Aveți mai jos sinteza anului 2022 – cele mai populare 10 postări de pe platforma noastră în care veți remarca faptul că oamenii au câteva teme predilecte: sfințenia, pocăința, moartea și războiul.
Socotim că acestea reflectă destul de exact starea de fapt a societății actuale. Vă propunem să le revedeți mai jos.
Înainte de a vă prezenta cele mai populare postări (click/tap pe imagini pentru a le vedea), vă oferim o un episod din celebrul documentar „Memorialul durerii” centrat pe personalitatea lui Mircea Vulcănescu și a celor din jurul său, având ca titlu „Să nu ne răzbunați!” – cuvinte care au fost, după cum se știe, ultimele cuvinte ale marelui filosof, cuvinte emblematice pentru neamul românesc care își pune nădejdea în Dumnezeu.
Vizionare plăcută!
(…) păstrez în inima mea felul în care Domnul Iisus Hristos a permis condamnarea mea pentru crimă și condamnarea la moarte în timp ce eram nevinovat de crimă. Această nedreptate judiciară de neînchipuit a fost folosită cu dragoste de către Hristos ca vehicul al mântuirii mele! Să fie binecuvântat! (…) Mitropolitul Athanasie (din Limassol, Cipru) mi-a oferit o bijuterie de sfat: „Antonie, moartea nu este de temut, dacă Dumnezeu îngăduie execuția ta, înseamnă că El a acceptat pocăința ta și ești gata să pleci în Paradis!” Acesta fiind în plus față de „cuvântul” lui pentru mine la sfârșitul anilor 1990: „Fii curajos și ai încredere în Dumnezeu”. Mă străduiesc atât de mult să mă agăț de prețioasele pietre prețioase athonite, chiar dacă mă tem de neglijența mea și de sentimentul de slabă pocăință. Doamne, mântuiește-mă!
Dumnezeu mi-a arătat unde aș fi mers dacă nu-mi voi schimba modul de viață și nu-mi dăruiesc viața Lui. Nu exista conceptul de timp în acel loc în care mă găseam. Este greu de explicat atunci când trăim legați de timp, dar atunci nu exista noțiunea de timp. În locul în care am fost timpul nu exista! Eram trează când s-a întâmplat acest lucru, pentru că oamenii ar putea să zică: „ah, este imaginație”. Nu, nu este ca și când ți-ai imagina că stai acolo pentru un minut, ca și când ai fi transportat pe Marte. Nu. Am fost luată și dusă într-o altă dimensiune. Am fost dusă cu trupul acolo. Nu pot să vă descriu cum era acolo, ca să vă dați seama. Iadul se simte diferit pentru fiecare în parte.
Ca să putem să depășim acest cadru foarte complex, această cultură foarte complexă a războiului, trebuie să fim întâi de toate atenți și să avem credință concretă, o credință foarte foarte concretă, foarte iubitoare, foarte ziditoare că, da, Dumnezeu ne poate ajuta în cotidian. (…) Dacă nu ne detașăm, nu ne rugăm și nu simțim pe Hristos cel veșnic, cel atotputernic că are grijă de noi, atunci în mod necesar o să cădem în această stare de conflict, în această competiție față de ceilalți pe care ar trebuie să-i iubim. Înțelegeți?
Ce trebuie să înțeleagă acești legiuitori este ca există persoane LGBTQ care nu-și doresc aceste porniri homosexuale și au nevoie de ajutor; doresc vindecare completă și a-și împlini dorința de a avea o familie si copii. Și este dreptul lor de a beneficia de orice terapie posibilă și a se vindeca. Atât activiștii LGBTQ cât și guvernul nu au nici drept să impună sau să dicteze că aceste persoane să se împace cu ideea că sunt ceea ce sunt. (…) După ce a trebuit să fac față atâtor minciuni am reușit cu ajutorul lui Dumnezeu să scap de ele, să-mi recapăt puterea și să ies din acel mod de viață.
Vrem să fim lăudați, să fim respectați. Vreau ca celălalt să mă respecte. Vreau că soțul meu să mă trateze așa (cu respect, laude). Îmi doresc că al meu copil să meargă la biserică, să fie un copil bun, să se împărtășească. Vreau ceva rău? Atenție însă, lucrarea voii proprii în sine este o cădere a omului, pentru că Dumnezeu ne spune: „Eu mă voi îngriji de toate, tu doar iubește-Mă”, iar noi ce-I spunem? „O, Hristoase al meu, de vreme ce-l vezi pe copilul meu că se răzvrătește, pe bărbatul meu că se comportă astfel cu mine. Să nu mă rog, să nu merg la o mănăstire, să spun să se roage ca soțul meu să se îndrepte? „Dar eu doresc să mă iubești pe Mine și Eu mi le asum pe toate” asta ne spune Dumnezeu, ne-a luat pe toți în grija Sa. Și noi i-am promis „Pe Tine te voi iubi”.
El le-a zis: „Aceste mănăstiri vor sluji ca un refugiu pentru următoarea generație de americani când vor sosi vremurile grele ale decăderii și [America] nu va mai fi o superputere. Și atunci, mulți oameni se vor adăposti în jurul mănăstirilor pentru a-și salva sufletele și vor fi mântuiți. Mai apoi, din aceste mănăstiri se vor ridica noii mucenici ai Ortodoxiei Americane.” „Maică Stareță, astăzi ați construit o mănăstire și noi săvârșim Liturghia și peste 100 de ani, călugărițele care vor veni, vor veni ca să ajungă mucenițe.” Unul seamănă, altul seceră. Așa lucrează purtarea de grijă a Duhului Sfânt.
Dar bunătatea românului s-a văzut acum, când o venit n-o ținut cont, tu ești român din Bucovina de nord sau ești ucrainean, nu, pe toți i-o primit cu brațele deschise și-o oferit ce-o avut mai bun. S-o lăsat el și-o scos în față, i-o luat în brațe, i-o îmbrățișat, i-o oferit mâncare, cazare, i-o primit pe toți – care au vrut să stea în țară au stat, care nu, s-au dus mai departe, dar bunătatea și dragostea romanului creștin nu s-a pierdut și s-o văzut. Înseamnă că mai trăiește Evanghelia și are dragoste neținând cont de cum s-au purtat ceilalți prin dragostea românului și să rămână în continuare aşa și pentru asta ne va salva Dumnezeu țara să știți, în dragoste…
Și poate din fericire sau din păcate poate am avut posibilitatea să scriu lucruri pe care le numim hituri. Și poate că aceste hituri mi-au dat ocazia pe de-o parte de-a obține tehnologia și materialele și studiourile de care aveam nevoie pentru a construi toate acele lucruri, dar pe de altă parte, ele au fost cel mai mare obstacol al meu, pentru că nu am putut crea și nu am putut să fac lucrurile pe care mi-am dorit să le fac încă din copilărie, nu am fost niciodată, nu am fost niciodată o vedetă pop bună, nu am fost niciodată, știi, tipul de Vangelis pe care au încercat să-l vândă companiile de discuri, asta a fost întotdeauna cea mai mare problema a mea.
Atunci când copiii tăi au cinci ani și crezi că este cool să-i costumezi, odată ce ai pus un costum pe cineva, amintești de păcălirea lui Adam și Eva din grădina Edenului, când au fost făcuți după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea perfectă a lui Dumnezeu, diavolul i-a păcălit cu păcatul și le-a schimbat identitatea și odată ce ai pus costumul, poți să-l îmbraci ca Noe, sau ca păstorul Avraam, odată ce ai pus acest costum în ziua de Halloween, dai Halloween-ului dreptul de a-i fi părinte, schimbi identitatea copilului tău, scopul lui, destinul lui a fost anulat, dacă nu renunți la el și îl aduci înapoi. Aceasta este păcăleala diavolului, da…
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Da. Ne aducem aminte si de moartea lui Frank Atwood….daca nu erati dvs, noi habar nu aveam de acest om. Sa dea Domnul sa-l intalnim dincolo! Stiam de la Florii ca sfarsitul e aproape, chiar ma rugam in saptamana mare…
Părinte, mie îmi plac cel mai mult filmulețele in care ne vorbiți, ne explicați despre credință, ne dați exemple de minuni văzute sau auzite de dumneavoastră (pe mine chiar mă întăresc in credința că se stabilește o relație cu sfinții la care ne rugăm). Avem nevoie de exemple practice despre aplicarea virtuților, a poruncilor lui Dumnezeu în relația cu ceilalți, despre ce este și ce nu este o anumită virtute.
Vă mulțumesc pentru munca pe care o depuneți pentru acest site și vă iubim!
Vă doresc un An Nou cu bucurii, cu roade duhovnicești!
2 Comments
Da. Ne aducem aminte si de moartea lui Frank Atwood….daca nu erati dvs, noi habar nu aveam de acest om. Sa dea Domnul sa-l intalnim dincolo! Stiam de la Florii ca sfarsitul e aproape, chiar ma rugam in saptamana mare…
Părinte, mie îmi plac cel mai mult filmulețele in care ne vorbiți, ne explicați despre credință, ne dați exemple de minuni văzute sau auzite de dumneavoastră (pe mine chiar mă întăresc in credința că se stabilește o relație cu sfinții la care ne rugăm). Avem nevoie de exemple practice despre aplicarea virtuților, a poruncilor lui Dumnezeu în relația cu ceilalți, despre ce este și ce nu este o anumită virtute.
Vă mulțumesc pentru munca pe care o depuneți pentru acest site și vă iubim!
Vă doresc un An Nou cu bucurii, cu roade duhovnicești!