Ulea: Exact și din păcate când atunci când în starețul nu este crescut cum trebuie și înțelege ascultarea mai degrabă ca tiranie și nici el să zic așa nu a ajuns unde trebuie să fie, atunci pot să apară și acolo desigur probleme.

Mentalitatea ortodoxului dincolo de granițe

Părintele Teologos: Probleme… Da, e o întreagă poveste… Slavă lui Dumnezeu! A fost extraordinar și mai vreau să întreb așa care este mentalitatea de ortodocsului, ca să nu spun a românului ortodox, dar în general a ortodoxului vestic – vezi ortodoxia din afara granițelor țării diferite de ortodoxia din România, cea tradițională să zic așa? 

P. Athanasie Ulea: Cred că mentalitatea e personală și atunci cred că sunt mai multe categorii… acum desigur…

Părintele Teologos: Iartă-mă! Ortodoxia este una. Dar văd că într-un fel e trăită în Grecia, într-un fel în România și ortodoxia de limbă engleză, e altfel trăită acolo. Cum este trăită în Europa, cum vezi tu?

P. Athanasie Ulea: Da, că asta e diferența între  români sau nemți, da, de convertiți că acolo este altă problemă. Acuma eu sunt într-o comunitate care cred că 99% este de români, care înainte nu cred că era mare diferență față de obiceiurile din România. Cred însă că în general ortodoxia în Occident este trăită în mai viu, se încearcă… și Mitropolitul nostru Serafim și în general, în Occident…

Părintele Teologos: Tot respectul pentru…

P. Athanasie Ulea: Există această renaștere liturgică în care rugăciunile din canonul euharistic se spun cu voce tare, există o participare mai activă la Sfânta Împărtășire, o depășire să zic a stadiului de frică față de Dumnezeu, ci mai degrabă din iubire, desigur cu toată rânduiala, cu tot ceea ce ține de o rânduială sănătoasă, dar cu o împărtășire regulată. Sunt persoane în parohia pe care o păstoresc care se împărtășesc de cel puțin patru ori pe săptămână regulat și atunci se simte lucrul acesta.

Patima Mântuitorului vindecă patima mea

Și atunci când… sau ca să fac o mică paranteză că mă pasionează – canonul euharistic pe care îl citim în cadrul Sfintei Liturghii reprezintă de fapt biografia sau nu biografia, ci istoria mântuirii noastre, cu Mântuitorul de la început sau de la crearea lumii și-a pregătit cumva venirea pe pământ, a suferit, a fost răstignit, a murit, dar n-a rămas în trauma aceasta, n-a rămas în bătăile acestea, ci a înviat și a șezut de-a dreapta Tatălui și deja Îl vedem în Euharistie la a doua venire.

Părintele Teologos: Înviat.

P. Athanasie Ulea: Așa spune. Și atunci, problema de exemplu la tulburările post- traumatice, când există o traumă în trecut și nu este integrată în biografia noastră, nu o putem integra. Prin Liturghie noi putem să vedem cum trauma Mântuitorului a fost integrată. De multe ori noi spunem, prin patima Ta se vindecă patima mea, da, prin patima Mântuitorului se vindecă patima mea. Noi nu prea înțelegem, să o înțelegem doar duhovnicesc, dar și într-un mod psihic, ea are o valoare foarte mare și tocmai prin această trăire mai intensă cumva, poate a rugăciunii, a vieții în biserică, prin redescoperirea unei spiritualități sănătoase, pentru că și această spiritualitate oricât de ortodoxă ar fi ea de multe ori a fost denaturată, cred că îi ajută pe oameni să crească mai mult.  Desigur cei care vor și tocmai și prin împărtășire, prin participarea activă la Sfintele Taine ei pot să-L incorporeze mai ușor pe Dumnezeu și să-L trăiască mai mult și în trupul lor.

Părintele Teologos: Adică să se vindece de toate bolile, de fapt.

P. Athanasie Ulea: Exact.

Încheiere și concluzie

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Mulțumim tare mult părintelui Athanasie, fost chiar un podcast foarte așa folositor și socotesc că oamenii astăzi o să redescopere ortodoxia și o să redescopere modul adevărat de vindecare a acestor boli care astăzi din păcate cu multă tristețe spun, biciuiesc foarte mulți oameni, foarte foarte mulți oameni, foarte mulți oameni și cred că în Vest exact lucrul acesta lipsește: lipsește ortodoxia ca și soluție ultimă, soluție definitivă a vindecării bolilor de nervi. Mulțumim tare mult!

P. Athanasie Ulea: Cu mare drag! Mulțumesc de invitație.

Părintele Teologos: Doamne ajută!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați