Cum diferă abordarea ortodoxă a Scripturii de abordarea vestică? – p. Lawrence Farley

Ascultați pe părintele Lawrence Farley cum ne face o succintă și documentată analiză a modurilor în care este abordată Sfânta Scriptură comparativ cu catolicismul și protestantismul. Un material folositor.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Am avut recent privilegiul de a petrece ceva timp cu protopopul nostru, părintele Farley Lawrence al Bisericii ortodoxe Sfântul Gherman din Alaska din Langley, Columbia Britanică. Părintele Lawrence coordonează blogul “Nici un alt fundament” și a scris multe cărți, mai ales pe teme legate de Sfânta Scriptură. Am avut o serie de discuții și a acceptat cu generozitate să îmi acorde un interviu.

Interviu realizat de Dr. Herman A. Middleton

Cum diferă abordarea ortodoxă a Scripturii de cea din Occident?

Pr. LAWRENCE FARLEY: Prin creştini occidentali, lumea înțelege probabil Protestanți, creștini evanghelici în special. Nu sunt sigur dacă abordarea Scripturii de către Biserica romano-catolică de azi diferă la fel de mult de abordarea protestantă ca abordarea noastră ortodoxă. Majoritatea oamenilor cu care am vorbit ca să le împărtășesc experiența mea de fost creştin evanghelic protestant… (deci vorbim despre creștinii occidentali) În propria mea experiență ca protestant evanghelic (convertit la Hristos în Mișcarea lui Iisus din 1970 și puțin după), [că aceștia] cu mii de ani în urmă aveau ideea că Biblia era un fel de set de instrucțiuni IKEA pentru asamblare. Așa trăiești, asamblează asta și fă asta. Este versiunea modernă a ceea ce în forma tradițională numeau principiul regulator al cultului. Ideea este preluată de la un prieten drag de-al meu.

Și principiul regulator spune că Biblia îti oferă instrucțiunile despre cum să te închini, desigur și alte lucruri (cum să trăiești, în ce să crezi), dar în special despre închinare: “Dacă nu spune să o faci, nu o face!” “Ceea ce nu este prescris, este proscris, ceea ce îți spune să faci, să faci, dacă nu îți spune să faci ceva [înseamnă] că este interzis.” Ceea ce vă oferă o echitabilă tradiţie liturgică fără ascunzișuri, așa cum vă puteți imagina. Cântați psalmi, rugați-vă, predicați și să nu vă lipiți de nimic în principal. Evangheliile consideră astfel de lucruri. Dar chiar și dacă nu e chiar așa riguros și sistematic gândit, tradiţia evanghelică consideră totuși că Biblia îţi spune tot ce trebuie să ştii. Și desigur, prin Biblie, pe care au luat-o din contextul ei eclezial istoric original ei înțeleg CARTEA.

Greșelile pastorilor

Amintiți-vă că a fost un pastor carismatic evanghelic, dar penticostal, cu numele Winky Pratley, cred că este numele său real, (E greu de imaginat că mama lui l-a numit de fapt Winky), dar în orice caz…, Winky Prately a fost un pastor inspirat care a spus: “Când Dumnezeu a venit să ne salveze, ni l-a dat pe Fiul Său şi Cartea Sa. Interesant! E aproape ca și cum ai avea două încarnări: pe Hristos și pe geamănul Său, deși nu a spus asta. Dar asta era ideea… Aveai Scriptura scoasă din context, din contextul ei ecleziastic original şi acum este CARTEA. Deci sunt două direcții ale revelației: Hristos și Scripturile. Nicăieri nu se întrevede Biserica. Normale evanghelice ale căii vestice ale protestantismului privind citirea Scripturilor este ceva de genul: citește Scripturile ca și cum ar fi, mai mult sau mai puţin, căzute din cer. Și pentru că e inspirată (nu am întrebat prea multe despre ce înseamnă asta), dar rămâi cu impresia că autorii care au scris-o au fost inspirati pentru că în timp ce erau sub inspirație, comutatorul era pornit, adică Sfântul Pavel se plimba și click… pornea inspirația și scria Romani, și apoi click… îl oprea și revenea la imperfectul Sfânt Pavel. Deci, din nou scos din contextul său istoric original. Asta înseamnă că este scos din curgerea istoriei și că folosind istoria, folosind Sfinții Parinți, de exemplu pe Părinții apostolici, ca prismă prin care să vezi Scripturile, a dispărut pur și simplu din acel context.

Așa, că îmi amintesc că am vorbit cu o persoana [care aparține de mișcarea] Plymouth Brethren, despre Euharistie și ce spune Biblia. Ambii am fost de acord că Biblia este Cuvântul cu autoritate al lui Dumnezeu și creștinii cred ce spune Biblia. Dar ce înseamnă asta? Deoarece nu se autointerpretează, trebuie să interpretezi singur. Perspectiva noastră ar fi consensul Părinților, pentru că punem Biblia înapoi în contextul ei ecleziastic în care Biblia este citită de Biserică și a fost scrisă de Biserici, și care se află în cultul bisericesc și care formează contextul în care citești [Scripturile]. Scripturile vorbesc despre Euharistie ca fiind trupul și sângele lui Hristos, adevăratul trup și sânge al lui Hristos, nu doar un simbol, ci trupul real și sângele lui Hristos, nu prin transformare moleculară, ci spiritual, adică în realitate e trupul şi sângele adevărat al lui Hristos şi ca și confirmare a acestui lucru, făceam apel la cuvintele Sf. Ignatie al Antiohiei, care a fost martirizat cam pe la 107 d.Hr., prin urmare, preoția sa a fost în ultima parte a sec. I și spuneam că Sf. Ignatie a vorbit pe acest subiect, și anume ca Sfânta Euharistie este trupul și sângele lui Hristos care a fost zămislit de Fecioară, răstignit şi slăvit. Acest răspuns a fost… dar epistolele Sfântul Ignatie sunt în Biblie [o versiune mai veche]. Din nou, fusese radical decontextualizat și așa putea pur și simplu să fie respins și scos din cadru și ușa încuiată după Sf. Ignatie. Asta ar însemna să continui să interpretezi Biblia așa cum îți place, ca John Darby și Plymouth Brethren, lucruri de genul ăsta.

De ce sunt importante epistolele Sf. Ignatie?

 Dar punctul meu de vedere nu este că epistolele Sf. Ignatie erau în Biblie, ci, ideea mea este că epistolele Sf. Ignatie au fost scrise în fluxul istoriei în care a fost scrisă Biblia. Deci, Sf. Ignatie ar fi primit această doctrină de undeva. Apostolii au mers în toată lumea propovăduind învățături ale Bisericii, despre Hristos, despre mântuire, despre dreptate, despre păcat, despre Euharistie (cum se face, ce însemna, cât de des se face?) Și această învățătura ar fi fost primită de către Biserică și reflectată în slujirea Sf. Ignatie. Nu i-a venit această idee de unul singur sau s-o fi visat după ce a citit Biblia după ce nu a băut suficientă cafea sau ceva de genul. I-a venit această idee de undeva și anume de la Apostoli. Ca parte a tradiţiei apostolice, așa cum spun ortodocșii. Apostolii nu numai că au transmis această tradiție oral, de unde a luat-o și Sf. Ignatie, dar au și scris lucruri precum Corinteni I.

Așa că există o armonie între ceea ce au scris Apostolii și ceea ce au transmis pe cale orală, ceea ce s-a păstrat în Biserici, astfel încât tradiția orală a bisericile care este păstrată cu sfințenie în Sf. Liturghie şi în mintea Părinţilor în schimb și chestii de genul acesta. Trebuie să fie în concordanţă cu ceea ce au scris pentru că Apostolii sunt cei care au scris şi învățat, astfel încât lucrurile pe care Părinţii le-au primit de la Apostoli, mai ales de timpuriu (și nu poți spera la mai devreme decât Ignatie al Antiohiei.) Eu eram cel care se plângea că era contemporan cu ultimul dintre apostoli și ar fi primit această idee de la ei și astfel că aceasta devine lentila prin care citeşti Scripturile. Se spune că tipul acesta a repus Scripturile în contextul lor bisericesc, ceea ce înseamnă că Biserica a primit Scripturile și aceleași căi, învățăturile orale ale apostolilor și noi putem primi toată învăţătura lor pentru că Sf. Ignatie a spus-o și Clement al Romei și toți ceilalți Părinți apostoli din vechime au învățat același lucru, astfel încât consensul devine lentila prin care putem citi Scripturile.

Toți avem o lentilă prin care citim Scripturile: poate fi … Confesiunea de Credință de la Westminster, pot fi cele 39 de articole pentru lentile mai mici, poate fi Thomas d’Aquino, orice, pot fi cele mai recente video ale Tele-evanghelistului penticostal, dar toată lumea are o lentilă pentru a interpreta Scripturile, pentru că Scripturile nu sunt o carte ci o bibliotecă. Deci care este mesajul Bibliei? Care este mesajul bibliotecii? Adică ai nevoie de un fel de lentilă care să construiască un sens coerent al bibliotecii și deci toată lumea are nevoie de lentile.

Biblia nu se interpretează singură

Biblia nu se interpretează singură. Dovada că Biblia nu se interpretează de la sine este că oamenii evlavioși inteligenți din toate misiunile vin cu idei radical diferite despre ce spune Biblia. Sunt mii și mii de confesiuni protestante, ai interpretarea ortodoxă, interpretarea catolică, așa că nu e cazul că sunt toți proștii în această Biserică și toți oamenii deștepți în acea Biserică și să alegi Biserica celor deștepți. Nu. Ai oameni deștepți, evlavioși, buni în toate tradițiile care au păreri diferite. Faptul că toți acești oameni, care sunt la fel de inteligenți și pioși, sunt în dezacord, dovedește că ceea ce interpretează nu se auto-interpretează, de aceea ai toate aceste interpretări diferite. Deci toată lumea are nevoie de o lentilă. Iar pentru Ortodoxie lentila este tradiția apostolică, este consensul Părinților. Există o diversitate inițială la Părinți, nu sunt de acord cu multe lucruri, ceea ce face larg şi impresionant acordul la care au ajuns. Consensul este cel mai impresionant, ecleziastic și exegetic semnificativ.

Asta devine lentila prin care putem citi Scripturile, astfel încât atunci când Sf. Pavel vorbește despre Euharistie și spune că pâinea pe care o frângem nu este doar simbolică ci este o împărtășire cu trupul lui Hristos, și paharul pe care îl binecuvântăm nu este doar simbolic ci este împărtășire cu sângele lui Hristos. Îți poți spune – Ce înseamnă asta? Când ai toți Părinți din diverse medii care spun: “înseamnă că Euharistia este sângele lui Hristos”, nu doar simbolic sau emblematic, ci chiar sângele lui Hristos, atunci știi că spun adevărul pentru că asta spune și Sf. Pavel, aceasta este lentila prin care noi o experimentăm. Așa că aș sugera că aceasta ar fi principala diferență între lectura evanghelică a Scripturilor și citirea ortodoxă a acestora.

În evanghelism nu există unitate

 În evanghelism nu există o lentilă unificată consistentă. Au acceptat ideea că Biblia se interpretează de la sine şi că orice individ cu gândire limpede poate deschide Biblia și să o înțeleagă. Așa că ei spun că nu avem nevoie de o lentilă și că fiecare om devine propria lentilă. Nu ai nevoie să îți spună Papa ce înseamnă, fiecare bărbat devine efectiv propriul său papă, dacă pot spune așa. Și de aceea aș vorbi despre haosul confesional în protestantism, toate diferitele confesiuni venind fiecare cu diferite interpretări, pentru că nu există o autoritate standard. În Biserica Romano-Catolică avem Magisteriul ca autoritate care să vă spună ce este credința și ce înseamnă Scripturile. Ortodocșii au tradiţia apostolică, consensul Părinților. Aceasta este principala diferență. Noi avem o lentilă eclesiastică pentru a citi Scripturile și toți ceilalți, cum este protestantismul evanghelic, au o lentilă individualistă, fiecare bărbat face ce este corect în ochii lui. Ce frază!!! Aș sugera că aceasta este probabil diferența principală.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!