Semnele vremurilor – Geron Partenie Aghiopavlitul
21 februarie 2023
Ideologia “woke” este, de fapt, o idee anti-umană – Konstantin Kisin
22 februarie 2023
De ce este importantă Ortodoxia? Ce este Ortodoxia de fapt? Cum trebuie să ne raportăm la aceasta? Cum au apărut și care sunt celelalte erezii cu care ne confruntăm astăzi?
Vizionând acest material veți afla răspunsul la întrebările de mai sus precum și la altele.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Ortodoxia și tradiția neamului
Ce este Ortodoxia? Asta este o întrebare la care trebuie să avem răspunsul foarte clar tot timpul și nu numai atunci când intrăm în Postul Mare și ne apropiem de Duminica Ortodoxiei. De fapt, cred că sunt unii dintre noi care nu au răspunsul clar niciodată.
Acuma este foarte important să ascultăm de tradiția neamului nostru și asta nu din considerente de rasă sau naționalism prost înțeles, adică faptul că suntem superiori pentru că suntem români – mare atenție cu asta, fraților, pentru că poate să ducă la niște extreme foarte periculoase! Da, știu cazuri nu atât în neamul românesc față de care geografic am fost departe mulți ani, cât la celelalte neamuri pe care le-am văzut mai des în Sfântul Munte de atâta timp cât sunt aici. Să știți că dacă e să vorbim comparativ, românii sunt cei care își iubesc cel mai puțin neamul și credința. Trebuie să ne iubim mai mult neamul și credința însă fără a ajunge, cum spuneam, la extremele periculoase la care a ajuns o parte din oamenii din alte neamuri care pun mai presus biologicul, neamul decât credința. Astea sunt forme care merg în spre nazism, fraților!
Altceva iubirea de neam și altceva nazismul. Iubirea de neam este expresie a dragostei și a smereniei pe când extremismele în direcția aceasta sunt expresie a mândriei și a urii față de ceilalți. Însă haideți să nu intrăm în aceste amănunte, pentru că nu e bine să ne ocupăm prea mult de rău. Trebuie să spunem în sinea noastră că fiecare dintre noi încearcă să facă binele, însă nu știe cum și ce să facă sau nu poate să facă. Nu poate să facă din multe motive, inclusiv din cauza unor presiuni mai mici și mai mari și chiar foarte mari străine de ortodoxie. Și aici mă refer mai mult sau mai puțin la toți cei din ortodoxie și nu numai.
Avem mulți dintre noi traume din trecut ca persoană și ca neam, distorsiuni cognitive și multe altele. Problema traumelor este valabilă pentru toate neamurile, fraților – mai ales pentru cei care au avut și au în istorie greutatea unui imperiu pe umerii lor și mai ales, pentru neamurile departe de ortodoxie, pentru că ortodoxia este vindecătoare de traume.
Noi ne iubim neamul pentru că neamul este un căuș de palmă în care arde flacăra credinței ortodoxe și credința ortodoxă este o învățătură de credință de succes. Fraților, nimic nu satisface dorința de succes a oamenilor în afară de învierea lui Hristos; adică biruința morții.
Definiția Ortodoxiei – biruința asupra morții
Ortodoxia asta oferă: biruința asupra morții, biruința asupra imperfecțiunii, biruința asupra limitărilor. Vedeți că aici pe pământ suntem toți loviți de moarte, de decadență, de descompunere, de întunecarea minții, de haosul, de distorsiunea din noi.
Pe pământ, alergăm și ne luptăm încontinuu într-o luptă fără sfârșit și fără un țel și o metodă clară – într-un zgomot și fizic – auditiv și informațional și mental continuu. Suntem într-o angoasă existențială continuă, într-o tulburare continuă, pe care Sfinții Părinți o caracterizează foarte plastic ca întunecarea minții. Nici măcar nu știm de ce și cu cine ne luptăm pentru că de fapt ne luptăm pe noi înșine, în dorința de a deveni mai buni. Deci, fraților, pentru a deveni învingători trebuie să ne învingem pe noi înșine și nu pe toți ceilalți.
Cum spuneam, exact asta oferă ortodoxia: victoria asupra morții prin curățirea de patimi, prin vindecarea de păcate. Păcatul este o boală, o pată, este o distorsiune existențială pe care trebuie să o eradicăm, să o curățăm pentru ca mintea să scape de întunecarea sa.
Deci ortodoxia este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea de patimi, de pete, de distorsiuni existențiale, de păcate și ajungerea la perfecțiunea personală veșnică când putem să-i vindecăm și pe alții.
Cum ajungem la perfecțiunea personală veșnică
Ei, și acum o să mă întrebați, cine nu vrea să ajungă acolo? Păi să știți că toți oamenii doresc raiul, toți oamenii doresc perfecțiunea personală veșnică, însă datorită întunecării minții se produc mai multe fenomene. Întâi de toate, datorită acestei întunecări, cei mai mulți dintre noi nu știm cum arată această perfecțiune, cu alte cuvinte nu avem experiența practică a lui Dumnezeu pentru că mintea este organul de simț prin care omul îl simte pe Dumnezeu. Dacă mintea este întunecată, atunci omul nu-L mai simte pe Dumnezeu și deci nu mai știe pe unde să o ia. Consecința directă este faptul că cei mai mulți dintre noi căutăm perfecțiunea acolo unde nu e și o căutăm așa cum nu trebuie.
Aici trebuie să intervină credința, supraraționalul, ascultarea față de Biserică pentru că logica noastră este distorsionată, fiind astfel din cauza întunecării minții. Acuma, care este diferența dintre suprarațional și irațional? Că nu prea se știe.
Irațional este atunci când trebuie să credem o informație împotriva rațiunii noastre fără ca sursa informației să-și dovedească raționalitatea. Acel „Crede și nu cerceta” din Coran. Că asta e din Coran, fraților, nu e din Sfânta Scriptură – „crede și nu cerceta” – să ne înțelegem.
Supra-raționalitatea este atunci când trebuie să credem o informație sau un fapt împotriva rațiunii noastre, când însă sursa informației își dovedește raționalitatea și, mai presus de asta, puterea de a acționa suprarațional. De exemplu, Dumnezeu ne spune „cine are două haine să dea o haină unuia care nu are”. Eu am acum o haină chiar de la unul din părinții de la noi din chilie. Asta e o poruncă rațională. Și alte porunci sunt raționale.
Odată ce acceptăm înțelepciunea acestor porunci, Dumnezeu ne arată și minuni care nu pot fi explicate rațional, însă produc efectele pe care Acesta le pretinde că le vor produce. De aici, mai departe, ne dă și porunci supraraționale – „Iubește pe vrăjmașii tăi” – pe care trebuie să o facem pentru că știm pe baza rațiunii noastre, prin inducție, prin extrapolare din celelalte două etape anterioare că această poruncă va avea efectul bun pe care Dumnezeu ni-l promite. Înțelegeți? Cum spuneam, aici nu este islam.
Altă definire
O altă definiție a ortodoxiei, legată de imposibilitatea rațiunii noastre de a gestiona lucrurile și de necesitatea credinței, este că ortodoxia este GPS-ul corect. Să vă explic! Vedeți, la noi la chilie sunt mai multe drumuri: unul merge în sus și e promițător, frumos, însă nu duce niciunde, într-o poieniță, se oprește acolo, mă rog, și după aia așa, prin pădure. Altul duce în jos și acesta de fapt duce în schit, altul duce în direcția opusă, tot în jos și acesta tot în schit duce, însă duce la cea mai înaltă chilie din schit – la chilia noastră. Drumul de lângă el care pleacă paralel cu el, însă duce în sus, nu duce deloc în schit, cu toate că e paralel cu primul. Deci nu duce deloc în sus ci, de fapt, în jos, la malul mării – chiar pe malul mării, adică la Mănăstirea Sf. Pavel. Lângă el la 90 de grade, este un drum care duce la Kareia și tot în schit la o altă chilie. După cum vedeți e o întreagă nebunie: lucrurile sunt supralogice, ca și în ortodoxie. Trebuie să aveți credință că așa e cum vă spun.
Cineva care nu are credința și experiența geografică necesară nu știe unde duc aceste drumuri. Din cauza asta avem nevoie de GPS-ul corect, adică expandând exemplul pe plan duhovnicesc, avem nevoie de experiența duhovnicească a Sfinților Părinți care zice „ia-o pe aici, după care pe aici…”. Consensul Sfinților Părinți reprezintă harta după care navigăm. Dincolo de hartă și de GPS, avem nevoie de ghid, fraților. De Avva. De conducător duhovnicesc. Ca o paranteză, fraților, nu vă aventurați în Sf. Munte fără cineva care știe, care a mai fost, dacă veniți pentru prima dată și doriți să mergeți pe jos. Închid paranteza.
Revenind la planul duhovnicesc, la drumurile pe care le avem în față și la întunecarea minții de care suferim, e ca și când suntem pierduți noaptea în pădure și avem nevoie de informațiile de la mai mulți exploratori care au fost înaintea noastră pe acolo, informații pe care Biserica le verifică între ele și ne oferă harta corectă. Acești exploratori au avut lumina Duhului Sfânt ca să-i lumineze. Sau revenind la exemplul cu ortodoxia ca și știință medicală, Biserica alege rețeta corectă pe baza experienței în Duhul Sfânt a consensului oamenilor duhovnicești din Biserică.
Importanța consensului părinților din Biserică
Ceea ce trebuie remarcat aici este faptul că niciunul dintre Sfinții Părinți nu are autoritate absolută în Biserică. Nu există infailibilitatea papală. Nimeni nu este infailibil, ci doar Biserica adică unitatea, consensul Sfinților Părinți sub acoperirea Duhului Sfânt – asta este infailibilă, fraților. Asta provine din faptul că rețeta de vindecare a omenirii, a lui Adam cel global și unic este atât de complexă încât nicio minte umană nu o poate cuprinde fără numai dacă este unită cu Dumnezeu și prin Dumnezeu cu ceilalți.
Dumnezeu are ca și caracteristică unitatea perfectă a Persoanelor Sfintei Treimi, Dumnezeu este Adevărul și, deci, Adevărul se află prin trăirea unității. Dumnezeu unitate este. Adică dacă un sfânt a spus ceva este acceptat în Biserică numai dacă consensul Sfinților Părinți o validează în continuumul spațiu-timp, adică mulți oameni duhonvicești validează poziția respectivă pe un timp îndelungat și de acolo în veșnicie. Asta este valabil mai ales în problemele în care sfinții nu au expertiza – cum ar fi problemele științifice. Luminarea de la Dumnezeu, fraților, crește în timp și nu este absolută de la început – adică un sfânt să le știe pe toate. Nimeni nu se naște perfect, toți suntem fii lui Adam. Numai Domnul S-a născut din Fecioară.
Adevărul științific și Biserica
Dumnezeu nu are tendința să descopere adevăruri științifice sfinților, fraților – vedeți că sfinții nu au devenit laureați ai premiului Nobel și Biserica nu promovează Biblia sau alte cărți patristice ca și autoritatea științifică ultimă în ceea ce privește creația, ci în ceea ce privește Creatorul – această vindecare a întunecării minții noastre. Înțelegeți?
Au încercat catolicii la un moment dat să o folosească astfel ca și o carte științifică relativ la geocentrism și să dovedească cum că pământul e plat și au dovedit doar că au o minte plată. Să mă ierte, bunul Dumnezeu! Să avem grijă, fraților să nu cădem în aceeași greșeală, pentru că, după cum spuneam, teologia este o ramură a medicinei și nu a științelor naturii!
Gândiți-vă la cartea din Noul Testament pe care o trăim acum într-un mod deosebit – în speță Apocalipsa. Mă gândesc acum că oamenii care iau totul din Vechiul Testament în sens strict literal și științific fără să ia seama la ce zice Biserica ar fi bine să interpreteze, tot în același stil strict literal primele 12 capitole din Apocalipsă ca să vadă ce iese – pentru că oricum toți sunt concentrați pe celebrul capitol 13 la care ei socotesc că am ajuns, în care se vorbește de celebrul 666.
Ei, fraților, dacă este să o luăm științific, de vreme ce s-au împlinit celelalte 12 capitole, aș dori să văd împlinirea practică literală, științifică a tot ceea ce scrie acolo cu fiare, șerpi, balauri, a treia parte din stelele cerului, aripi de vulturi și toate celelalte. Fraților, nu e așa! Trebuie să avem întâi experiența sfințeniei ca să vorbim despre ce au vorbi sfinții și să ascultăm cum vorbește Biserica.
Dumnezeu face asta în mod intenționat ca să ne mențină smeriți și uniți în Biserică și să nu ne încrâncenăm pe o zicere a cuiva, chiar și a unui om duhovnicesc, zicere care se potrivește cu ambițiile și patimile noastre, dacă această poziție nu este primită de Biserică. Nu folosim pe oamenii duhovnicești și chiar pe sfinți pentru a facere rupere, disensiuni, a sparge unitatea Bisericii. Desigur, că putem să ne spunem cu smerenie și pace poziția, însă dacă vedem că nu este validată de către Biserică, fraților, smerenia ne spune să ne liniștim. Nu spargem Biserica pe care Sfinții Părinți ne-au lăsat-o.
Ereziile
De fapt, trebuie să știți că ereticii s-au dus în iad cu Biblia în mână. S-au bazat pe Scriptură, uitând – sau, mai bine zis, nedorind să țină seama de faptul că Scriptura se tâlcuiește în Sinodul Sfinților și nu după cum ni se năzare fiecăruia, asta chiar dacă cineva are o anumită capacitate mentală, un talent oratoric sau are o anumită cultură.
Să știți că lucrurile sunt foarte complexe, nu vă imaginați că Sinoadele în care au fost condamnați ereticii au ținut 5 minute. Nu, nici vorbă, fraților! Adică nici vorbă să fi intrat participanții înăuntru, au declarat eretic pe cutare și cutare, au semnat și au plecat în 10 minute. Nu, nici vorbă! La fiecare sinod au participat sute de părinți timp de luni de zile și au fost discuții foarte intense. Fraților, nu e așa de simplu să-l declari pe cineva eretic!
Nu poate să declare oricine pe cine dorește, eretic. Trebuie ca învățătura respectivă să fie condamnată în Sinod. Înțelegeți?
Au fost destule erezii în istorie, mai mari sau mai mici. Legat de cele actuale care au o influență până azi, în vest, procesul de ereticizare, de depărtare de la rețeta corectă de vindecare a personalității umane, de la GPS-ul corect, a apărut încă din secolul 5, 6 în Spania – este vorba de o celebră, în sens negativ, desigur, eroare dogmatică, numită Filioque care se bazează pe speculațiile Fericitului Augustin. Nu aș dori să intru în foarte multe detalii teologice aici, însă ceea ce trebuie să reținem este că s-a creat un drum care se separa din ce în ce mai mult de Biserică, motivat, chipurile, de diferite forțe și conjuncturi presante din vremea respectivă.
Nu-i, așa, fraților! De fapt, era vorba de patimile umane. Dumnezeu e atotputernic! Să nu renunțăm la exactitatea drumului către El, la exactitatea terapiei personalității umane și atunci Dumnezeu ne va ajuta să ajungem la El. Vedeți că vesticii s-au depărtat și au apărut mai multe șocuri care au dus la despărțirea totală. Cum spuneam că e vorba de sinoade pe care le-a acceptat Biserica, au fost chiar mai multe sinoade pe vremea Sf. Fotie cel Mare și Sf. Grigorie Palama.
Etimologie și semnificație
Cuvântul Ortodoxia înseamnă „dreapta credință” – dreapta, corecta poziție, cunoștință despre ceva, despre un anumit lucru, dreapta slăvire a unei anumite entități. Ορθός înseamnă drept, corect, adevărat, iar δόξα înseamnă slavă dar și părere, poziție, credință, cunoștință suprarațională.
Ortodoxul este cel care are modul de viață corespunzător prin care dovedește că este vindecat cel puțin parțial, că are adevărata credință, cunoștință suprarațională despre Dumnezeu. Ei, această cunoștință se manifestă prin Biserică, fraților, prin unirea dintre Adam cel global, unirea sfinților cu și prin Dumnezeu.
Nimeni nu poate de unul singur, fraților!
Biserica înseamnă unitate. Rătăcirea
Ei, dacă această unitate care se numește Biserica a deraiat în Catolicism, în protestantism și neoprotestantism ea a fost distrusă complet. Există un număr ciclopic de denominațiuni protestante și neoprotestante – unii spun că sunt 33 000 alții că 35 000 alții că 47 000 – numere din acestea. Alții vorbesc de doar câteva sute de categorii, de ramuri principale. Deci numai categoriile sunt sute. De ce?
Pentru că de fapt, fraților, acolo este individualismul, egoismul și subiectivismul la maxim. Păi, fraților, unde este unitatea în Duhul Sfânt? „Ca toți să fie una precum Noi Una suntem”. Nu asta a zis Domnul? Să nu uităm că protestantismul a apărut ca urmare a vieții cu totul imorale, a dorinței de putere și intrigilor din conducerea Catolicismului – și în principal a Papilor. Nu e vorba de ceva teologic. Păcatele acestea strigătoare la cer au durat în Catolicism vreme de sute de ani – să ne amintim numai cruciadele organizate de Vatican, desfrânările celebre de la curtea Papală – existau până și amante arhicunoscute și foarte influente ale papilor precum Marozia și Teodora, precum și – mai ales – goana cruntă după bani, sistemul indulgențelor fiind celebru în vreme – toate acestea au dus la un protest din partea multor oameni din secolul 15 și 16, culminând cu protestul lui Martin Luther din 1517. Asta e protestantismul.
Acesta, un răspopit antisemitic a cărui învățături au influențat semnificativ până și apariția nazismului în Germania. Luther și-a format propria congregație, propria erezie care datorită greșelilor pe care le avea a fost reparată de mai mulți – Zwingli și mai apoi Calvin și mai apoi alții și alții și alții – ajungându-se până astăzi la numerele enorme pe care le-am amintit mai sus. Toate aceste curente protestante și neoprotestante au de fapt, un GPS foarte simplist, o terapeutică aproape inexistentă pentru că ei dând cu piciorul la Biserică – sau mai bine zis la forma distorsionată pe care au cunoscut-o în Catolicism – au zis că singura autoritate este Scriptura pe care fiecare o interpretează după cum crede în întunecarea minții sale, uitând sau pur și simplu neștiind că însuși Sfânta Scriptură a fost stabilizată și concepută ca și culegere (că Sfânta Scriptură, Biblia e o culegere) de către Biserică, de către Sfinții Bisericii într-un proces îndelungat care s-a definitivat abia după mai bine de 300 de ani de la Hristos pe vremea Sfântului Athanasie cel Mare care a dat canonul final într-o scrisoare. Acolo au apărut cărțile care sunt până azi incluse în culegerea numită Sfânta Scriptură sau Biblia. Vivlia în limba greacă înseamnă cărțile. Vivlio este carte. Plural – vivlia – cărțile.
Din cauza faptului că protestanții, neoprotestanții sunt rupți de Biserică nu au nici roadele acesteia, adică Sfinții. Nu au oamenii vindecați, nu au oamenii îndumnezeiți, nu au Sfinții. Ei și dacă n-ai sfinți, dacă nu vindeci traume, atunci generezi ateism pentru că omul se întreabă „De ce să mă mai duc la Biserică dacă nu mă vindec, dacă nu mă folosesc cu nimic?” Vedeți că sunt o lume foarte tristă, lipsită de minuni, o lume ne-minunată, o lume care generează ateism, cum spuneam, formalism.
Sfinții
Sfinții apar chiar în Scriptură, chiar Scriptura este scrisă de sfinți și sfinții fac minuni în Scriptură. În Faptele Apostolilor, ne amintim de Sfinții Apostoli Petru și Ioan cum vindecă un paralitic, de Sfântul Pavel care nici măcar nu L-a cunoscut pe Hristos cât timp era Hristos pe acest pământ, nici măcar nu a făcut parte din cei 12 apostoli; și acesta din prigonitor al Bisericii și ajunge să învie oameni – vă amintiți că în cartea Faptele Apostolilor este povestită întâmplarea în care Sf. Pavel îl învie pe Eutihie. Ei, dacă în Sfânta Scriptură se vorbește foarte clar de sfinți, adică de oameni mai presus de fire, și de minuni de ce sfinții și minunile au încetat astăzi să existe în protestantism? Arătat este că e problemă cu această cale, cu această rețetă de vindecare, cu acest GPS. Să nu-mi ziceți că toți sunt sfinți pentru că hai, să fim realiști.
Cineva nu-i sfânt că zice despre sine că e sfânt. Să fim serioși!
Esență și aparență
Este adevărat că dacă aceste drumuri greșite, aceste erezii pot fi și trebuie să fie condamnate, pe oameni nu putem să-i judecăm. Pe nimeni. Întâi de toate așa a spus bunul Dumnezeu și dincolo de asta nu știm ce este în inima fiecărui om.
Pe de-o parte avem ortodocși care suntem numai cu numele, pentru că ortodoxia este un stil de viață care constă în aplicarea terapiei, științei medicale de care vorbeam, este călătoria pe drumul arătat de GPS-ul de care vorbeam. Și eu în spatele meu am un drum acum. Chiar la un moment dat cineva care spunea cu emfază că e ortodox și l-am întrebat: „te rogi?” „Părinte, n-am timp!”, „Mergi la Biserică?”, „Părinte, e departe!”, „Postești?”, „Nu pot, că amețesc”, „Te spovedești?”, „Nu părinte!” – bun, și atunci unde e ortodoxia ta? Unde e rețeta de vindecare a personalității umane? Înțelegeți? Ortodoxia este un mod de viață.
Pe de altă parte, în lumea departe de Dumnezeu, avem oameni care-l caută pe Dumnezeu, așa cum pot ei și pentru că își țin conștiința Dumnezeu îi ajută. Da, fraților, cum să nu! Dumnezeu vrea mântuirea tuturor și iubește pe toți. Însă, desigur că pentru unii este foarte greu.
Să vă explic. Să ne reamintim imaginea cu drumurile. Ortodoxul are GPS-ul corect, este într-o mașină pe drum cu farurile aprinse și se îndreaptă în spre casă. Desigur că poate să facă accident, ferească Dumnezeu!, poate să rateze, însă posibilitatea e relativ mică. Cel cu un GPS mai mult sau mai puțin greșit, însă, dacă își ține conștiința, aceasta, îi spune: măi, vezi că te afunzi în bălării, nu e bine – ieși afară de aici! Du-te pe acolo! Desigur că e dificil pentru el pentru că se luptă împotriva GPS-ului său, însă poate să ajungă acasă, chiar dacă mult mai greu și probabilitatea e mică.
Fraților, trebuie să-i iubim pe acești oameni, să-i compătimim, să le apreciem foarte mult efortul, însă să avem mare grijă și să evităm, pe cât posibil, contactul cu ei datorită faptului că pot să ne influențeze cu GPS-ul lor greșit, cu credința lor greșită. Spun asta, fraților, pentru că ereziile sunt foarte logice, foarte atrăgătoare – cel puțin parțial.
Concluzii și îndemnuri
Vedeți, păcatul este plăcere, plăcere păcătoasă, plăcere trupească și din cauza asta ne atrage, ne distorsionează de la drumul corect de la GPS-ul corect pe care – atenție! – îl putem cunoaște și ține numai cu ajutorul Bisericii. Da, fraților, numai cu ajutorul Bisericii pentru că ținerea drumului corect departe de atracția distorsionată a plăcerii păcatului presupune durere, fraților. Trebuie să ne doară, trebuie să ne pocăim. Cu fotoliul nimeni nu a mers în rai!
Din cauza asta trebuie să nu discutăm pe cât posibil cu cei de altă credință probleme dogmatice decât numai dacă ne validează Dumnezeu. Noi trebuie să-i iubim, însă să nu-i validăm din punct de vedere dogmatic, religios. Vedeți că ei trăiesc o dramă foarte mare, fraților; văd anumite probleme, destule probleme cu care se confruntă pe care și noi începem să le avem influențați de ei, însă aceștia nu pot să le rezolve, ci merg cel mult doar până la un punct, pentru că rezolvarea este Hristos, Hristos Cel Adevărat și NU Cel distorsionat de credința lor greșită sau de patimile fiecăruia dintre noi. Să-i iubim fraților, că, Domnul a spus că „Întru aceasta vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei, dacă dragoste aveți între voi” – însă, cum spuneam, trebuie să fim înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii pentru a ne păstra pe drumul cel drept și dacă putem, prin exemplul nostru să-i aducem și pe ceilalți pe drumul cel drept.
Vă mulțumesc că suntem pe cale! Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
47 Comments
Părinte, ați adus vorba despre antisemitismul lui Martin Luther. Dar cum ne raportăm la antisemitismul feroce al legionarilor și la violențele lor, și mai ales la faptul că mulți sfinți părinți (sau în curs de a fi canonizați) au fost legionari și chiar există înregistrări cu unii dintre aceștia în care par să fie mândri de trecutul lor legionar? Ar putea fi acestea exemple în care sfinții au greșit?
De asemenea, ce putem face referitor la această tendință de apropiere dintre extrema dreaptă și Biserică, care nu e deloc bună pentru Ortodoxie. De exemplu, observ că din ce în ce mai multă lume vine în port popular la biserică, și pe de o parte mă bucur, dar pe de altă parte mă tem că mulți sunt motivați politic, mânați de curente naționaliste de extremă dreapta și mai ales de un anume partid care a luat avânt la noi în ultimii ani și care se apropie de fascism și mișcarea legionară.
Creștinii adoră să critice cultura woke și extrema stângă și cât de rele sunt acestea pentru societate și Biserică (pe bună dreptate), dar în același timp majoritatea tind să alunece spre extrema dreaptă, mai ales în vest, dar în ultimii ani și la noi. Conservatorismul politic se strecoară și la noi sub diferite forme și nu cred că e ok, fiindcă conservatorismul nu face decât să politizeze anumite dogme bisericești în absența Sfântului Duh. Transformă Sfânta Biserică în politică.
Ați citit carti despre închisorile comuniste? Apoi. De-a lungul istoriei,noi românii nu am cotropit pe nimeni. Atunci cum se explică că legionarii au fost și sunt văzuți de unii( nu de noi românii), ca pe un pericol continuu, încât nici nu avem voie sa le pomenim numele.
Dacă aprofundam acest lucru înțelegem ideea de legionarism și ce au fost ei.
Cunosc ororile comunismului. Dar cunosc și ororile legionarismului. Una a luptat împotriva creștinismului pe față, cealaltă chipurile a luptat pentru creștinism, dar cu o ură nesfârșită și o violență oribilă față de cei ce nu sunt creștini (mai ales evrei). Iar ura e de la diavol. Extrema stângă e dușmanul fățiș al creștinismului. Extrema dreaptă e prietenul fals care se infiltrează în creștinism și-l distruge din interior.
În cazul legionarismului mare atenție că sunt multe dezinformări și exagerări. Vezi, de exemplu, Ioan Ianolide „Întoarcerea la Hristos”.
Despre ororile comunismului cat și despre legionarism am citit în cărțile despre închisorile comuniste. Una dintre cărți a amintit-o și părintele, o carte de căpătâi de altfel, care nu ar trebui sa lipsească din casa niciunui român.
Mai exista multe altele care merita sa fie citite ptr a înțelege cât de jertfelnic a fost și este neamul din care provenim și minciunile care i s-au pus și i se pun in cârcă.
Ți-am editat comentariul anterior. Pe acesta îl șterg.
Cărțile despre închisorile comuniste nu sunt suficiente pentru a înțelege adevărul istoric at mișcării legionare. Și nici victimizarea nu e bună, ideea că „ce buni am fost noi și câte ni s-au pus în cârcă” e de la diavol, la fel cum și naționalismul extremist e de la diavol. Iar diavolul a găsit acel punct slab exact în inima Bisericii, de unde și toate aceste tendințe naționalist extremiste în sânul Bisericii, pentru a o mânji de ideologii ce n-au nicio treabă cu smerenia Ortodoxiei, și a face Ortodoxia mai ușor de atacat politic.
Doresc să adaug că nu contest sfinții închisorilor. Ce au trăit ei, din puținele relatări citite, e incredibil și incontestabil. Singurele mele dubii sunt legate de partea politică, armată, militantă și ideologică a mișcării legionare, înainte ca mulți membri să ajungă la închisoare și să se sfințească. Din ce am văzut și în documentarul despre Valeriu Gafencu, chiar el ar fi lăsat în urmă acele părți din legionarism și s-ar fi focusat doar pe partea de credință, în închisoare fiind. Ceea ce ridică unele întrebări, dacă nu cumva avem de-a face de două valuri distincte în mișcarea legionară: una înainte de sfinții închisorilor, iar cealaltă mult diferită, născută în timpul încarcerărilor, care prin suferință a spălat și păcatele primeia. Doar o idee… nu știu… poate spun prostii…
Doamne ajuta!
Cu iertare va rog, ca scriu si eu cateva ganduri:
– nu cred ca e bine sa generalizam; iar cand vorbim despre legionarism, cred cu atat mai mult ca nu e bine; nu toti cei care au fost legionari, au actionat cu ura, mai ales cu atitudine antisemita; s-a si gresit, fara indoiala, au fost oameni, dar cei mai multi au dorit binele desavarsit;
– ce ziceti daca aflati ca si printre legionari au fost infiltrati pentru a destabiliza miscarea legionara din interior? Astfel de infiltrari sunt deosebit de eficiente;
– bazele legionarismului sunt bune, s-a dorit o renastere a neamului din punct de vedere moral si crestin;
– doare faptul ca pierdem esenta, si anume dragostea, ajutorul grabnic, blandetea, exemplele marturisitoare ale Sfintilor Marturisitori; mergand la Aiud, la Petru-Voda, tot ce e lumesc se risipeste; oare de ce? Simti Harul, oare de ce?
– credeti ca noi cunoastem istoria? – istoria din scoala e o calauza oarba, nu credeti? cartile ce s-au scris sunt o marturisire vie, sunt carti vii; este ceva lumesc viu? Eu am invatat si de la parinti si bunici istorie, caci ei au trait in acele vremuri.
– se doreste denigrarea continua a tuturor marturisitorilor, mucenicilor; de catre cine? De catre cei care ne vand, de catre cei care ne-au vanat si ne vaneaza sufletele. Acestia stiu ca in final comunismul a pierdut. Aici as face referire la aratarea Maicii Domnului, Sfantului Valeriu Gafencu (nu e canonizat inca, sa nu va smintiti va rog), la vorbele Sfantului Parinte Gh. Calciu ca se vor lupta cu ei si morti si la faptul ca nu avem inca vreun Sfant canonizat din toti acestia cunoscuti. Acum e un altfel de comunism, lupta continua pana la sfarsit. Evenimentele din 89 doar au schimbat tacticile. Comunismul nu a cazut.
– credeti ca un poet sau artist lumesc ar putea scrie versuri ca ale lui Radu Gyr (ale carui Sfinte Moaste sunt la Petru-Voda)? Versurile sale sunt atat de puternice si vii ca nu pot descrie de fel.
Sa punem inainte gandul bun precum Sfantul Paisie invata si sa ne rugam pentru toti, chiar is pentru tortionari.
Cum a zis si Parintele Theologos, sunt multe dezinformari.
Auzisem de curand o propunere de studiere a Holocaustului in scoli in Romania. Cum nu citesc stirile, nu stiu mai multe. Personal nu am nimic impotriva.
Dar de ce sa nu avem o studiere a victimelor comunismului? Nu ar fi normal? Copiii din ziua de azi, pe care istorie o stiu? Noi parintii, pe care istorie o predam in familii?
E lupta mare pentru caderea sufletelor noastre, mai ales ale copiilor si tinerilor, eii fiind si mai vulnerabili. De ce oare Parintele Theologos insista atat de mult pentru tineri prin toate postarile? Eu unul nadajduiesc ca va veni timpul ca slava Sfintilor Marturisitori sa se arate si nadajduiesc si in invierea neamului romanesc (despre acest lucru Sfantul Parinte Justin Parvu vorbeste foarte mult)
Doamne ajuta!
Părinte, yoga se încadrează tot la erezii?
Dacă cineva face doar exerciții fizice de yoga, pentru sănătate, fără să facă meditații sau mantre, tot greșit este?
Mulțumesc!
Da, Yoga este erezie. Nu este gimnastică. Vezi https://www.chilieathonita.ro/2022/07/06/klaus-kenneth-yoga-budismul-sunt-demonice-nu-este-gimnastica/ .
Acest Klaus Kenneth nu e de încredere. Face parte din obiceiul occidental neo-protestant de a plimba pe la conferințe internaționale diverși indivizi dubioși care susțin cu tărie anumite idei, iar interesul cultelor e unul politic în primul rând (mai puțin religios). Exemplu: Kim Davis adusă în România de neo-protestanții din SUA pentru a forța politica și legislația românească spre conservatorism politic și a transforma credințe creștine bune în arme politice. Consider că e o greșeală ca Biserica Ortodoxă să imite obiceiul.
Meditația e riscantă din pdv spiritual, dar nu aș zice că e neapărat demonică. Eliberarea de gânduri combinată cu o disciplină fizică și mentală crează un vid energetic. Acel vid poate fi umplut fie de îngeri, fie de demoni. Depinde și de sufletul și credința persoanei, dacă se roagă sau nu, etc. Eu nu aș practica așa ceva fiindcă nu știu cine intră în „conversație” cu mine, prefer rugăciunea că atunci sunt sigur. Dar nici nu aș judeca dur persoanele care practică meditația, și mă îndoiesc că toți călugării budiști se conectează cu satan când meditează. Dacă au gânduri bune și intenții bune și suflet curat (cum presupun că mulți dintre ei au, că totuși sunt călugări și stau deoparte de tentațiile lumii acesteia), din mila domnului vor fi vizitați de îngeri, nu de demoni.
Îl cunosc pe Klaus Kenneth personal. Omul a trăit o dramă imensă și Sf. Sofronie de la Essex, care l-a convertit la ortodoxie, i-a dat ascultare să țină conferințe. N-are legătură cu neo-protestantismul. Religiile orientale au consecințe foarte nefaste, în general vorbind. Klaus Kenneth spune adevărul.
Ah, n-am știut că-l cunoașteți personal și că a primit ascultare să țină conferințe, e important, mulțumesc pentru informații.
Dar cum se explică atunci că unele persoane care au fost în pelerinaje în acele locuri din Orient au simțit pace sufletească? Cunosc și eu personal cazuri. Sunt toate înșelări diavolești? Oare Dumnezeu nu-i ajută pe călugării tibetani, ioghini și așa mai departe, pentru strădania lor? La fel mulți lideri spirituali din India au trăit în sărăcie toată viața și au dat sfaturi bune oamenilor, să-și păstreze castitatea și curățenia. Pot fi acelea toate înșelări diavolești?
Poate Klaus a cunoscut o parte întunecată a acelor religii și comunități, iar apoi a generalizat. Imaginați-vă cum ar fi să vină din Orient cineva în Europa să cunoască cum e creștinismul, iar un preot să-i abuzeze sexual copiii. S-ar întoarce la el și ar ține conferințe în Asia despre cum creștinismul e ceva oribil. Ar fi corectă generalizarea? Nu…
De aceea eu mă îndoiesc că experiența lui Klaus poate fi generalizată la absolut toate religiile Orientale și toate neamurile și culturile care le practică. Majoritatea îl caută pe Dumnezeu, nu pe diavol. Da, îl caută cum nu trebuie și unde nu trebuie, dar dacă intenția lor e curată și așa s-au născut, neștiind altceva, deci ei au făcut tot ceea ce au știut ei mai bine, atunci Dumnezeu are milă și vine și la ei, nu-mi pot imagina că Dumnezeu vede strădania lor și-i lasă pe toți pradă diavolului.
„Pacea sufletească” este doar momeala care îl atrage pe om la început. Atât. E foarte periculos.
De asemenea, e posibil ca el să nu-și fi interpretat corect propriile experiențe în acele religii orientale. De exemplu, zice că a văzut demoni când a atins Nirvana și dă vina pe Nirvana pentru prezența demonilor. Dar nu cumva demonii erau deja acolo și Nirvana doar i-a permis să-i vadă? Și sfinții părinți pot vedea lumea invizibilă, inclusiv demoni, atunci când ating treptele superioare ale rugăciunii. Nirvana e echivalentul unei trepte superioare a rugăciunii în acea religie. Adevărat că nu e către Hristos, dar nici către satan nu e, ei se străduie cum știu ei mai bine să găsească adevărul în cultura și religia în care s-au născut, și nu mi-e greu să cred că Dumnezeu, din mare mila sa, îi ajută și pe ei.
Cred că mult mai bine ar fi să întrebăm preoții ortodocși care slujesc în acele țări ce părere au despre călugării budiști, hinduși etc… Sunt sigur că ar avea o atitudine mult mai nuanțată și rezervată decât Klaus Kenneth sau decât preoții din occident care poate n-au întâlnit în viața lor un călugăr oriental și vorbesc doar așa din auzite.
În general Biserica ar trebui să fie mult mai rezervată în a pune ștampila demonică pe alte religii pentru că nu știm exact ce se întâmplă acolo și ce-i în sufletul oamenilor. Bunul simț îmi spune că relația dintre Biserică și celelalte religii nu poate fi aceeași cu relația dintre martirii primelor secole și păgâni. Hindușii și budiștii nu ne forțează să renunțăm la creștinism, ei își văd de ale lor, noi să ne vedem de ale noastre.
Știm exact ce se întâmplă. Biserica nu este un ONG de ajutor social. În Biserică există Duhul cel Sfânt Dumnezeu care îl informează pe om foarte clar ce se întâmplă, crede-mă. Da, am discutat cu preoții de acolo inclusiv cu unul din episcopii locului. Dincolo de asta, avem nenumărate cazuri de demonizări care provin dintre cei care fac yoga și se ocupă cu religiile orientale.
Ok, mulțumesc pentru lămuriri, am să fiu mai atent atunci la practicile astea orientale.
Știu un cuvânt categoric in privința vieții spirituale, anume că nu există un teren neutru unde nu există nici Dumnezeu, nici diavolul. Adică ori esti cu Dumnezeu, ori cu diavolul (chiar dacă nu știi)
E periculos sa facem yoga. Eu am facut inainte de a lua calea Bisericii. Si tin minte ca, desi eu nu aveam nicio intentie rea, diavolii luasera curaj fata de mine si incepeam sa vad tot felul de lumini, ba albastre, ba mov, fara sa am nicio problema la ochi. Si in loc de liniste, ma simteam din ce in ce mai tulburata, simteam prezenta unor duhuri rele. sI MULTE ALTELE…
Pentru Mălina.
Câți ani ati făcut yoga și cu ce intenție? (adică ati început cu un scop – sanatatea- si ati alunecat spre altceva cu timpul?). Am auzit deseori persoane care zic că merg la sală să facă yoga doar pentru sănătate fizică. Că nu fac mantre sau meditații… Ce e rău în niște exerciții fizice de relaxare?!
Si pentru părintele Teologos.
Adică, asta vreau să știu, înșelarea apare pe parcurs? Exercițiile pentru sănătate sunt doar o momeală?
Dar dacă persoana se limitează doar la exercițiile fizice și nu se abate de la această regulă, tot ajunge la probleme spirituale?
Mulțumesc!
Nu știu exact, nu sunt în măsura sa răspund la astfel de întrebări. Eu nu am facut-o pentru sănătate și nici nu a fost pentru o perioada mare de timp. Dar cred ca sunt și momeli destule…sa mergi mai departe. Sa accepți o anumita gândire.
„Antisemitismul feroce al legionarilor” și tot ceea ce scrii legat de asta sunt în cea mai mare parte dezinformări făcute de dușmanii acestora, în principal de comuniști și de camarila lui Carol al II-lea pe baza unor tendințe în spre violență care într-adevăr existau și care se încadrau în curentul epocii (pe vremea respectivă aproape toți purtau pistol). Legionarii nu au fost fasciști – ortodoxia i-a salvat. Mișcarea legionară nu a fost condamnată la Procesul de la Nurnberg. Citește despre sfinții români din închisori.
Am scris “antisemitism feroce” datorită pogroamelor împotriva evreilor susținute și de scrierile vremii care îndemnau clar la ură împotriva lor. Atât acțiunile (crimele în masă, organizate) cât și scrierile indică un caracter puternic fascist. Nu e bine să ignorăm. Lupta și rezistența împotriva extremei stângi autoritare nu le justifică alunecările în extrema dreaptă autoritară, antisemitismul și crimele împotriva evreilor.
Nu mă îndoiesc că pe unii legionari i-a salvat Ortodoxia în mod individual, particular, dar la nivel de mișcare, faptul că multe voci din Biserică apără mișcarea legionară la modul general și asociază Ortodoxia acelor vremuri cu mișcarea, nu face decât rău Bisericii, care ar trebui să se distanțeze de mișcările armate, politice și ideologice.
Trebuie să vă dezvălui ceva. Când scriam răspunsul de mai sus, mai aveam un al treilea paragraf scris unde criticam și mai dur mișcarea legionară (o comparam cu o erezie a catolicilor). Și când să dau click să public răspunsul, ceva s-a întâmplat de mi s-a șters întreg paragraful, cursorul mergea înapoi, dirijat de o forță invizibilă, ștergând totul, și nu se oprea. Am înțeles că nu aveam dreptate în acel paragraf și nu l-am mai rescris. Și sunt conștient că e posibil să nu am dreptate nici în restul criticilor… e foarte greu de diferențiat adevărul istoric de propagandă în multe cazuri…
Cred că ar trebui să studiem mai mult despre mișcarea legionară…
Recunosc că am fost leneșă și nu am învățat la timp tot ce se putea învăța…
Avem români adevărați în această mișcare dar…din câte înțeleg eu au folosit credința în lupta lor și eu zic că nu trebuie…
Exemplul Mântuitorului e de urmat!
Voia Domnului în toate!
Fără sabie…nici măcar în cuvânt!
Mi-am primit lecția și îmi ajunge…
Rugăciune, Rugăciune și iarăși Rugăciune!
Un neam întreg de s-ar ruga pentru binele vecinilor săi și dușmanilor săi ar fi Veșnic în Veșnicia Bunului Dumnezeu și copii lor pe pământ fericiți!
De ce nu suntem atenți la ce ne învață Părintele?
Sunt mesaje scurte dar bogate!
Nici Iuda nu a tresărit,nu s-a trezit atunci când Mântuitorul a zis că cel ce a mâncat din blidul Său îl va trăda.Noi toți avem interese materiale sau cum să ajungem desăvârșiți dar nu dorim suferință și batjocoră de dragul celui de lângă noi…
Noul Testament ne ajută cel mai mult să ne luminăm și să fim folositori familiei, societății și la urmă când punem capul pe pernă să putem mulțumi și dormi sănătos…
Vă rog să mă iertați!
O întrebare dificilă, nu e nevoie să răspundeți, părinte, dacă considerați că nu e bine sau e ispititoare în vreun fel:
Cum se descurcă călugării în Sfântul Munte care se ocupă de mediul online, având în vedere că pe internet apar tot felul de imagini ispititoare cu femei? Nu mă refer la imagini pentru adulți, doamne ferește, mă refer, de exemplu, când trebuie să moderați comentariile pe social media, acolo vedeți pozele de profil ale utilizatorilor de sex feminin inclusiv, care evident nu-și acoperă părul cum ar proceda dacă ar intra într-o mănăstire, din contră, vor să pară cât mai atractive. Iar având în vedere că la Mt. Athos femeilor nu le este deloc permisă intrarea, cum reușiți să vă păstrați acel tip de viață cerut în Sfântul Munte?
Iertați întrebarea… Pe de o parte e o adevărată minune că vă putem urmări și asculta zilnic pe internet, am învățat de la dvs. ce n-am învățat în zeci de ani de creștinism, dar pe de altă parte mi-e greu să înțeleg cum lucrează în online călugării din Sf. Munte, fiindcă sunt enorm de multe ispite în online… și nu mă refer la cele pe care le cauți… pur și simplu cineva poate să pună un comentariu sau să trimită un mesaj și automat îi vezi poza de profil și poți fi ispitit… Știu asta din propria experiență…
Păi nu prea suntem online. 🙂 Pe Fb sunt foarte, foarte rar și nu iau aminte la așa ceva, cu darul Domnului. Rugăciunea și programul duhovnicesc ajută foarte mult. Mulțumim Maicii Domnului!
Doamne ajută, Maica Domnului să vă aibă în pază și să puteți continua să ne transmiteți lucruri minunate pe internet fără prea mari riscuri spirituale.
Părinte Theologos, sunteți ieromonah sau monah? Oficiați Sf. Liturghie?
Vai de capul tău cum te legi de legionari și de călugării din Athos. Veziți de invidia ta și pocaiestete.
Nu cred că e un păcat să vrei să înțelegi cum stau lucrurile (referitor la viața călugărilor de la Athos în contextul internetului), și nici să fii îngrijorat de lucruri ce afectează Biserica. În general când religia s-a amestecat cu politica, s-a fript. Smerenia Ortodoxiei nu are nicio treabă cu militarismul politic și violent antisemit și naționalist-extremist al mișcării legionare. Amestecul celor două face rău Bisericii.
Dorim sfințenia dar noi suntem plini de păcate…și ne arde.. !?
Legat de părinții noștri ortodocși care sunt curățiți, deoarece au trecut prin multe încercări nu e drept să -i ispitești…Au răspundere mai mare decât mirenii.
Se vorbește des despre ortodoxie ca fiind spitalul sufletului nostru… este vorba de multă suferință…
Medicii nu se îndrăgostesc de pacienți…nu este timp…Dar …este loc pentru multă dragoste… nopți nedormite,lupte cu diavolii (patimi), hrană puțină.
Sfinții sunt îndrăgostiți de HRISTOS!NU MAI ESTE LOC pentru altcineva!
Și este de ajuns cât să fie apărați de ale lumii!!!
Vă rog să mă iertați Părinte!
N-a fost intenția mea să ispitesc pe nimeni, ci să aflu despre cum se protejează de astfel de ispite. Doar că din cauza subiectului sensibil, mi-am imaginat că întrebarea în sine ar putea genera cumva ispite, motiv pentru care am și precizat părintelui să nu răspundă dacă consideră că nu e ok.
Eu nu cunosc exact limitele, ce putem întreba și ce nu, atunci când avem curiozități despre viața la Mt. Athos sau a monahilor în general… Poate ne spune părintele…
Eu cred că este un pic jignitor această generalizare despre femei. Nu toate pun poza lor,ori o poză ispititoare…când ești lângă Dumnezeu nu te temi de nimic și cred că se învață a vedea cineva din sexul opus că o persoană cu suflet ,nu doar că un trup. Pentru noi în lume este mai dificil poate ,dar și aici se poate fii normal, firesc, fără a ne gândii mereu la păcatul trupesc. Și Pentru asta e făcută căsătoria…pentru a ne feri de acest păcat. Dacă în căsătorie se păzesc poruncile gândurile murdare se duc, așa cum pentru monahi și monahii.
Sunteți cumva Adrian Papahagi?
Sărut mâna Părinte!
Vă rog să mă iertați!
Am și eu nevoie de un sfat referitor la o teamă care o port cu mine atunci când socializeze cu prietenii soțului meu care sunt yoghini.Mai nou este posibil să locuiesc aproape de ei… să-mi fie vecini.Pot să mă rog pentru ei ?
Vă rog să mă iertați!
Măicuța Domnului să vă ocrotească Veșnic!
Mie personal mi se pare destul de….riscant, ca sa zic asa, sa te rogi, pentru niste persoane cu incarcatura demonica, asa cum sunt yoghinii. Poate atrage niste stari demonice. Parerea mea…eu nu ma rog pt cineva anume in cazul acesta, ci eventual in general pentru cei rataciti de la dreapta credinta.
Mulțumesc frumos pentru sfat!
Bunul Dumnezeu să ne lumineze calea spre Jertfa Mântuitorului și sa-I fim frați prin mărturisirea credinței mântuitoare!
Sigur că vă puteți ruga pentru ei, chiar e de dorit, fiind unicul mod prin care-i putem aduce pe calea cea bună pe cei rătăciți. Oamenii nu sunt demoni, indiferent cât de căzuți at fi ei, și au nevoie de rugăciunile noastre. Nu există așa ceva să atragi energii demonice rugându-te pentru cineva, să mă ierte doamna care a zis asta, dar e o mare prostie. Doar pentru diavol și pentru demoni nu are rost a ne ruga, fiindcă nu se vor schimba. Dar oamenii, indiferent cât de mult rău ar face și câți demoni ar atrage, nu pot deveni demoni ei înșiși. Deci ne putem ruga până și pentru Hitler, care contrar opiniilor unora, nu a devenit demon după moarte, ci un suflet căzut în fundul iadului și chinuit de demoni. Valabil și pentru cei care-și vând sufletul diavolului prin magie neagră și satanism, în niciun caz ei nu devin demoni, iar dacă ne rugăm pentru ei în niciun caz nu atragem energii demonice. Pentru rugăciunile noastre ei voi fi ajutați să se îndrepte indiferent cât de căzuți ar fi. Să mă corecteze părintele dacă greșesc…
Părinte, cum să procedez dacă am realizat că un proiect la care lucrez de ani de zile nu e creștin și ar putea răspândi chiar elemente satanice? L-am început când eram oarecum ateu, dar între timp m-am schimbat. Mi-am întrebat duhovnicul și mi-a zis să-l termin, fiind o responsabilitate profesională, plus că depind și alți oameni de el. Dar cum fac cu responsabilitatea spirituală? Am încercat să-l modific, să-l aduc cât mai aproape de morala creștină, dar niciodată nu va putea fi 100% plăcut lui Dumnezeu. Cel mult pot să-l fac mai puțin nociv și să-l pun într-un framing creștin, dar elementele necreștine, demonice chiar, nu au cum să dispară total… Ce să fac? Duhovnicul a zis să-l termin, dar el nu cunoaște toate detaliile… Și eu cred că ar trebui să-l termin, fiind o responsabilitate, pentru ca apoi să pot face și altele mai în ton cu credința, dar în același timp mă tem să nu fac un rău spiritual cu el…
La Judecata finala, estimat cam la 7000 de ani dupa prima venire a Domnului, sa cantareasca rau efectele negative ale acelui proiect si sa ajungeti la “capre”. Si eu sunt capra, oile le stie doar Dumnezeu.
Referitor la “iubeste pe vrajmasii tai”. Si diavolii ne sunt vrajmas. Trebuie si acestia iubiti? Adica , sa ne rugam si pentru ei sa se smereasca?
Am auzit acum mai mulți ani povestea aceasta de la un preot sau călugăr: A fost cândva un pustnic care era atât de bun și milos încât se ruga neîncetat lui Dumnezeu să-l ierte și pe diavol. Până când într-o zi un înger (sau Iisus sau Maica Domnului, nu mai țin minte exact) I s-a arătat și i-a explicat că diavolul nu dorește să fie iertat…
Deci nu cred că facem ceva rău dacă ne rugăm pentru diavol și demoni, dar nici bun nu e, fiindcă pierdem timp prețios pe care l-am putea folosi rugându-ne pentru oameni și sufletele lor (și, de ce nu, pentru lumea animală dacă dorim, să li se ușureze chinurile fizice, fiindcă e tot creația lui Dumnezeu și suferă mult în abatoare ca să avem noi ce mânca).
@Adrian, de ce “niciunul” nu vrea mantuirea lui ori sa se schimbe, asa sunt ei setati ? Totusi initial au fost ingeri de lumina.
Părintele (Admin) vă poate explica mai bine, dar din ce am înțeles eu tot de la dumnealui (sau de la sfinția sa, scuze, nu cunosc pronumele corecte ce trebuie folosite), Lucifer și restul demonilor sunt într-o continuă cădere liberă din două motive:
1. În lumea lor nu există timp, deci căderea îngerilor e eternă și atemporală, s-a întâmplat atunci, se întâmplă acum, se va întâmpla mereu. De asemenea, neavând trecerea timpului, nu au când să se schimbe, schimbarea fiind un process legat de curgerea timpului pe care doar nouă ne-a dăruit-o Dumnezeu din mare mila sa.
2. Nu au trup, deci nu pot simți durere fizică sau psihică sau emoțională, singurele care sunt în măsură să schimbe pe cineva. Odată căzuți, se află într-o cădere eternă, continuă, nimic nu-i poate opri fiindcă nu există frâne. Dumnezeu nu le poate da o nenorocire ca să-i trezească, așa cum ne dă nouă aici pe Pământ (sau ar putea să le dea, fiind Dumnezeu, dar bănuiesc că în lumea lucrurilor absolute, și căderea e absolută, iar opțiunea lui Lucifer trebuie respectată, fiindcă Dumnezeu nu e dictator…)
La fel cu sufletele noastre, de aceea după moarte nu ne putem îmbunătăți situația din inițiativă proprie, rămânem blocați în starea de spirit dinainte de moarte, fiindcă dincolo nu avem nici timp nici trup. Doar rugăciunile celor de aici ne mai pot ajuta.
Multumesc de informare. Sintetizand, diavolul din mandrie nu se pocaieste fiindca el crede ca Dummezeu a gresit cand l-a pedepsit si asteapta ca Dumnezeu sa-Si ceara iertare.