Valori Creștine în Mass Media – Daniel Savopol (Kanal D), p. Teologos

Vizionați un foarte frumos și interesant interviu cu Daniel Savopol, reporter de la Kanal D, care ne dezvăluie o parte din fața nevăzută a unui om de presă creștin – care sunt bucuriile și provocările în contextul presei actuale.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Ne aflăm aici cu Daniel Savopol, reporter, nu?

Daniel Savopol: Reporter.

Părintele Teologos: Reporter de la Kanal D, care a venit să ne facă o emisiune în Sfântul Munte și ca de obicei, după cum știți, fac și eu cu ei – asta este plata noastră, dincolo de plata de la bunul Dumnezeu – facem și noi cu ei o emisiune. De ce? Pentru că doresc foarte mult ca cei care nu se văd să se vadă și ei, să-și exprime și ei frumusețea inimii lor. Și eu chiar îl iubesc foarte mult pe Daniel și pe toată echipa o iubesc foarte mult în scurtul timp în care ne-am cunoscut și din cauza asta aș dori să-i pun câteva întrebări.

Întâi de toate ce faci? Și am tableta, da, să înțelegem, pentru că mi-am notat întrebările, bineînțeles că nu o să ne cramponăm de întrebările astea, unde ne duce discuția. 

Motivația pentru a fi reporter

Prima întrebare: de ce faci televiziune, de ce ești reporter, ce te motivează?…

Daniel Savopol: Când eram puști îmi plăcea să scriu și m-am gândit prima oară să fac cinematografie. După care mi-am dat seama că nu am cum să ajung în timp util să fiu să devin un cineast și să și câștig bani din asta. Am lucrat în alimentație publică ca să pot să mă susțin în facultate, am ales facultatea de științele comunicării și științe politice. Am făcut jurnalismul și am putut să fac mini-filme, filme ale realității. Asta mi-a plăcut mereu să fac pentru că îmi place să cred că am fost mereu un tip onest, un tip care nu a alergat după bani, un tip care a ales să crească încet, dar sigur pe o cale pe care vrea să fie una dreaptă. Și ușor ușor am intrat în presă. Primul meu job a fost la un post de știri, direct în TV. Deja avem acum 10 ani de presă și sute de fire de păr alb.

Provocările unui jurnalist

Părintele Teologos: Da, da, da. Apropo de firele de păr, care sunt provocările unui jurnalist?

Daniel Savopol: În primul rând, trebuie să fii conștient de faptul că renunți la viața personală, dacă vrei să faci jurnalist de calitate, nu vei avea o viață personală. Dacă vrei să faci jurnalism de calitate, vei sta foarte puțin timp cu familia ta. Eu cât timp am fost reporter corespondent la Constanța, fie că a fost vorba despre primul post de televiziune la care am lucrat sau pentru actualul post de televiziune unde am fost corespondent pe știri, eu m-am dedicat total. Adică undeva în cei patru ani cred că de activitate pe Constanța eu am ratat doar un singur eveniment, dar asta înseamnă că ce prietenă îmi făceam ne și despărțeam, pentru că nimeni nu putea să stea un tip care nu prea dă pe acasă.

Deci am sacrificat foarte mult. Treaba asta m-a făcut să fiu puțin mai dur, să fiu dur și cu cei din jurul meu, nu acceptam de la alții ceva mai puțin, nu mă consider un tip talentat, nu mă consider un băiat deștept, dar mă consider un băiat care este foarte foarte muncitor și încăpățânat.

Știți, deci este provocarea. Provocarea este provocarea timpului, după care este provocarea ca în acest secol 21 unde informația este rapidă, unde știrile intră la secundă, unde trebuie să dai primul ca să îți devansezi cumva competiția, să-ți învingi competiția, să nu transformi asta într-un obiectiv și uneori să poți să ții o informație pe loc decât să dai un fake news, o informație pripită, eronată.

Deci work-flow-ul acesta cumva te provoacă foarte mult, de asemenea telefonul devine și citez acum pe un arheolog pe care îl cunoșteam în Constanța – Constantin Chera – Dumnezeu să-l odihnească în pace! Spunea: „eu nu folosesc telefonul mobil, acest mijloc modern de tortură.” Este. Ai 1 miliard de grupuri de WhatsApp cu pompierii, cu poliția, cu ambulanța, cu Prefectura, cu toată lumea și în momentul în care de exemplu, ai un cod roșu – vin ninsorile, pur și simplu, nu știu, telefonul îți explodează –  nu mai dormi, nu se mai întâmplă nimic. Dar ce să zic?…

Cam astea ar fi provocările și cea mai mare provocare este – dar n-ar trebui să fie asta, de fapt – să rămâi corect și să nu trădezi publicul, să nu-ți bați joc de oameni, să nu accepți mite, să nu accepți să te vinzi, să fii corect. Și Dumnezeu niciodată în te lasă! Dacă tu ești corect, Dumnezeu te va ajuta! Deci niciodată să nu calci pe cadavre, să nu-ți bați joc de oameni!

Și din acest motiv când mi-am ales locurile de muncă, atunci când am ales unde să lucrez, cel puțin în prezent am vrut să fiu undeva departe de politică – pentru mine este ceva nociv.

Reporterul și Dumnezeu

Părintele Teologos: Am înțeles, da. Că tot ai spus despre corectitudine și de prezența lui Dumnezeu, cum se manifestă Dumnezeu în viața unui reporter?

Daniel Savopol: Păi, Dumnezeu se manifestă ca în viața oricărui alt om. Adică un jurnalist, un reporter care merge foarte mult pe teren poate să moară aproape în fiecare zi. Da, am fost și eu de exemplu, cum vă spuneam în cod roșu din ninsori și conduceam pe vremea aceea, conducea colegul meu operator de imagine un Matiz, vai steaua lui cum s-ar spune, cu o tablă pe cu niște floricele lipite pe ea așa, din abțibild. Ne-am dus pe un drum așa să încercăm să vedem dacă sunt oameni înzăpeziți, să facem un reportaj, să vedem dacă autoritățile intervin acolo, dacă salvează oameni, dacă e nevoie de salvarea unor oameni. Și ne-a trântit direct în șanț. Vântul.

Am stat acolo vreo oră blocați în mașină. Am mers pe jos căutând altă mașină. Mereu te rogi la Dumnezeu în momentele acelea, dar și când îți dai primele live-uri sau când ai mai departe live-uri, te rogi la Dumnezeu, eu mă rog la Dumnezeu. Am emoții foarte mari. Am avut emoții și înainte de acest interviu, am avut emoții înainte să vin pe Sfântul Munte Athos. Mereu am.

Și nu văd viața mea fără Dumnezeu. Eu personal, eu nu o văd. Eu nu pot să-mi fac meseria asta bine fără Dumnezeu.

Când m-am mutat în București, așa a vrut Dumnezeu, m-am mutat în cartierul Drumul Taberei, într-o garsonieră – cea mai mică garsonieră din lume – dar nu contează, pentru că este la doi pași de biserica Sfânta Vineri.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Daniel Savopol: Slavă lui Dumnezeu! Și înainte de fiecare deplasare, treceam pe la biserică și mă rugam: Doamne, ajută-mă! Și nu a existat să nu-mi iasă un reportaj, nu există. Și după aia important, te întorci și mulțumești că te-a ajutat.

Părintele Teologos: Evident.

Daniel Savopol: Nu, hai, mersi mult de tot Dumnezeu, uau ai fost foarte tare, hai, ne mai auzim noi când am nevoie. Nu! Îți mulțumesc! Cam aici este Dumnezeu și foarte important, că așa suntem noi românii, românul are frică de Dumnezeu.

Frica de Dumnezeu 

Tu ca jurnalist dacă ai frică de Dumnezeu, dacă tu înțelegi că trebuie să mergi pe o cale dreaptă, tu oricum vei greși, vei greși o informație, vei face ceva, dar nu va fi voit. 

Nu o să poți să-ți bați joc de oamenii de acasă, să-i minți că se întâmplă ceva și se întâmplă altceva, să promovezi un politician care să distrugă o comunitate, pentru că ție îți este frică de Dumnezeu, tu vrei să fii corect în fața Lui și asta te face să fii îndreptat în toate planurile și profesional și în viața personală. Dacă ai o iubită de exemplu, nu te duci s-o înșeli că nici tu nu vrei să fii înșelat, nu e plăcut în fața lui Dumnezeu. Nu-ți bați joc de părinții tăi. Cam așa. Cum este prezent în viața personală este și în cea profesională.

Părintele Teologos: Da, deci se pare că Dumnezeu este soluția la toate. Sigur.

Daniel Savopol: Absolut! Nu se poate face nimic fără pentru așa văd eu fiind creștin-ortodox.

Sfânta Parascheva

Părintele Teologos: Sunt foarte impresionat așa ca și paranteză că ești lângă biserica Sfânta Vineri și chilia noastră este una din puținele chilii din Sfântul Munte care are ca și ctitoriță, ca și protectoare pe Sfânta Vineri, Sfânta Parascheva, da. Deci uite, sfânta te-a dus la chilia ei. 

Daniel Savopol: Adevărat.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! 

Daniel Savopol: Slavă lui Dumnezeu! Și chiar mă rog Sfintei Parascheva și la biserica respectivă eu mai sunt implicat și în acțiuni legate de ajutarea oamenilor, ajutarea animalelor. Mie îmi plac foarte mult animale, adică eu respect toată creația lui Dumnezeu, o iubesc. Adică pentru mine, tot ce a făcut Dumnezeu, adică nu poate fi ceva în lumea asta care nu-i făcut de Dumnezeu…

Părintele Teologos: Evident.

Daniel Savopol: Totul e făcut de Dumnezeu. Dacă de exemplu, eu văd un om pe stradă că are nevoie de ajutor, eu încerc să-l ajut. Dacă văd un animal că e rănit, mă duc cu el la veterinar. De ce? Că e creația lui Dumnezeu. Nu fac o separație. Trebuie totul cumva respectat și chiar mă rugam și de fiecare dată Dumnezeu mă ajută și dacă nu mă ajută știe El de ce nu mă ajută.

Adevăr și știri false (fake-news)

Părintele Teologos: Așa este. Că tot vorbim de Dumnezeu, Domnul nostru a spus: Eu sunt calea, adevărul și viața. Calea și viața este adevărul. Cum este adevărul – și aici legat un pic și de fake-news și de toate aceste presiuni – în cazul unui jurnalist? Cum ar fi adevărul? Cum te menții pe adevăr? Ai vorbit puțin, dar dacă vrei să aprofundezi puțin.

Daniel Savopol: Sigur că da. Pentru că acum avem acest bombardament cu fake-news care este cauzat în primul rând – există un fake-news involuntar – acesta provocat de fluxul uriaș de informații. Apar foarte repede informațiile. Sunt aceste jurnale de știri din oră în oră la posturile de televiziune de știri. Informația este procesată în ritm rapid și uneori poate fi procesată în mod eronat și de aici pot să intervină anumite fragmente din informația știrii care să fie eronate.

De exemplu, să fie un accident în care sunt implicate – spune prima oară – inspectoratul pentru situații de urgență trei persoane, trei victime, iar de fapt, apoi din surse se revine cu informația că sunt patru victime. Informația pe care tu ai dat-o mai departe conform autorității este de trei victime, cea reală e de patru și vii în update. Deci poate să intervină acolo.

Poate să intervină fake-news-ul din lipsa de pregătire a reporterului, pentru că toate ariile profesionale suferă de personal calitativ. Tinerii din de acum. Eu am 34 de ani, mă refer la cei de 20 de ani. Unii dintre ei vin nepregătiți și pot să cadă în capcana asta de de fake-news, dar alții care sunt mult mai bine pregătiți decât noi și poate să vină din lipsa de pregătire fake-news-ul.

Sau poate fi fake-news-ul intenționat. Bineînțeles, sunt convins, de ce nu, că or exista, că nu vreau să mă pronunț pentru că nu sunt o instanță și nu am probe în acest sens, colegi de presă care fac fake-news. Dar dacă vreți vă dau un exemplu concret.

Am fost la un marș ca ecologist, ca protector de mediu și de natură, așa cum pot eu, un umil. Am fost acolo să protestăm ca să nu mai fie omorâți câinii adăposturile publice în schimbul contractelor sute de mii de euro, să nu ne mai batem joc de animale. Am am marșat pe ideea de a fi vegetarian sau de a consuma mai multe plante ca o alternativă și pentru atmosferă și pentru animalele astea pentru că nu mai este cum era înainte porcul la om în grădină, trăia liber, acuma îi băgăm unii într-alții să câștigăm bani cât mai mulți. Pompăm găinile, le facem mari, le tăiem ca să facem o grămadă de bani.

Și noi am zis că suntem împotriva la acest curent. Eu am mers acolo ca cetățean. Spre finalul manifestației respective, când noi eram efectiv pro-viață, erau niște oameni care dacă vedeau un melc, n-ar fi călcat pe acel melc pentru că îi arunca în depresie toată ziua – așa erau oamenii ăștia de empatici. Doamne ajută!

Și vine o televiziune de știri – nu le dau numele acum pentru că nu este frumos  față de colegii noștri – și ne bagă o burtieră. Eu nu știam de ce era lumea așa de nervoasă la protest. Ne bagă o burtieră foarte mare și ne-au făcut că suntem neomarxiști, că îi învățăm pe oameni să mănânce gândaci care oamenii ăștia… Eu am păianjeni la mine în garsonieră, nu-i omor.

Părintele Teologos: Foarte bine…

Daniel Savopol: Nu omor păianjenii, mi-e milă de ei, nu pot să-i omor.

Și că noi ne faceți noi să mâncăm guangea ?

## 12:13 ##

așa se exprimau. Adică pe lângă faptul că sunt needucați, pe lângă faptul că nu sunt alfabetizați, ei pur și simplu pentru că primesc un salariu, dacă li se spune „măi, scrie aia, distruge-i pe ăia”, ei îi distrug. Deci este un fake-news inacceptabil, un fake-news care ar trebui să fie reglementat. Dacă faci ceva să-ți închidă televiziunea și punct.

Reglementarea feke-news-ului

Părintele Teologos: Cum? Se poate face? Practic.

Daniel Savopol: Ar trebuie să se facă o lege din punctul meu de vedere. Pentru că am mai văzut titluri de genul – despre războiul din Rusia în care ne vorbeau cum ar veni că urmează azi anexare, mâine bombardare. Stai, măi, puțin! Păi , bați în sperieți o țară întreagă. Tu nu ai voie să faci așa ceva pentru că te aud sute de mii de oameni.

Și de-aia noi, jurnaliștii care am ales să fim onești, să ne vedem de treaba noastră, că de-aia am ales și postul de televiziune la  care lucrez pentru că nu fac politică și stau departe de lucrurile acestea. Și dacă ai face așa ceva, adică să minți poporul cu televizorul, ești dat afară, nu se discută.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Tot respectul…

Daniel Savopol: Asta trebuie să facă un reporter, de fapt. Asta este treaba lui: să-i prezinte celui de acasă informația corectă.

Părintele Teologos: Dar nu pierzi like-uri? Nu pierzi trafic?

Daniel Savopol: Da, dar… de ce să pierzi trafic? Păi, deci reporterul nu are nicio scuză să se vândă.

Părintele Teologos: Evident.

Daniel Savopol: Nu poate de exemplu, să vină un reporter de la o anumită televiziune X, să zică „domne, mă dă șeful afară dacă nu fac ăia”.  Păi, și ce dacă te dă afară măi, prietene? Du-te, dă cu târnăcopul, dă cu mătura pe undeva, fă ceva că nu are voie nimeni să râdă de tine dacă muncești. Decât tu să te murdărești spiritual,  mai bine te murdărești tu pe mâini. Da, cam asta este despre fake-news.

Părintele Teologos: Da, slavă lui Dumnezeu pentru că din păcate astăzi există o mare problemă cu treburile astea pentru că oamenii sunt presați de interese, sunt presați de bani, sunt presați de o mulțime de lucruri, de faimă și din cauza asta cred că denaturează adevărul voit și nevoit.

Daniel Savopol: Da, fără să aibă scuză. Eu mă gândesc, părinte, că eu cred că nici la Dumnezeu – nu știu că nu am vorbit cu Dumnezeu – dar nu cred că merge cu scuzele astea. Te duci la judecata de apoi și spui „da, uite aveam copii de întreținut.” A și a trebuit să minți patru sute de mii de oameni sau cum? Că nu înțeleg.

Sau dau un exemplu mult mai radical. Să ne ducem chiar în al doilea război mondial, la cei care lucrau la Auschwitz. Păi, spuneau: stai puțin, eu eram pe angajat ca să omor. Păi, tu poți să te duci la Dumnezeu și să-I spui: da, I was doing my job? 

Nu. Tu trebuie să ajungi unde trebuie să ajungi. Nu avem scuze.

Educarea publicului spre adevăr

Părintele Teologos: Deci tu socotești că ar fi bună o reglementare, dar dacă această reglementare, această lege care se dă ar fi folosită în mod abuziv?

Daniel Savopol: Da, ca cenzură, se poate face. Adică să ajungă un partid la putere și să întoarcă legea asta împotriva unei post de televiziune care îl critică. Deci trebuie făcută foarte inteligent. Asta, dar mai bine și dumneavoastră cred că aveți dreptate că  este cumva mai riscantă partea legislativă – educarea publicului într-un asemenea hal, dar în sensul pozitiv, încât el să te respingă. „Ce? M-ai mințit o dată!” Știți cum este: fool me once, shame on you, fool me twice shame on me.  Să-mi fie mie rușine dacă mă păcălești pentru a doua oară, eu nu mă mai uit la tine.

Deci oamenii efectiv se rejecteze orice înseamnă că este un vlog, că e un blog, că este un post de televiziune, că este un radio, că este un ziar – dacă i-a mințit, la revedere. Știți ce se va întâmpla? Nu vor mai minți că după aia se duc în faliment.

Părintele Teologos: Da, pentru că eu socotesc și să mă corectezi dacă greșesc, cea mai mare avere a unei televiziuni nu sunt echipamentele, ci credibilitatea televiziunii respective. 

Daniel Savopol: Exact. Mergi pe stradă, te recunoaște omul acela și spune: „măi, mi-a plăcut de tine, mă, ai avut curaj, ai mers acolo unde nu au fost alții, bravo ție, nu te-ai vândut!” 

Că așa, oamenii de acasă te pot pune și pe tine… pentru că există uscături, cum ar veni, în toate breslele, nu? Și există și în breasla jurnalismului, nu? Pentru că se vede acest lucru, nu? Și mie nu-mi convine, eu, un tip care n-am luat niciodată mită și care mi-am făcut mereu treaba… La un moment dat, pentru că eram jurnalist, spunea cineva: „eh, sigur și tu te vinzi!” Dar omul ăla care spunea nu știa că eu scriam atunci știri  pe un laptop prins cu scotch pe care l-am cumpărat cu 200 de lei de la un coleg din presă și ca să pot să lucrez pe el luam ecranul și-l scuturam așa ca să nu mai fie pe negru și-l țineam pe o caserolă cu mâncare. Nu știa lucrul acesta, că eu n-am vrut să mă vând.

Și mi-am luat două joburi și mi-am cumpărat un laptop din banii mei munciți de mine. Am dormit mai puțin, dar mi-am luat onest. Se poate? Se poate, nu? Că nu te trage nimeni pe roată acuma pentru ceva ce faci. Este foarte simplu să fii corect, din punctul meu de vedere, să fii un bărbat asumat și corect.

Părintele Teologos: Așa este, este momentul acela al mărturisirii. Trebuie să fie omul demn în momentul respectiv, trebuie să fie corect în momentul ispitei.

Daniel Savopol: Exact, exact.

Trauma românilor

Părintele Teologos: Despre asta vorbim. Slavă lui Dumnezeu! Că tot vorbim despre negativisme, poți să ne vorbești despre o traumă mare – care este cea mai mare traumă, nu a ta personală că nu e cazul, ci a românilor? Ceva care la ora asta le face rău românilor și ce ar putea să facă în direcția asta? Ce crezi că îi impietează cel mai mult pe români, adică publicul tău?

Daniel Savopol: Cu siguranță, românii au fost învățați că nu mai sunt buni de nimic, au fost învățați despre ei că sunt lași, că nu sunt valoroși, că sunt vânduți, că sunt hoți, că sunt corupți, că nu pot ceva mai bun. Dar de fapt, ei pot. S-au lăsat să fie învățați așa sau „ce, mă, ești ca un român, hai, las-o, fă o treabă românească”, ne hăhăim toată ziua, promovăm numai persoane… doreii de al țară… ne luăm numai la mișto.

Nu cred că există vreo nație din toată Europa asta frumoasă, care să vină și să facă mișto de ea cum facem noi. Mereu polițistul este un Garcea, mereu cei de la țară sunt prezentați așa cu o bere în mână, adică mereu îi ducem pe români doar în stadiul de ridicol și îi ridicăm pe un piedestal pe ceilalți, pe occidentali și-i vedem pe ei ca pe niște supra-oameni și pe noi ca pe niște oameni inferiori, care suntem numai buni să muncim pentru ei.

E normal că dacă tu tu te hrănești cu mentalitatea asta, tu așa vei fi, dar așa vei crește și următoarele generații și așa faci oamenii de valoare să plece din țară, rămân oameni de o valoare inferioară și ei la rândul lor își învață copiii la fel – dacă vrei să fii bun trebuie să mergi la ăia, la străini să înveți. Că nu este așa, pentru că românul are niște lucruri foarte frumoase.

Un caz

Știți cum e românul? Românul este în felul următor: de exemplu, m-a sunat o prietenă cu care mai particip la acțiuni pentru animale – că cine iubește animalul, iubește în primul rând omul: am descoperit un bărbat care are cancer în ultimul stadiu, fața lui mâncată de cancer, un chin incredibil și autoritățile nu făceau nimic ca să îl ducă undeva într-un centru de îngrijiri paliative și a înnebunit prietena mea când a auzit așa ceva. M-a anunțat, l-am sunat pe primar să facem ceva.

Și prima oară mi-a zis: „n-am ce să fac că eu tot îl trimit la spital pe acest om” – și aici aș vrea să ajung la frumusețea românilor – „eu trimit la spital, dar mi-l trimite înapoi că nu știu ce chestii birocratice, i-am sunat pe ăia de la spital”. Măi, oameni buni ce faceți, sunteți sănătoși la cap? Și ei zic: „da, domne că are nevoie de trimitere de la medicul de familie.” Voi sunteți nebuni? Nu vedeți mă că omul ăsta moare? Ce trimitere de la medicul de familie, ce spuneți voi?

Și după aia revin la primar și cu primarul ne-am înțeles în românește frumos. Haide, domnule, că facem noi ceva acuma, găsim noi o mașină, îl luăm, îl ducem noi la un centru de îngrijiri paleative, o facem românește, sărim și peste birocrație și facem ceva creștinesc, ceva bun, sărim peste regulile acestea. Adică românul are o latură foarte frumoasă, o frumusețe care transcende sistemul.

Părintele Teologos: Așa este, umanul, iubirea…

Daniel Savopol: Este umanul acela bine care dacă va dispărea din rasa asta umană s-a dus cu totul. La un moment dat și Jack

## 20:47 ##

nu-i mai învățați pe copii matematică… da, învățați-i geometrie și așa mai departe, că o să vină roboții și pe roboți nu-i bați la matematică, îi bați cu arta, cu sufletul, cu asta îi bați, asta te va face pe tine în continuare, această rasă frumoasă care se vede ea dominantă pe planeta asta. Sufletul, arta.

Exemple bune

Părintele Teologos: Ai spus de foarte multe exemple negative, poți să ne spui un exemplu pozitiv, ceva care să-i ajute pe români, să le dea curaj?

Daniel Savopol: Să le dea curaj… ei trebuie să-și dea singuri curaj pentru că nimeni nu o va face. Pare așa parcă, nu știu, un interes ca să fim asupriți aici, să nu ne dezvoltăm la nivel de infrastructură, să nu ne dezvoltăm la nivel cultural așa cum merităm pentru că avem valoare. Românii sunt foarte deștepți, pe acest motiv tot ocupă poziții importante în NASA și în alte corporații importante, de valoare.

Sunt oameni muncitori, sunt o forță de muncă indispensabilă pentru Europa, un motor poate și chiar pentru Marea Britanie. Ei au această putere, dar românii trebuie să înțeleagă că nimeni din Occident nu o să vină să le spună „bă, sunteți valoroși” pentru că nu sunt fraieri. Trebuie să știm noi să ne spunem asta și în primul rând, românul trebuie să nu-și piardă credința pentru că este acum un curent așa global în care religia creștin-ortodoxă este transformată într-un fel de basm.

Adică da, e o poveste acolo, ești cam fraier dacă tu crezi în ea, hai, fii ca noi. Și fii ca noi ce înseamnă? Să fii limitat. Și un om care este spiritual este mai greu de manipulat. Un om care stă în introspecție, un om care stă singur cu el – care e cel mai greu să stai singur cu tine – este mult mai greu de manipulat.

Deci românul trebuie să rămână din punctul meu de vedere creștin în continuare, românul trebuie să se redescopere pe el, frumusețea aia care e acolo stadiul latent.

Părintele Teologos: Și să aibă curaj.

Daniel Savopol: Suntem condamnați să o promovăm, trebuie să o promovăm.

Manipulare

Părintele Teologos: Neapărat. Și crezi că toate aceste lucruri crezi că sunt – manipulările astea – sunt un război concertat sau…?

Daniel Savopol: Da, din punctul meu de vedere la nivel global în momentul de față chiar dacă nu există dovezi în sensul în care să vină cineva de la o mare corporație și să zică „hei, eu manipulez lumea” așa este imposibil. Adică vezi branduri foarte mare de fashion și am urmărit pe tiktok, pentru că mi-am făcut și eu tiktok pentru a urmări aceste fenomene, dar pe tiktok pot să sortezi, poți să vezi clipuri despre ortodoxie sau poți să vezi clipuri despre lucruri urâte, dar alegi tu.

Există niște case de modă și nu dau acum de exemplu pentru că le știe cred că toată lumea care efectiv promovează pedofilia, satanismul. Deci este clar, este indubitabil. Dacă ei vorbesc așa loud as they can, așa, nici tu nu poți să rămâi mut, că dacă tu rămâi mut le lași lor tot audiovizualul, partea aceea sau partea de media și în momentul acela ei vor veni și te vor zdrobi. Și mai mult decât atât, sunt oameni care au fost foarte ușor cenzurați pe rețele de socializare și le-au zburat conturile pentru niște lucruri grave sau relativ minore, dar unul care promovează pedofilia, pe ăla? Cât de grav?

Părintele Teologos: Mai grav nu știu dacă se mai…

Daniel Savopol: Ce trebuie să fie mai grav de atât? A, nu-l dai jos, de ce? Păi vreți să… și la un moment dat, casa de modă respectivă vorbea că domnule în mod involuntar am aruncat acele imagini cu copiii care aveau niște echipamente de masochiști. Băi, dar de ce n-ai aruncat involuntar o cruce? Involuntar așa, o cruce acolo, pe Hristos. Nu, aia nu-ți place.

Părintele Teologos: Și așa ai lăsat-o nu știu cât timp involuntar acolo.

Daniel Savopol: Exact și e ditamai corporația și vă dați seama că trece printr-o sută de mâini în material până îți intră undeva. Deci astea clar sunt deliberate și cei care au rămas creștin-ortodocși au o datorie morală: să nu tacă. Pentru că dacă au existat oameni acum sute de ani care erau trași pe roată, știau că sunt trași pe roată și nu tăceau, tu acum care doar ești marginalizat – îți pierzi un loc de muncă,  nu știu ce se întâmplă, tu cum poți să vii să comentezi să zici că tu nu poți să te opui tăvălugului? N-ai nicio scuză.

Televiziunea și educația

Părintele Teologos: Așa este și eu cred că deci cred că televiziunea are și ar avea un rol foarte foarte mare din punct de vedere formativ.

Daniel Savopol: Da.

Părintele Teologos: Este este acest rol de împlinit astăzi, cum vezi?

Daniel Savopol: Da și să vă spun o chestie, că tot era o minciună, propagandă în spațiul public, o mentalitate eronată cred că se mințeau cei din media: le dăm oamenilor ce vor, aia vor ei – le dăm ce vor. Nu, nu, greșit.

Uitați, de exemplu, la noi, la Kanal a venit Dan Negru cu o emisiune culturală. Îți dă o definiție și în baza acelei definiții luată din text, tu te gândești ce cuvânt ar fi ți îți pune mintea la contribuție. Și cei de acasă se gândesc și ei care o fi cuvântul ăla. Și face rating, este de multe ori numărul unu pe segment. Dacă nu încercai, știai? Nu știai. Te gândeai că da, trebuie să dăm numai can-canuri. Nu se poate. Omul vrea calitate. Dacă de acum încolo își dau toate televiziunile mână cu mână și dau calitate, non-stop, filme de calitate tot ce trebuie de calitate, omul o să ceară numai calitate. Dacă îi dai ceva spurcat, zice: pleacă cu ea de aici.

Oamenii deja au început ei… Deci noi îi educăm pe oameni, dar și ei ne ducă pe noi când ne zic „da, măi, noi vrem ce ne-ai dat tu.” Îți dă un feedback și după aia ce face postul de televiziune?  Îți mai face două emisiuni la fel și îți elimină can-canul. Deci ne putem ajuta reciproc, dar nu ai voie să transformi pe om într-un tomberon în care tu arunci gunoaie, nu poți să faci chestia asta pentru că la un moment dat se va săturat și el și va refula, o să vomite pe tine gunoaiele alea.

Părintele Teologos: Am înțeles. Și cred că nu e o strategie care să aibă succes pe termen lung?

Daniel Savopol: Ce anume?

Părintele Teologos: Deci gunoaiele?

Daniel Savopol: Nu. Nu ai pentru că în primul rând n-ați văzut că nici nu prea reciclăm gunoaiele. N-are nicio treabă  și până la urmă dacă vrei să dezvolți ceva, că lumea nu mai gândește pe dezvoltare durabilă, acum totul este așa, totul trece imediat, totul e făcut să nu-ți reziste: mașina e făcută să nu reziste, telefonul e făcut să nu reziste. Ați văzut când făcea Imperiul Roman în drum păi, ei gândeau pentru eternitate, da, deci nu gândeau pentru hai, mă, cât am și eu patru ani mandat ca primar. Nu, mandatul meu este pentru eternitate.

Dacă așa s-ar gândi și în audiovizual, adică te gândești că formezi generații, că spuneați despre tiktok că poate deforma generații de miliarde de oameni, dar care bineînțeles poate fi folosit și ca o armă. Adică de exemplu, tu ca stat care ai produs tiktok poți să dai conținut de calitate pentru populația ta și slabă calitate pentru celelalte, sabotând astfel populațiile din acele state, cei care reprezintă statele respective ar trebui să-și educe oameni așa fel încât să-și dea seama de aceste lucruri și să-și aleagă ei singuri algoritmul respectiv.

Dar oricum să se formeze alte sisteme de învățare adică se ne întoarcem către citit cum spuneați și dumneavoastră ca să clădim generațiile durabil. Altfel se vor prăbuși națiuni întregi pentru că dacă o să fim o planetă de analfabeți și de oameni cu lipsă de credință, vă dați seama că sfârșitul va fi unul cât se poate de grăbit. Mai ales că dacă noi ne prostim și mai vrem să mai facem și roboți care nu o să se prostească, nu o să mai fim pe aici foarte mult timp.

Sistem de valori în jurnalism

Părintele Teologos: Care vezi tu că ar fi sistemul de valori al unei televiziuni sau al unui centru de mass-media sau care este astăzi și ce trebuie schimbat în acest sistem de valori?

Daniel Savopol: Trebuie să gândească durabil, trebuie să nu-și mintă telespectatorul, cititorul, după caz pentru că la baza media stă informația. Deci mai întâi învățăm să dăm o informație corectă și după ce am învățat asta și asta pentru cei care se apucă acum de jurnalism, după aia încep să facă artificii de cuvinte și așa mai departe. Trebuie să pornească de la informarea corectă a publicului.

Instituțiile media cele care vor avea succes pe termen lung vor fi cele conduse de oameni cu principii. Aceste principii ale adevărului. Eu sunt convins că dacă sunt oameni cu credință care vor exercita aceste funcții de conducere, televiziunile respective se vor duce în calea corectă și o mare putere o are reporterul, pionul acesta mic din teren.

Și pionul acesta mic din teren să spunem, vă dau un exemplu: să spunem că eu aici la Kanal D – nu vreau să îi ridic în slăvi acum, dar chiar aici eu fac treaba cum trebuie și sunt de aproape șase ani aici. Pentru că o fac fără presiuni politice, liniștit. Dar spunem că – și poate vor urmări cei care se apucă acum de presă – se duc la o televiziune sau la un trust undeva unde sunt puși de șefii lor să găsească ceva rău, adică ceva rău care poate face rău cuiva sau la ceva. Tu nu găsești.

Un exemplu

Vă dau un exemplu. Eu sunt iubitor de animale și dacă eu eram acum la altă televiziune, la început, la 20 de ani și eu am făcut anchete în ceea ce privește omorârea în masă a câinilor din România, știu ce bani au făcut ei pe dedesubt, știu cum i-a omorât ilegal, știu tot că am prezentat organelor organelor de cercetare penală toate acele lucruri. Știu că dacă eu dau o știre acum că sunt câini pe nu știu unde, ăia se duc și-i omoară pe toți.

Dacă oe mine mă trimiți pe teren, mă duc și nu ți-i găsesc. Eu îi văd, dar nu ți-i găsesc, pentru că eu am pe Dumnezeu deasupra mea, eu am pe Dumnezeu deasupra mea. Nu mă interesează pe mine salariul. Eu sunt băiat sărac, eu am pornit din sărăcie, dar m-am ridicat cu credință în Dumnezeu și fără să-mi calc pe principii.

Sau dacă este ceva din teren, tu faci materialul care ajunge în redacție. Da și toți cei care se apucă acum de presă să înțeleagă treaba: asta ei pot să reformeze tot sistemul, că dacă toți reporterii din instituțiile de presă despre care se spune că n-ar fi ok, ar zice băi, ne dăm toți demisia, păi, o să fie obligați patronii să zică: nu mai putem să-i trimitem pe ăștia să mintă poporul cu televizorul, uite, pleacă toți, ce facem? Ne ducem noi în teren în locul lor?

Deci acolo trebuie, omul ăla mic, cetățeanul de rând poate dărâma sistemul. Cum se fac și peștii așa în bancuri, sunt imenși, mai mari decât balenele. Ei pot schimba sistemul întreg. Cetățeanul.

Părintele Teologos: Trebuie să aibă curaj.

Daniel Savopol: Trebuie să aibă curajul și asta mai problema la noi, la români, că românul așteaptă un exemplu de la celălalt – hai, măi, să-l văd prima oară pe ăla că are curaj.

Concluzii

Părintele Teologos: Din cauza asta te-am întrebat de exemplu.

Daniel Savopol: Da, pentru că ați văzut românul nu știe să danseze în general, mulți nu știu și se bagă în hore. Când vede hora, hai că dansează și ăla și ăla, nu se uită nimeni la picioarele mele că dansez prost. Nu, românul trebuie să iasă din horă, să danseze solo, să danseze frumos în mijlocul ringului și să dea un exemplu pentru ceilalți și să vină și ei în față. Avem nevoie de oameni, de lideri politici, de lideri de ONG-uri care se dea un exemplu pentru ceilalți, să dea curaj și să vadă și ei că pot să fie parte din soluție, parte din schimbare. Și că răul nu este o soluție pe termen lung, el e falimentar din naștere, răul.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Un ultimul cuvânt ce ai putea să spui? Ce dorești să spui românilor sau tuturor celor care ne văd?

Daniel Savopol: Eu vreau să le spun românilor că sunt frumoși, sunt frumoși prin credința lor. Vreau să le spun că sunt și urâți și să scape de acea urâțenie, este un fond de ten care nu știu cum a ajuns pe fața lor, trebuie să-l dea jos chiar acum. Va dura timp, dar s-o facă. Individual și împreună ne putem ridica din această mocirlă a indiferenței în care mai cădem uneori și cu pași mici și mici și mici ne facem bine.

Părintele Teologos: Și o să ajute bunul Dumnezeu!

Daniel Savopol: Dacă te faci bine faci, bine mai departe, ești bine, ești parte din iubire. Și să-și păstreze valorile creștine.

Părintele Teologos: Amin. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați