Milostenia și ajutorul celor în nevoi – în principal a tinerilor – a fost și este una din principalele fapte bune ale fiecăruia dintre noi în parte precum și ale instituțiilor Bisericii.
Această activitate a căpătat noi dimensiuni în acest an odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, zonă de unde au venit destui refugiați în România.
Vizionați o discuție pe aceste subiecte cu părintele Radu Brînză, coordonatorul organizației de binefacere „Pro Vita” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei ( https://provitaiasi.ro/ ).
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește Părinte, binecuvântează!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Ne aflăm aici cu părintele Radu Brînză, un foarte drag cunoscut de-al nostru, care a mai fost în Sfântul Munte și acum aș dori să continuăm puțin. Mulțumim foarte mult că a venit, odată și doi, aș dori, cum spuneam, să continuăm să vorbim despre activitatea sa la Pro Vita unde este coordonator.
Și de ce doresc să fac acesta și de ce doresc să-l promovez? Pentru că îi iubesc foarte mult pe copii, pe tineri și părintele chiar se străduiește foarte mult să-i ajute pe oameni și să ajute viața, da, care este cel mai marea dar de la Dumnezeu pentru noi. Cel mai mare dar. Și mai ales acum, că suntem în Postul Crăciunului, postul Darurilor și Ortodoxia este prin excelență civilizația darurilor și principala slujbă – Sfânta Liturghie este liturghie a Darurilor. Și avem chiar două liturghii: Liturghia Darurilor și Liturghia Darurilor Înainte-Sfințite. Deci astăzi, o să ne axăm mult mai mult pe daruri.
Am înțeles că aveți chiar un program, părinte, cum se numește?
Pr. Radu Brînză: „Dar pentru copii”
Părintele Teologos: „Dar pentru copii”. Puteți să ne vorbiți puțin pe tema asta?
Un proiect pentru copii
Pr. Radu Brînză: Da. Este un alt proiect Pro Vita, de care suntem foarte bucuroși pentru că este bazat tot pe experiența personală pe care am avut-o cu cei cu care lucrăm și care de asemenea, pleacă din inima noastră, din dorința a ajuta.
În orice proiect, noi am căutat să intervenim fix în problemele unde este nevoie. Și îmi aduc aminte când am început activitatea pentru familiile cu mulți copii, familiile numeroase, programul general se cheamă „Sfântul Stelian” și este un program în care avem peste 200 de familii care au peste 7, 8, 9, 10 și peste 10 până la 15 cei mai mulți copii.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: În cele trei județe ale Arhiepiscopiei Iașului: Botoșani, Iași și Neamț. Și am dorit dintru început să avem un contact direct cu aceste familii, ceea ce am și făcut – am mers aproape jumătate de an ne-a luat, dar am mers în fiecare casă din acest program în mod neanunțat. Adică am căutat să fie o întâlnirea cât mai naturală, firească și să găsim omul în realitatea lui. Altfel, sigur că pregătirea poate să aibă o parte bună, dar poate să se piardă din naturalețea lucrurilor.
Concluzia sau una dintre concluzii este că aceste familii, chiar dacă sunt numeroase, majoritatea nu sunt sărace. Și asta ne-a bucurat foarte mult.
O situație
Eram în județul Botoșani, mai precis în zona Darabani, era într-o zi de marți, neanunțați, am intrat într-o casă și am rămas încântat și până astăzi am în suflet acea casă în care totul era curat, aranjat, tatăl proaspăt bărbierit, glumeam și spuneam „domnule, cred că s-a dat și cu Hugo Boss”. Mergea la arat. Iar casa era tapetată cu diplome ale copiilor. Diplome pe care le aveau de la concursuri, olimpiade la sfârși de an. Și atunci, de la astfel de realități, am constatat că este nevoie să aducem un strop de ajutor.
Noi în orice proiect avem o denumire informală și una oficială. Cea informală era „vreau o casă mai frumoasă”, glumeam noi, colegii. Adică să facem viața acestor oameni mult mai frumoasă. Dar am mers pe formula „Dar pentru copii” pentru că e oarecum limitativ primul titlu – „vreau o casă mai frumoasă” – pentru că nu neapărat despre case este vorba, ci este vorba de a aduce daruri în aceste familii.
Și aceasta, de ce? Pentru că esența, ideea de bază a acestui proiect stă în faptul că noi vrem să ajutăm aceste familii să facă un pas înainte.Nu putem ignora că e greu să ai atâția copii. Îmi aduc aminte mărturia tatălui care avea 15 copii, mi-a spus că pe la primii cinci este cumplit, șapte, opt, parcă așa vezi o rază de lumină, iar de la opt în sus, îl citez pe tatăl respectiv: „te poartă Dumnezeu în brațe”.
Logica noastră…
Părintele Teologos: Serios? Logica noastră este pe dos.
Pr. Radu Brînză: Nu Pentru că că la un moment dat vine harul, vine ajutorul din urmă – copiii se cresc unii pe alții. Și dacă tot suntem aici, chiar vara asta, implicați într-o astfel de familie cu un proiect, mi-a plăcut foarte mult ce a spus o tânără, o fată dintr-o familie cu zece copii. I s-a pus întrebarea: cum este într-o familie cu atât de mulți copii. Și ea a spus că într-o familie cu mulți copii, bucuria se multiplică la zece și ai cui spune necazul.
Părintele Teologos: Da…
Pr. Radu Brînză: De aici probabil se și întâmplă, cei care au mulți copii au această experiență a faptului că cu cât este numărul mai mare, cu atât bucuria este mai mare și puterea.
Noi avem această forță interioară teribilă, noi înșine suntem încă pe un teren insondabil suficient, noi încă nu știm ce suntem în stare să facem pentru că ne prinde confortul, lenea, indiferența și așa mai departe.
Părintele Teologos: De fapt, e vorba de un război de gând, un război al diavolului, o distorsiune cognitivă, de fapt. Înșelare. În clipa în care îți spune cineva că e mai ușor de crescut, să zic așa, un copil decât…
Adaptare
Pr. Radu Brînză: Dar am mai constatat un lucru: că aceste familii, cum spuneam majoritar nu sărace, dar sigur, sunt și sărace, sunt și familii cu un singur copil sărace, am constatat că sunt extrem de marginalizate social. Și până la urmă, proiectul „Dar pentru copii” nu este un proiect în care noi dorim să investim în costrucții. Dacă e cazul o facem, dar investim în relație, în demnitate. Practic, este un dar de iubire către inimile care se străduie, luptă. Practic, prin proiectul „Dar pentru copii, ne ducem alături de oamenii respectivi pentru că ei își doresc. Atenție, noi nu ne ducem, nu facem, nu e chestiune copy-paste: opt copii – o casă, 10 copii – o casă și o magazie. Nu.
Părintele Teologos: Aveți o abordare personalizată.
Pr. Radu Brînză: Absolut, total. Am mai spus lucrul ăsta. În proiectul „Dar pentru copii” nu este vorba de case. Poate să fie vorba de o casă sau poate să fie vorba și de trei găini.Adică ne ducem strict pe nevoie.
Noi prin proiectul „Dar pentru copii” încercăm să dăm răspunsul la această problemă, rezolvarea la problema „ce îl poate face pe acest om să facă un pas în față, înainte, în demnitatea, în viața lui frumoasă?” Și am avut situații în care da, chiar acum lucrăm la o casă, ridicăm o casă tot în județul Botoșani unde acolo, efectiv, era atât de mică cea veche încât s-a simțit nevoia uneia mari. Și am plecat de la fundație, temelie, acum punem acoperișul și imediat o să trecem la dotări interioare. dar au fost situații în care era casa bună, dar nu suficient de largă pentru câți oameni… Și atunci, foarte bine, am făcut încă două camere în plus. Am avut situații în care aveau suficiente camere, dar nu aveau baie. Și atunci am făcut o baie, am făcut fosa, am branșat la rețea, acolo unde s-a permis am făcut fântână cu hidrofor. Cum să vă spun? Atât de multă bucurie poți să aduci cu o mașină de spălat…
Motivația
Părintele Teologos: De fapt, ce vă motivează pe dvs. să faceți toate astea? Pe membrii Pro Vita ce îi motivează să facă toată treaba asta?
Pr. Radu Brînză: Noi înșine suntem Pro Vita. Pentru noi contează foarte mult aceste valori pe care le avem de la Mântuitorul Iisus Hristos, cel mai prețios dar de la Dumnezeu este viața și cea mai frumoasă viețuire este familia. Și noi înșine savurăm acestea, dar încercăm, ne învrednicim de aceste daruri- prețuim viața, noi de când lucrăm avem copii mulți în familiile noastre, noi am întemeiat familii.
Părintele Teologos: Câți copii aveți? Iertați-mă că vă întreb!
Pr. Radu Brînză: Cinci.
Părintele Teologos: Cinci. Să vă trăiască!
Pr. Radu Brînză: Este vorba de a avea alături pe omul care-și dorește ceva mai mult.
Părintele Teologos: Da, da. Vă bucurați de bucuria lui.
Pr. Radu Brînză: Da, căutăm să aducem… Asta e esențial, e fundamental la noi – noi pe care îl vedem că își dorește… Sunt care nu-și doresc…
Părintele Teologos: Da…
Pr. Radu Brînză: Și atunci îi respectăm această decizie, îl lăsăm acolo, ne întristează poate uneori când vedem că ar exista un potențial, dar nu este încă exploatat. Nici acolo nu rămânem impasibili. De altfel, noi avem această ramificație de proiecte și căutăm. Nu putem pe această zonă în care să spun că este o voință a întregii familii de a face un pas în față, de a aduce un plus valoare inclusiv materială care creează condițiile pentru una duhovnicească.
Ajutor duhovnicesc
Părintele Teologos: Vorbiți-ne puțin de planul duhovnicesc! Cum ajutați din punct de vedere duhovnicesc?
Pr. Radu Brînză: În momentul în care eu aduc o mașină de spălat într-o casă, când fac o cameră, când cumpăr doi purcei care asigură un confort material în momentul respectiv eu dau foarte mult spațiu pentru studiu sau pentru rugăciune, tinerilor. Pentru că sunt familii în care dacă nu este voința tatălui sau a mamei să facă ceva, o vedem la copii. Și atunci ne ducem acolo unde găsim ușa deschisă spre a primi ajutorul…
Părintele Teologos: A, deci mintea este ocupată cu ceva și în cazul în care ajutați era ocupată cu grijile materiale, dar trebuie spus…
Pr. Radu Brînză: Sunt copii care fac naveta sau sunt copii care… Cu ce ajută o mașină de spălat? Simplu. Pentru că nu mai spală în lighean și știm ce înseamnă să speli hainele, să programezi o mașină sau stai acolo să le întorci și așa mai departe. Și în toate aceste amănunte, pentru că noi nu putem ignora această bază….
Părintele Teologos: Da, este o piramidă a nevoilor…
Pr. Radu Brînză: Da, da și ca să putem să ajungem acolo la cele ale rugăciunii, ale studiului. Ne interesează foarte mult copiii. Și avem, slavă bunului Dumnezeu, multe bucurii în ceea ce privește copiii care reușesc să urmeze facultăți, reușesc să-și descopere sensul.
Un exemplu
Știu o lucrarea foarte frumoasă într-o familie în care preotul paroh – nu e un caz Pro Vita din proiectul nostru, dar este un caz Pro Vita în parohia unui coleg de-al nostru.
Părintele Teologos: Da, spuneți!
Pr. Radu Brînză: Preotul paroh a reușit să încurajeze doi tineri foarte buni la fotbal și acum sunt în echipa de juniori a Clubului Politehnica Iași, dau 4 goluri pe meci. Preotul a fost atent la ei. Tot în această parohie, e bucuros părintele de nu mai poate că are prima studentă. Toate crescute pe lângă biserică și pe vocația tânărului, pe șansa către tânăr…
Părintele Teologos: Deci Biserica are și un foarte pronunțat rol social, fraților, să nu spuneți că Biserica nu face nimic. Biserica face foarte mult și din punct de vedere social. Deci asta este foarte important. Trebuie să accentuăm treaba asta. Trebuie să accentuăm că ridicarea pe neam se face întâi de toate pe plan duhovnicesc, dar și pe plan material. Cel de care vă ocupați sfinția voastră.
Pr. Radu Brînză: Da, da. Pentru noi, ca să revin la proiectul nostru nu este simpla investiție materială. Nu o facem doar de a face, de a bifa, de a deconta niște materiale, de a umple nu știu ce CV. Nu despre asta este vorba. Este de a fi alături de aceste familii, de a da o șansă copiilor și de a descoperi la nivel de familie demnitatea. Este esențială demnitatea. Am avut, vă dau și un exemplu mai trist oarecum, pentru că aici lucrăm
Într-un anume proiect s-a plecat de la faptul că soția își dorea foarte mult în timp ce tatăl, bietul și dragul de el, era încă sub influența băieților de la crâșma din sat, care spuneau – „băi, ce stai tu și…?!” Adică nu o admira nimeni, până la urmă, slavă lui Dumnezeu, omul a reușit să priceapă că ceea ce s-a întâmplat a fost un lucru bun pentru ea și mai ales pentru copiii lui.
Părintele Teologos: Da, da. Slavă lui Dumnezeu! Deci ați avut și necazuri, dificultăți?
Pr. Radu Brînză: Avem întotdeauna necazuri și dificultăți, dar căutăm să ne uităm nu la cât de greu, ci la cât de frumos este atunci când depășești greutatea.
Viitorul
Părintele Teologos: Da. Cum vedeți viitorul?
Pr. Radu Brînză: Sunt optimist. Pentru că acum, prin mila bunului Dumnezeu, nu sunt nici foarte tânăr, nici foarte bătrân. Mă pot uita și într-o parte și în cealaltă și cred că pe baza experienței pe care o am… M-a ajutat Dumnezeu spre exemplu, să trăiesc, viața mea a fost împărțită în două: am fost educat și m-am preoțit în timpul comunist, imediat în schimb, am prins trecerea aceea de la un sistem la altul și evident, preoția pe care am început-o nu mai seamănă cu cea pe care o fac acum, dar e doar în nuanțe.
În esență însă este aceeași temă pe care fiul lui Dumnezeu, omul, noi, făpturile creație a lui Dumnezeu o avem în contextul nostru. Este suficient să ne ducem în paginile Sfintei Scripturi și în pagini de istoria Bisericii și î. Hr. și d. Hr. și vedem că orice epocă a avut provocări, a avut pasiunile, greutățile sale încât, poate sună ciudat, dar am așa un soi de… și sper să fiu înțeles bine, nu am o mulțumire, dar aproape că este ca o împlinire inclusiv că am prins o pandemie, că am prins un război, slavă lui Dumnezeu, sună și asta a egoism, dar în proximitate. Pentru că am crescut cu poveștile bunicilor despre război. Deci era așa o aură de legendă, de ireal.
Realitatea a bătut la ușă. Am învățat foarte multe în perioada de pandemie.
Pandemia și războiul
Părintele Teologos: Puteți să ne dați un exemplu? Puteți să vorbiți de ceva extraordinar, despre…?
Pr. Radu Brînză: În pandemie?
Părintele Teologos: Da, în pandemie sau în război…
Pr. Radu Brînză: În pandemie vă spun ce m-a ajutat foarte mult. Faptul că în perioada de lockdown a înțeles mult mai bine rolul preotului care trebuie să aibă un ochi către crucea din sfântul altar și un ochi către omul care este în spate și că trebuie să te împarți. Eu, în perioada de lockdown, mi-am pus toată inima pe sfântul antimis.
Părintele Teologos: Da. Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Radu Brînză: Cel mai liniștitor prohod a fost atunci când eu singur în fața sfântului epitaf, cu lumânarea aprinsă. L-am prohodit, L-am plâns pe Mântuitorul. Cântărețul într-o strană și paraclisierul cu o lumânare lăcrima în cealaltă strană. Lăcrimam cu toții și pentru că eram singuri, dar și pentru că nu mai era rumoarea aceea care are un farmec, o frumusețe, dar este un lucru pe care nu l-am trăit, adică a fost o experiență datorită pandemiei.
Iar în ce privește războiul, da, părintele mitropolit Teofan a rânduit ca în perioada aceasta de război în vecinătatea noastră, proiectul să preia și problema refugiaților. Și noi avem trei puncte de frontieră pe Arhiepiscopie, la Sculeni, Rădăuți, Prut și Stânca. Și suntem din februarie până în ziua de astăzi…
Părintele Teologos: Deci îi ajutați pe refugiați și pe oamenii care vin de acolo.
Pr. Radu Brînză: Da și am fost până în iunie 24 din 24, non-stop. Și am multe lucruri… am văzut un copil care se speria de la pocnetul unui borcan de compot datorită zgomotului de la bombardamente. Deja la cel mai mic zgomot se speria, din cauza zgomotelor mari.
Am văzut tinere cu o cană cu ceai în dreptul corpului, plângeau pentru că abia atunci își permiteau să plângă, să depresurizau, reușeau să-și exprime frica. Era frica de a fi fost violate.
Am văzut femei elegante, se vedea, dar care erau în capot și care n-au oprit nici motorul, au zis dați-mi doar o pereche de pantaloni pentru că am plecat cu ce am avut acasă. Și atât de speriate erau încât până ne-am dus să le dăm pantaloni au și plecat. Pentru că în perioada aceea se vedea nevoia fizică de distanțare…
Părintele Teologos: Săracele…. Să fugă….
Pr. Radu Brînză: Da, să fugă cât mai departe să nu vadă, da. Și multe, nu mă duc în foarte multe detalii, dar și aici este, o văd ca pe un dar de la Dumnezeu în viața mea, nu în viața lor. Că am putut să văd aceste lucruri din care să învăț și să învățăm. Și cred că toți trebuie să învățăm poate în timp de război. Atunci te rogi și trebuie să te rogi mai bine pentru pace. În timp de epidemie să îți dai seama cât de binecuvântat e să fii sănătos și așa mai departe.
Părintele Teologos: Adică orice lucru trebuie să-l folosim spre mântuire.
Pr. Radu Brînză: Spre mântuire, da. De aceea, eu sunt optimist în sensul că dacă Dumnezeu ne-a îngăduit ca noi să fim în acest timp istoric, cu aceste provocări, cred că trebuie să facem față.
Părintele Teologos: Da, e voia lui Dumnezeu.
Pr. Radu Brînză: Și am învățat un lucru: Dumnezeu ne trimite la lucru, dar întotdeauna ne dă uneltele. Doar trebuie să le vedem, punem mâna pe ele și optimist în nădejdea lui Dumnezeu să le facem.
Îndemn
Părintele Teologos: Să ne ajute Dumnezeu! Un ultim cuvânt, ce ați putea să spuneți oamenilor?
Pr. Radu Brînză: Da, nu știu foarte mult ce să spun sau pentru că vreau să spun foarte multe, acum sunt deja…
Părintele Teologos: Ca o conductă plină și…
Pr. Radu Brînză: Doar atât: să se roage pentru noi pentru că suntem într-un câmp misionar tare frumos, dar cu foarte multe provocări și avem nevoie și de material pentru că nu putem construi o casă doar cu sfaturi, ci trebuie bani, materiale…
Părintele Teologos: O să punem contul pe burtieră.
Pr. Radu Brînză: Avem nevoie de foarte multă rugăciune pentru că ăsta este ultimul meu cuvânt: în lucrarea noastră Pro Vita, până acum, 99% este mâna lui Dumnezeu. Nu le-a dat, ni le-a arătat Dumnezeu. 1% este și efortul nostru.
Părintele Teologos: Da și socotesc că principalul rezultat, marea bucurie a programului Pro Vita „Dar pentru copii” nu sunt zidurile, ci sunt oamenii, sunt copiii.
Pr. Radu Brînză: Absolut. Copiii sunt. Când vedem chipurile fericite, când îi vedem că se bucură de aceste mici, până la urmă ele nu sunt atât de greu de realizat… Până la urmă o casă ți-o faci, în 10 ani trebuie să o repari și după aia o mai repari o dată și apoi o lași altcuiva. Dar rămâne bucuria aceasta. Relația.
Părintele Teologos: Cum am spus – experiența nemijlocită personală…
Pr. Radu Brînză: A plecat direct din inima noastră pentru că am văzut inima lor și încercăm să se întoarcă în inima lor împreună cu alte inimi care ne ajută.
Rafael
Părintele Teologos: Și atunci ca să dăm și spectatorilor noștri această experiență nemijlocită și concretă a ceea ce vorbește părintele Radu… Știi să faci ascultare, Rafael? Hai, încoace, intră în cameră, cel puțin în plan general. Stai… Sper că în vedeți, da, este Rafael. În ce clasă ești?
Rafael: A XII -a.
Părintele Teologos: Este unul din bursierii programului Pro Vita al părintelui Radu Brînză. La ce liceu?
Rafael: Mihail Sadoveanu Borca.
Părintele Teologos: Bun. Ce profil?
Rafael: Matematică – informatică. Mi-ai spus că îți palce informatic, nu? Că asta discutam. Bun, ok, nu o să vorbim despre informatică, ci o să vorbim cum te-a ajutat pe tine sau ce ai simțit înainte de Pro Vita și după Pro Vita – experiența ta? Foarte sincer!
Rafael: Înainte de Pro Vita nu știu cum…
Părintele Teologos: După?
Rafael: După, am simțit o motivare, o împingerea înspre a face ceea ce-mi place, spre a mă auto-educa și asta e…
Părintele Teologos: Câți frați sunteți?
Rafael: Suntem opt frați. Cu mama și tata, în total zece.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! O familie foarte numeroasă. Am înțeles că fratele tău mergea câți km pe jos?
Pr. Radu Brînză: 200 și ceva zilnic
Părintele Teologos: 200 Km zilnic?!
Pr. Radu Brînză: De fiecare dată când trebuia să vină la Iași pentru meditație. Și-a dorit foarte mult să devină arhitect, e student la Arhitectură.
Părintele Teologos: Ar fi trebuit el să vină acum, nu? Dar el e în anul I și…
Pr. Radu Brînză: Ei sunt doi bursieri din aceeași familie și sunt dovada că… Rafael și fratele, Emanuel, ca și ceilalți 200 sunt dovada că se poate și se merită.
Părintele Teologos: Da.
Concluzii
Pr. Radu Brînză: Și asta datorită inimilor bune și tuturor celor care ne-au ajutat și ne ajută în continuare și mulțumim pentru tot suportul și toată încurajarea pe acre o adresați altora de a ne ajuta. Și ne-a ajutat foarte mult. Dar și că se merită pentru că eu mai vorbesc cu ai mei colegi și le spun așa: măi, din-ăștia 200 o să ajungă oameni, credem noi, normali la casa lor. Dar s-ar putea să fie printre ei următorul prim-ministru al României, următorul academician.
Părintele Teologos: Vrei?
Rafael: Cam mult.
Pr. Radu Brînză: Următorul IT-ist, ministrul informaticii și așa mai departe.
Părintele Teologos: IT-ist, da, nu ca mine.
Pr. Radu Brînză: Adică niciodată nu știi. Nu vom face un inventar, dar dacă vreodată vom auzi ne vom bucura de faptul că undeva în parcursul devenirii lor am reușit și noi să punem un număr, da.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!
Mulțumim tare mult!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
