În retrospectivă: ce oferim în viitor? – Cristi Bumbenici, P. Teologos

Ce ne așteaptă în viitor? Ce oferim în viitor urmașilor noștri?

Ascultați o discuție între Cristi Bumbenici și părintele Teologos care pe baza retrospectivei anului ce a trecut, trag concluzii despre ceea ce avem de făcut și de transmis mai departe celor ce vin după noi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul) …și pentru că astăzi este ziua dl. Mihai Eminescu vă oferim înainte de transcript și o poezie a domniei sale legată de tema articolului nostru – desigur la cu totul alt nivel.

Recită dl. Adrian Pintea.

Pentru că tot aducem un mic și smerit omagiu dl. Eminescu, vă prezentăm un foarte scurt fragment al unui concert scris în urmă cu aproximativ 300 de ani de dl. Antonio Vivaldi, fragment care, socotim cu smerenie, că exprimă – chiar dacă într-o foarte mică parte – lumea interioară a dl. Mihai Eminescu. Sperăm să le placă tinerilor noștri!

…chiar dacă e un fragment vechi de mai bine de 300 de ani.

Vizionare și audiție plăcută!

Powered by RedCircle

dl. Eminescu: lumea din inima sa

O mică încercare de creionare a celui ce a fost dl. Mihai Eminescu. Am ales acest mod, pentru că socotim că personalitatea domniei sale nu poate să cadă sub cuvinte.

Audiție plăcută!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

O întrebare și un răspuns sincer

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm iarăși cu Cristi Bumbenici pe care eu îl iubesc foarte mult, îl știți și de pe canalul lui și din filmările pe care le-am făcut cu el anul trecut și astăzi aș dori să facem mai degrabă o discuție, nu atât să-i pun întrebări, cu toate că da, desigur, eu sunt gazda. Să-l întreb și după această întrebare să discutăm puțin mai liber – retrospectiva duhovnicească a anului care a trecut, a anului 2022.

Nu doresc un răspuns standard, un răspuns corect, singurul răspuns corect din partea ta, Cristi, este răspunsul sincer. Cum vezi tu din punct de vedere duhovnicesc anul 2022, anul care a trecut?

Cristi Bumbenici: Mulțumesc pentru oportunitatea de a fi din nou alături de dumneavoastră! Eu o să pot să ofer un răspuns gazetăresc și duhovnicesc într-un singur context: întreaga mea activitate profesională caut să o trec prin filtrul duhovnicesc din mai multe motive, unul dintre ele care mi se pare cel mai relevant este tocmai acela de a nu greși, de a prezenta lucrurile exact așa cum sunt și, evident, finalitatea acestor relatări să fie una pozitivă, inspirațională pentru publicul nostru, pentru publicul care caută informația de natură duhovnicească.

M-am gândit în cele câteva secunde pe care le-am avut la dispoziție, ce aș putea să spun eu în contextul unei retrospective. Cred că ar fi folositor să discutăm cumva și despre modul, probabil că vom extinde discuția, și despre modul în care au ieșit românii, prietenii noștri, dintr-o perioadă complicată – nu atât de traumatizată, cât complicată, mai ales din faptul că noi nu am avut suficient curaj să luăm niște decizii la nivel personal. Unii le-au luat, alții au le-au luat într-un timp scurt, alții au avut nevoie de ceva timp dar până la urmă și ei au făcut acest pas înainte, iar alții, cred eu sau sper să fie, din păcate, cei mai puțini, au amânat. Și această amânare se poate traduce dintr-o perspectivă duhovnicească prin asumarea unui comportament în care frica este sentimentul dominat. Văd în continuare pe stradă și în România și în Grecia, oameni care poartă mască, oameni care se feresc de alți oameni, au o fizionomie extrem de simplu de tradus – sunt înfricoșați.

Frica din societate

Părintele Teologos: Da, cred că frica a devenit o stare de a fi și aici nu mă refer numai la pandemie, ci în general, la o mulțime de lucruri.

Cristi Bumbenici: Da, bine, m-ar referit în primul rând la acest subiect pentru că el a fost subiectul principal al ultimilor deja  trei an. Repet, anul acesta… aproape un an sărbătorim de la eliberarea de sub dictatura acestui virus mai mult sau mai puțin cosmetizat sau supralicitat.

Părintele Teologos: Da, într-adevăr, eu socotesc că lumea s-a schimbat foarte mult și cred că astăzi lumea a pierdut mai ales, în anul ăsta în care am ieșit, adică România a ieșit din pandemie pentru că în Grecia după cum v-au făcut teste, ați văzut că încă mai există pandemia în Grecia, eu cred că lumea, o mare parte a lumii a pierdut contactul cu realitatea. Tu cum vezi treaba asta?

Cristi Bumbenici: Așa este. Este foarte ușor de sesizat cu o singură condiție: să vrem să deschidem ochii suficient și să ne uităm în jurul nostru cu un pic mai multă atenție. Este o desprindere, putem vorbi despre o desprindere semnificativă de realitate în mod special în traducerea evenimentelor din jurul nostru și această raportare îi poate asigura un parcurs catastrofic pe un termen mediu și lung oricărui om – că este român, german sau de altă naționalitate. Trebuie să fim foarte atenți în ceea ce privește descrierea, traducerea realității și mai ales, să fim atenți la cei care încearcă în mod insistent să ne-o descrie. Într-un mod extrem de subiectiv și interesat nu în sfera intereselor noastre.

Părintele Teologos: Da, pentru că vezi, pe mine mă impresionează foarte mult, tot timpul m-a impresionat, dar mai ales anul acesta sau mă rog, în ultima perioadă a anului că Mântuitorul a spus „Eu sunt calea, adevărul și viața”.

Adică Dumnezeu este Cel ce este după cum a spus și pe Sfântul Munte Sinai, adică realitatea de sine, adevărul de sine. Și în clipa în care te desprinzi de realitate, te desprinzi Hristos și atunci, ceilalți îți oferă alți hristoși, alți dumnezei, de fapt, te împing în erezie.

Am înțeles calea?

Cristi Bumbenici: În acest context, înțelegerea este simplă: este foarte ușor să compari. Compari folosind propriile valori. Dacă noi, hai, să luăm un caz fericit, un caz firesc al omului care se raportează la Dumnezeu: a înțeles, a acceptat, să regăsește cu toată ființa lui în acest spațiu nu doar de protecție, în acest spațiu de construcție în care Dumnezeu încearcă permanent să-l optimizeze pe om, îi oferă oportunități, îi oferă foarte multe soluții. Și atunci, indirect, ai la dispoziție de o multitudine de elemente de comparație și compari.

Care este viziunea mea asupra unui fenomen, asupra unui lucru, asupra unei idei care circulă în societate față de celălalt sau ceilalți care, la fel, vin cu argumentele lor și cu raportările la sistemele lor de valori. Și atunci, în situația în care găsim elemente comune și aceleași elemente de raportare este clar că suntem pe un teren fertil, pe un teren unde putem construi și în exterior alături de alți oameni.

Dar dacă noi constatăm iarăși foarte ușor că suntem două drumuri paralele – unul se raportează la nu știu ce idei năstrușnice care nu au nicio legătură cu realitatea completă și complexă pe care ne-o oferă spre înțelegere Dumnezeu, cel mai bine este să ne vedem de drumul nostru, să nu încercăm să forțăm, să convingem pe nimeni pentru că acest lucru, convingerea cumva o face doar Dumnezeu folosind strategia Lui. E bine să stăm în spațiul nostru de protecție.

Război de idei

Părintele Teologos: Crezi că există un război ideologic care se acutizează, se micșorează?

Cristi Bumbenici: Este prezent de foarte mult timp, acum îl putem, slavă Domnului, și noi cei din marea masă înțelege mai ușor. De ce? Pentru că avem un acces la informație cum n-am avut niciodată. Asta este partea bună la comunicării care ne este și nouă facilă. Chiar și știrile de cele mai multor trunchiate din zona politică ne pot oferi elemente suficiente ca noi să putem să facem o judecată cât de cât obiectivă dacă ne uităm, neștiind strategiile, necunoscând strategiile de comunicare, dar ne uităm ușor retrospectiv la consecințele unor lucruri spuse, putem să facem o judecată cumva în sens invers și ajungem la o concluzie: degeaba vorbești frumos, tu, politician, om de afaceri, actor social, dacă în urma ta rămâne pământ arid sau mai rău, rămân cadavre.

Părintele Teologos: Da..

Cristi Bumbenici: Este clar că e ceva care nu corespunde între cuvântul frumos sau o comunicare foarte bine organizată așa instituțional și efectele concrete în viața noastră. Trebuie un pic să ne pese, este chiar obligatoriu să ne implicăm în contextul în care vrem să schimbăm ceva în această societate, începând cu noi.

Nepăsarea

Părintele Teologos: Crezi că oamenii sunt nepăsători?

Cristi Bumbenici: Da, din păcate da și nu este o credință este o constatare amară, nu doar a mea, este o constatare amară a multor oameni care hai să zic își duc activitatea în acest spațiu informațional în care ne regăsim cu toții. Noi trăim într-un ocean de de informații. Dacă nu suntem atenți să facem o selecție în ceea ce privește necesitatea pe de o parte și elementele obiective care descriu și ne ajută să înțelegem concret ceea ce se petrece, altcineva va avea grijă și are grijă permanent să ne ofere rețeta lui. Ori ignoranța este foarte ușor de constatat prin comportamentul nostru, printr-un comportament general.

Vă ofer un doar un singur exemplu: uitați-vă cât de ușor reacționează unele grupuri sociale foarte numeroase – vorbim de zeci, sute și milioane de oameni în România, în momentul în care are loc o confruntare sportivă – mă refer la o dispută între două echipe de top din campionatul național de fotbal. Pasiuni, oameni zeci, sute de mii de oameni strânși sau milioane mobilizați în fața micilor ecrane care consumă niște energii fantastice. Și hai, să vedem câți oameni s-au mobilizat asemănător în momentul în care s-a discutat chiar săptămânile trecute despre despre lucruri concrete care țin de scăderea nivelului de trai, creșterea aberantă, nejustificată, evident aberantă a costului vieții și așa mai departe.

Educația

Părintele Teologos: Învățământul copiilor…?

Cristi Bumbenici: Sunt foarte multe teme eu fac doar o scurtă analogie pentru că telespectatorii noștri care întotdeauna sunt mai deștepți decât noi pricep foarte rapid. Este nevoie de implicare pentru că dacă pe noi ne deranjează doar că cineva n-a dat o pasă către altcineva și discutăm toată săptămâna despre lucrul ăsta.

Părintele Teologos: Da și tragedia că a pierdut echipa cu 3 la 0 sau 2 la 0 și ce?

Cristi Bumbenici: Și atunci când factura la curent, gaz sau prețul motorinei cresc de 3, 5, 10 ori și ne limităm doar la a face niște comentarii  scabroase în casă eventual în compania soțului sau soției și atât, n-avem scuze să spunem că ne e rău. Ne e rău că nu ne deranjează!

Soluția

Părintele Teologos: Cum vezi, ce ar trebui să facă oamenii în mod concret?

Cristi Bumbenici: Oamenii n-ar trebui să facă ceva spectaculos, dacă cineva se gândește sau dacă cineva vine și spune „domnule, e complicat trebuie să treci prin ani de pregătire”, este o mare minciună și ne îndepărtăm de proiectul pe care Dumnezeu l-a făcut – proiectul numit om. Omul are o problemă istorică cu el însuși, de ce?

Fiecare generație în timpul ei de manifestare plenară s-a confruntat, se confruntă și cu siguranță se va confrunta și într-un viitor cu situații asemănătoare. Până când omul nu înțelege că este creația unei inteligențe superioare, până când omul nu acceptă că Dumnezeu este pricina, este cauza, vindecarea și consecința tuturor mișcărilor din viața noastră, nu doar că nu va pricepe nimic, va zbura ca într-o cameră, haotic va încerca să iasă pe geam, dar inevitabil va da cu capul în geam pentru geamul este închis. Omul are această pricepere de la Dumnezeu să știe să deschidă geamul, să deschidă ușa.

Până nu vom avea măcar curiozitatea să căutăm răspunsul la cele trei întrebări fundamentale, răspuns care s-a dat de foarte mult timp și cu toții îl putem pricepe, întrebările fiind acestea – cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm? – vom fi asemenea acelui vă bărzăune care nu face altceva decât să se învârtă fără scop într-o cameră.

Direcția

Părintele Teologos: Bun, încotro ne îndreptăm?

Cristi Bumbenici: Acum? În felul ăsta? În felul ăsta nu ne îndreptăm nicăieri, ne îndreptăm către către o suferință socială și individuală evident, cum nu a mai fost niciodată. Nu trebuie să fii nici clarvăzător, nu trebuie să fii niciun un super-sociolog ca să-ți dai seama că întreaga lume fierbe. Toate țările, cel puțin țările care dau tonul muzicii în Europa și în lume stau pe un butoi cu pulbere la propriu. Ci nu ia în serios lucrurile astea, nu trăiește în această realitate sau pur și  simplu și-a tras așa o cortină și nu vrea să vadă. 

Nu-l va feri, cum facturile iată, încep să nu ne ferească. Și pitiți după o cortină vom primi facturi și nu doar de curent, nu doar de gaze, vom primi facturi cu costuri sociale imense și cu costuri personale dramatice. O să mă întrebați: bun, soluția?

Soluția dumneavoastră o știți mult mai bine decât mine, eu nu vin decât să fiu unul dintre cei care pot să confirm în dreptul sau prin intermediul profesiei mele de jurnalist că singura soluție ca noi nu doar să ieșim din această situație care este extrem de avansată prin dramatismul ei, singura soluție este întoarcerea cât mai grabnică către Dumnezeu, reașezarea noastră pe fundamentul inițial, pe fundația inițială pe care Dumnezeu ne-a arătat-o de la bun început. Și ne-o arată și acum, nu a pitit-o,  este la vedere: realizarea unei legături permanente cu Dumnezeu și foarte repede să înceapă și să începem cu toții să lucrăm la așezarea noastră în plan individual.

Schimbarea individuală

Tinerii

Dumnezeu nu ne cere nouă – nici dumneavoastră, nici mie, nici multora – nu ne cere să schimbăm viața. Ne spune un singur lucru: schimbă-te tu, fii tu schimbarea și mulți în jurul tău se vor schimba și unii se vor și mântui.

Părintele Teologos: Da. Asta este logic și asta putem să discutăm noi care stăm la o anumită vârstă și așa mai departe. Câți dintre tineri crezi că o să-și dea seama de acest lucru sau cum am putea să le vorbim tinerilor ca să-și dea seama de acest lucru?

Cristi Bumbenici: Aici cred că sunt două răspunsuri. Sunt tot atâți tineri câți au avut părinți cu discernământ, părinți care a la rândul lor au luat lucrurile în serios și au acum o legătură foarte frumoasă cu Dumnezeu. Acei părinți au avut grijă ca și copii lor să crească în acest duh al normalității. Noi că vorbim despre Dumnezeu, vorbim despre firesc, despre normal, nu vorbim despre ceva wow care pe noi creștin-ortodocși ne transformă în niște elite. Nu. Creștin-ortodoxul este omul care s-a legat așa într-un sens foarte frumos de Dumnezeu, este un om firesc, este acel om natural care creează, caută binele, îl creează și îl împărtășește.

Al doilea răspuns poate fi în felul următor: tinerii au nevoie de modele. Ce modele? Cine oferă modelele? Ce modele oferim noi și cât de serioși și cât de dornici suntem noi – aici vorbim despre cei care știu – să ne atașăm unui proiect comun în care să nu doar să vorbim, să distribuim într-un mod extrem de elegant, pe orizontală binele de care am avut noi parte?

Mai departe cred că este cred că Dumnezeu – bine, eu am convingerea că așa va fi, dar nu vreau să par așa foarte categoric…

Părintele Teologos: Să fie!…

Ce le oferim copiilor noștri

Cristi Bumbenici: Poate văzând dorința noastră, a unora dintre noi, de a face lucrul ăsta este foarte posibil ca Dumnezeu să intervină așa cum știe El cel mai bine și să accentueze, să facă în așa fel încât această distribuire pe orizontală – repet – a binelui, împărtășirea lucrurilor bune să ajungă și mai repede și mai ușor în mințile și în sufletele tinerilor în mod special. De ce m-ați întrebat dumneavoastră, intuiesc eu acum. Păi, noi trebuie să fim foarte conștienți că permanent ni s-a predat și la rândul nostru vom preda o ștafetă: care este de fapt moștenirea pe care o lăsăm noi? Banul, casa, contul? Este infantil să mai gândim în anii ăștia așa ceva, în așa fel.

Singura moștenire care cu adevărat are valoare este cea care îi oferă în primul rând o optimizare sufletească copilului nostru, adultului de mâine, părintelui de mâine, astfel încât el la rândul lui să poată gestiona viața, trecând totul prin acest filtru numit Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da, deci e vorba de fapt că cea mai mare avere a noastră pe care o lăsam celorlalți este tradiția trăirii lui Dumnezeu.

Cristi Bumbenici: Dar nu există alta.

Părintele Teologos: Nu există alta, evident.

Cristi Bumbenici: Și în contextul acesta în care hai, să luăm așa o situație fericită în care cei mai mulți, a un moment dat toți, atâta timp cât omul trăiește pe pământ indiferent că trăiește în jungla amazoniană sau în București, el trăiește pentru că Dumnezeu îi îngăduie. Trăiește pentru că Dumnezeu are grijă și iubește fiecare suflet. Nu există suflete premium sau suflete de categoria a doua, de categorie inferioară. Nu există așa ceva.

Ori știind lucrul ăsta, ce avem noi de făcut așa de greu încât să fim firești? Nu trebuie decât să fim firești. De asta, poate că pare așa că repet, dar nu e nicio minune în esență să trăiești firesc, pentru că a fi bun înseamnă a fi bun. Este ca și cum observăm două culori – alb și negru. Păi, albului nu putem să-i spunem maro, că îl vedem cu toții și știm că este alb, iar negrul e negru pentru că e negru. Așa l-am definit. Așa și noi.

Provocări actuale

Părintele Teologos: Da, e vorba de cum spunea părintele Rafael Noica – Ortodoxia este firea omului. Care vezi tu că este cea mai mare provocare la ora asta pentru neamul românesc?

Cristi Bumbenici: Nu știu dacă e doar una.

Părintele Teologos: Da, cauza asta am zis cea mai mare. Sau care îți vine în minte acum? Apropos de retrospectivă.

Cristi Bumbenici: Cea mai mare provocare, dar care conține și foarte repede rezolvarea este înțelegerea extrem de rapidă – date fiind evenimentele pe care deja le trăim, deci nu vorbim despre un viitor, vorbim despre ceea ce se întâmplă acum – rapida înțelegere a faptului că fără Dumnezeu suntem într-o zonă periculoasă a unui sacrificiu absolut inutil.

Părintele Teologos: Da.

Cristi Bumbenici: Asta este cea mai mare provocare, dar spuneam că are și soluția care este oferită tocmai prin raportarea la Dumnezeu. Dumnezeu ne dă posibilitatea ca acum, în această secundă – dacă eu în această secundă iau decizia ca de acum încolo, repet din secunda numărul 2 sau din această secundă în care deja am gândit acest proiect – am terminat cu nebunia, Îl ascult pe Dumnezeu, mă raportez la El și fac ceea ce mi-a spus. Asta este soluția.

O altă provocare este e cumva o consecință a ceea ce am spus până acum. Haideți să ne uităm la câteva exemple petrecute în proximitatea temporală, câteva luni în urmă. Au fost câteva cazuri, mă refer aici la niște situații din biserica noastră și subliniez biserica noastră și traduc înseamnă noi toți care intrăm în biserică, ne considerăm a fi oameni ai bisericii, începând de la patriarh până la ultimul beneficiar al actului liturgic, omul, mireanul care în fiecare duminică sau în mod constant intră în biserică și are căutările lui.

Am constatat, evident, cu neplăcere că destui, nu foarte mulți, nu într-un procent dominat, dar destui oameni din biserică sau cel puțin așa se intitulează, în loc să gestioneze unele scăpări ale câtorva, câțiva doi, trei oameni ai bisericii, au năvălit asupra lor, nu doar că și-au dat cu părerea au supralicitat, i-au osândit și au uitat că poate oamenii ăia care au greșit – omenește vorbind – până la acel moment au fost duhovnici extrem de iubiți, au fost oameni care probabil au ajutat zeci, sute, mii de alți oameni să-și refacă viețile și s-au comportat precum vulturii.

Eu stăteam și mă uitam ușor siderat cum Dumnezeu se poate ca eu care mă numesc creștin-ortodox și om al bisericii, în câteva secunde mă transform într-o hienă? Și am zis: „frate, ori e ceva cu mine că sunt eu naiv și cred că odată ce ai spus că Îl iubești pe Dumnezeu, vrei să fii așa, să Îi urmezi cumva exemplul, nu te poți transforma așa în trei secunde, în câteva secunde, a fost așa o transformare aproape instantanee.” Și asta n-am înțeles-o atunci, pe moment. După care răspunsul pe care mi l-am oferit mie, hai, să zic asta este așa o destăinuire publică a mea, nu este un răspuns dat cu titlu de urmat, așa mi-am răspuns eu.

Părintele Teologos: Da…

Cum rezolvăm critica

Cristi Bumbenici: Hai, înainte de a fi noi critici, înainte de a osândi noi și a emite păreri categorice, hai, să ne rezervăm măcar câteva minute și să ne întoarcem către noi așa într-o oglindă interioară a sincerității și să mă întreb: „băi, frate păi cine sunt eu să-l judec pe x sau pe y?” Dar cine sunt eu și imediat să-mi văd filmul vieții, pentru că nu există om care să nu cunoască sau să nu-și recunoască prostiile sau lucrurile greșite pe care le-a făcut.

Părintele Teologos: Și dacă vede câte a făcut el și cât de greu i-ar fi fost lui în situația respectivă…

Cristi Bumbenici: Am chiar convingerea acum că atunci când te uiți cu sinceritate către tine, nu mai deschizi gura să critici nici măcar că ăla a trecut pe roșu sau nu știu ce a făcut. Taci din gură.

Părintele Teologos: Evident.

Cristi Bumbenici: Și în al doilea rând, este așa o sugestie profesională a celor care lucrează în departamentele de comunicare ale unor instituții care au o legătură și cu biserica noastră. Fraților, dacă voi reprezentați la modul profesionist Biserica Ortodoxă Română, făceți-o profesionist. Nu vă transformați voi în critici ai oamenilor pe care până de curând au fost niște stâlpi și niște personaje, care, mă rog, termenul este nepotrivit: au adus un rating extrem de mare bisericii noastre. Oricine poate greși, ideea este să nu-l calci în picioare ci să urmezi sfaturile Sfinților Părinți care spun așa: ia-l, dacă tu ești deștept ia-l, ridică-l, ajută-l să se repună pe fundamentul cel bun și mergeți împreună mai departe. Nu-i călcăm pe cap pe cei care au greșit. Îi ajutăm să mergem cu toții înainte.

Eu așa am tradus îndemnul și al Mântuitorului nostru și al apostolilor: să ne ajutăm unii pe alții să mergem înainte bine.

Părintele Teologos: Da, să nu validăm păcatul, dar să-l oblojim pe păcătos!

Cristi Bumbenici:  Evident, să-l ajutăm! Sfinții sunt sus, aici sunt cei care au nevoie de tratament, începând cu mine, evident.

Optimism

Părintele Teologos: Da, asta este. Și eu eu sunt foarte optimist pentru viitor, dar văd că lucrurile or să fie foarte, un an și nu un an o perioadă foarte critică, foarte critică în viitor. Tu ești optimist?

Cristi Bumbenici: Nu sunt pesimist.

Părintele Teologos: A, nu ești pesimist.

Cristi Bumbenici: Nu sunt pesimist mai ales pentru perioada pe care o traversăm îmi rezerv să zic doar o dispunere în zona unui realism concret, atât cât pot și eu gestiona, evident că fiecare are limitele lui. Sunt foarte mulți factori externi pe care nu-i putem controla, nu-i putem înțelege acum, însă singurul element concret care a rămas, este și va fi și care nouă ne oferă o siguranță completă că indiferent ce se va întâmpla – dacă se va întâmpla, dacă Dumnezeu va rândui sau va îngădui acest lucru – singurul element stabil din viața noastră rămâne tot Dumnezeu.

Împreună, alături de Dumnezeu, noi chiar dacă vom trece prin grindină, vom avea la dispoziție ori un copac sub care să ne adăpostim, ori o umbrelă pe care Dumnezeu ne va spune când și cum s-o deschidem.

Unitatea

Părintele Teologos: Da, asta cred că este biserica. Deci cred că românii au mare provocare: provocarea unității în Biserică, pe care noi nu știu cât de mult o avem.

Cristi Bumbenici: Și nu numai, părinte! Iarăși vin așa poate că acum sunt foarte optimist. Nu este vorba doar de biserică pentru că a alege să Îi urmezi lui Hristos înseamnă să depășești zona de echilibru civic, moral, social. Adică noi ca să funcționăm bine după principii morale, nu trebuie să facem nici un efort: adică știu că nu trebuie să omorâm oameni, știm că este greșit să furi și așa mai departe.

Părintele Teologos: Da, însă patimile….

Cristi Bumbenici: În momentul în care omul face pasul înainte și ajunge în biserică, aici vorbim despre o restaurare completă a lui: lupta cu patimile, înțelegerea lor, eliberarea de ele și structurarea omului după proiectul inițial. De ce spun că aici sunt optimist? Pentru că oamenii care trăiesc după principii morale și civice corecte, cele sociale enunțate și cunoscute în absolut toate țările lumii au un potențial pozitiv mare. Adică ei instinctiv caută un bine complex și din punct de vedere spiritual. Slavă Domnului, noi avem nu știu de ce, dar avem această șansă incredibilă de a ne fi născut în acest popor minunat – poporul român care este un popor ortodox – și n-am început de la minus 10, am început de la plus 10. Știm lucrurile astea.

În momentul în care suntem botezați primim, dacă vreți, acel pașaport fără viză, este pașaport, dar în același timp și un fel de carnet de note așa, note ale comportamentului nostru. Viza finală ne-o va da Dumnezeu după ce vom fi plecat de aici. Dar referindu-mă strict la acești prieteni ai noștri care se află în societatea românească și care trăiesc corect, își doresc binele și lor cred că am putea să le oferim măcar spre studiu acest proiect pe care Dumnezeu l-a lăsat spre studiul tuturor. Acum, noi avem doar singurul avantaj că am citit instrucțiunile, știm cum să le folosim și avem o oarecare experiență în relația cu Dumnezeu. Este tot de datoria noastră să le supunem atenției, să le oferim prin informație și iată și prin acest dialog și prin ceea ce dumneavoastră foarte frumos și foarte util faceți, posibilitatea să facă pasul mai departe.

Acest pas mai departe nefiind altceva decât o alegere. Ce putem noi facem? Multiplicăm mesajul lui Dumnezeu, nimic mai mult.

Părintele Teologos: Da și oferim exemple. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Cristi Bumbenici: Doamne ajută!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Mulțumim tare mult, Cristi!

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați