Duhul lui Dumnezeu și duhul lumii – p. Teologos

Care este diferența dintre Duhul lui Dumnezeu și duhul lumii? Cum este duhul în Sfântul Munte? Cum vor reuși preoții în misiunea lor?

Răspunsurile la aceste întrebări precum și la altele le veți afla în materialul de față făcut la solicitarea părintelui diacon Cătălin Ciorîngă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Părinte Cătălin, spuneți o rugăciune!

Pr. Cătălin: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.

Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem cu părintele Cătălin care a insistat foarte mult să vină aici, la noi și să facă un podcast cu noi și să ne întrebe o mulțime de întrebări. Din câte am înțeles, el și a pregătit întrebările dar eu nu le-am știut dinainte și acum aștept cu foarte mult interes – că nu pot să spun nerăbdare că nu e cazul – ce întrebări are pentru noi. Și ca să nu mai lungim vorba, părinte despre ce doriți să discutăm?

Pr. Cătălin: Da, mulțumim, părinte, pentru bunăvoință și pentru primire! Ca de fiecare dată de altfel când am venit în Sfântul Munte și, chiar dacă nu am înregistrat, ne-ați spus la suflet cuvinte ziditoare pentru noi. În special, pentru tineri, pentru că în mare parte, în cele mai multe cazuri, am venit alături de alți tineri, cum sunt și acum.

Duhul lumii

Părinte, m-am gândit să ne răspundeți așa la câteva întrebări legate de Duhul lui Dumnezeu și duhul lumii. Vedeți că noi venim din lume, sfinția voastră sunteți aici în lume, dar de fapt, într-o altă lume, departe de lumea de afară, dar rugându-vă pentru noi, cei de afară, pentrulumea de afară și m-am gândit că ar fi un subiect de interes pentru toți creștinii de afară acesta.

Părintele Teologos: Da, chiar acum de curând, am fost pentru o zi afară – așa spunem noi în Sfântul Munte „afară” – am avut o problemă de rezolvat care trebuia neapărat rezolvată în Tesalonic și deci am experiența pentru o zi. Am plecat și am venit înapoi cu viteza… să nu zic viteza luminii că nu e, dar ceva de genul. Și am văzut duhul lumesc. Duhul lumesc este un duh foarte material, foarte brutal, cu toate cu oamenii sunt foarte politicoși, sunt foarte corecți – dacă dorești -, dar duhul lumesc intră prin toate mădularele, prin toate fibrele existenței umane. Pe când duhul athonit este un duh dumnezeiesc, un duh pufos, un duh foarte duhovnicesc. Duh duhovnicesc, mă rog.

Da, putem să vă să vorbim despre duhul duhovnicesc, adică un duh care este în firea…, care este un duh ce ar trebui să fie așa cum este și este duhul lumesc care este un duh material, care este o antinomie de termeni, care arată distorsiunea în care trăiește lumea la ora asta și asta provine din păcat.

Cauzele și soluția

Asta este problema cea mare a păcatului și asta este consecința depărtării de Hristos, dătătorul de Duh Sfânt. Nu că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, ci că Duhul Sfânt este trimis de către Fiul într-un gest de sublimă și supremă iubire față de oameni.

Și în lume trebuie să învățați, și noi trebuie să învățăm, dar mai ales în lume trebuie să învețe oamenii să fie duhovnicești adică să fie mai iubitori, să fie mai blânzi, să fie mai delicați, să fie mai interesați de latura duhovnicească, pentru că această latură va rămâne în veșnicie. Latura materială va dispărea odată cu moartea. Oamenii de astăzi nu se mai gândesc la moarte, din păcate și din cauza asta își iau o mulțime de repere greșite și o mulțime de hotărâri greșite care bineînțeles le provoacă o sumedenie de traume în viața lor, ducându-i până la mari mari probleme de genul, depresii boli de nervi și așa mai departe.

Și asta provine, cum spuneam, dintr-un sistem de repere dintr-un sistem de valori greșit, care se bazează pe optica greșită a vieții. Și optica greșită a vieții este faptul că pun pe primul plan materia și nu duhul. Și pentru că oamenii uită de veșnicia lor, din cauza asta ei de fapt se luptă împotriva viitorului lor, pentru că viitorul lor este veșnic și duhovnicesc. Oricum ar fi, tot duhovnicesc este sau sub un duh bun sau sub un duh rău, mai puțin bun.

Da, cam asta este așa foarte pe scurt. Deci e nevoie să facă fapte duhovnicești – ca să vorbim puțin și despre terapeutică. Întâi de toate, e vorba de rugăciune. Oamenii trebuie să se roage, oamenii trebuie să se deschidă într-o deschidere iubitoare, într-o răstignire iubitoare față de semenii lor, trebuie să fie milostivi pentru că duhul trupesc este îmbucățitor, este un duh războinic, este un duh egoist. Pe când duhul cel duhovnicesc, duhul lui Dumnezeu este un duh unificator, un duh iubitor, un duh care duce la înviere, duh care duce la iubire și nu la moarte ca și duhul lumesc.

Cum scăpăm de patimi

Pr. Cătălin: Da, așa este, în lume sunt peste tot ispite, încercări și tentații. Cu siguranță și aici în Sfântul Munte, poate chiar mai mult la unele capitole. Și, mă gândeam așa, noi, cei din lume și tinerii poate în special așa, în ziua de astăzi, pentru că vedem o decădere a tineretului și în apropiere față de biserică, dar și așa respectând legile pur morale, să spun așa, sau față de societate…

Cum credeți că s-ar putea ajunge la la un progres așa, la o faptă mai bună, la o despătimire, să zicem așa, de unele lucruri lumești, pe care le au tinerii astăzi? Adică jocurile de noroc, alcoolul, tutunul, drogurile care sunt – pot să spun așa – la modă în sensul negativ, o modă foarte distructivă pentru biserică și pentru tineri.

Părintele Teologos: Da, să-și aducă aminte că o să moară! Nimeni nu le-a garantat ziua de mâine, nimeni și singurul lucru sigur din viața lor este moartea! Singurul lucru sigur este că vor muri și nimeni nu le-a garantat ziua de mâine.

Și dincolo de asta, în clipa în care ei sunt atrași de aceste păcate, de acești centrii de plăcere foarte puternici – pentru că despre asta vorbim sufletul – lor se îmbogățește, se sparge, sunt răspândiți cum spun Sfinții Părinți. Mintea lor este răspândită și toată existența lor este răspândită, ajungând până la pulverizare.

Rezolvarea este în Biserică

Și ei își dau seama de treaba asta, dar nu știu cum să iasă de acolo. Biserica oferă exact asta – oferă refacerea existenței umane, refacerea personalității umane. Biserica este terapeutică. Cred că am vorbit de un milion de ori pe tema asta și ei trebuie să știe că dacă rămân în starea asta în clipa morții, această stare de pulverizare, de chin  – deci ca și cum cineva te-ar toca, era ciocanul ăla cu care se toacă carnea – ei sunt tocați de patimi și dacă mor o să rămână în această stare de „carne tocată” în veșnicie, din punct de vedere existențial. Pentru că moartea este stabilizare și accentuare a patimilor în singurătatea fiecăruia dintre noi.

Deci ei ar trebui să înceapă de pe acum să se lupte cu aceste patimi, astfel încât să nu-și toace viața, existența și să aibă – Doamne ferește! – moartea ca și suprem eșec, adică moartea ca și permanentizare a acestei stări pulverizate, a existenței lor.

Acum, cum să se lupte?

Pr. Cătălin: Exact.

Îndepărtarea și mânia cea folositoare

Părintele Teologos: Da, întâi de toate, trebuie să se depărteze de centrii de plăcere cât mai mult, cât mai puternic și cât mai hotărât de centrii de plăcere puternici: de alcool, de jocuri și jocuri de noroc și jocuri pe calculator care fac ravagii și toate celelalte – droguri, mai ales

Adică să-și folosească mod corect bărbăția care este lucrarea după fire a părții mânietoare – că toți avem mânie în noi – să spună: „nu o să mai fac treaba asta!” Este foarte dificil, dar trebuie făcut și ca să reușească, trebuie să înlocuiască această adicție cu altceva. Și cu ce să o înlocuiască?

Desigur că omul este o ființă adictivă și singurul lucru care poate să-i asigure libertatea omului – pentru că adicția este robie – singurul lucru care poate să-i asigure libertate omului este așa-zicând adicția de libertatea supremă, adică adicția de Dumnezeu. Adică cu toată inima lui, trebuie să se roage lui Dumnezeu să zică: „Doamne, ajută-mă pe mine să scap de aici! Doamne, ajută-mă pe mine să scap de aici!” Și atunci, încontinuu trebuie să se roage, să să fie la 500 m depărtare de jocuri, de droguri, de alcool și așa mai departe…

Pr. Cătălin: Și cumva și de grupul de prieteni sau de anturaje.

Trezvia

Părintele Teologos: Da, evident, de orice centru de plăcere pentru că grupul de prieteni, deci anturajele sunt un centru de plăcere, este un centru de influență. Deci trebuie să știe că trebuie să aibă un program duhovnicesc constant pe tema asta, să știe că la început o să fie mai greu, înainte să fie mai bine, dar o să fie mai bine! După ce trece perioada de sevraj. Și trebuie să se roage, să aibă nădejde în Dumnezeu că Dumnezeu îl va scoate și mai ales, să aibă conștiința acestei veșnicii a sale. Să spună că „dacă eu mor în clipa asta, eu în veșnicie, o să fiu dependent și o să am în mintea mea și existența mea o să ceară încontinuu droguri” – o formă de drog care poate să fie joc, poate să fie drog chimic, poate să fie desfrânare, poate să fie alcool, poate să fie orice altceva.

Pr. Cătălin: Vedeți că de multe ori, acum auzim mai curând în special de la profesori sau de la părinți profesori care sunt și profesori de religie în școli, de la o vârstă foarte fragedă, copiii în anturajul lor au luat-o pe această cale. Am auzit de curând pe cineva care îmi spunea că la clasa a IV-a, cineva se droga. Adică o fetiță se droga. Problema aceasta cumva mă gândesc că poate apare și în urma unor probleme pe care tinerii sau copiii le au sau le-au avut în trecut sau acasă.

Părintele Teologos: Așa este.

Sprijinul tinerilor

Pr. Cătălin: Și care ar fi varianta cea bună? Cine ar putea – cel mai în cauză, cel mai îndreptățit să zic așa, care să îl ajute. Părinții poate de multe ori lipsesc…

Părintele Teologos: Duhovnicul! E nevoie de duhovnic, dar de obicei, tinerii care ajung să aibă adicții puternice nu se spovedesc, pentru că spovedania este un act eminamente duhovnicesc care distruge energia demonică. Spovedania nu este un act informațional, adică și sfinția voastră ca și preot știți foarte bine că tot alea sunt.

Pr. Cătălin: Diacon!

Spovedania

Părintele Teologos: A, diacon sunteți? Ok. Iertare! Când o să deveniți preot o să vedeți că la spovedanie același și aceleași lucruri sunt. Deci la spovedanie, oameni buni, nu informați pe nimeni nimic. La spovedanie, vă debarasați de energia demonică ce s-a acumulat asupra voastră. Din cauza asta este capitală spovedania și din cauza asta este nevoie de spovedanie ca să scăpați. Înțelegeți? Și din cauza asta, în neamul omenesc românesc, printre ortodocși trăitori nu există adicții pentru că oamenii se spovedesc și scapă de energia demonică care se acumulează asupra lor. Pe când în alte părți, o dată, nu poți să scapi de energia asta demonică, pe de altă parte, nerugându-te, neavând o viață duhovnicească, nu pot să atragi harul. Și este foarte dificil pentru cineva în afara ortodoxiei să scape de adicții.

Acuma, în cazul părinților e o mare problemă pentru că părinții trebuie să stea lângă tânăr și să îl spovedească până la un punct. Adică copilul, tânărul trebuie să se deschidă în fața părinților – bineînțeles, nu ca și în fața unui duhovnic – și să aibă o relație foarte directă, caldă, respectuoasă și fără piedici în fața părinților lui.

Părinții să dovedească încredere

Pr. Cătălin: Acuma, trebuie să simtă și din partea părinților lucrul acesta evident că dacă părinții nu transmit această încredere față de copil, evident el nu va face lucrul ăsta.

Părintele Teologos: Evident și din cauza asta – pentru că eu știu că acum mă adresez în principal părinților, pentru că părinții o să se uite – din cauza asta, spun că responsabilitatea principală o au părinții. Adică părinții nu trebuie să se comporte într-un mod brutal, într-un mod pedepsitor față de tineri, ci mai ales să recompenseze în clipa în care tânărul vine să spună ceva. Chiar poate să spună: „da, mă bucur foarte mult că mi-ai spus, să-mi spui!” și așa mai departe.

Pr. Cătălin: Să arate încredere.

Părintele Teologos: Da, să arate încredere și chiar dacă tânărul îi spune ceva care nu e cum trebuie, să spună: „tata, știi, asta nu-i cum trebuie, dar apreciez foarte mult că mi-ai spus, apreciez foarte mult că mi-ai spus!” – ca să nu se închidă. Că dacă îl mustri, se închide și după aceea foarte dificil mai ieși de acolo. Bineînțeles, trebuie să-i faci foarte clar că nu a făcut bine sau că nu-i bunul respectiv, că trebuie asta, dar pe de altă parte, nu-l pedepsi că ți-a spus!

Și asta întotdeauna, vezi că duhovnicul niciodată nu-ți spune „de ce mi-ai spus asta?”. Din contră, duhovnicul în continuu spune „spune-mi, zi!” Din cauza asta mergi la spovedanie. Și mai ales ca să accentuăm puțin și pe tema spovedaniei, fraților, trebuie să știți că există un război special al diavolului acolo, care îl face pe om să se rușineze de spovedanie – cum o să mă vadă și așa mai departe.

Pr. Cătălin: Să-l facă să renunțe.

Nu vă temeți de spovedit!

Părintele Teologos: Da da da, să nu scoată afară din el pe vrăjmașul. Fraților, cum spuneam la un moment dat, nu informați pe nimeni nimic la spovedanie și nu o să vă vadă preotul nicicum. Vă spun pe țărănește ca să înțelegeți. Tot aceleași păcate sunt și nu o să vă vadă preotul nicicum și nu o să se scandalizeze de voi și chiar – vă spun eu că am fost martor și cunosc – o să se impresioneze foarte mult. Preotul se impresionează foarte mult de pocăința celui care vine și se spovedește, să știți. Bineînțeles că noi avem și noi fiecare dintre noi egoismul nostru și nu vrem să ne spovedim, dar asta este război de la vrăjmașul, fraților, de la diavol, să știți.

Biserica este cool. De ce?

Pr. Cătălin: În duhul ăsta lumii, biserica nu mai e cool pentru tineri și nu e o opțiune.

Părintele Teologos: Wrong – greșit! Biserica este singura care a fost și este cool. De ce? Pentru că biserica a fost și este singura care îl păstrează pe tânăr în prezent, în realitate. De acolo încolo tânărul, cum spuneam, se pulverizează și caută haotic și bezmetic își caută menirea. Și bineînțeles după o perioadă nu foarte lungă de timp, câțiva ani în care el crede că are toată lumea, o să vadă că e un nimeni în drum și plin de praf. Cu tot respectul și cu toată dragostea față de tineri, spun treaba asta. Știm și noi, că am fost și noi tineri, cum e.

Deci trebuie să știți că împlinirea persoanei se face numai în biserică și când spun biserică nu mă refer la Preafericirea sa față de care am un mare respect, adică nu mă refer la structura administrativă a Bisericii, ci mă refer ca la biserică ca și structură terapeutică – încă o dată – tot respectul pentru Preafericirea sa, Părintele Patriarh și pentru Sfântul Sinod, dar oameni buni, noi mergem la biserică să ne vindecăm. Adică să rămânem cu mintea întreagă, să înțelegem, pentru că astăzi, din cauza adicților, cum spuneam, foarte mulți oameni fac și au boli de nervi. Și voi trebuie să căutați preoți, oameni ai bisericii, avva care vă pot vindeca de patimi, de adicții, de traume. Asta trebuie să căutați în biserică, fraților, să știți!

Biserica nu e locul unde mergem și ducem lumânări și colaci – desigur că și asta o să facem la momentul oportun – dar biserica este eminamente spital pentru păcătoși.

Pr. Cătălin: Nemaifiind așa atrași pentru că poate li se pare plictisitor, poate, în special, să zicem, la sate nu mai există un standard poate al cântării sau al slujbei atât de frumoase cum au văzut ei sau cum au auzit ei în alte părți și atunci nu li se pare atrăgător, li se pare plictisitor… Cum ar veni, mai bine stau acasă sau fac altceva și nu mă duc.

Și atunci, pentru preoți sau pentru cei care se ocupă de activitățile cu tinerii, ce moduri ar fi pentru a-i determina să treacă un pic peste chestia asta de suprafață?

Pentru psalți și preoți

Părintele Teologos: Da, întâi de toate, vreau să mă adresez psalților să știe că au o mare responsabilitate, spunea Sfântul Valeriu Gafencu unuia din poeții din închisoare și sfântul e un mare poet. Da și spunea că „voi, poieții” – el se smerea pe sine-și că el nu se considera pe sine poet cu toate că era – spunea „voi, poeții, aveți o mare răspundere aveți un mare dar de la Dumnezeu și aveți mare răspundere”. La fel și eu zic față de voi psalții și în general, față de artiști, că au o mare mare răspundere de la Dumnezeu ca să arate pe pământ umbra frumoasă a lui Dumnezeu.

Deci trebuie psalții să fie brici și când spun psalți, fraților, învățați psaltică! Repetați! Nu cunțană, nu lugojeană, nu muzică – nu vreau să jignesc acum – muzică ce naște sentimentalism și așa mai departe. Am ascultat foarte multă muzică la viața mea, da, în lume. În afara bisericii să se asculte muzică bună și nu toată anti-muzica ce este astăzi – ferească bunul și Sfântul Dumnezeu! – dar în biserică să se cânte muzică psaltică. De ce? Pentru că muzica psaltică este muzica ce ne arată avanpremiera raiului din punct de vedere artistic. Deci psalții să fie foarte foarte bine puși la punct, pe cât posibil. Acuma, în cazul preoților, să zic?

Pr. Cătălin: Spuneți!

Părintele Teologos: Preoții o să reușească ca și preoți. Nu o să reușiți nici ca și manageri, nici ca și oratori, nici ca și constructori. O să reușiți ca și preoți! Adică să fiți la milimetru cu slujbele, cu toate evlavia să vă faceți canonul zilnic, rugăciunea. În clipa în care apăreți pe stradă, trebuie să zică toată lumea, ăsta este omul lui Dumnezeu punct. Nu spuneți că sunteți păcătoși. Știu că toți suntem păcătoși, dar cum spuneam, toată lumea trebuie să știe că preotul este omul lui Dumnezeu. Să ne rugăm în fiecare zi, să ne comportăm ieratic, să avem o viață sfântă, să citim pe Sfinții Părinți, fraților. Da și principalul lucru pentru care sunteți voi preoți în lume și noi în Sfântul Munte este viața duhovnicească: adică rugăciunea studiul lui Dumnezeu, trăirea duhovnicească, experiența.

Ortodoxia

Pentru că diferența dintre ortodoxie și toate celelalte culte, denominațiuni, cum vreți să le spuneți voi, nu sunt atât lucrurile dogmatice pe care le găsim în manuale și așa mai departe, ci este trăirea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt.

Nicio altă religie de pe pământ nu are trăirea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt, să știți, ca și efect terapeutic ca și efect al acestei rețete terapeutice de vindecare a omului, care se numește ortodoxia. În clipa în care preotul are trăirea Duhul Sfânt necesară în clipa respectivă preotul este actual și atunci, Duhul Sfânt îi spune în inima lui că „da, acum o să vorbești despre celular, acum o să vorbești despre adicții, acum o să vorbești despre problemele familie, acum o să vorbești despre inteligență artificială, despre orice altceva”. Și atunci preotul respectiv se va interesa pentru că el trebuie să vindece problemele, traumele pe care omul contemporan le are astăzi. Trebuie să le vindece și trebuie să fie la curent cu astea, dar întâi de toate, trebuie să fie la curent cu harul Duhului Sfânt dinăuntrul lui – numărul unu asta.

Deci pe primul plan va fi dobândirea păstrarea și creșterea acestui har în inima sa prin pocăință la sânge și după aceea, când voiește Duhul lui Dumnezeu se va ocupa și va afla care sunt problemele comunității în care se află. Și neapărat, preotul să nu sară peste slujbe, să nu le fușărească și să se roage pentru comunitatea sa, pentru toți cei din parohia sa, mai ales, pentru cei bineînțeles care fac probleme și așa mai departe, pentru că toți suntem oameni cu probleme…

Pr. Cătălin: Da, doar că de multe ori preotul este – revenind poate la tineri sau pentru oameni în general – de multe ori ultima stație, să spun așa

Părintele Teologos: Da.

Pr. Cătălin: La care ajung, în care merg și aleg pe cele lumești întâi.

Părintele Teologos: Rău!

Căi total greșite de vindecare

Părintele Teologos: Adică duhul acesta al lumii. Spuneți-mi puțin despre hipnoză – dacă este o variantă…

Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu!… Ok… bun, deci întâi de toate cred că este mult mai important să spunem că omul trebuie să pună pe primul plan prevenția și de la primele semne ale bolii să se vindece, nu în clipa în care este pe patul de moarte.

Pr. Cătălin: Astăzi cam așa se ajunge…

Părintele Teologos: Da și după aceea, zice de ce mă despart, de ce am certuri în familie, de ce bătăi și așa mai departe. De ce? Pentru că tu nu le faci pe cele ale prevenției și nu faci cele ale terapeuticii de la primele semne ale bolii și lași nu te spovedești, te spovedești o dată pe an dacă te spovedești, te rogi o dată pe an dacă te rogi, mai faci așa o cruce și gata.

Deci trebuie oamenii să se prevină, adică de la primele semne și atunci lucrurile vor fi mult mai ușoare, mult mai moale, o să treacă neobservate, cu totul și cu totul neobservate decât cu mare efort când e omul pe pragul de moarte – căsnicia este pe pragul divorțului sau copiii au traume și așa mai departe – atunci foarte dificil să rezolvi. De pe primul plan și să nu ziceți că e mică patima, pentru că dacă e mică atunci se rezolvă iute, mai ușor că dacă e mare, dacă e copacul mare foarte greu îl desțelenești. Pentru că traumele se adună, se adună, se adună și, la un moment dat, soția izbucnește sau soțul izbucnește. Deci de la primele semne…

Prevenția – o pildă

Țin minte o întâmplare acum că împăratul Chinei a trimis sfoară în țară: „care e cel mai mare medic de la mine din imperiu?” Și îl aduc pe unul și zice: „Tu ești cel mai mare medic de la mine din imperiu?” Și el zice: „Maiestate, eu – dacă omul e pe pragul morții, are horcăitul de moarte – eu cu multe leacuri și cu mult efort și mult timp îl vindec”. „Vai, extraordinar!”, spune împăratul. Dar zice medicul acesta: „Împărate, noi suntem trei frați – fratele meu mijlociu, de la primele semne ale bolii, vede ce se întâmplă și dă două trei leacuri, două trei ierburi ierburi și omul se face bine. Da, dar abilitățile lui sunt cunoscute numai în satul lui, pe când fratele cel mare al nostru, fără să bage nimeni de seamă, el știe când celălalt urmează să se îmbolnăvească și-i dă un ceai de prevenție, îi dă ceva de prevenție și omul scapă fără măcar să știe. Abilitățile lui le știu doar eu.”

Deci vreau să spun că, vedeți și din această pildă, este mult mai mare cel care previne chiar dacă la prima vedere lucrul este neînsemnat, adică face ceva neînsemnat, fără importanță. Da. Întotdeauna să mergem pe prevenție.

Implicări demonice

Hipnoza, părinte, lăsați-o baltă! Sfinții Părinți n-au vorbit despre hipnoză.

Pr. Cătălin: E o cale pe care o aleg unii oameni, de asta am întrebat…

Părintele Teologos: Da, sigur, serviciile secrete. Da și nu vreau să vorbesc mai mult. Oameni buni, nu vă băgați acolo! Pentru că Sfinții Părinți care sunt de Dumnezeu luminați – și când spun de Dumnezeu luminați, nu înseamnă, fraților, că sunt mai deștepți, sunt și mai deștepți, dar este vorba de un cu totul și cu totul alt plan existențial, altceva, o altă lume – au spus că ne vindecăm altfel. Biserica nu este un ONG sau că cineva deștept a făcut nu știu ce, ci este de la Dumnezeu și deci calea adevărată este asta. Deci nu hipnoza! Sau mă rog, asta este o altă poveste cu hipnoza.

Pr. Cătălin: Da, hipnoza, vrăjitoria…

Părintele Teologos: Vrăjitoria, ferească bunul Dumnezeu!

Pr. Cătălin: Farmecele și astea la fel…

Părintele Teologos: Astea sunt demonice.

Pr. Cătălin: Sunt primele pe care le caută oamenii. Aud mai ales în partea, să zicem așa, a satelor se răspândește foarte repede vestea acestor persoane care se ocupă.

Părintele Teologos: Da, de ce? Pentru că ei vor o soluție pentru a-și face patimile, pentru a rămâne îmbrățișați cu patimile lor, ei vor să rămână cu boala și să se vindece. Este o antinomie de termeni, nu se poate! Diavolul le dă o senzație de plăcere, de satisfacție, de pseudo-împlinire. De ce? Pentru că diavolul le caută sufletul. Totdeauna, prețul este sufletul lor. Și al țintei asupra căreia se face vraja și a celui care cere vraja și al vrăjitorului. Diavolul întotdeauna lovește în sufletul uman, caută sufletul uman. Pe el nu-l interesează… 

Pr. Cătălin: Există și expresia și-a vândut sufletul diavolului.

Părintele Teologos: Bineînțeles. Doamne ferește! Așa este, da, pentru faimă de obicei, pentru bani, pentru o mulțime de lucruri de genul ăsta. Ferească bunul și Sfântul Dumnezeu! Da.

Pr. Cătălin: Mulțumim!

Părintele Teologos: Să vă binecuvinteze bunul Dumnezeu! Noi mulțumim! Sper să fie de folos.

Duhul lui Dumnezeu

Pr. Cătălin: Și la final, să ne spuneți puțin despre dobândirea Duhului lui Dumnezeu, că am vorbit de în mare parte despre duhul lumii sau problemele acestea cu care ne ocupăm.

Părintele Teologos: Da, am spus. Apropo, prin lacrimi, prin pocăință, prin lacrimi, prin rugăciune, prin fapte bune, prin milostenie și, mai ales, prin constanță. Că tot am amintit de pocăință – pocăința înseamnă readucerea a minții în locul ei de unde a plecat. Deci în clipa în care mintea este atrasă de către un centru  de plăcere puternic, trebuie să aducem mintea înapoi, să ne dosădim pe noi înșine, să ne mustrăm pe noi înșine: „mai, unde te-ai dus? ia, vino înapoi!” Pac, hai, hai…

Pr. Cătălin: Să o ținem în lanț tot timpul.

Părintele Teologos: Da, exact. Este în greacă – metanous, metania, metanoia cum spun românii – nu e foarte corect – este aducerea minții în locul ei. Deci prin pocăința asta continuă, prin readucerea minții în locul ei, omul se menține pe această cale terapeutică ce îl duce pe om la adunarea din acești centrii de plăcere, din existența pulverizată în care se află și îndreptarea sa către perfecțiunea personală veșnică – care este raiul.

Pr. Cătălin: Să dea Dumnezeu să ajungem acolo cu toții!

Părintele Teologos: Amin! Să ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați