Am fost stripteuză până când Iisus mi-a arătat iadul

Cu adevărat Ortodoxia este adevărul. Dumnezeu, însă, nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu. Din cauza aceasta, Dumnezeu face lucruri de nebănuit, care într-o societate ortodoxă ar fi smintitoare sau – cel puțin – sub semnul întrebării.

Însă nebănuite sunt căile Domnului care face totul pentru a ridica fie și numai puțintel pe cineva din iadul în care se află până la nivelul la care persoana respectivă poate să acceadă.

Vizionați în seara aceasta mărturia unei stripteuze care era (și) dependentă de droguri dintr-o societate (foarte) departe de ortodoxie și duhovnicește și geografic care dă mărturie de acest lucru.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Totală și completă paralizie a corpului pe masa de operație, iar apoi Dumnezeu m-a aruncat în iad care era pregătit pentru mine, după moarte. Și instantaneu ies din tunel și stau tremurând într-o Lumină strălucitoare albă; strălucirea acestei lumini era, cum să spun, dacă ai fi fost făcut din trup ai fi fost făcut scrum imediat. Deci am continuat să țip la El, să tot țip la El, să se descopere, și în final S-a descoperit. Ce s-a întâmplat după, și în felul în care s-a întâmplat, aceasta nu se poate întâmpla decât dacă este Dumnezeu care s-o facă.

Apocalipsa 16:15: „Iată, Eu vin ca un fur. Fericit cel ce priveghează și-și păstrează veșmintele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!“

Amelia Russell – date biografice

Reporter (R): Vorbește-ne puțin despre tine, cine ești…

Amelia (A): Numele meu este Amelia Russell, am vârsta de 33 de ani, lucrez în domeniul [persoanelor] cu dizabilități, în prezent lucrez de acasă, ceea ce este o binecuvântare, pentru că mă pot juca cu câinii toată ziua, și este foarte bine. Am fost născută în Adelaide și am trăit o viață în multe, multe păcate. Am fost stripteuză și dependentă de droguri și, bineînțeles, că nu am făcut strip-tease unde locuiam, deci a trebuit să zbor la Canberra, Sydney și astfel să locuiesc în două locuri în același timp. Am fost ca un dealer de droguri care dispunea de droguri pe gratis. Am consumat cocaină, și aproape tot ce mi-am dorit, în fiecare zi, ca un drogat dependent absolut. Am fost o criminală, așa cum au fost și toți prietenii mei, a fost foarte, foarte rău, cum mai rău decât cineva și-ar putea închipui.

Copilăria

R.: Cum a fost în copilăria ta? Ai avut șansa să-L cunoști pe Iisus în acele vremuri și să te duci la biserică? Cum a arătat familia ta, prietenii de școală?

A.: Da, tatăl meu a fost creștin care obișnuia să mă ia la biserică. Mergeam fără să mă gândesc cu adevărat la ceva. Doar făceam ceea ce mi se spunea. După ce am crescut, m-am mutat de acasă și, crezând în toate poveștile de adormit copii, am devenit ateistă și am început să-l resping pe Dumnezeu. În școală, nu am avut mulți prieteni, am fost de fapt acel elev de care ceilalți copii fac mișto. Am călărit bicicleta și mă bucur că nu am crescut în timpul acestei generație, că altfel m-ar fi convins să-mi fac o schimbare de sex, sau altceva nebunesc.

R.: Ai avut vreo experiență spirituală când ai fost tânără, în timpul școlii, ai avut contact cu mișcarea „new age”, sau ceva asemănător?

A.: Nu, nu. Când am fost în școală am fost creștină, un fel de a zice, din cauza familiei; am fost normală în școală, am luat note bune. Am avut un accident de mașină la începutul clasei a 12-a și am lipsit aproape întreg anul deoarece mi-am rupt ambele picioare și am fost în scaun cu rotile. Conduceam o dubă, am oprit la un stop iar un tip m-a lovit chiar în față, botul s-a sfărâmat și fiarele mi-au zdrobit ambele picioare. Eram aproape să mor în acel accident. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, n-am murit.

Adolescența

R.: Cum a fost relația cu familia în acei ani ai adolescenței? Vreo traumă sau certuri în această perioadă, sau a fost ceva ușor?

A.: Tata și mama au divorțat, iar mama a ajuns să iasă cu un travestit iar asta s-a întâmplat aproape de-alungul întregii copilării. Numele lui a fost Jody, un bărbat înalt de peste 2 metri îmbrăcat în fustă (!) Deci am crescut într-un fel în jurul acestor lucruri și astfel am mers din ce în ce mai departe de Dumnezeu odată cu trecerea anilor. Aș putea zice că am avut o copilărie ciudată, dar cred că acum nu mai este văzută ca atât de ciudat; atunci era ciudată, dar acum fiecare defilează. Când eram în școală, partenerul meu era de 26 de ani, iar eu eram de 17 ani. Deci, probabil, nu am fost așa de cuminte. Apoi, am avut mai mulți parteneri odată ce am crescut, iar atunci când am lucrat ca stripteuză am ajuns foarte rău, tratând bărbații ca pe niște jucării.

R.: La ce vârstă ai început să faci strip-tease? Cum ai ajuns acolo?

A.: Am reușit să mă angajez la „Calul nebun”, cel mai mare club din Adelaide, iar atunci când ajungi acolo și lucrezi 6 zile pe săptămână, 13 ore pe zi, și câștigi mai puțin decât câștigă acele fete [stripteuze] într-o singură zi, te gândești dacă nu este ridicol, și atunci m-am gândit să încerc și eu. Într-o zi, am părăsit Adelaide și am zburat la Canberra și mi-am zis că că nimeni nu mă va cunoaște și astfel am inceput să fac strip-tease pentru a face bani mulți.

Mentalitatea din cluburile rău famate

R.: Îți amintești vreo noapte în care s-a întâmplat ceva, o noapte mare pentru tine?

A.: Lucram la „Crucea Regelui”, un club dintre cele rău famate, la care proprietarii știau că vindeam droguri, ceva de genul că unul dansa cu mine la parter pentru o oră și apoi îl luam sus, îi vindeam o porție de cocaină, și apoi încă una, încă una, și îl țineam acolo până răsărea soarele. Aceste cluburi ori opresc camerele de filmat, sau dispun de zone în care, în mod intenționat, nu se filmează și astfel puteam mergea acolo. Îi umflam de droguri, le făceam capul mare și le secam conturile bancare. Era ceva foarte urât. Foarte, foarte urât.

Atunci când lucrezi într-un asemenea mediu și vezi cei mai decăzuți dintre bărbați, care fac de râs acest nume, ajungi la un moment dat să-i disprețuiești. Stăteam și mă uitam la câte unul și-mi ziceam: ce bărbat decăzut și dezgustător! Am să iau totul de pe el. [Faci asta] pentru că vezi cei mai răi dintre oameni, în acele locuri nu ai cum să vezi pe cei mai buni dintre ei. Asta te face să-i detești pe acei oameni și să-ți facă plăcere în a-i pune pe jar, ceea ce este rău, totuși. Multe din acele fete care lucrează în acele cluburi sunt lesbiene pentru că au de-a face cu cei mai răi dintre bărbați. Deși nu pot să vorbesc în numele a toate, o mulțime din ele au aceeași mentalitate, în care singurul lucru care-l obții sunt acești bărbați decăzuți care doresc să te abuzeze iar tu dorești să-i abuzezi la rândul tău. Este un doar cerc vicios și un mediu care nu este sănătos deloc.

Banii

R.: Îmi imaginez că erai plătită cu bani mulți în fiecare săptămână. Ce făceai cu acei bani? Ai păstrat ceva?

A.: I-am spart. Aș fi putut face 3-4 mii de dolari pe noapte ca apoi să-i sparg pe lucruri de nimic, pe prostii. Asta am făcut întodeauna: i-am spart pe nimicuri. Spre exemplu, am colectat ceasuri „Takoya” plătind in jur de 5-6 mii pe unul, o mie dolari pe o poșetă sau pe o jachetă, pe îmbrăcăminte sau pe pantofi, lucruri de care m-am și descotorosit, la final. Am cumpărat și mașini; oricum nimic nu a fost pentru totdeauna. Am spart tot. De asemenea, am cheltuit pe vacanțe.

Familia, cunoștințele, prietenii

R.: Cum arăta cercul tău apropriat de cunoștințe, având în vedere că ceilalți prieteni nu știau ceea ce faci, sau familia ta? Ei știau despre asta?

A.: Nu, familia mea nu știau. Nu le-am spus nici prietenilor mei din Adelaide, am ținut totul pentru mine, viața de la serviciu fiind separată. De aceea am zburat de la Adelaide în alte părți pentru a lucra și a fi sigură că nimeni din cei cu care am crescut se va lovi de mine.

R.: Deci, care era situația ta din punct de vedere mental în acele vremuri? Erai legată spiritual de ceva? Erai conectată în vreun fel?

Spiritualitatea

A.: Nu. Am blocat totul. Am crezut în [teoria] evoluționistă, în extratereștrii. N-am crezut în existența lui Dumnezeu. Am crezut în reîncarnare și reîntoarcerea ca o altă persoană. Niciodată nu mai uitat la vreo videoclip pe Youtube: doar am lucrat, distrat, dormit, și poate am văzut un film, câteodată. N-am fost interesată de nimic, am crezut numai în ceea ce mi se spunea.

R.: Dupa 4-5 ani de a face asta, ai simțit în vreun fel greutatea acestei [vieții] asupra sănătății tale mentale si fizice?

A.: Oh, sută la sută. Mental, am fost complet epuizată. Am ajuns să ajung pe droguri și pe alcool ca să pot supraviețui zilei.

R.: A fost acesta momentul în care ai început să-ți produci tatoo-uri?

A.: Nu, am început asta de când aveam 18 ani. Este ca și când ar fi numai unul. Toate sunt conectate pe întreg trupul.

Iadul

R.: Spune-ne cum ai ajuns la acel punct în care ai acceptat pe Iisus în viața ta.

A.: S-a întâmplat în anul 2018. Nu credeam în Dumnezeu pe atunci. Am fost atee, credeam în extratereștrii, în evoluționism, și altele asemenea. Eram în orașul meu de baștină, Adelaide, îmi făceam un tatoo, unul mare pe fund, credeam că știu tot, că am aflat înțelesul la tot universul, Eram în curtea din față a unui centru tatoo din Adelaide, iar artistul care îmi executa tatoo-ul pe întregul fund, un tatoo care făceau mișto de Dumnezeu, cu un astronaut care plutea prin spațiu, ceva care era legat de evoluționism, etc.

Oricum, eram pe masa de operație în timp ce mi se încrusta pe fund acest tatuaj în batjocură la Dumnezeu, în fapt un fel de: „Ha, ha, ha, Dumnezeu nu există”, când, instantaneu, întregul corp a paralizat total, o paralizie completă, acolo, pe masa de operație. Nu puteam să mă mișc, nu puteam să vorbesc sau să-mi închid ochii. Și în secunda următoarea Dumnezeu m-a aruncat în iadul care era pregătit pentru mine dacă aș fi murit.

Dumnezeu mi-a arătat unde aș fi mers dacă nu-mi voi schimba modul de viață și nu-mi dăruiesc viața Lui. Nu exista conceptul de timp în acel loc în care mă găseam. Este greu de explicat atunci când trăim legați de timp, dar atunci nu exista noțiunea de timp. În locul în care am fost timpul nu exista! Eram trează când s-a întâmplat acest lucru, pentru că oamenii ar putea să zică: „ah, este imaginație”. Nu, nu este ca și când ți-ai imagina că stai acolo pentru un minut, ca și când ai fi transportat pe Marte. Nu. Am fost luată și dusă într-o altă dimensiune. Am fost dusă cu trupul acolo.

Nu pot să vă descriu cum era acolo, ca să vă dați seama. Iadul se simte diferit pentru fiecare în parte. Acest iad [al meu] avea un aranjament coregrafic perfect, în jurul vieții mele, să mă muncească până la Judecata de Apoi. În cele din urmă corpul mi s-a eliberat din iad și m-am simțit, din nou, pe masa de operație, panicată și buimăcită total. Încercam să înțeleg ceea ce se întâmplase, dar mintea nu poate să înțeleagă ororile pe care le trăiești acolo din punct de vedere spiritual. Este ceva ca și când ai vrea să torni apa dintr-un bazin de înot într-un degetar. Chiar nu poți să explici asta! Pur și simplu, nu poți. Atât de multă cunoaștere nu poate fi închipuită de mintea noastră pământească.

Raiul

În orice caz, m-am ridicat de pe masa de operație și toată lumea din sală s-a oprit din ceea ce făceau, au chemat o ambulanță pentru a mă trimite la spital. Toți aceștia au crezut că am avut o convulsie, sau ceva asemănător. Oricum, am decis să ies de acolo, nevoind să văd atât de mulți oameni privindu-mă și uitându-se la mine. Deci, m-au scos din cabinetul de tatoo, undeva în spate, unde proprietarul cabinetului mi-a adus un scaun de birou ca să mă așez. Așadar, stăteam așezată pe acest scaun, cu capul între mâini, și speriată fiind încercam să înțeleg ceea ce tocmai se întâmplase, dar nu puteam. Atunci, brusc, în timp ce stăteam acolo, corpul meu s-a încordat odată, și am fost paralizată pentru a doua oară. Din nou, nu m-am putut mișca, nu am putut vorbi sau să clipesc din ochi.

Aceeași voce o auzeam acum în mintea mea, luându-mă în râs, într-un fel, despre ateismul meu sau persiflîndu-mă: ”Zici că știi totul? Am să-ți arăt eu!”. În următorul minut, întregul meu corp a fost mutat înafară printr-un tunel cu o așa viteză că viteza luminii a rămas undeva în urmă. Deci mergeam către această lumină de la capătul tunelului și, dintr-o dată, am ieșit din tunel și m-am găsit tremurând în această lumină albă strălucitoare. Vreau să spun că strălucirea acestei lumini a fost așa de luminoasă că, de-ai fi fost în carne și oase, ai fi fost făcut scrum instantaneu; atât de luminoasă era această lumină. Pentru oarecare motiv nu sunt acum oarbă urmare a faptului că am privit această lumină.

Acolo, nu era pământ, nu era zid, nu era acoperiș, ci doar pluteam în lumină! Iar apoi, din abundență, a venit la mine acel sentiment de pace, de dragoste, că totul va fi în regulă. Tocmai ieșisem din iad și acum, subit, aveam această mână asupra mea care-mi spunea: „E-n regulă! Ești a mea acum.” Și în timp ce vedeam lumină, numai lumină, corpul îmi este aspirat înapoi în tunel cu aceeași viteză, și simt că sunt din nou în salonul de tatuaj, revenindu-mi memoria de iad pe care o avusesem înainte. După asta, în jur de câteva săptămâni, am încercat să le spun tuturor prietenilor mei: „Dragilor, dragilor, vă rog să mă credeți că Dumnezeu mi-a arătat iadul!”, dar toți prietenii mei m-au crezut nebună, zicându-mi: ”Ești spălată pe creier, ești dusă cu capul!”, dar eu știu ce am auzit, știu ce am văzut, știu unde am fost, și știu că nu voi uita niciodată aceasta.

Viu este Dumnezeu

După ce am realizat că Dumnezeu este viu, că noi trăim ultimele zile, că Acesta va veni. Am realizat că toți prietenii mei m-au respins, și că nu există nici un motiv să mai stau în Adelaide, am decis să mă mut la Queensland, alături de familie, să fiu alături de ei. Deci, urcându-mă în mașină și conducând spre Adelaide, și fiind un drum lung, vorbeam cu Dumnezeu zicându-I: „Dumnezeule, toți prietenii mei mă cred nebună, toți preietenii mei mă cred că sunt spălată pe creier. Oh, Dumnzeule, dacă nu mi te vei arăta, chiar acum, am să cred că nu sunt sănătoasă, am să înnebunesc, am să cred toate vorbele pe care alții le zic despre mine.” Și am început să țip din toți rărunchi. Țipam: „Dovedește-mi că exiști, Doamne!”, sau „Voi crede că sunt nebună!”. Deci, țipam, țipam, fără oprire țipam la Dumnezeu: „Arată-te, Doamne că altfel am să înnebunesc!” Eram pe cale să-mi pierd vocea de atâta țipăt.

Dumnezeu

Deci țipam, țipam, țipam, ca să mi Se arate și, pe neașteptate, Acesta apare! Ceea ce se întâmplă în continuare, și după aceea, nu poate avea loc dacă Dumnezeu Însuși nu ar face asta. Astfel, radioul de la mașină, singur, și-a schimbat volumul la maxim, imaginează-ți că dintr-o dată ajunge maxim brusc, ceva ce nu a-i mai auzit niciodată, iar Dumnezeu a început a mă bombarda cu mesaje utilizând acel cântec: pentru a-mi îndrepta viața, pentru mântuire, că sunt pe drumul cel bun. În timp ce aceste mesaje se propagau prin cântec, l-am interpelat pe Dumnezeu într-un mod retoric – știi, acele întrebări retorice, adânci, la care știi răspunsul, cum ar fi: „Este bine să iei droguri?” Nu fii cretin! Știi răspunsul la aceea întrebare.

Așadar, în momentul în care am pus aceea întrebare Dumnezeu a oprit radioul, de la sunetul cel mai asurzitor la liniștea totală. Iar Dumnezeu m-a așteptat foarte răbdător pentru a răspunde la întrebare cu voce tare. Nu a contat cât de mult, sau cât de puțin, timp mi-a luat să răspund la aceea întrebare, de au fost 5 secunde, sau 5 minute, nu a contat. Dar în momentul în care am terminat, când ultima silabă mi-a ieșit din gură, -bum! -, cântecul asurzitor de la radio a reînceput din nou, iar Dumnezeu a făcut ca un alt mesaj să aud prin intermediul acestuia. Și apoi încă o întrebare. Și din nou liniște. De la muzică asurzitoare, la liniște totală. Și din nou, așteptare cu răbdare pentru a furniza cu voce tare acel răspuns pe care Acesta voia să-l audă. Și nu conta timpul cât îmi lua mie a răspunde, dar în secunda când terminam, – bow! -, din nou sunetul asurzitor al radio-ului, cu al mesaj în cântec. Apoi, o altă întrebare, pauză, și tot așa, de ajunsesem să-mi fie greu să mai conduc mașina pe drum drept și ziceam: „O, Doamne! O, Dumnezeu meu, Dumnezeul meu!”. Plângeam, și iar plângeam, cu lacrimile inundându-mi ochii, încercând să văd înainte, și plângeam de bucurie zicând: „Mulțumesc, Doamne, mulțumesc!” Ești viu!”

Eram într-un șoc așa de mare că nu-mi venea să cred ceea ce se întâmplase. Dar se întâmplase și îi mulțumeam Lui Dumnezeu: „Mulțumesc Dumnezeule, Tu ești viu! Tu ești viu!” Iar apoi, dintr-o dată, radioul de la mașină s-a schimbat din nou, cu volumul la maxim, iar Dumnezeu îmi spunea că El făcut asta. Dar asta s-a întâmplat nu numai odată. S-a întâmplat de mai multe ori. Odată, s-a întâmplat într-o noapte la sală, s-a mai întâmplat când eram la cumpărături odată, înainte de asta s-a întâmplat la spital, și de mai multe ori pe când eram în mașină, ajungând până acolo încât Acesta punea un fragment de la un anume cântec, și apoi un fragment de la un altul, și tot așa, utilizând fragmente de la cântece diferite care erau puse împreună, formând un mesaj compus, ceva ca în „Transformers”, ceva supranatural.

Deci, dacă cineva mă întreabă: „Cum știi că Dumnezeu este viu?”, îi spun că știu. Întrebarea asta chiar că nu poate fi o întrebare pentru mine. Știu sută la sută că Dumnezeu este viu. Stăteam în sufragerie într-una din zile, relaxându-mă și uitându-mă la televizor, când brusc, ca o explozie, toată vederea se luminează, iar apoi în centru, văd pe Iisus pe cruce și pe întreaga lume stând la picioarele Sale. Știu că Iisus este Dumnezeu și Acesta mă vizitează mereu. Acesta dorește ca noi să știm că va veni, că va veni acum, iar noi trebuie să ne pregătim că de nu vom rămâne pe dinafară. Sper ca voi să nu rămâneți pe dinafară în timpul acestor necazuri, pentru că va fi iadul pe pământ.

Schimbările din viață

R.: Hai să vorbim despre viața ta de după ce l-ai cunoscut pe Iisus ca Dumnezeu. Ce schimbare a produs aceasta în viața ta? Cum ai început să-ți trăiști viața după?

A.: Încerc să-mi trăiesc viața exact cum scrie în Biblie, încercând să respect cele 10 porunci. Evident că am terminat cu dansul, în timp ce toți prietenii mei de la dans au crezut că sunt nebună; totuși cățiva m-au crezut, iar una dintre ele a părăsit și ea dansul, având acum propria și mică sa experiență cu Dumnezeu. Am renunțat la aceea viață păcătoasă și încerc să-mi trăiesc fiecare zi dându-i slavă lui Dumnezeu și încercând să împărtășesc și altora prin ce am trecut. Fac evanghelizare, merg pe strazi cu placarde, împart broșuri și merg pe „Coasta de Aur” în zilele de vineri, seara, cu o mare placardă spunându-le oamenilor despre venirea lui Iisus. Sâmbetele merg la „Valea Curajului”, chiar în fața fostului meu club de strip-teese, pentru a le spune că Iisus vine, și a spune asta la câți mai mulți oameni posibil, înainte de a ajunge la cer, până în ziua în care Iisus mă va lua la casa mea.

R.: Cât de normal reacționează oamenii, sau ce fel de conversații ai cu ei, pe stradă?

A.: Câteodată sunt bune, altădată nu așa de bune. Am descoperit că, cei care au nevoie să fie mântuiți, Dumnezeu îi va aduce la El. De asemenea, că există o separație [între oameni], deoarece așa cum știi Dumnezeu a separat oile de capre. Câteodată îți este ușor să trezești oamenii, altădată mai greu; am descoperit că există multă înverșunare în lume. Au fost câțiva care, fără nici un motiv, m-au înfruntat, lovit, scuipat în față, turnat apă pe cap. Și asta fără nici un motiv.

R.: Se întâmplă asta în mod normal?

A.: Da, se întâmplă. Este mai bine când mă aflu într-un grup, dar se întâmplă mai des atunci când sunt singură; când sunt într-un grup, ezitarea lor este mai mare. Sunt situații când întâlnesc adevărați martori [ai lui Dumnezeu], cărora în momentul în care le explici ceea ce se întâmplă în lume, și conectezi asta cu ce se spune în Biblie despre ultimele zile, observi cum se aprinde beculețul în capul lor și începe să compileze. Știi ceva, am descoperit că cel mai ușor mod de a convinge oamenii că Dumnezeu este viu este aceea de a le vorbi despre conducătorii acestei lumi: „Hei, ce crezi? Sunt conducătorii acestei lumi răi?”, pentru că nu au nici o idee cât de răi pot fi aceștia. Le vorbesc despre [faptul] că lumea aceasta este condusă de o elită satanică.

Elita satanică

Toți sunt într-o ocultă, celebrii, cărora lumea i se închină, îi adoră; toți sunt „Iluminați” Există oameni care sunt într-un fel treji, și imediat ce te conectezi cu ei, când le spui că dacă toți regii, reginele, celebritățile, politicienii, toți oamenii care dețin putere și influență se vor închina lui satana, nu este evident că șefii acestei lumi se roagă lui satana, deoarece asta și spune în Biblie că șefi lumii se vor închina lui satana? Biblia spune că satana va conduce această lume. [Satana] dă oamenilor faimă, bani, bogăție, putere iar ei, în schimb, îi implementează dorința sa! Aceștia mână pe fiecare prin intermediul televiziunii, media, și toate celelalte canale de influență să creadă că păcatul este grozav, sau că Satana este un băiat de treabă, cum a zis Miley Cyrus: „satana a fost pentru mine un tată mai bun decât propriul meu tată.” iar Billy Eilish, în toate videoclipurile sale [afirmă] că: „Lucifer este singurul!”, sau Christian Bale, în discursul de acceptare a premiului Oscar zice: „Aș dori să-i mulțumesc lui satana pentru asta.” Iar oamenii cred că aceștia glumesc. Nu, aceștia nu glumesc! Ei cu adevărat mulțumesc lui satana, care este dumnezeul lor.

Relația cu Iisus

R.: Spune-ne cum ți-a schimbat viața Iisus și care este relația ta cu El în acest moment.

A.: El este Regele meu. El este Domnul meu. El este Mântuitorul meu. Abia aștept să părăsesc această lume. Știu că sună rău, pentru că fiecare va muri până la urmă, dar abia aștept ca aceasta să se întâmple, ca să plec [dincolo]. Vreau numai să-L văd! Să fiu cu El și să-L urmez ca un cățel oriunde s-ar duce. Sunt gata să plec: El el Domnul meu, El este Regele meu, Mântuitorul meu, Totul. Nu vreu nimic în această lume. Nu este nimic care să mă țină legată de această lume atunci când îl am pe Iisus. Cu El, am totul. Nu vreau nimic altceva pentru că am Totul. Deja. Pentru că îl am pe El. Mă gândesc la El în fiecare zi și zic: „Mulțumesc Doamne Iisuse!”. Încă nu am nici o idee de ce m-a trecut prin toate astea. Dar a făcut ce a făcut. Sunt așa de recunoscătoare, așa de recunoscătoare. Altfel, dacă mi-aș fi trăit viața cum am început-o, aș fi fost probabil moartă până acum cum s-a întâmplat cu fosta mea colegă de cameră, care s-a ocupat timp de 13 ani cu spargerea băncilor. Înconjurându-mă de criminali, eu însumi fiind o criminală, cred sincer că aș fi fost moartă dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit.

Ce sfaturi ai?

R.: Ce sfat ai pentru acei oameni care știu că Dumnezeu le-a întins mâna dar ei nu s-au deranjat să vadă asta?

A.: Să vadă asta? Serios? Momentul vine cu siguranță. Iar dacă vei continua să stai pe gard, vei fi lăsat afară. Știți aceea parabolă a celor 10 fecioare: 5 dintre ele erau înțelepte iar 5 dintre ele erau neînțelepte, care au fost si lăsate afară. Nu vrei să fii lăsat afară. Va fi cea mai mare greșeală a vieții tale. Nu te juca cu sufletul tău care este veșnic! Cei vei obține în schimb pentru sufletul tău veșnic? Pentru ce ți-ai vinde sufletul? Pentru bani, droguri, sex? Nimic nu merită! Ce vei obține de vei câștiga toată lumea asta dacă îți vei pierde sufletul! Este doar o picătură de apă în oceanul eternității. Deci, în eternitate, trebuie să fii sigur că ajungi la finalul care trebuie. Și încetează să mai ignori pe Dumnezeu, pentru că în final [Acesta] nu-ți va viola dreptul de a alege și-ți va impune măntuirea. Trebuie să mergi către El.

R.: Iar, în final, pentru acei care trăiesc în aceeași viață în care ai trăit și tu înainte: striperi, dependenți de droguri, profitorii de slăbiciunile oamenilor, ce fel de sfat ai pentru ei?

A.: Poate că nu v-ați gândit la asta, dar aveți puterea să vă luptați de unii singuri, dar să știți că noi n-o facem prin puterea noastră, ci prin puterea lui Dumnezeu. Deci sprijiniți-vă pe El și dați totul Lui: „Iisuse, nu sunt atât de puternic să pot face asta. Am nevoie de Tine să iei asta de la mine, iar El te va trece pesta asta. În Biblie se zice că Dumnezeu nu-ți va da mai mult decât vei putea duce. Iar dacă te vei întoarce către El, îți va da ceea ce vei cere, acea putere că să poți trece [încercarea]. Trebuie numai să ai încredere în El. Să nu te bazezi pe tine și să ai încredere în Dumnezeu.

R.: Mulțumesc foarte mult. Tot ce ne-a mai rămas acum este să ne rugăm pentru toți aceia care ar putea viziona acest video.

A.: Știi, oamenii pentru care aș vrea să mă rog cu adevărat este familia mea. Le-am spus toate acestea din anul 2018, și nu ascultă de mine, și nu mă cred. Cu familia și prietenii este cel mai greu. Oamenii care te cunosc de toată viața sunt cei mai greu de trezit. Mă rog la Dumnezeu să-i lumineze.

Doamne Iisuse am decis cu adevărat să mă rog pentru familia mea ca Tu Însuți să te descoperi și lor așa cum te-ai descoperit și mie! Mă rog cu adevarat Doamne ca să vii la ei, să le arăți drumul către Tine, Doamne. Fă-i să vadă adevărul Tău, Doamne, pentru că sunt orbi acum și nu pot vedea Adevărul. Arată-le lor clar asta, Doamne, că ești viu, pentru că nu-mi doresc ca familia mea să rămână pe dinafară. Va fi îngrozitor pentru ei să rămână pe dinafară, Doamne! Mă rog, de asemenea, pentru prietenii mei, Doamne, orice prieteni care nu te cunosc, Doamne, ca să-i conduci la Tine. Nimic nu este mai important decât a te ruga pentru mântuirea lor, și pentru asta mă rog, Doamne, pentru mântuirea tuturor acelora pe care îi iubesc și îmi sunt dragi, că Tu îi știi, Doamne! Amin.

R.: Asta a fost.

A.: Minunat!

R.: Mulțumesc foarte mult.

A.: Eii… Slavă lui Dumnezeu!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!