Învierea este starea omului izbăvit de păcat – p Teologos, Remus Rădulescu (Trinitas TV)
17 aprilie 2023
Necredința omului contemporan și Sf. Ap. Toma – p. Teologos
18 aprilie 2023
Vă oferim un frumos cuvânt al Părintelui Efrem, fostul dicheu al Schitului Sf. Andrei din Sfântul Munte Athos care a murit în urmă cu puțin timp.
Părintele analizează cu duhovnicie care este dovada progresului creștinului.
Să avem rugăciunile lui și să-l odihnească bunul Dumnezeu!
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
– Părinte, din experiența ce o aveți, cum pricepeți dacă cineva a înaintat duhovnicește și dacă este bineplăcut Domnului?
– Din rugăciunea lui, din rugăciunea din inimă, făcută în mod neprefăcut și autentic. Este vorba de rugăciunea pe care o facem de unul singur, când suntem în chilia noastră, când suntem în camera noastră. Se vădește din timpul pe care-l afierosesc rugăciunii și din calitatea rugăciunii, și din roadele rugăciunii. Dacă-mi vin lacrimi de umilință, dacă îmi vin lacrimi de mulțumire sfântă, dacă îmi vin lacrimi, pur și simplu. Știți câți oameni se roagă multe ore și nu au lacrimi? Această harismă este foarte prețioasă. Și dacă o vădim celorlalți, există pericolul de a pleca pentru totdeauna. Trebuie, așadar, să dobândim lacrimi. Și dacă nu avem lacrimi, măcar să avem sudoare din asceză, din metanii, din îngenuncheri, să ne doară genunchii și să ni se bătătorească. Ați priceput?
Din post, din priveghere din nevoința privegherii… Însă, rugăciunea este „canonul de aur” al adevăratei înaintări personale duhovnicești. Și, firește, din calitatea rugăciunii. Cu cât mai puține gânduri și distrageri există în timpul rugăciunii, pe atât omul înaintează. Este harul Duhului Sfânt, care, pe cât se înmulțește – precum norii care, pe măsură ce devin din ce în ce mai denși, cerul se întunecă și la un moment dat va veni ploaia -, aici se întâmplă contrarul: pe cât harul se înmulțește, pe atât omul se curățește lăuntric, se purifică, și rugăciunea lui devine de calitate.
Există și alte indicii, însă insistăm pe rugăciune. Nu se poate ca un om duhovnicesc să se roage doar 2 minute în 24 de ore. Pentru că mi-a spus un duhovnic la spovedanie, se spovedește la mine, păcătosul: „Iertați-mă! Îmi este foarte, foarte, foarte rușine!” „De ce, bunicuțule?” „Nu mă rog mai mult de 2 minute într-o zi.” „De ce?” „Nu am timp!” „Nu ai timp? Hai să discutăm asta. Hai să analizăm cât timp dintr-o zi îl aloci pe ici pe acolo.” Și a început creștinul să explice. „Acestea sunt lucruri bune?” „Sunt lucruri bune, însă Hristos vrea să inversăm termenii. În primul rând, să te rogi cel puțin 2 ore pe zi. Unde vei găsi acest timp? Vei mai tăia, vei mai tunde din altele.” Uite „o tunsoare” bună si in cele duhovnicesti.
Cu cât omul duhovnicesc înaintează spre Hristos, pe atât rugăciunea lui se înmulțește, și rugăciunea lui Iisus, și cea personală pe care o facem pentru noi, dar mai mult pentru ceilalți. Un părinte duhovnicesc mi-a spus: „Am de pomenit cam 20.000 de nume. Și când pomenesc la vii pe metanier, să zicem pe Constantin, mi se înfățișează chipul său. Și pot să am mii de persoane cu acest nume! Este vorba de acel Constantin atunci! Apoi pomenesc pe ieromonahul Matei și îi văd chipul, îl văd! Și la Sfânta Proscomidie îi văd, îi trăiesc prezența. La fel se petrece și cu cei adormiți. Nu doar îi pomenesc numele. Îmi aloc un pic de timp pentru ei, nu mă grăbesc. Nu mă grăbesc, chiar dacă sunt mulți! Trebuie ca memoria mea să meargă la acea persoană. Și cu cât o pomenesc – acea „memorie iubitoare”, care se numește memorie a celulei, nu se șterge – chipul persoanei se arată în mintea mea, existând o legătură atât de iubitoare cu acea persoană, fie că trăiește încă, fie că a trecut la Domnul, încât chipul persoanei aceleia se înfățisează înaintea mea. Ați priceput? Cu totul impresionant! Și îl văd ca și cum ar fi viu! Ca și cum cei morți ar fi cu toții vii.
Însăși rugăciunea face aceste lucruri! Și rugăciunea zisă incorect sintactic, sau zisă de un rector e aceeași rugăciune! Însăși rugăciunea te va învăța cum să te rogi. Putem să ne ajutăm puțin și de cărți, însă dacă eu nu îngenunchez și nu mă rog…
Ne spunea Gheronda [Efrem Filotheitul] să facem pe zi 33 de șiraguri [cu 300 de boabe] de Doamne Iisuse, în șoaptă. Vei obosi, te va durea gâtul, te va durea limba, vei tuși, iarăși vei tuși, vei bea apă, vei stărui. Nu le vei face pe toate odată, le vei împărți în trei părți. Trebuie ca mintea și urechile să se îndestuleze [de rugăciune]. Însă în șoaptă, nu în minte: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Ca apoi, încet-încet, să se poată transforma în rugăciunea minții, și apoi, în rugăciune pentru aproapele. Pe urmă, te vei ruga mai mult pentru ceilalți, și mai puțin pentru tine. Și, în final, te vei ruga doar pentru ceilalți.
Sf. Ioan Teologul a adormit la o vârsta înaintată, 90 sau 102 ani și predica lui consta în cuvintele: „Fiii mei, iubiți-vă unii pe alții!” Și spunea asta în timp ce ședea. Spunea un Părinte: „De ce îi numea fii? Sau chiar copiii mei dragi?” Iubirea sa se revărsa atât de mult, încât se ruga pemanent pentru ceilalți. Precum Dumnezeu, Care nu Se preocupă niciodată de Sine, ci doar de ceilalți. Este Iubirea desăvârșită pentru ceilalți. Este mare lucru! De aceea, începem de la noi înșine, să ne punem noi în rânduială, ca apoi și ceilalți să se folosească.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
10 Comments
Hristos a inviat!
Am inteles ca in Saptamana Luminata se citesc ceasurile Pastilor.
As vrea sa stiu daca se face in aceasta perioada si rugaciunea lui Iisus.
Hristos a înviat!
Părinte, realizez tot mai mult că viața aceasta e deșertăciune. Chiar dacă nu am trăit eu direct, am auzit și văzut multe…oare ce cuvânt îmi puteți așeza la suflet în aceasta privință?
Părinte, uneori mă întreb: de ce trebuie sau ce folos are să repetăm cu insistență, de cât mai multe ori aceeași rugăciune în fața lui Dumnezeu, precum rugăciunea lui Iisus, cele de obște, sau alte formule de rugăciune, ca și cum Dumnezeu nu ar ascultat-o sau primi-o pur și simplu dacă e spusă o singură dată, și nu ar știi dorința sau nevoia noastră? Cumva și legat de ce ne-a spus Hristos : să nu repetăm într-una și formal aceleași vorbe. Și am impresia că aceast mod de adresare e prea formală, mecanică și chiar necuvenita în raport cu un Dumnezeu personal și viu. Că, așa cum nu se cuvine și ar fi ciudat să mă adresez unei persoane umane în acest mod, cu atât mai puțin lui Dumnezeu.
Și de ce sau cum rugăciunile noastre pentru alții, vii sau morți, L-ar convinge pe Dumnezeu, când El, cu atât mai mult și mai presus de dorințele și de puterile noastre, îi iubește și dorește mântuirea acelor oameni?
Dragul meu frate întru Hristos!
Poți modela ceva fără daltă?
Ți se deschide ușa fără să bați?
Primești ceva fără să ceri?
Nu vei putea sta in picioare ore șir fără numele Domnului nostru Iisus Hristos!
El te ține în picioare și tu ești fericit că ai făcut jertfă… și această fericire înseamnă sănătate și simți că zbori…zbori peste toate ispitele dacă ceri de la Dumnezeu SMERENIA .
Să-ți ajute Dumnezeu să cunoști adevărata viață trăită în rostirea neîncetată a Numelui Cel Sfânt, DOAMNE IiSUSE HRISTOASE miluiește mă!
Vă rog să mă iertați Părinte!
Desigur, eu cer și bat, n-am spus ca nu fac asta, dar, asta spun: depindei și cum ceri, cum bați și cum modelezi. Dacă modelez ceva în mod automat, fără tragere de inimă, absent, mecanic, iese ceva strâmb, fără formă, lucru stricat. Mai bine modelezi mai încet, mai rar, cu răbdare, atenție, prezență, dar bine. Cel care modelează cu adevărat este Domnul. Cred că noi doar îi dăm prilejul, nu putem forța, nici pe noi, nici pe El.
Dl Drăgănescu sper că nu supăr dacă îmi dau cu părerea. Pt mine rugăciunea lui Iisus este ca un străjer la poarta minții. Pt liniștea minții am încercat pe vremuri mantre orientale dar la mine nu a funcționat așa de bine.
Rugaciunile pentru mine și pentru alții adună energii bune, lumină.
Rugăciunea nu o facem pentru a-L convinge pe Dumnezeu ci pentru ca să rămânem cât mai mult în comuniune cu El și să ne curățim mintea. Rugăciunea adevărată este rugăciunea de mulțumire și de slăvire care provine din iubire și nu rugăciunea de cerere care provine din ceea ce ni se pare nouă că avem nevoie.
Da, părinte și doamnelor Stela și Smaranda, și eu spun rugăciunea Iisus în timpul zilei, mai mult sau mai puțin, dar atât și așa cum se întâmplă într-un mod firesc, nu după un program, canon sau număr autoimpus. Adică, sa fie și de la sine, autentic, nu să simt un automatism sau corvoadă. O spun cu intermitente, dar ma străduiesc să păstrez legătura.. E modul meu preferat de a mă ruga, ca și rugăciunea de slăvire, și de a păstra legătură cu Domnul. Rugăciunea să fie viața însăși și parte din tot ce facem. Dar nu prea îmi stă în fire să stau prea mult dimineața sau seara la un program de rugăciune cu anumite rugăciuni sau număr de rugăciuni; asta îmi pare mie cam artificial, automat, și un mod nefiresc și neaurentic de a comunica și de a păstra legătura. Dar, asta în cazul meu, poate că pentru multă lume nu e cazul.
Și desigur, când spuneam că Domnul ne știe nevoia, mă refeream la nevoia duhovnicească, de mântuire, de miluire, de Dumnezeu.
Sper că îmi este permis să împărtășesc o trăire mai deosebită, avută ieri.
Cu mulți ani în urmă după o discuție în controversă cu o persoană pe internet, am avut parte de un atac demonic surprinzător de puternic. Nu pot da amănunte căci a fost de nedescris. Am rămas calmă căci oricum nu puteam să fac nimic și am așteptat să treacă. Când am putut în sfârșit să mă rog, m-am rugat. Ani de zile mi-am amintit când și când, m-am rugat și încercat să iert apoi am uitat.
Ieri dimineață mi-am luat cățelușul și am plecat la plimbare pe câmp. În est soarele urcând mă privea drept în ochi. Am făcut o plecăciune și cruce și am spus o rugăciune. Ce templu minunat, natura! La un momentdat au început să curgă din nou imaginile acelui atac. Mult mai estompat, doar niște amintiri. M-am mirat și m-am întristat: în inima mea a rămas ranchiună și neiertare. Doamne, cum să pot să fac să iert? În inimă s-a deschis ca o poartă rotundă și prin ea Dumnezeu ierta în nemărginita Lui dragoste. Și pe măsură ce ierta, imaginile se dizolvau ca aburul și dispăreau.
Cineva se roagă pentru mine.
Mulțumesc.
După o astfel de trăire, sufletul rămâne deschis și plăpând ca o floare gingașă, moment prielnic dușmanului să atace din nou. Neputând să atace direct, atacă prin ce apropiați și dragi sau îi atacă pe ei. Ceea ce s-a întâmplat doar cu consecințe emoționale minore.
Totuși suferința sufletului a fost remarcabila.
Nici să mă rog cu tot dragul nu am reușit . Am deschis telefonul și am scroluit pe you tube . Ca pregătit aștepta un fragment din scrierile Sfântului Siluan Athonitul. Exact cel de care aveam nevoie. M-a ajutat mult să ascult fragmentul citit.