Păcatul amoriților: Dovezi arheologice

Vizionați un documentar foarte bine făcut care ne expune păcatul îngrozitor al amoriților prin dovezi arheologice.

Care este acest păcat și dacă am scăpat de el astăzi veți afla urmărind materialul de față.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

La începutul anului 1902 arheologul britanic Stewart Macalister a început să excaveze în Gezer. În acropola din sit, Macalister a observat că era un rând de pietre ale căror vârfuri ieșeau din pământ și așa a început să excaveze zona și a dezgropat 12 pietre “în picioare” la rând. Și lângă ele era o altă piatră uriașă cu vârf plat și cu un bazin sculptat în ea. Și, în timp ce excava această zonă, și-a dat seama că săpa de fapt într-un sanctuar canaanit, unde vechii locuitori ai orașului se închinaseră zeilor lor. Acum, ce a găsit Macalister lângă aceste coloane de piatră este foarte tulburător. Oricum, nu ar trebui să fie surprinzător pentru că erau dovezi ale practicilor de închinare Canaanite care sunt descrise în Biblie.

Orașul Gezer este menționat în Biblie de mai multe ori și e localizat în Israel, între Tel Aviv și Ierusalim. Vreau doar să priviți cât de mari sunt aceste pietre. În raportul său de excavare, Macalister [a descris că] a găsit o groapă plină cu un număr mare de oase umane amestecate la grămadă. Și în apropiere era scheletul unei tinere care evident fusese tăiată pe jumătate. Împreună cu acesta s-au găsit și craniile altor două fete care fuseseră decapitate și asta se poate determina din urmele tăieturilor făcute prin vertebre. Și apoi Macalister spune că peste tot în jurul coloanelor (pietrele în picioare) a descoperit schelete de copii mici. Acestea au fost depuse în recipiente mari, iar scheletele aveau urme de foc. A început să găsească peste tot aici, în jurul bazei acestor coloane, vase închise care conțineau prunci umani arși. Și asta e din raportul lui de excavare. Puteți vedea rămășițele scheletului unui prunc ars înăuntrul unui vas, îngropat ritualic, nu îngropat pur și simplu.

Cum se îngropau ritualic? Se îngropau într-un loc de sacrificiu, într-un loc sacru de închinare. Așadar, în raportul său de excavare MacAlister a făcut o schemă a locului de închinare din perspectiva privirii de sus în jos, și apoi pe această schemă a marcat cu litera “J” toate locurile unde a găsit îngropate vase cu prunci arși (ca jertfe). Vedeți toți acești “J”? Vase îngropate cu oase de prunci. Cu oase de prunci ARȘI. Aceasta este o fată de 6-7 ani care a fost tăiată pe jumătate. Îți poți da seama când sunt tăiați pe jumătate pentru că e o urmă de tăietură chiar prin vertebre, chiar prin oase. Sub zona aceasta, MacAlister a descoperit o peșteră. Iar când echipa sa a curățat-o, s-a găsit o piatră plată în centrul peșterii. Erau încă întinse pe ea rămășițele scheletului unui copilaș uman.

Știu că acest lucru e tulburător și că nu vă dă o stare bună, dar fie vreți să știți ce se găsește de fapt în pământ, fie nu. Și e important să știm ce se află de fapt în pământ. Deci pentru MacAlister a fost ca și când excava la locul unei crime. Ce s-a întâmplat aici? Ce se întâmpla? Și deși avea evidența, tot trebuia să o interpreteze. Și ce a folosit MacAlister pentru a interpreta ce a găsit în pământ a fost Biblia. Numeri 13:29 spune că amoriții au trăit în țara cu dealuri Canaan. Deoarece Gezer era localizat în țara cu dealuri Canaan, el a interpretat că e un oraș al amoriților.

Cine erau amoriții?

Deci cine erau amoriții? Erau canaaniți. De ce? Deoarece erau descendenți ai lui Canaan (fiul lui Ham, nepotul lui Noe). Amoriții erau cei mai puternici dintre triburile canaanite. MacAlister a folosit Ieșirea 23 care menționează pietrele sacre ale amoriților. Pentru a identifica rândul de pietre sacre el a excavat la Gezer. Cealaltă piatră mare cu vârf plat a identificat-o ca fiind un altar iar scopul bazinului încrustat în ea era pentru a strânge sângele sacrificiilor. Pe baza acestor versete, MacAlister a știut că situl unde excava era un loc de închinare canaanit unde amoriții își venerau zeii.

Multitudinea de idoli găsiți în zonă erau o dovadă că acesta era un loc de cult. Printre mulții idoli găsiți era și un șarpe de bronz, reprezentându-l pe Moloh, regele zeilor amoriți. Vă amintiți că ați citit despre Moloh în Biblie? Așa este reprezentat – un șarpe. Cine credeți că este șarpele care-i făcea pe canaaniți să-și sacrifice proprii copii?

În Deuteronom 12:31, Domnul spune israeliților: “Să nu-I faci aşa Domnului, Dumnezeului tău; căci urâciunile pe care Domnul le-a urât, pe acelea le-au făcut ele dumnezeilor lor: că chiar şi pe fiii lor şi pe fiicele lor le-au ars cu foc dumnezeilor lor”

MacAlister

Folosind acest verset și altele similare MacAlister a etichetat fotografia cu rămășițele pruncului uman ars ca “prunc sacrificat îngropat într-un vas”. Rămășițele umane tăiate le-a interpretat de asemenea drept dovezi pentru sacrificiile de copii. Care era crima? Sacrificii de copii. Care erau dovezile? Rămășițele copiilor sacrificați. Gândiți-vă, ce altă explicație ar putea fi pentru pruncii arși în vase în jurul coloanelor de piatră?

Este important să subliniem că MacAlister nu interpreta aceste descoperiri într-un mod bizar. Și ceilalți arheologi care au săpat în orașe canaanite au găsit rămășițe similare și le interpretau la fel. Ca să dau un scurt exemplu – Kathleen Kenyon excava in anii 1950 în orașul amorit Ierihon și în cartea ei “Săpând în Ierihon” a scris: “Este o sugestie neplăcută de sacrificii de prunci. Alături de un loc de îngropare pentru prunci era o colecție de cranii de prunci cu vertebrele gâtului atașate, arătând că le-au fost tăiate capetele, nu doar colectate din morminte.” Așadar, MacAlister a adunat dovezile găsite despre sacrificiile de copii și a scris despre ele într-un capitol pe care l-a numit “Nelegiuirea amoriților”. Este interesant cum pe vremea aceea MacAlister merge un pas mai departe și folosește Biblia nu doar pentru a interpreta dovezile găsite în pământ, ci și teologic, pentru a identifica: asta este dovadă pentru nelegiuire, asta este dovadă pentru păcat.

De ce a numit MacAlister sacrificiul de copii ca fiind păcat? Pentru că Biblia îl numea păcat. De ce e păcat? Pentru că Dumnezeu urăște această practică și este împotriva legii Lui. Când Dumnezeu a dat legea Sa poporului Său, Israel, era împotriva legii să își sacrifice copiii. În Levitic 18:21, Dumnezeu poruncește [poporului] lui Israel: “Să nu dai pe niciunul din copiii tai să fie jertfiți lui Moloh!” Leviticul 20:2: “Orice israelit sau străin care locuiește în Israel care jertfește pe vreunul din fiii săi lui Moloh să fie pedepsit cu moartea!” Sacrificarea copiilor este un păcat pentru că este împotriva legii lui Dumnezeu și pedeapsa pentru săvârșirea acestui păcat era moartea.

Deci Dumnezeu în Biblie îi acuză pe amoriți de comiterea acestui mare rău al sacrificării de copii, iar dovezile arheologice scot la iveala realitatea că într-adevăr canaaniții practicau acest rău și erau vinovați. Acum unii ar putea susține: canaaniții nu au fost tratați corect pentru că ei nu aveau legea lui Dumnezeu, Dumnezeu nu le-a dat lor legea Lui. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a creat pe toți oamenii să știe în inimile lor dacă ceva de genul unei practici de sacrificare a copiilor este bună sau rea. Și e clar că toți știm în inimile noastre, conștiința noastră dând mărturie, că este o practică rea. Așa că nimeni nu poate avea scuză.

Argumentul împotrivă

Pentru că argumentul numărul unu împotriva Vechiului Testament este care? Că Dumnezeu este răutăcios. Dumnezeu este răutăcios? Nu! Dumnezeu este drept. Dacă El nu e drept, nu este Dumnezeu. Și unde va fi dreptatea pentru acești prunci arși și acești copii sacrificați. Mulți oameni merg acolo împreună, fac picnic acolo, vizitează, fac drumeții, merg cu bicicleta și se uită și văd aceste 12 pietre în picioare la rând și văd acest bazin tăiat în această stâncă și se întreabă: “Ce este acest loc?” Și există un semn de informare în vârful dealului cu vedere spre sit așa că mulți vizitatori merg acolo să afle o explicație despre sit de pe acest semn. Semnul spune: „Savanții cred că templul a servit ca un loc de întâlnire unde alianțe între triburi sau orașe-stat s-au semnat sau s-au reînnoit”. Cei zece monoliți ar fi putut simboliza orașul Gezer și nouă orașe aliate aflate în vecinate. Bazinul ar fi putut servi drept recipient pentru sângele vărsat în timpul unei ceremonii de alianță. Deci, evident, această interpretare este foarte diferită de interpretarea originală dată de arheologii care au excavat situl. Unde sunt toate dovezile? Unde se spune despre pruncii arși în vase? Unde se menționează vertebrele tăiate ale acestor copii care fuseseră tăiați pe jumătate și decapitați? Ceea ce s-a întâmplat în esență este că au eliminat crima de la locul crimei, făcându-l astfel să nu mai fie deloc un loc al crimei.

Este foarte diferit dacă Dumnezeu cere distrugerea completă a unui popor doar pe motiv că face o alianță între triburile sale, decât dacă cere distrugerea lor pe motiv că ucid copii nevinovați. Eu doar, Doamne, încerc să-mi imaginez cum ar fi dacă cineva ar scrie astăzi într-un raport de excavare că aceasta este o dovadă a nelegiuirii amoriților. Vreau să spun că ar fi extraordinar de incorect politic. Cu toate acestea, e interpretarea corectă. Aceasta era practica care se desfășura la locul de închinare din Gezer, iar Biblia a fost instrumentul potrivit pentru a găsi această explicație.

Deci ce s-a schimbat de-a lungul anilor? Biblia nu s-a schimbat, dovezile găsite în pământ nu s-au schimbat. Ceea ce s-a schimbat este interpretarea oamenilor de știință pentru acest tip de dovezi. Pentru că de-a lungul timpului, pe măsură ce domeniul a devenit mai secular, agenda seculară care învață că omul este în esență bun prin natura sa, nu ar putea explica o grămadă de canaaniți care aleargă să sacrifice copii. Și astfel interpretările ulterioare, cu aceste alianțe plus celelalte explicații a ceea ce ar fi reprezentat acele dovezi, au răsturnat interpretările biblice anterioare, care reprezentau ceea ce se întâmplase de fapt în aceste locuri. Și așa cum am fost învățat de nenumărate ori la orele mele de arheologie că nu există absolut nicio dovadă că canaaniții și-au sacrificat copiii, astfel, de-a lungul timpului, a devenit incorect politic să interpretezi descoperirile tale așa cum MacAlister și alții au făcut-o cu mulți ani înainte.

Vedeți, ei nu știu că acela e locul unde în trecut au fost sacrificați copii. Este o fetiță acolo, ca fetița care a fost tăiata pe jumătate și găsită în acel loc. Dacă ar fi fost doar despre amoriți. Dacă problema era doar cu amoriții atunci ar fi o soluție simplă: scapi de amoriți, scapi de problemă. Totuși problema este universală, de-a lungul întregii umanități.

În modernitate

Dacă te gândești la oamenii moderni, și ei practică răul. Și ei își sacrifică propriii copii prin practica avortului. Suntem americani, da? Hai să vă pun o întrebare serioasă. Va sta America în picioare la Judecata finală și-i va judeca pe canaaniți pentru păcatul lor? Va fi America nevinovată pentru vărsarea sângelui nevinovat? Vedeți cât de reală este problema? Că natura omului chiar este rea, mereu? Că problema este cu adevărat păcatul? Și pentru că problema este atât de reală, avem nevoie disperată de o soluție reală. Iar soluția reală, singura soluție reală la această răutate este unde am fost noi aseară, unde am încheiat ziua, unde Dumnezeu Însuși a coborât ca jertfă, prin fiul lui Dumnezeu, și S-a dat pe Sine Însuși pentru ca noi să nu mai suferim pedeapsa pe care o merităm, ca noi să nu mai trebuiască să primim dreptatea.

Dar, în schimb, putem primi ceea ce nu merităm, adică mila și harul. Știți, despre asta este Biblia. Și ne place să ne gândim la toate lucrurile bune, nu-i așa? Dar nu putem uita lucrurile rele și realitatea a ceea ce suntem noi ca oameni. Și acesta este un loc grozav pentru a te gândi la asta, la motivul pentru care Iisus a trebuit să facă ceea ce a făcut. În cele din urmă, problema este că noi toți, prin natura noastră, suntem amoriți și, prin urmare, suntem sub pedeapsa păcatului nostru. Cum scapi de asta? Ei bine, există în Biblie această femeie al cărei nume este Rahab și povestea ei se găsește în Cartea lui Iosua, dar este rezumată în Evrei 11:31 unde se spune: „Prin credință, desfrânata Rahab, pentru că a primit iscoadele, nu a fost ucisă cu cei neascultători”. Rahab era amorită, era vinovată de păcat, era sub condamnarea pedepsei, dar a fost salvată punându-și credința în Dumnezeu. Și noi putem face același lucru.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!