Creștinismul ieri, azi și mâine, p. Arsenie Boca – p. Crăciun Opre
13 februarie 2023
Eliberarea de trup – părintele Teologos
14 februarie 2023
Există sfaturi despre cum să ne mărturisim păcatele – mult mai puține sunt însă cele care ne arată care sunt capcanele pe care ar trebui să le evităm. Urmăriți un material foarte folositor, interesant și atractiv pe această temă.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Salutare, frații mei în Hristos! Sunt Bojan. Bine ați venit la videoclipul care a fost în pregătire de cel mai mult timp.
Ce este Spovedania? Spovedania este o Sfântă Taină prin care un creștin ortodox credincios mărturisește păcatele lui Dumnezeu în prezența unui preot, primește iertare, promite că se va strădui mai bine de-acum și apoi face o întorsătură completă de 360 de grade în viața lui. Haideți să începem.
Numărul unu: mărturisirea păcatelor altora. Mărturisirea păcatelor altora este o modalitate excelentă de a vă justifica propriile păcate. Nu ești acolo să te spovedești în locul altora. Vezi doar de păcatele tale. Să nu uităm: a da vina pe diavol este tot o fugă de responsabilitate. Nu este vina diavolului că ai păcătuit, ai păcătuit pentru că ți-a plăcut și te-ai învoit la ispita lui.
Numărul doi: propria justificare. Un alt caz obișnuit în panoplia de mărturisiri proaste. Acest tip de pocăință nu e deloc pocăință. Justificând propriile păcate, de fapt ne iertăm pe noi înșine fără să ne pocăim de nimic. Ne putem întreba de ce menționați aceste păcate? Desigur, putem oferi context pentru anumite păcate, și preotul se poate interesa, dar dacă există măcar o urmă că ne justificăm păcatele, facem o treabă proastă cu acest lucru numit pocăință.
Numărul trei: ascunderea păcatelor. Ultima parte a nesfintei treimi a spovedaniilor ratate este omiterea cu bună știință a ceva. Amintiți-vă rugăciunea pe care preotul o rostește înainte de spovedanie: Iată fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilință. Deci nu te rușina, nici nu te teme, nu ascunde nimic, ci nu te teme să spui tot ce ai făcut ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată și sfânta Lui icoană dinaintea noastră este și eu sunt numai martor, ca să mărturisesc înaintea Lui despre tot ce vei spune. Iar de vei ascunde ceva de mine, îndoite păcate vei avea; Ia seama dar, de vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat. Așa că mărturisește liber! Toți ceilalți au făcut majoritatea absolută a păcatelor pe care le-ai făcut, în special acel păcat pe care îl mărturisești mereu și mereu.
Numărul patru: a nu fi specific. A nu fi specific despre păcatele pe care le-ai săvârșit este o modalitate uimitoare de a-ți recunoaște păcatele fără a le numi. “Știți, sunt un mare păcătos, am făcut toate păcatele, cu excepția crimei, păcatele mele sunt prea mari să le menționez…” Nu te eschiva, spune ceea ce ai făcut.
Numărul cinci: a fi prea specific. Pe de altă parte, preotul chiar nu are nevoie să-ți audă escapada elaborată în detalii groaznice. Din nou, un context este în regulă, dar în majoritatea absolută a cazurilor este inutil. Deși este rar pentru oameni să se laude la spovedanie, a fi prea specific este un indiciu al scrupulozității sau a unei noțiuni vagi că mărturisirea funcționează doar în măsura în care se simte incomodă sau rușinoasă. Mărturisirii nu îi pasă de sentimentele tale. Ceea ce faci după spovedanie, nu ceea ce simți în timpul ei, este măsura unei mărturisiri bune.
Numărul șase: să spui că nu ai păcătuit. Aceste feluri de mărturisiri sunt elementele de bază ale copiilor conduși la mărturisire de mamele lor sau soții de soțiile lor, sau oricine altcineva care mai degrabă ar merge la spovedanie decât să audă nesfârșitul îndemn a persoanei iubite că ar trebui să se spovedească. Asigurați-vă că îl menționați pe Hitler: standardul suprem după care Dumnezeu ne va judeca răul și spuneți că nu sunteți la fel de rău ca el. Nimic nu Îl face pe Iisus să spună “ești iertat” ca atunci când spui că nu ești Hitler, de parcă toată Evanghelia ar fi despre a nu fi Hitler. Nici nu știu cum își dădeau seama oamenii că sunt buni înainte de Hitler. Probabil spuneau: am un sentiment sâcâitor că sunt o persoană bună.
Numărul șapte: să spui: “am păcătuit prea mult”. Apoi sunt acești oameni, cei ultra-scrupuloși. Acești oameni nu numai că au făcut ce au făcut, au făcut și păcate pe care nu le-au făcut. Ești un personaj Dostoievski ambulant. Presupun că aceste mărturisiri sună cam așa: “O părinte, am făcut totul, am încălcat toate poruncile, da, chiar și acelea… Gândurile mele păcătoase sunt exact aceleași cu faptele pe care nu le-am făcut… O, cum se va uita Hristos la nenorocitul de mine!
Numărul opt: să fii dramatic. O, părinte, am făcut totul, am încălcat toate poruncile, da, chiar și acelea… Gândurile mele păcătoase sunt exact aceleași cu faptele pe care nu le-am făcut… O, cum se va uita Hristos la nenorocitul de mine?
Numărul nouă: să aduci o listă de păcate cu tine pentru spovedanie. Nimic nu face o spovedanie așa anostă ca tu să parcurgi un pomelnic al eșecurilor tale ca creștin. Când Hristos a chemat la pocăință, a vrut cu adevărat să spună că trebuie să-ți verifici viața cu o listă de păcate? Notează toate potrivirile și prezintă numărul de potriviri găsite motorului de iertare, care este un preot.. Adică bineînțeles că te vei pregăti pentru spovedanie, îți vei examina conștiința și așa mai departe. Un preot înțelept a spus odată să-ți aduci inima la spovedanie, nu o foaie de hârtie. Oamenii aduc liste dintr-un singur motiv: pentru că se tem că ar putea uita ceva și că, raționamentul continuă, înseamnă că acele păcate nu vor fi iertate. Odată ce rugăciunea de iertare a fost citită ești iertat de toate păcatele tale, cu condiția să nu fi ascuns nimic în mod intenționat și ai încredere în mine, acele lucruri pe care vrei să le ascunzi, ți le vei aminti!
Numărul 10: să te îndoiești de iertare. Există multe variante ale acestui lucru: păcatele mele sunt atât de mari, poate Dumnezeu să mă ierte? Dacă am uitat să mărturisesc un anumit păcat a, fost iertat? Vreunul dintre păcatele mele a fost iertat dacă nu detaliez păcatele cât mai mult posibil? Pot fi iertate acesta? Acesta este unul dintre motivele majore pentru care oamenii aduc liste și bineînțeles, să nu uităm favoritul din toate timpurile al tuturor celor care se îndoiesc: preotul nu a făcut bine conform cărții, nu a făcut shazam-ul și acum Dumnezeu nu-și poate lucra magia… Relaxează-te, continuă-ți ziua știind că ești iertat!
Numărul 11: repetarea păcatelor deja mărturisite. Înțeleg, toți avem păcate obișnuite în care cădem iar și iar, nu despre asta este vorba aici. Dacă cazi din nou într-un păcat, bineînțeles că-l vei mărturisi. Aici vorbim în primul rând de păcatele deja spovedite, dar pe care nu le-am repetat. Iarăși, este un simptom al îndoielii de iertare. Și mai important, transformă mărturisirea într-o activitate pentru ca noi să ne liniștim conștiința vinovată. În timp ce a nu ne simți vinovați este un efect secundar grozav al mărturisirii, este doar un efect secundar, scopul principal al mărturisirii este pocăința și iertarea, nu sentimente frumoase. Nevoia dvs. de a repeta mărturisirea păcatelor iertate este o problemă care ar trebui tratată în afara spovedaniei.
Numărul 12: tratarea spovedaniei ca orice altceva decât spovedanie. Mărturisirea nu este o discuție cu preotul dvs, nu este un moment potrivit pentru a vorbi despre problemele tale decât dacă acestea se referă la păcatele tale. Este bine să te simți bine după aceea, dar nu este psihoterapie în sens medical, iar preoții pot să nu fie bine echipați pentru a face față problemelor tale psihologice sau problemelor reale de sănătate mintală, ești acolo pentru a te pocăi de păcatele tale și pentru a fi iertat, nici mai mult, nici mai puțin.
Așa că mergi și nu mai păcătui, ticălosule al lui Dumnezeu!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comments
Doamne ajuta. Fac referire la lista de pacate. E plin internetul de articole si sfaturi si video despre cat de important este sa ne notam pacatele pe o lista, ca sa nu uitam vreunul in timpul spovedaniei. Si totusi, e plin internetul de sfaturi si articole despre cat de important este sa nu venim cu lista la spovedanie. Cine ce sa mai creada?
Eu, si daca ma spovedesc la 2-3 saptamani, tot uit pacatele. Si nu ma refer la cele marunte, ma refer la cele mai serioase un pic. Chiar daca stiu in ce stare se afla inima mea si teoretic pot veni la spovedanie fara lista de pacate, as repeta la nesfarsit aceleasi pacate in care cad tot timpul, care tin de niste probleme ce cu greu se vindeca, si doar in timp. Si daca preotul ma intreaba ceva mai specific legat de acel pacat facut din nou, nu pot sa imi aduc aminte pe cine am certat (de exemplu), daca nu am scris ceva si pe hartie.
Ce sa facem, ca tare contradictorii sunt aceste sfaturi?
Depinde de caracter, însă în general este bine cu lista; postarea cauterizează formalismul unei liste pe care o spunem 1,2,3… și terminăm în 5 minute fără discuție, fără simțire și fără pocăință, și după asta să fim mulțumiți că ne-am spovedit.
Eu mereu am fost cu lista pe hârtie. Mi-a fost mai ușor asa.
Parinte Teologos, o problemă personala in viata de familie. O sa las aicia adresa mea de e-mail daca e posibil să imi raspundeti acolo, tare m.ar ajuta:)
[email protected]
Eu nu sunt preot, dar cred că se referă mai mult la faptul că spovedania nu este/nu trebuie să fie o simplă înșiruire de păcate, fără durerea inimii și pocăință. Dumnezeu deja știe păcatele noastre – și mai bine decât noi, de fapt. Deci ce mărturisim? Mărturisim neputința noastră, durerea pe care o simțim în inimă pentru nemernicia noastră manifestată prin aceste păcate. Adică ne deșertăm inima. Fără asta, lista nu ajută la nimic, ba chiar cred că e contra-productivă căci ne dă senzația că “am zis tot”.
În afară de asta, cred că toți ne cercetăm și încercăm să fim un pic scrupuloși. Dar să nu cădem în extrema de care zice și Mântuitorul: “strecurăm țânțarul și înghițim cămila”
Da parinte Teologus de aici se intelege ca nu e bine sa vii cu lista la spovedit. Eu daca nu vin doar 3 4 imi aduc aminte restul uit..
Mi se pare aiurea modul in care s au exprimat
.se intelege ca nu e bine sa vii cu lista
Nu neparat doar sa citesti ca un robot
Da, e discutabil. Nu se referă la asta ci la faptul că ai lista ca formalism și spui 1,2,3,4… fără nicio pocăință. Să ai o listă.