Întrebări și răspunsuri despre: libertate, har, relații, voia Domnului, rugăciune…
18 octombrie 2026
Părintele Ioan Meiu, întâi-stătătorul Reprezentanței Patriarhiei Române la Ierusalim, ne deschide o fereastră spre viața creștinilor din Țara Sfântă. În discuția extraordinară de față el explică ce înseamnă Patriarhia Română la Ierusalim ca ambasadă bisericească pe lângă Sfântul Mormânt, cum se slujește la Mormântul Domnului între cele trei mari confesiuni și de ce a purta crucea la gât în cetate a ajuns astăzi o mărturisire. Vom afla cum se trăiește războiul văzut și cel nevăzut, ce ar trebui să caute pelerinii români la Locurile Sfinte și care sunt proiectele Bisericii românești din Ierusalim.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfintei Maicii Domnului și ale Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin. Părinte, spuneți un Împărate Ceresc.
Părintele Ioan Meiu: Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și toate le împlinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinarea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Părintele Teologos: Amin. Dragii noștri, ne aflăm cu o personalitate foarte dragă mie, cu care am făcut interviuri, cu Părintele Ioan. Părintele Ioan Meiu de la Ierusalim, care acum este întâi-stătătorul Reprezentanței Patriarhiei Române la Ierusalim. Și din cauza asta, pentru că este primul interviu. De fapt, nu este vorba de un interviu neapărat. Este prima discuție pe care o fac cu Părintele Ioan, și aș dori să ne vorbească ce este Reprezentanța Patriarhiei Române de acolo, cu ce se ocupă, care sunt proiectele ei. Sigur, acum știți că situația de acolo este puțin când pace, când război. Și în cazul ăsta, l-aș ruga să vorbească și în caz de pace, și în caz de război, care este activitatea Reprezentanței Patriarhiei.
Rolul Reprezentanței Patriarhiei Române la Ierusalim, pe lângă Sfântul Mormânt
Părintele Ioan Meiu: Doamne, ajută, Părinte Teologos. Hristos a înviat!
Părintele Teologos: Adevărat a înviat!
Părintele Ioan Meiu: Este salutul nostru de la Ierusalim, indiferent de perioada anului. Îi dau slavă lui Dumnezeu că am revenit în Sfântul Munte, deoarece anul trecut nu am putut, tocmai din motivele acestea, mai mult sau mai puțin binecuvântate de Dumnezeu.
Părintele Teologos: Și independente de voința noastră.
Părintele Ioan Meiu: Exact, da. Reprezentanța Patriarhiei Române la Locurile Sfinte are statutul acesta de ambasadă bisericească pe lângă Sfântul Mormânt. La Ierusalim este foarte important ca Bisericile Ortodoxe, mă refer la cele ortodoxe, pentru că noi suntem ortodocși. Deși și catolicii au o biserică foarte mare și importantă în Țara Sfântă, precum și armenii, dar Biserica Ortodoxă acolo este reprezentată de Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului. Patriarhia Ierusalimului este condusă de greci încă din perioada bizantină, când împărăteasa Elena a venit de la Constantinopol la Ierusalim, a ridicat biserici peste toate locurile sfinte. A găsit Sfânta Cruce, așa cum spune o frumoasă rugăciune de la Taina Cununiei: bucuria aceea pe care a avut-o împărăteasa Elena când a găsit Sfânta Cruce, să o aibă și tinerii căsătoriți. Deci din acel moment, Patriarhia Ierusalimului este condusă de către bizantini, de către greci. Singurele reprezentanțe ale Bisericilor surori care au această ambasadă, să zicem duhovnicească, bisericească la locurile sfinte sunt Rusia și România. Rusia, deoarece în perioada țarilor au putut cumpăra foarte mult pământ în Ierusalim și în Țara Sfântă, și au foarte multe biserici. Noi mulțumim pentru cele trei biserici pe care noi, românii, le avem în Țara Sfântă. Mulțumim înaintașilor noștri care dintotdeauna și-au dorit ca și noi, românii, să avem o candelă aprinsă pentru neamul românesc acolo, la Sfântul Mormânt. Gândiți-vă că este punctul zero, sau buricul pământului, cum îi spune psalmistul David: „Că din mijlocul pământului a venit mântuirea”. Deci, este cel mai important loc pentru noi, creștinii, pentru că acolo s-a pogorât Dumnezeu, s-a întrupat și de acolo pe noi ne-a ridicat ca să ne îndumnezeiască. De aceea și Sfântul Mormânt sau Ierusalimul îl numim „buricul pământului”. Mormântul Domnului, Cel Dătător de Viață.
Faptul că Patriarhia Ierusalimului este condusă de greci încă din vremea bizantină, iar Patriarhia Română la Ierusalim slujește ca soră alături de ea, se lămurește privind spre moștenirea Bizanțului, despre care am vorbit în Cauzele căderii Bizanțului și stema noastră.
Simbolul centrului lumii în Biserica Învierii, lângă Sfântul Mormânt
Părintele Teologos: Și iertați-mă că vă întrerup. Există. Știu, am fost la Ierusalim și mi s-a spus, este chiar un loc care este marcat ca fiind.
Părintele Ioan Meiu: Da, în Biserica Sfântului Mormânt este un complex. Ați văzut că sunt mai multe biserici în interior. Chiar în fața Sfântului Mormânt se află Biserica Învierii Domnului, Biserica Ortodoxă. Sfântul Mormânt, conform status quo-ului, în interiorul Sfântului Mormânt, cum am mai spus și în alte podcast-uri, slujesc pe rând cele trei mari confesiuni creștine: creștinii ortodocși, catolicii și armenii. Pe lângă faptul că ei slujesc în Sfântul Mormânt după un program bine delimitat, fiecare are o biserică proprie. Cea din fața Sfântului Mormânt este Biserica noastră a ortodocșilor, care este și cea mai frumoasă și cea mai mare, cea mai impresionantă. În interiorul Bisericii, în mijloc, se află o piatră care simbolizează „buricul pământului”. Creștinii când vin acolo, mulți vor să sărute această piatră. Nu se sărută. Este doar un simbol al Sfântului Mormânt, ca o reprezentare a cordonului ombilical prin care noi ne hrănim cu dumnezeirea acolo, de la Ierusalim.
Părintele Teologos: Și înainte să ne întoarcem la ce face și la semnificația și la importanța Reprezentanței Patriarhiei Române la Sfântul Mormânt, cred că este foarte bine să spunem că dacă într-adevăr există Biserica Ortodoxă, catolicii și armenii, ponderea lor nu este de 33 %. De departe, ortodocșii au și din punct de vedere istoric, și din punct de vedere al prezentului, cea mai mare pondere și cred că și cele mai importante locuri de închinare. Ei sunt primii. Dumnezeu așa îngăduie.
Părintele Ioan Meiu:Da. În perioadele dificile, cum este și acest război din Orient acum, mesajele liderilor creștini au fost de regulă conduse de către Patriarhul Ierusalimului, creștin ortodox Teofil al III-lea, arătând prin aceasta că de fapt el este primul dintre egalii aceștia: Patriarhul latin și Patriarhul armean. Într-adevăr, avem ponderea cea mai mare și supremația oarecum peste Sfântul Mormânt, puțin peste 33 %, cum spuneați, deoarece străjerii Sfântului Mormânt sunt creștini ortodocși, deci greci.
Părintele Teologos: Adică, trebuie să se înțeleagă, pentru cei care nu înțeleg sau din neștiință sau din alte motive, mai puțin binecuvântate de Dumnezeu, că nu vorbim de ecumenism aici.
Părintele Ioan Meiu:Absolut deloc.
Părintele Teologos: Vorbim de conștiința adevărului de credință pe care îl avem chiar în cadrul acestui status quo, cum ai spus, care provine din vicisitudinile istoriei.
Ca să înțelegem de ce împărțirea slujirii la Sfântul Mormânt între ortodocși, catolici și armeni nu are nimic de-a face cu ecumenismul, este de folos să știm limpede unde s-a produs ruptura, lucru pe care l-am limpezit în Ortodoxia și catolicismul: de ce s-a despărțit catolicismul de Biserică.
A purta crucea la gât în Țara Sfântă, pe drumul spre Sfântul Mormânt
Părintele Ioan Meiu: Oamenii din România trebuie să înțeleagă că noi la Ierusalim trăim într-o zonă total diferită de ceea ce înseamnă creștinismul în România. Ne-am născut creștini ortodocși, am fost botezați de mici, am știut că trebuie să mergem la biserică, să ne spovedim măcar o dată pe an la Paști, și așa mai departe. Deci, trăim. Oarecum chiar ne-am obișnuit. Și din cauza aceasta am devenit foarte secularizați. Dar, în Țara Sfântă. Noi îi spunem Țara Sfântă, dar este statul Israel. Statul Israel care are o religie mozaică. Adică, cred doar Vechiul Testament. Evreii israeliteni, până la venirea lui Hristos, pentru că nu L-au recunoscut pe Iisus ca fiind Mesia, Unsul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Pentru noi, puținii creștini care ne aflăm în Țara Sfântă, este foarte dificil să trăiești acolo. Probabil ați văzut și în media, în ultima perioadă. Creștinii sunt destul de asupriți în ultima perioadă în Țara Sfântă. Când spun creștini, spun toți cei care poartă Sfânta Cruce la gât. A purta Sfânta Cruce la gât la Ierusalim sau această haină este o mărturisire a lui Hristos. Și nu este ușor să mergi pe stradă, cum merg eu, la Patriarhia Ierusalimului sau la Sfântul Mormânt, mai ales că biserica noastră românească se află într-un cartier de evrei fanatici, să spunem. Și de multe ori, avem destul de multe incidente, nu vreau să detaliez acum, dar sunt destul de multe incidente care sunt semnalizate de către noi autorităților, Ministerului de Interne israelian, adică poliției, ambasadei noastre de la Tel Aviv, care ne ajută foarte mult când sunt asemenea situații dificile pentru noi, purtătorii de cruce. Să nu uităm ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Crucea pentru iudei este nebunie.” Deci, foarte mulți când văd crucea…De aceea eu sunt obișnuit să o port în buzunarul de la inimă ca să nu se vadă la gât. Deci, este o obișnuință în România să porți crucea, să fii relaxat pe stradă. Pentru noi la Ierusalim este o mărturisire a purta crucea la gât.
Părintele Teologos: Și foarte bine că spuneți asta. Pentru că românii nu înțeleg că acolo există un război continuu, indiferent de războiul exterior armat.
Crucea purtată la gât pe ulițele care duc spre Sfântul Mormânt nu este o podoabă, ci o mărturisire, iar rostul ei în viața fiecăruia dintre noi l-am așezat pe îndelete în De ce avem nevoie de purtarea crucii; cuvântul „Crucea pentru iudei este nebunie” își are izvorul la Apostolul Pavel, cel care a propovăduit tocmai această nebunie a Crucii.
Statutul ortodocșilor la Sfântul Mormânt
Părintele Ioan Meiu: Războiul duhovnicesc se simte în permanență, mai ales la Ierusalim, pentru că este locul cel mai râvnit de către cele trei mari religii monoteiste, adică care cred într-un singur Dumnezeu: iudaismul, creștinismul și islamul. Ierusalimul este capitala acestor trei mari religii. Dar, revenind la ecumenism. Nu vorbim despre ecumenism. Uitați-vă ultima dată ce s-a întâmplat cu o maică, o soră catolică, cred că din Spania, undeva pe Muntele Sion, la locul unde a fost Cina cea de Taină, când a fost împinsă de către un israelian, trântită la pământ și lovită cu picioarele în burtă. Există filmare dată pe media, poliția s-a sesizat, l-a arestat pe respectivul. Dar, gândiți-vă că astfel de evenimente sunt destul de dese în Țara Sfântă. Și maica aceea sărmană nici nu și-a dat seama ce se întâmplă, pentru că au lovit-o din spate. Dar uneori vezi când vin spre tine și fac anumite obscenități legate de religia noastră mesianică. Bineînțeles că noi, ca ortodocși, nu susținem aceste atacuri și suntem alături de creștinii catolici, de creștinii armeni. Nu înseamnă că este ecumenism, pentru că nu slujim împreună cu ei și suntem într-o comuniune a crucii la Ierusalim, pentru că cu toții credem în Hristos, în faptul că este Fiul lui Dumnezeu.
Părintele Teologos: Da, și e vorba de iubire față de El, nu față de religia lui. Trebuie accentuat.
Părintele Ioan Meiu: Iar la Ierusalim să vezi pe cineva, părinte franciscan, armean, îl saluți cu respect și te bucuri că mai vezi și tu pe stradă câte un creștin purtător de cruce, pe lângă cei care scuipă crucea. Deci nu are legătură cu ecumenismul.
Părintele Teologos: Să ne întoarcem puțin la reprezentanță.
Cine vrea să înțeleagă de ce Ierusalimul și Sfântul Mormânt sunt râvnite deopotrivă de iudaism, creștinism și islam va găsi o cheie de lectură în Islamul, icoanele și Sfântul Ioan Damaschin, acolo unde se vede limpede care este miza duhovnicească a acestei întâlniri.
Istoria Patriarhiei Române la Ierusalim și daniile românilor pentru Sfântul Mormânt
Părintele Ioan Meiu: Deci, Patriarhia Română are această reprezentanță în Țara Sfântă, odată cu anul 1935, când s-a ridicat Biserica de la Ierusalim, care a fost finisată abia în anul 1975 de către Patriarhul Iustinian, pentru că au fost războaie, au fost dificultăți și în Țara Sfântă. Statul Israel și-a creat independența în 1948, deci au fost situații complicate. Dar de atunci această flacără este vie și această casă românească este deschisă pentru toți pelerinii și turiștii români care vin în Țara Sfântă. Și este un lucru, cum spuneam, foarte important, pentru că domnitorii români, care știm foarte bine că toate cele 20 de mari mănăstiri de aici din Sfântul Munte Athos au ctitori români, unele sunt chiar ridicate numai de români. Lucru care nu se prea mai amintește și se promovează în ziua de astăzi, că, din păcate, istoria se uită, se vrea uitată.
Părintele Teologos: Și se ține în minte doar ce se dorește.
Părintele Ioan Meiu: Ce se dorește. Noi, românii, avem această calitate de ține minte mai mult răul decât binele și uităm că aici, în Sfântul Munte Athos, domnitorii români au plătit de foarte multe ori pe șcheii Imperiului Otoman. Ca și la Sfântul Mormânt, Țara Sfântă a fost ocupată de otomani foarte mulți ani. Creștinii ortodocși nu puteau sluji slujbele mari. De exemplu, Pogorârea Sfintei Lumini a Domnului dacă nu se plătea…
Părintele Teologos: Serios?
Părintele Ioan Meiu: Da.
Părintele Teologos: Cine plătea? Românii, Țara Moldovei și așa mai departe. Și există chiar efigii în Sfântul Mormânt cum se pun în biserică.
Părintele Ioan Meiu: Da, da. Ctitorii. Și avem o efigie cu capul de bour, care reprezintă Țara Moldovei, și sunt danii oferite de Vasile Lupu pentru Sfântul Mormânt. Și scrie acolo, chiar în fața Sfântului Mormânt este așezată această efigie. Sunt și altele mai recente. Când s-a refăcut acum Sfântul Mormânt cu bolta aceea care îmi place, cea mai mare donație a dat-o regele Iordaniei și o româncă care este căsătorită cu un turc și sunt stabiliți în America.
Părintele Teologos: Serios?
Părintele Ioan Meiu: Și ea a dat un milion de dolari.
Părintele Teologos: Un milion de dolari.
Părintele Ioan Meiu: Pentru refacere. Și nu sunt promovate aceste lucruri.
Părintele Teologos: Păi îi promovăm noi.
Părintele Ioan Meiu: Și sunt lucruri minunate.
Părintele Teologos: Cu adevărat. Cum o cheamă doamna sau cum?
Părintele Ioan Meiu: Mica Ertegun.
Părintele Teologos: Mica Ertegun.
Părintele Ioan Meiu: Da. Și să ajute bunul Dumnezeu. Doamna este româncă însă, căsătorită cu un turc, probabil foarte bogat, în fine. Vedem cum lucrează Dumnezeu prin oameni care…
Părintele Teologos: Da, trebuie spus. Necunoscuți nouă, dar cunoscuți…
Părintele Ioan Meiu:…și necunoscuți vor să rămână ei. Pentru că nu și-au făcut o reclamă din aceasta. Spune Mântuitorul: „Să nu știe stânga ce face dreapta când faci binele”. Și este un lucru minunat. Dar chiar cu Părintele Patriarh Teofil am discutat despre acest lucru. Și ei i-au mulțumit doamnei. I-au oferit o distincție pentru lucrul acesta. Deci Reprezentanța Patriarhiei Române, cum spuneam, are statutul acesta de ambasadă bisericească pe lângă Sfântul Mormânt. Iar lucrul acesta nu se întâmplă doar la Ierusalim. Mai avem și alte reprezentanțe. Și la Istanbul, Constantinopol, și la Bruxelles. Dar, la Sfântul Mormânt e firesc, pentru că este locul cel mai important. Provocările sunt foarte multe și mari. Vedem că după anii de pandemie, în care în Israel au fost restricții foarte mari în perioada pandemiei, poate mai mari decât în România, Sfântul Mormânt a fost închis complet pe o perioadă foarte lungă de timp.
Șirul domnitorilor care au înzestrat Athosul și Sfântul Mormânt începe cu voievozii noștri sfinți, iar despre unul dintre ei am vorbit în Sfântul Ștefan cel Mare; cât despre dărnicia care ne-a rămas în sânge și pe care pelerinii români o arată și astăzi la Sfântul Mormânt și la celelalte Locuri Sfinte, am cântărit-o duhovnicește în Cât de mult să facem milostenie.
Viața în timpul războiului văzut la Ierusalim, lângă Sfântul Mormânt
Părintele Ioan Meiu: Acum cu războiul care a durat toată perioada Postului Mare, adică pentru noi Postul Mare la Ierusalim chiar a fost un post din foarte multe puncte de vedere, pentru că inclusiv Sfântul Mormânt a fost închis. Se putea ieși pe stradă, dar trebuia să te ferești, nu neapărat că ar putea cădea o rachetă, că dacă ar cădea o rachetă din acestea balistice, care unele dintre ele au chiar 15 metri, ar distruge mare parte din oraș. Dar sunt interceptate de acest sistem numit Iron Dome, care interceptează rachetele venite din Iran, Liban, Yemen și așa mai departe. Dar pot cădea bucăți din rachetele interceptate, deci bucăți de fier din așa, lucru care s-a și întâmplat. O bucată a căzut chiar lângă Sfântul Mormânt, în Patriarhia Ierusalimului, chiar lângă Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena, Biserica Patriarhiei Ierusalimului, unde merge și Patriarhul Ierusalimului în fiecare dimineață la liturghie. Alta a mai căzut în cetate, într-o parcare, unde, Slavă Domnului, nu au fost oameni. Puteau muri oameni foarte ușor, pentru că, de exemplu, atunci când a căzut acest proiectil explodat în aer, și această bucată care a căzut în cetatea Ierusalimului, aproape de Zidul Plângerii, deci de cel mai important loc al evreilor, a făcut o groapă în trotuar de vreo un metru-doi. Iar pietrele au sărit în această parcare și au spart foarte multe geamuri pentru că erau mașinile acolo. Deci, foarte ușor poți să o pățești la Ierusalim. De aceea sirenele sună, oamenii se duc în buncăre, cei care nu au buncăre se ascund și ei pe unde pot, măcar să stai lipit de un zid, ceva, ca să nu fii în bătaia…
Părintele Teologos:…direct, da.
Părintele Ioan Meiu: Nu vă imaginați că plouă cu proiectile. Dar, nu știu de unde poate cădea ceva din cer în momentul în care sunt interceptate.
Părintele Teologos: Am înțeles. Dar, cu toate acestea, știu că oamenii acum se vor uita oarecum mirați când vor parcurge această informație, pentru că noi nu suntem obișnuiți în România, și când se fac acele exerciții dacă funcționează alarmele, oamenii să se sperie la sunetul acesta.
Părintele Ioan Meiu: Noi suntem obișnuiți la Ierusalim. Israeliienii sunt foarte obișnuiți. Oamenii merg la muncă.
Părintele Teologos: Și când sună, când se oprește puțin.
Părintele Ioan Meiu: Unii nici măcar nu se mai ascund. Te obișnuiești.
Părintele Teologos: Duhul războiului.
Părintele Ioan Meiu: Da. Duhul războiului văzut. Că mai este duhul războiului nevăzut.
Părintele Teologos: Care e continuu.
Părintele Ioan Meiu: Da. E continuu.
Părintele Teologos: Și ce activități are Reprezentanța Patriarhiei Române?
Sirenele, buncărele și schijele căzute lângă Sfântul Mormânt ne arată cât de fragilă este pacea lumii acesteia, în vreme ce pacea adâncă, singura care ține, se dobândește în inimă, după cum am arătat în Fericirea adevărată este în Hristos: calea ortodoxă spre pace, iar creștinii din Țara Sfântă o mărturisesc zilnic, sub bolta Mormântului Domnului.
Activitatea Reprezentanței Patriarhiei Române la Locurile Sfinte
Părintele Ioan Meiu: Cum spune și numele, de reprezentare a Patriarhiei Române la Locurile Sfinte. Deci reprezentantul Patriarhiei la Locurile Sfinte îl reprezintă pe Patriarhul României la Sfântul Mormânt. Deci, cele mai importante slujbe pe care Patriarhul Ierusalimului le ține la Mormântul Domnului – Învierea Domnului, Nașterea la Betleem și așa mai departe –, reprezentanții Bisericilor surori, cum spuneam, doar Rusia și România au această mare binecuvântare ca să aibă aceste biserici reprezentative la Locurile Sfinte. Superiorii sau reprezentanții trebuie să slujească în stânga și în dreapta Patriarhului Ierusalimului, ca reprezentanți ai Patriarhiei de Moscova sau Patriarhiei Române.
Părintele Teologos: Și ca să fie foarte clar pentru privitorii noștri, sunt mult mai multe Biserici surori, adică sunt și Patriarhiile vechi, sunt și Biserica Cehă, Biserica…
Părintele Ioan Meiu: Aceea este o mândrie pentru noi, românii, în sensul duhovnicesc. Și mulțumim și repet lucrul acesta înaintașilor noștri care și-au dorit dintotdeauna să avem și noi o biserică la Locurile Sfinte. Vedeți că românii, domnitorii români, când au donat și la Athos și la Sfântul Mormânt, nu au cerut ceva în schimb. Ei nu au pus o condiție: „Dăm, dar ne dați”. Noi am dat din inimă, noi așa suntem românii. De regulă și acum, când sunt pelerini în Țara Sfântă, vedeți și Sfântul Munte, cei mai mulți sunt români. La Ierusalim, când e liniște și vin pelerini, cei mai mulți sunt români. Cei mai darnici. Că așa sunt românii, obișnuiți. Acolo, în acatistul ăla, să pună un bănuț și îl dau la Sfântul Mormânt sau unde îl dau ca să fie pomeniți. Cei mai darnici sunt românii. Să știți că grecii și rușii nu prea.
Părintele Teologos: Știu.Și în Sfântul Munte.
Părintele Ioan Meiu: De aceea e o mare nevoie de români. Și pentru Bisericile noastre surori, adică pentru Patriarhia Ierusalimului dar și în alte biserici pe unde merg românii.
Așa cum Patriarhia Română la Ierusalim ține candela neamului aprinsă la Sfântul Mormânt, tot astfel ctitoriile voievodale stau mărturie în Grădina Maicii Domnului; ce este adevărat și ce este legendă despre Athos am cernut cu grijă în Mituri și adevăruri despre Sfântul Munte.
Ce trebuie să facă un pelerin la Ierusalim și la Sfântul Mormânt
Părintele Teologos: Deci, când vorbim de români, patru întrebări. Ce trebuie românul să facă în caz de pace, în caz de război? Ce trebuie românul să nu facă în caz de pace, în caz de război?
Părintele Ioan Meiu: Da. În caz de pace avem datoria ca măcar o dată în viață să venim să vedem mormântul lui Hristos gol. El nu este acolo. Am zis că vom fi întrebați la judecată: „Ați văzut că mormântul este gol, eu nu eram acolo”. Vă spun din proprie experiență. Sunt de aproape 12 ani în această misiune sau ascultare în Țara Sfântă. De fiecare dată când intru în Sfântul Mormânt, intru ca și cum ar fi pentru prima dată, iar când ies din Sfântul Mormânt, mă gândesc că poate este pentru ultima dată. Eu spun din ceea ce simt eu. Pentru mine este ca o spovedanie generală. Întotdeauna când intru și sărut Sfântul Mormânt. Nu stau, pentru că sunt oameni care așa plâng și vin din țări. Odată în viață, eu sunt acolo. Intru, sărut și ies. Dar lucrul acesta îl simt ca o spovedanie generală. Acesta este harul. Harul Sfântului este un mormânt care este foarte puternic. Ce trebuie să facă românii? Să mă asculte și dacă vor să simtă pe Hristos cel înviat, să vină și să sărute și să vadă mormântul Domnului. Hristos este pretutindeni, Dumnezeu. Dar cu atât mai mult acolo unde El a pășit și unde Biserica noastră creștină, strămoșească, își are originea acolo, pentru că Biserica noastră a fost clădită pe sângele lui Hristos curs pe Golgota. Biserica noastră este ridicată pe sânge, pe martiriu, pe mărturisire, pe cruce. Pe crucea adevăratului Dumnezeu, da. Și în viața noastră a creștinilor trebuie să înțelegem că de foarte multe ori, ca să ajungem la înviere, trebuie să parcurgem o Golgota.
Părintele Teologos: Da.
Părintele Ioan Meiu: Da. Să vină, să se închine când e pace. Acum în perioada aceasta că sunt încă tensiuni și nu a ajuns la un acord între Statele Unite, Iran și Israel, vedeți și la știri că două zile mai sunt bombardamente, o săptămână liniște. Dar chiar și aceste bombardamente nu prea afectează în mod direct activitatea unui pelerin care vine la Locurile Sfinte, pentru că toate rachetele sunt interceptate. Când sună sirenele te adăpostești cât de cât să nu cadă ceva proiectile, dar nesiguranța ți-o dă zborul de întoarcere sau de intrare în Israel, pentru că se poate închide aeroportul Ben Gurion din cauza rachetelor și atunci îți poate da peste cap programul și întoarcerea. Am avut lucrul acesta când a început războiul, la începutul Postului Mare. Erau foarte multe grupuri la Ierusalim și majoritatea au ieșit prin Egipt, terestru, deci pe la granița de la Eilat-Taba, Egipt. Pentru că aeroportul a fost închis, spațiul aerian a fost închis și au trebuit să iasă terestru prin Egipt. Dar pentru mulți a fost o experiență, că au văzut și Egipt.
Părintele Teologos: De același bilet.
Părintele Ioan Meiu: Noi râdem, dar din păcate sunt și oameni care intră într-o stare de panică pentru că nu se obișnuiesc cu…
Părintele Teologos: Și dincolo de asta se dă peste cap programul și mai ales un om care este obișnuit cu starea… Sigur că nu spun că România este raiul pe pământ, dar este cu mult mai liniștit decât în alte părți și atunci în clipa în care vezi…
Părintele Ioan Meiu: Aș putea spune că este raiul pe pământ, sau o altă grădină a Maicii Domnului, pentru că este o țară frumoasă, bogată, și gândiți-vă câte sfinte liturghii se fac fiecare zi în România comparativ cu alte țări. Da, au apărut probleme și în România, în sud, în Constanța, cu drone, chestii, dar nu ne băgăm în politică. Dar după părerea mea, care totuși cunosc zona asta a războiului, aș putea spune că sunt multe chestii făcute special ca să…
Părintele Teologos:…să se împingă pe anumite norme.
Părintele Ioan Meiu: Să se împingă și să se…
Părintele Teologos: Da. Nu comentăm. Exact, exact, exact. Ferească Bunul Dumnezeu! Și cred că aici sunt foarte importante liturghiile, foarte importantă rugăciunea oamenilor, pentru că dacă nu ar fi fost, în cazul acestor drone, fără să dăm detalii acum, dacă nu ar fi fost rugăciunea oamenilor, cred că lucrurile ar fi putut să capete o situație mult mai urâtă.
Drumul spre mormântul gol trece întotdeauna prin Golgota, iar de ce a fost nevoie de Cruce și de Înviere am tâlcuit în Răstignirea și Învierea: de ce?; pentru cei care ajung la Sfântul Mormânt cu întrebări, mărturiile istorice adunate în Învierea lui Hristos: faptele istorice pe care puțini oameni le cunosc sunt o pregătire binevenită.
Războiul nevăzut și cei doi stăpâni
Părintele Ioan Meiu: Apropo de războiul nevăzut, vis-à-vis de războiul văzut, uitați-vă că unul dintre cele mai mari războaie în prezent este războiul acesta dintre ortodocși. Cine l-a provocat? Cel care nu iubește dreapta credință. Cine nu iubește dreapta credință? Diavolul. Prin cine lucrează diavolul? Prin oameni. Cine sunt oamenii care slujesc diavolului? Slujitorii lui. Cine sunt acei oameni care slujesc diavolului? Și ne aducem aminte de Mântuitorul pe muntele Carantaniei când a postit și l-a urcat pe Hristos pe un munte în înalt și arată toate bogățiile lumii și spune: „Toate acestea ale mele vor fi ale tale dacă mi-i te închini mie”. Cine sunt iubitorii de bogății ale lumii acesteia? Se știe, îi vedem. Dar uită că bogăția aceasta materială și pământească trece într-o zi și ne vom întâlni înaintea lui Hristos, iar Hristos ne va întreba: „De ce aveți atât de mult sânge pe mâini? Pentru ce?”
Părintele Teologos: Pentru bani? Nu se merită.
Părintele Ioan Meiu: Da. Și atunci vedem că sunt doi stăpâni și depinde la cine vrem să slujim.
Părintele Teologos: Așa este. Dar, diavolul este un stăpân iluzoriu. El este un stăpân distorsionat și de fapt el este doar un uzurpator, pentru că…
Părintele Ioan Meiu: Exact, nu putem să punem la egalitate cu Hristos, clar. El imită lucrarea.
Părintele Teologos: Evident. Și vezi că diavolul nu spune că sunt ale mele pentru că mie mi-au fost date.
Părintele Ioan Meiu: Exact. Deci, nu le-a creat el.
Părintele Teologos: Mie mi-au fost date de către cine? De către om.
Părintele Ioan Meiu: Exact. Iar toate bogățiile și frumusețile lumii, resurse naturale, păduri, marea și așa mai departe, astea sunt ale lui Dumnezeu, care ne-au fost create pentru a ne bucura noi, oamenii, care suntem vârful creației lui. Dar uităm și lucrul acesta.
Vicleșugurile prin care cel rău îi înrobește pe iubitorii de bogății, aceleași și în cetatea Ierusalimului și în satul nostru, le-am desfășurat în Cum atacă diavolul, iar arma cu care se stinge acest război nevăzut, aceeași care ține pacea peste Locurile Sfinte, este cea din Puterea rugăciunii.
Ce trebuie să evite pelerinul la Locurile Sfinte
Părintele Teologos: Ce nu trebuie să facă un român la Locurile Sfinte? Sau ce trebuie de evitat, să spun așa?
Părintele Ioan Meiu: Bună întrebare. Ce nu trebuie să facă un român la Locurile Sfinte?
Părintele Teologos: Să vă dau eu un răspuns. Să vă răspund eu puțin. Să îmi spuneți dacă e adevărat. Răspundeți perfect liber. Dar mă gândesc, asta văd în Sfântul Munte, este o mare ispită să meargă să viziteze cât de mult posibil. Și atunci nu se adâncește într-o anumită experiență, are un ghem de cunoștințe și un cap și nu rămâne cu mai nimic.
Părintele Ioan Meiu: Da, lucrul acesta l-am observat chiar așa cum când am intrat în Sfântul Munte. Sunt foarte mulți români, este un lucru bun. Este o lucrare a lui Dumnezeu, nu este a omului, pentru că Sfântul Munte până acum vreo 20-30 de ani era destul de părăsit și viața monahală și duhovnicească mergea aici, dar nu avea un răsunet atât de mare în lume. În schimb, acum intră foarte multă lume în Sfântul Munte Athos. Când spun lume, mă refer la bărbați. Dar, bărbații nu intră singuri, că în inima lor intră și cu soțiile și cu copiii. Asta a fost altă discuție legată de de ce nu intră femeile în Sfântul Munte, dar cu siguranță că ați vorbit lucrul acesta. Când îi vezi în afara Sfântului Munte pregătindu-se pentru a intra aici, îi vezi într-o formă care nu ți-ar spune că ei merg la rugăciune. Iar aici când intră, îi vezi foarte pioși, dar din păcate cred că e o multă falsitate în această pioșenie, pentru că nu merg la esență. Da. Mi-e plăcut cuvântul acesta în limba greacă,”ousia”, esență. Adică, miezul lucrurilor. Lasă la o parte chestiile lumești când intri în Sfântul Munte sau când vii un pelerinaj la Ierusalim, că oricum suntem sătui de ele, oricum suntem sătui în lumea aceasta de bani aruncați degeaba, bani aruncați pe concedii care mai mult ne obosesc decât ne odihnesc. Și lasă un pic legătura aceasta a sufletului să fie vie cu locul acela, pentru că este o energie extraordinar de mare. Dumnezeu este o energie, da? Este o energie extraordinar de mare și la Ierusalim, și în Sfântul Munte Athos, dar dacă tu nu înțelegi lucrul acesta și nu mergi la esență, poți să intri și în Sfântul Mormânt și să nu înțelegi nimic, poți să vii și în Sfântul Munte Athos și să pleci cum ai venit.
Părintele Teologos: Și mai ales, omul trebuie să știe că Dumnezeu, da, se simte la început ca și energie, dar El este Persoană, adică este mai presus de asta. Deci, poți să intri în contact cu El, poți să vorbești cu El, poți să te rogi.
Părintele Ioan Meiu: Bineînțeles. Și ne-a arătat lucrul acesta întrupându-se.
Părintele Teologos: Exact. Cred că la Ierusalim există acest fenomen. Și la Locurile Sfinte. Adică, toată zona care oamenii doresc să vadă foarte mult și să nu se adâncească în experiență.
Părintele Ioan Meiu: Da. Depinde acum cum se organizează pelerinajul. Dacă este un pelerinaj de 3-4 zile, ei nu reușesc totuși să vadă tot, pentru că sunt foarte multe obiective, foarte multe locuri pe unde a trecut Iisus Hristos și așa mai departe. Și le fac în grabă. Când sunt foarte mulți pelerini, sunt și cozile foarte mari, oamenii se enervează și pierd răbdarea. Ajung să nu mai parcurgă obiective importante și datorită oboselii ajung să nu mai înțeleagă foarte …
Părintele Teologos: Ce se întâmplă și cum se întâmplă, și adâncimea duhovnicească.
Părintele Ioan Meiu: De aceea eu le spun pelerinilor în Țara Sfântă când vin să pună accent pe trei locuri: Mormântul Domnului, locul nașterii de la Betleem și Mormântul Maicii Domnului.
Părintele Teologos: Care sunt aproape.
Părintele Ioan Meiu: Sunt și aproape. Toate sunt în Iudeea.
Părintele Teologos: Asta e un sfat foarte bun și foarte înțelept. Pe de altă parte, crezi că ar fi bine să meargă, să vorbească cu cineva, cu o persoană duhovnicească sau să viziteze noi ca români undeva?
Cel de-al treilea popas pe care îl recomandă părintele Ioan Meiu pelerinilor veniți la Locurile Sfinte, Mormântul Maicii Domnului, capătă altă adâncime după ce ascultăm minunile și povestirile pe care ni le-a împărtășit tot dânsul în Maica Domnului: minuni și povestiri.
Biserica românească din Ierusalim, la 15 minute de Sfântul Mormânt
Părintele Ioan Meiu: Da. Grupurile bine organizate iau legătura întâi cu Reprezentanța Patriarhiei la Locurile Sfinte, că de asta suntem acolo. Și le facilităm slujirea în Mormântul Domnului pentru preoți. Pentru că nu pot sluji dacă se facilitează și nu primesc binecuvântarea din partea Patriarhiei Ierusalimului, cum e și firesc. Noi, ca reprezentanți ai Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, le putem facilita o întâlnire cu Patriarhul Ierusalimului. Grupul întreg de pelerini poate lua binecuvântarea acestuia. Vin și la noi la biserică să vadă că avem o biserică românească la 15 minute de Sfântul Mormânt. De mers pe jos, da. Și este o biserică foarte frumoasă și ocrotită de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Și unde vor vedea în biserică harta României Mari, unde arde candelă pentru neamul românesc viu și adormit.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Este un lucru foarte important.
Părintele Ioan Meiu: Acestea două ar cam trebui să le facă toți pelerinii, pentru că se identifică cu locul, cu Reprezentanța Patriarhiei Române la Locurile Sfinte. Și delegațiile politice, bisericești, oameni simpli pelerini când ne trec pragul, zic: „Parcă sunt acasă”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Părintele Ioan Meiu: Locul este românesc acolo, da. Singurul steag sau drapel oficial din Ierusalim românesc este pe biserica noastră.
Părintele Teologos: Serios?
Părintele Ioan Meiu: Da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Părintele Ioan Meiu: Drapelul oficial din Ierusalim este doar pe biserica noastră. Ambasada este la Tel Aviv.
Părintele Teologos: Tel Aviv, da. Slavă lui Dumnezeu! Care sunt proiectele de viitor sau cum vedeți viitorul?
Ocrotitorul bisericii românești de lângă Sfântul Mormânt, purtătorul de biruință, are o viață pe care merită să o cunoaștem înainte de a-i trece pragul.
Proiecte de viitor la Locurile Sfinte: schitul de pe malul Iordanului
Părintele Ioan Meiu: Avem foarte multe proiecte de viitor, care din păcate acum au fost puțin blocate din cauza acestui război și situației. Nu suntem obișnuiți acolo ca să începem proiecte și să le stopăm pentru câteva luni din cauza situației din Orient. Proiectele sunt și se vor duce la capăt cu ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților. Gândiți-vă că noi avem un sfânt român acolo, pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, sfânt contemporan cu noi și care își dorește foarte mult ca Biserica de la Iordan să fie restaurată. Noi avem un schit românesc pe malul israelian al Iordanului care a fost bombardat în 1967, în războiul dintre Coaliția Arabă și Israel. Timp de 50 de ani în această zonă nu s-a intrat, pentru că au fost plantate bombe, mine, în pereți, în biserici, în sol. În perioada de pandemie s-a deminat această zonă datorită unui proiect guvernamental israelian și se dorește repunerea în funcțiune a acestei zone pentru pelerini și turiști. Lucru care s-a și întâmplat, pentru că înainte de a începe războiul, am avut o întâlnire foarte importantă cu autoritățile israeliene, chiar la locul unde avem biserica.
Părintele Teologos: Ah, chiar acolo.
Părintele Ioan Meiu: Da, și ei sunt foarte încântați de faptul că arhitecții, inginerii israelieni sunt foarte încântați de faptul că este cea mai frumoasă și bine păstrată biserică din cele opt biserici care există pe malul Iordanului. Serios. Pentru că acolo au și grecii și rușii și armenii și franciscanii, anglicanii, etiopienii au câte o mănăstire-biserică. A noastră este cea mai frumoasă, chiar dacă are turla căzută. Dar, în interior avem pictură, catapeteasma există pe bucăți, adică se poate restaura. Ei doresc foarte mult să ne ajute refacerea, reconstrucția, renovarea bisericii ca să fie pusă în circuitul turistic al pelerinilor. Lucru pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților Ioan Botezătorul și Ioan Iacob Hozevitul, care sunt ocrotitori acolo, să-l ducem la bun sfârșit.
Apa Iordanului, în care se vor scufunda iarăși pelerinii veniți la Locurile Sfinte odată cu redeschiderea schitului aflat în grija pe care o poartă Patriarhia Română la Ierusalim, ne trimite la taina prin care intrăm cu toții în Biserică, tâlcuită în Botezul: din singurătatea morții la viața unității.
Un ultim cuvânt pentru pelerinii de la Sfântul Mormânt
Părintele Teologos: Amin. Să ajute Dumnezeu. Un ultim cuvânt, dacă doriți să-l spuneți pentru pelerinii sau pentru ortodocșii români.
Părintele Ioan Meiu: Îi așteptăm la Ierusalim. Să nu se teamă, pentru că Hristos spune. Chiar astăzi s-a citit Sfânta Evanghelie: „Nu vă temeți.” Dacă Hristos îți dă în inimă că trebuie să vii la Ierusalim, nu te cheamă acolo ca să-ți cadă rachete. Te cheamă ca să-L simți și să te bucuri de El, să simți această lumină a Învierii lui Hristos.
Părintele Teologos: Și să o vezi în inima ta.
Părintele Ioan Meiu: Și să o vezi în inima ta, bineînțeles. Acum, vara oricum, și în perioadele bune, vara nu prea veneau pelerini, pentru că este foarte cald acolo, ca și în Sfântul Munte Athos, dar din toamnă, cu brațe deschise să vină să ne treacă pragul, să ajute cele trei biserici pe care noi, românii le avem: Ierusalim, Ierihon și Iordan. Să putem să restaurăm, să fim și noi o prelungire a domnitorilor care erau cu dare de mână pentru casa lui Hristos. Să ne ajute să putem împlini și noi acest vis de a sluji și pe malul Iordanului, unde Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a fost tare în timp de șase ani acolo.
Părintele Teologos:Și s-a sfințit. Să ajute Bunul Dumnezeu! Mulțumim tare mult!
Părintele Ioan Meiu: Vă ajută și vă aștept în Ierusalim. Amin.
Părintele Teologos:Pentru rugăciunile Sfintei Maicii Domnului și ale Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Chemarea „Nu vă temeți”, cu care părintele Ioan Meiu îi așteaptă pe pelerini la Sfântul Mormânt, este aceeași cu care Hristos a intrat în cetate în ziua Floriilor, iar despre pacea adâncă pe care o aduce această intrare am vorbit în Intrarea în Ierusalim, în pacea adâncă.
Întrebări frecvente
Părintele Ioan Meiu explică faptul că Patriarhia Română la Ierusalim are statutul unei ambasade bisericești pe lângă Sfântul Mormânt. Ea îl reprezintă pe Patriarhul României la Locurile Sfinte, iar reprezentantul slujește alături de Patriarhul Ierusalimului la marile praznice.
Conform status quo-ului, în Sfântul Mormânt slujesc pe rând ortodocșii, catolicii și armenii, fiecare având și o biserică proprie. Părintele Ioan Meiu arată că ortodocșii au ponderea cea mai mare, iar Biserica Învierii, cea din fața Mormântului Domnului, este a noastră.
Părintele Ioan Meiu spune că rachetele sunt interceptate, iar bombardamentele nu afectează direct programul unui pelerin la Locurile Sfinte. Nesiguranța vine mai ales din închiderea aeroportului, care poate da peste cap zborul de întoarcere.
El le spune pelerinilor să pună accent pe trei locuri, toate aflate în Iudeea: Sfântul Mormânt, adică Mormântul Domnului, locul Nașterii de la Betleem și Mormântul Maicii Domnului. Restul se vede în grabă și rămâne fără rod.
Graba de a vedea cât mai multe obiective, fără a merge la esență. Părintele Ioan Meiu avertizează că poți intra în Sfântul Mormânt și să nu înțelegi nimic, așa cum poți veni în Sfântul Munte Athos și pleca așa cum ai venit.
Românii au trei biserici: la Ierusalim, la Ierihon și la Iordan. Biserica din Ierusalim, ocrotită de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, se află la 15 minute de mers pe jos de Sfântul Mormânt, iar schitul de pe malul Iordanului urmează să fie restaurat.
Pentru că Hristos ne cheamă la Locurile Sfinte spre bucurie, nu spre primejdie. Dacă simți în inimă chemarea de a veni la Sfântul Mormânt, spune el, nu ești chemat ca să-ți cadă rachete, ci ca să guști lumina Învierii.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
