Flacăra și liantul dragostei – Claudiu Târziu, p. Teologos

Claudiu Târziu a fost într-un pelerinaj prin Sfântul Munte și am încercat să aflăm cum arată omul Claudiu Târziu în activitățile sale mai puțin cunoscute – dincolo de activitatea sa ca persoană politică, activitate pe care noi nu o urmărim.

Cum arată și gândește Claudiu Târziu în cotidian? Urmăriți acest material pentru a afla!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Filmarea asta o facem în ziua Sfântului Claudiu mucenic, martir – Claudiu Tribunul și suntem cu Claudiu Târziu – poate că-l cunoașteți și ca om politic și ca personalitate în culturală și ca și teolog. Mă repet, după cum am spus și în podcastul cu Sorin Lavric, eu nu prea știu de politică și nu o să pun întrebări de politică, poate că voi vă așteptați să punem întrebări de politică – poate una, două, nu știu… În orice caz eu îl respect foarte mult și îl iubesc foarte mult pe Claudiu pentru activitatea sa duhovnicească, cultural-duhovnicească, dacă este, pentru că el are o asociație… Rost sau? Da, așa… și aș dori mai mult să vorbim pe tema asta, pe teme duhovnicie, pe teme de neam, pe teme de cultură.

Rost. Mai are rost?

Despre Rost

Claudiu Târziu: Da, noi am pornit de la gândul ăsta: că cel mai rău pentru un om este să nu aibă rost pe lume și dacă avem cumva cum să ajutăm lumea românească să-și regăsească rostul pierdut în comunism – așa cum am considerat noi – că și l-a pierdut prin forța vrăjmașului care a stăpânit 45 de ani meleagurile astea ale noastre, atunci trebuie să o facem, suntem obligați să o facem. Și de ce credeam noi că suntem chemați s-o facem și nu alții?

Tezaurul transmis de sfinții închisorilor

În primul rând pentru că noi am avut o șansă uriașă, pronia a făcut să întâlnim fost-deținuți  politic mult îmbunătățit în închisoare, sfințiți prin rugăciune și prin nevoințele din închisoare, prin torturile la care au fost supuși și prin regimul de exterminare căruia totuși i-au supraviețuit. Acei fost-deținuți politici ne-au dat perle esențiale după care să mergem și noi am vrut ca să facem din ele un drum pentru întreg neamul, nu doar pentru noi cei care am fost privilegiați de întâlnirea cu acești bătrâni minunați – între care poate primul a fost pentru noi, cei de la Rost, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa care a făcut 21 de ani de închisoare între care cinci ani în timpul lui Ceaușescu. Că tot mai aud această prostie că în timpul lui Ceaușescu nu au existat deținuți politici! Au existat! A existat și Goma și părintele Calciu și mulți alții.

Părintele Calciu

Părintele Calciu care a intrat în închisoarea a doua oară pentru că s-a opus, a fost singurul care s-a opus dărmării bisericilor din București. De la amvon. Și atunci când nu a mai fost lăsat să predice în biserica de la mănăstirea Radu Vodă din București unde era și seminarul unde preda, atunci a vorbit de pe scările bisericii și tot a mărturisit fără frică cu toată inima și cu toată responsabilitatea pentru tânăra generație. De altfel, în celebrele lui predici – Cele șapte cuvinte – către tineri sunt adresate cu predilecție pentru că el știa că dacă mai este ceva de salvat, tinerii pot fi salvați nu cei care deja erau formați într-un fel sau altul, mai degrabă, deformați de regimul în care trăiseră.

Așadar, rostul nostru este acela de călăuze nu pentru că noi am fi mai buni decât alții, ci pentru că noi am deprins de la cei mai buni care este drumul pe care trebuie să mergem ca neam. Și acest drum are, sigur că da, două repere esențiale, după mine: dragostea de neam și dragostea de Dumnezeu sau dragostea de Dumnezeu și dragostea de neam. Trebuie să fie în egală măsură vorba de dragoste. Nu poți să faci absolut nimic în orice ți-ai propune – că e vorba de cultură, că e vorba de agricultură, că e vorba de inginerie, că e vorba despre aeronautică, e vorba despre politică. Nimic nu o să-ți iasă dacă nu faci cu dragoste. Trebuie să ai dragoste de meseria ta, dragoste pentru ceilalți ca să dăruiești din ceea ce tu știi și poți. De la acest gând trebuie să pornim. Avem noi dragoste? Mai avem dragoste?

Eu cred că asta este problema lumii de astăzi: că trăiește un deficit de dragoste. De aici, războaiele, toate răutățile, bolile care se bat asupra noastră și toate celelalte. Și natura se revoltă contra noastră pentru că nu mai avem dragoste și o tratăm fără dragoste și pe ea și atunci, ea ne răspunde așa cum merităm.

Asociația Rost și recuperarea firescului

Rost este o asociație care la vremea respectivă – la începutul anilor 2000 – era alcătuită mai ales din tineri, acum nu mai suntem nici noi așa de tineri… Este o asociație de educație și cultură care are multe activități și editură și a avut și o revistă proprie care a ieșit pe print vreme de 10 ani, 2002-2012. Acum supraviețuiește doar pentru platforma online – rostonline. Editura Rost, editura care poartă numele asociației și, mai ales, avem un centru cultural și formativ care se cheamă Casa cu rost și care a fost inițiat, gândit și condus până astăzi de soția mea, Adela Ioana. În care ce încercăm să facem? Să-i deprindem pe oameni, mai ales, pe cei mai mici, dar și pe cei maturi, cu viața naturală, cu normalitatea. Ei bine, da, în starea asta am ajuns ca neam și ca lume, în general, să trebuiască să reînvățăm normalitatea, să ne putem întoarce la firesc!

Apropo de asta, am pus un soi de slogan al editurii care poate părea șui, dar el este foarte adevărat în esența lui. „Excepționalul firesc”.

Părintele Teologos: Da, din păcate!

Claudiu Târziu: Da, astăzi firescul este excepțional. Nu mai este ceva obișnuit.

Părintele Teologos: Așa este.

Claudiu Târziu: Și încercăm să-l facem obișnuit. De unde, până unde? Deci de la deprinderea unor activități din astea manufacturiere din vechime, cum ar fi: sculptatul, olăritul, cusutul de ii și așa mai departe, până la alimentația sănătoasă și până la gândirea în duh creștin – că există și o gândire în duh creștin. Noi, creștinii, nu suntem decerebrați așa cum își imaginează mulți dintre cei care ne urăsc cu patimă. Noi gândim nu doar simțim. Îl și gândim pe Dumnezeu și și vorbim cu El. Uneori El ne și răspunde.

Trebuie să învățăm să gândim pe coordonate creștine. Dacă noi credem că totul se rezumă la a îndeplini niște formalități, un ritual, e bine, e un început, dar nu este totul. Trebuie să mergem până într-acolo încât să putem gândi creștinește și în cele din urmă, să putem simți creștinește. Sigur, sunt oameni dăruiți de Dumnezeu care deodată simt.

Cum spunea Țuțea – domnule, între un savant lipsit de Dumnezeu și o babă vai de capul ei, dar credincioasă, care lăcrimează la icoana Maicii Domnului, ea este cea care simte cu adevărat și care este…

Părintele Teologos: Om și savantul e dihor…

Claudiu Târziu: Exact.

Părintele Teologos: Asta era expresia lui Țuțea.

Motivație

Claudiu Târziu: Exact așa. Da. Ei, acolo trebuie să ajungem! Și încercăm să facem asta și prin Rost. E bine că mi-ați pus întrebarea asta cu Rostul pentru că lumea își imaginează acum că până să intru în politică, acum trei ani, eu nu existam, m-am născut direct în politică și merit toate roșiile și ouăle în cap, pe care mi le aruncă adversarii pentru că, nu e așa? Semăn cu toate dihăniile politice de până la mine, de până când am intrat și eu în această luptă.

Ei bine, nu! Slava lui Dumnezeu că am avut… și puterea sufletească și ajutorul din partea celor care m-au înconjurat ca aproape 30 de ani să mărturisesc aceleași valori pe care le-am pus cu mâna mea pe drapelul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) adică: credință, familie, națiune și libertate. Le-am slujit în toate formele, cum am putut – de la acțiuni culturale până la acțiuni de stradă, de la memorii către politicieni până la articole vitriolante contra politicienilor. Adică în toate felurile posibile, am încercat să slujesc ceea ce am crezut. Și da, spre deosebire de alți politicieni și eu și Sorin Lavric și George Simion și mulți alții de la vârful partidului nostru putem spune că am făcut ceva în sensul celor declarate astăzi, cu mult înainte să știm noi înșine că vom intra într-un proiect politic.

De aceea, noi da, putem să avem credit. Până la proba contrarie că dacă ajungem la guvernare și nu facem ce am spus, atunci sigur merităm sancționați, dar până atunci putem fi crezuți pe cuvânt. De ce? Pentru că avem un trecut care se poate verifica ușor. Acum totul este pe internet, iar noi suntem chiar niște oameni foarte deschiși și eu personal am un site unde mi-am pus toate scrierile. Am fost 28 de ani jurnalist, am și niște cărți publicate, mi-am pus video cu diferite personalități cu care am făcut discuții și așa mai departe. Deci pot fi verificat ușor și poți să mă crezi sau….

Părintele Teologos: Da, da…

Claudiu Târziu: Dar în funcție de ce vezi că am făcut deja. Poți să crezi că odată intrat în politică m-am pervertit, dar lasă-mă să-ți demonstrez că nu e așa.

Comunicare și program

Părintele Teologos: Da. Referitor la Rost, cum poate cineva să intre, să vă contacteze? Pentru că am înțeles, cel puțin eu am înțeles foarte bine, că Rost are o activitate formatoare, foarte formatoare. Ei, dacă un tânăr, dacă cineva dorește să intre, să ia contact cu voi și așa mai departe cum o poate face?

Claudiu Târziu: E foarte simplu pentru că acum noi utilizăm toate canalele de comunicare și Facebook și WhatsApp și Instagram și Tiktok. Pe toate le folosim pentru că astea sunt vremurile și trebuie să ajungem la oamenii care au nevoie de noi, să știe că existăm și ceea ce facem. Și organizăm săptămânal zeci de ateliere.

Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu!

Claudiu Târziu: Zeci de ateliere cu profesori foarte pricepuți pe zona lor de competență și acești profesori învață diferite lucruri. Fiecare optează pentru ceva. Pe unii interesează alimentația sănătoasă și învață să facă pâine cu maia sau dulciuri raw-vegane sau tot felul de lucruri de astea care astăzi par niște excentricități, par niște dovezi că suntem simandicoși și nu știu ce. Nu. Astea erau înainte vreme ceva obișnuit în viața omului.

Părintele Teologos: Da, normal.

Claudiu Târziu: Nu-și punea nimeni problema… Chiar mai râdeam cu prietenii: domnule, țăranul român spunea asta este roșie bio, ăsta e cartof bio? Nu era așa ceva! Pentru că toate erau naturale, așa și cu stilul de alimentație. Nu doar alimentația trebuie să fie din surse naturale, dar și felul în care te alimentezi, până la urmă, trebuie să fie natural.

Și aici sunt multe de discutat, dar cel mai mult poate că sunt interesați oamenii de această parte de psihoterapie creștină pe care noi am dezvoltat-o foarte bine mai ales pentru că soția mea este și psihoterapeut. Ea se ocupă cu precădere de copii pentru că acolo e o mare problemă astăzi…

Părintele Teologos: E o mare problemă!

Claudiu Târziu: Și se bagă foarte puțin psihoterapeuți la copii. E greu, e o responsabilitate mare, dar dacă ai dragoste – încă o dată, dacă ai dragoste – poți să faci lucrurile bune și acolo.

Părintele Teologos: Bun, să ne întoarcem! Întâi de toate vreau o mică paranteză – apropo de psihoterapie ortodoxă. Fraților, vă rog eu tare mult, există o carte, se numește chiar așa: „Psihoterapia ortodoxă” scrisă de Înaltul Ierotei Vlahos pe vremea când era arhimandrit. Căutați Ierotei Vlahos Mitropolit de Nafpaktos astăzi. O recomand cu toată căldura, luați-o, citiți-o! Închid paranteza, ne întoarcem la dragoste.

Despre dragoste și neam

Ce este dragostea? Ce este Dumnezeu și ce este neamul?

Claudiu Târziu: Dragostea eu cred că nu există în absența faptei. Nu poți să spui că da, eu te iubesc, dar nu fac niciun fel de efort. Adică nu-ți fac nicio concesie, nu-ți dovedesc niciun fel de înțelegere, nu fac niciun fel de sacrificiu pentru tine dar eu te iubesc. Păi, cum e asta? Dragostea e probată tot timpul de fapte și ea rezidă în fapte. În momentul în care tu ai renunțat la bucata ta de pâine – poate să fie ultima pentru cineva care are mai multă nevoie – ai dovedit că ai dragoste. În momentul în care tu nu-ți precupețești niciun efort, îți dai ultimul strop de energie pentru o cauză mai mare decât tine – și ea dacă e mai mare decât tine este deasupra pântecelui – atunci dovedești dragoste față de neam, de ai tăi, de comunitatea locală sau depinde cât de mare este cauza aceea. În momentul în care tu faci ascultare față de poruncile lui Dumnezeu, tu dovedești dragoste față de Dumnezeu. Fără asta poți doar să spui din gură, poți să îndeplinești niște ritualuri și cu asta basta. Dar ce faci tu ca să îți dovedești această dragoste?

Toată lumea întreabă: Domnule, dar de ce să fac milostenie? De ce să merg la biserică duminica? De ce, de ce, de ce? Păi, altfel cum îți demonstrezi dragostea tu față de Dumnezeu? Sau tu vrei numai Dumnezeu să aibă dragoste față de tine și de câte ori Îl chemi să te ajute, dar tu să nu faci nimic.

Părintele Teologos: Abstract.

Claudiu Târziu: Ești ca un fiu din ăla ticălos care așteaptă ca părinții să-ți dea totul, dar tu să nu-i asculți și, inevitabil, până la urmă neascultarea asta care este o lipsă a dragostei te va duce către rău. M-ați întrebat de dragoste…

Părintele Teologos: Dumnezeu și neam.

Claudiu Târziu: Le-am cuprins pe toate, cred, toate sunt acolo. Nu există, părerea mea, o slujire cu adevărat. Adică nu poți să fii un patriot, un naționalist în sensul cel mai bun al cuvântului fără să ai dragoste. Și am explicat de multe ori lucrul ăsta. Naționaliștii autentici nu urăsc alte neamuri.

Părintele Teologos: Evident.

Claudiu Târziu: Își iubesc propriul lor neam și sigur că îl apără, îl protejează, încearcă să-l potențeze, să-l promoveze, să-l facă mai bun.

Părintele Teologos: Și nu-l apără de alte persoane, ci de alte ideologii.

Claudiu Târziu: De ideologii în general. Ideologia neomarxistă este flagelul ucigător pentru toată lumea, care face ravagii mai ales în Occident, dar a intrat și la noi inclusiv pe cale legislativă, din păcate, cu votul majorității că asta este… Și acolo se declară mulți patrioți, creștini. Fraților, dar de ce ați votat așa? Nu știați că nu e bine pentru neam, că nu e bine din punct de vedere al creștinului? Și eu sunt creștin, frate, și eu sunt patriot, dar banii sunt la ei. Păi, bine, frate, dacă tu așa gândești, mai bine du-te acasă că încurci lumea și îți mai faci și păcate, las-o așa! Dumnezeu…neam…

Despre Dumnezeu

Părintele Teologos: Cum Îl vezi pe Dumnezeu, cum e Dumnezeu pentru tine? Bine, nu răspuns dogmatic.

Claudiu Târziu: Nu, nici n-aș fi în stare să dau un răspuns dogmatic, dar Dumnezeu pentru mine este foarte tangibil. Adică pentru mine nu este o abstracțiune, nu este cineva pe care nu-L cunosc. Este cineva pe care Îl simt permanent în preajma mea și al cărui ajutor l-am simțit de foarte multe ori și, câteodată, fără să-l cer. Pentru că eram așa de tulburat încât nu am fost în stare să cer ajutorul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu știe că am nevoie de el și știa că dacă îmi întinde o mână eu mă pot trezi din acea tulburare și îmi pot relua calea și m-a ajutat. Și trăind experiențele astea le-am și povestit unor fost-deținuți politici, încercând să aflu de la ei mai multe și am și aflat. De exemplu, părintele Gheorghe Calciu îmi spunea: „Păi, tu spui lucrul ăsta? Da, mă bucur că ai trăit și tu astfel de experiențe, dar eu am trăit una teribilă.”

Părintele Calciu și experiența din închisoarea Pitești

Și atunci mi-a povestit experiența de la Pitești care a fost nenorocire. Poate lumea care ne privește știe sau nu știe, dar timp de doi ani de zile, în închisoarea de la Pitești unde erau deținuți cu precădere studenți – deci să distrugă viitoare elită a țării – în timpul comunismului în anii ’50 s-a făcut un experiment groaznic: au pus o trupă de fost-deținuți care voiau să se elibereze repede pentru că aveau și pedepse mai mici și nu aveau credință și nici dragoste, să-i bată pe ceilalți până într-acolo încât și aceștia să devină torționari. Și din cei buni, deveneau torționari și din cei buni, deveneau torționari tot mai mulți până când trebuia să devină toți și să bată până să se omoare între ei. Asta era gândirea comunistă – ca să înțelegeți cât de bună a fost comunismul, dragilor, care mai spuneți că a fost bun!

Părintele Teologos: Da… că Ceaușescu a fost bun, da, da….

Claudiu Târziu: Aoleu, nu mai pot cu nostalgicii!… În cele din urmă, părintele Calciu, fiind snopit în bătaie de foarte multe ori, a căzut. Trebuie să știe ce înseamnă asta cei care ne privesc. A ajuns până într-acolo încât el n-a mai avut fese. Deci l-au bătut până i-a căzut carnea de pe fese și n-a mai avut până când a murit. Atât de tare l-au bătut! Ei, și a căzut. Dar nu putea să bată. Era și mărunțel, nu era un tip care să folosească forța neapărat, dar probabil că o formă de luciditate și de dragoste i-au rămas și el n-a bătut pe nimeni, dar se spune despre dânsul că avea o memorie de elefant și ținea minte ce spuneau cei care își făceau autocritica după bătaie. Și unde nu era adevărat el spunea: „uite, nu e adevărat”.

Bun, a căzut când s-a făcut procesul acestui lot la intervenții occidentale și așa mai departe, s-au căutat ispășitori, unul dintre ei era și părintele Calciu și a zis: „măi, dar mie nu mai îmi păsa de nimic pentru că eu eram atât de smintit de torturile care îmi fuseseră administrate și nu mai credeam în nimic, nu mai aveam nici putere să mă rog și atunci nu mai îmi păsa de nimic, putea să se întâmple orice cu mine”.

Probabil că erau în starea asta mulți dintre cei care au intrat în proces și drept pentru care cei mai mulți au mers pe scenariul fabricat de autoritățile comuniste, de securitate și de partidul comunist. Le-au spus: „spuneți că voi sunteți vinovați, că voi singuri ați avut inițiativa asta la îndemnul conducătorilor voștri politici dinafara granițelor și că autoritățile n-au avut niciun fel de…”

Părintele Teologos: Și că partidul e în afară, nu are nicio legătură.

Claudiu Târziu: „Voi v-ați bătut…” De parcă puteai să faci ceva în închisoare singur așa.

Părintele Teologos: Da…

Un moment crucial

Claudiu Târziu: Toți au spus lucrul ăsta, în cap cu Eugen Țurcanu care a condus aceste trupe de torționari și toți au fost condamnați la moarte. Unul singur a spus că nu e adevărat și a răsturnat procesul și acela era părintele Calciu. La vremea aceea, era deținut politic, fost-medicinist. Făcuse trei ani de medicină. Și el a scăpat și a trăit până în 2006.

Dar Dumnezeu – că de aici am pornit – Dumnezeu a intervenit și l-a întors când el nu se mai putea ruga. I-a întors sufletul și a spus: „mă, tu ești un om bun tu ai greșit nu pentru că a fost răul în tine, nu pentru că n-ai avut tu dragoste, ci pentru că ceilalți te-au adus în stare să fii neom”.

Părintele Teologos: Da, n-ai mai putut.

Claudiu Târziu: „Uite, eu acum te ajut!” Și l-a ajutat și, după aceea, părintele câte lucruri bune a făcut, și-a răscumpărat de 100 de ori vina…

Părintele Teologos: Căderea lui…

Influențe

Claudiu Târziu: Da și printre cele bune eu cred că a făcut una bună care mă privește că m-a călăuzit pe drumul cel bun. Am scris o carte, o să vi-o dau când terminăm aici. „Cei 13 care m-au salvat”. Sunt 13 fost-deținuți politic între care și părintele Calciu și vlădica Bartolomeu Anania și Ion Gavrilă Guranu și mai mulți care mi-au fost îndrumători pe acest drum spiritual și de luptă pentru neam. Eu la ei mă raportez, eu față de ei sunt dator și, dacă am vreo cădere, lor le cer iertare în primul rând. Ceilalți sunt doar beneficiarii muncii lor.

Dacă eu fac ceva bine, nu mie trebuie să-mi mulțumească, ci lor. De aceea, am scris această carte și acolo sunt toate lucrurile spuse și de părintele Calciu. În cartea aceasta găsiți inclusiv o opinie foarte interesantă cu privire la biserică. De ce biserica trebuie să facă politică și cum trebuie să facă biserica politică? Nu în stil partinic pentru că biserica îi acoperă pe toți, ci să pregătească oameni din biserică…

Părintele Teologos: Ca să aibă minte luminată să poată să facă ei politică…

Claudiu Târziu: Da, puternici, credincioși, dăruitori, plini de dragoste și de jertfă…

Părintele Teologos: Stâlpi…

Claudiu Târziu: Ca ei să facă politica aceea de care țara are nevoie. Și iată ce responsabilitate grozavă are Biserica!

Părintele Teologos: Evident.

Politică

Claudiu Târziu: N-avem o clasă politică pe care să o iubim, sigur, nu o avem, dar aici cu toții avem o responsabilitate, inclusiv Biserica. Păi, unde e Biserica? De ce nu face astfel de oameni?

Domne, eu am mers, vă spun sincer, am mers pe la preoți, ierarhi și i-am rugat: recomandați-ne oameni buni pe care îi cunoașteți, creștini români care vor să intre într-o acțiune politică! Nu așteptați că noi să le rezolvăm pe toate. Noi suntem câțiva oameni care am ridicat un steag, dar asta nu înseamnă nici că suntem cei mai buni, nici că suntem singurii din România. Sunt mult mai mulți buni și mai buni decât noi. Haide, să-i aducem și pe ei pentru că numai împreună putem face ceea ce avem de făcut! România este într-o situație deplorabilă din multe puncte de vedere, iar criza morală poate cea mai mare criză. Nu cea economică, nu cea financiară. Criza morală! Și unde? Într o țară creștină.

Uite, aici ne aflăm la Athos, în grădina Maicii Domnului. Noi spunem că și România este grădina Maicii Domnului. Păi, da, dar nu prea ne purtăm ca și cum am fi în grădina Maicii Domnului, cu toate păcatele pe care le comitem mereu.

Eh, trebuie să schimbăm acest lucru, să devină și România cu adevărat grădina Maicii Domnului că nouă ne-ar fi bine ca neam și prin noi poate și alte neamuri s-ar mântui. Nu știm. Pentru că nu cred că degeaba, vedeți, trec dintr-una în alta, vorbesc mult că știu că avem timp puțin.

Părintele Teologos: Zi, zi, nu contează. Te tai eu.

Emigrarea românilor

Claudiu Târziu: Nu cred că degeaba Dumnezeu a îngăduit acest exod fantastic, nemaipomenit în istoria noastră. Suntem 8 milioane de români în afara granițelor. 6 milioane și ceva documentați de către instituțiile statului, asta vă spun cert. 5 milioane cu rezidență, peste 1 milion cu domiciliu în străinătate, dar mult mai mulți care nu sunt înregistrați sau care sunt sezonieri și pleacă și vin și așa mai departe. Plus românii ceilalți care sunt din comunitățile istorice, care sunt din Basarabia și care muncesc tot în Occident și trăiesc tot în occident.

Dar românul, așa cum e el – că am spus da, că nu mai suntem în grădina Maicii Domnului – totuși, și-a luat biserica în spate. Pe unde se află, că e în Italia, că e în Spania, că e în Marea Britanie, că e în Germania, în Franța, oriunde a fost, oriunde s-a dus el și a făcut o bisericuță. Dacă n-a avut bani să-și facă o bisericuță a închiriat una de la frații romano-catolici, de la altele culte care nu mai folosesc acelea așezăminte că ei nu mai cred – sunt popoare întregi care nu mai cred. Cehii, de exemplu sau belgienii.

Părintele Teologos: Da, săracii…

Claudiu Târziu: Nu au nicio treabă. Am văzut au niște monumente…

Părintele Teologos: Da, fenomenal.

Claudiu Târziu: Niște biserici extraordinare și nu le mai folosesc și atunci le-au dat comunităților noastre românești și ortodoxe, care au grijă de ele, le întrețin, slujesc în ele și au adus preoți de acasă.

Ei, Dumnezeu cred că a zis „românii ăștia cum sunt ei căzuți așa, totuși mai au un pic de dragoste față de Mine, mai au un pic de smerenie și mai au un pic de strădanie pentru a face binele și atunci hai să îi duc în niște locuri să-i molipsească și pe alții”. Poate că asta o fi imperialismul nostru spiritual. N-am cucerit noi niciodată nicio națiune cu armele că nu ne-am propus, dar iată, cu spiritul le putem cuceri în numele lui Hristos Dumnezeu și pentru ca ei să fie salvați.

Părintele Teologos: Așa este.

Claudiu Târziu: Mi se pare acest scenariu foarte plauzibil și extraordinar de frumos.

Părintele Teologos: Frumos și foarte important și foarte important. E mare răspundere asupra noastră, asupra voastră, asupra noastră tuturor să ajutăm să reușească acest scenariu pentru că acest scenariu este terapeutic, este salvator, este mântuitor. Nu este vorba aici de alegere, adică da, ok, eu sunt cu asta, tu ești cu aia și așa mai departe. Nu. Este vorba de mântuirea omului, adică de fericirea omului, de bucurie, de capacitatea lui de iubire.

Claudiu Târziu: Să știți că – iertați-mă! – el dă roade.

Părintele Teologos: Evident.

Românii din diaspora

Claudiu Târziu: Eu sunt, printre altele, președintele Comisiei pentru Românii de pretutindeni din Senatul României și în calitatea asta am făcut multe vizite și în comunitățile istorice de români din jurul granițelor și în comunitățile exilului economic – că eu așa îl numesc – nu e niciun fel de diasporă, nu ne-am răspândit așa că n-am avut niște granițe, o vatră națională. Pur și simplu ne-am răspândit ca să putem trăi ceva mai bine decât ne-au lăsat politicienii în România.

Bun și am mers la ei și am văzut cum anual, zeci, sute poate chiar mii – în unele comunități de români – de străini trec la ortodoxie, pentru că văd că aici este fiorul mistic adevărat, simt slujbele altfel și dacă Îl caută pe Dumnezeu cu adevărat, vin. Am cunoscut inclusiv în Olanda, un părinte olandez care fiind el așa fără niciun fel de reper, a plecat de tânăr să caute un rost în viață și a călătorit prin toată lumea. A trecut pe la nu știu câți neo-protestanți de toate soiurile, nu l-au convins și, în cele din urmă, a ajuns la părintele Calciu care era exilat în America. După ultima perioadă de închisoare, l-au dat afară comuniștii, au zis „hai, au intervenit americanii pentru tine, ia, pleacă de aici!”

Și s-a dus în America și în America a luat-o de la 0 la 60 de ani și a făcut acolo o biserică într-o localitate care se cheamă Alexandria lângă Washington, unde a făcut minuni. Ce să zic?!… A adus mulți oameni la credință, de toate neamurile, inclusiv pe acest olandez care acum slujește ortodox într-un oraș din Olanda și unde acolo s-a înfiripat bine ortodoxia.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Românii și biserica

Claudiu Târziu: Deci, iată roadele acestui imperialism spiritual de care ziceam! Plus că, vă spun, nu funcționează aproape niciun soi de organizație din asta neguvernamentală, de asociație culturală sau nu știu ce, de programe ale ambasadelor pentru a-i unii pe români în afara granițelor. Dar biserica îi unește. În jurul bisericii, cu toții sunt acolo. Eu dacă vreau să merg într-o comunitate de români de oriunde, eu caut biserica. Slavă lui Dumnezeu că mă știu și părinții ca pe un cal breaz, deci mă primesc!

Părintele Teologos: Ce frumos! Ai spus că principala criza astăzi este criza morală.

Claudiu Târziu: Da.

Părintele Teologos: Principala boală cum se manifestă concret? Sau principalele boli sau?

Criza morală și lipsa de iubire

Claudiu Târziu: Păi, asta este ceea ce cred eu. Criza morală vine din lipsa de iubire. În momentul în care nu iubești, în primul rând că tu nu mai respecți poruncile dumnezeiești. O dată, ai căzut brusc. După aceea, dacă nu iubești, cazi și din punct de vedere uman. Adică dacă nu-ți iubești cu adevărat soția, o înșeli. Dacă nu-ți iubești cu adevărat copilul, nu-l îndrum pe o cale sănătoasă, nu îți pasă cum evoluează el, cum se alcătuiește ca persoană, ca viitor adult și îl lași așa de izbeliște.

Ei, toate lucrurile acestea afectează societatea în cele din urmă pentru că avem practic de-a face cu o lume smulsă din rădăcinile ei firești și adânci. O lume care nu se mai raportează la trecut cu evlavie. Nu ne mai interesează pe noi ce sacrificii au făcut strămoșii noștri ca să avem o țară. Nu ne mai interesează sfinții care se roagă pentru, noi nu ne mai interesează de pildă, că sunt o mulțime de gropi comune sau de morminte ale unor oameni care au suferit pentru credință în închisorile comuniste și care s-au sfințit prin suferință în închisorile comuniste și care de asemenea, se roagă pentru noi, pentru care Dumnezeu poate ne ține, poate ne mai ține și nu ne-a șters de pe fața pământului. Nu ne interesează lucrul ăsta… Nu ne interesează să trăim după niște repere morale fie ele și din astea de ordin profan

Părintele Teologos: Etică…

Claudiu Târziu: Etice, așa. Bună exprimarea, căutam cuvântul.

Părintele Teologos: Te rog să mă ierți!

Claudiu Târziu: Da, nu ne mai interesează. Adică domnule, ce contează dacă eu mint, înșel, fur, fac rău aproapelui sau mă rog, hai, să-i spunem, românului de lângă mine, că nu-i spun aproapelui că deja e o conotație spirituală.

Părintele Teologos: Deja nu mai există aproapele…

Claudiu Târziu: Da, el e departele. Ce contează?! Până la urmă, lumea asta este o lume în care trebuie să iau totul, cu furie, cu credința că eu merit tot și ceilalți nimic, eu trebuie să mă urc pe umerii lor cât mai sus, să-mi rezolv problemele mele pentru mine și pentru – eventual – rudele mele până la a șaptea spiță pentru treci generații de aici înainte și nu-mi pasă de ceilalți.

Despre egoism

Părintele Teologos: Egoismul înseamnă război de fapt, înseamnă însingurare.

Claudiu Târziu: Păi, e un război întâi interior, pentru că oamenii ăștia, mulți dintre ei, realizează, mai ales cei care, iubiți de Dumnezeu, se mai întorc pe cale până la urmă la cele adevărate, la adevăr care e Dumnezeu. Oamenii ăștia își dau seama că oricât ar face dacă acumulează averi, dacă au putere politică sau de altă natură, dacă își permit orice răsfăț de pe lumea asta, golul sufletesc române și atunci nu mai înțeleg. Băi, frate, eu ce fac aici? Ce mai trebuie să fac pentru a fi mulțumit? Și își dau seama unii dintre ei că nu ai luat-o pe drumul care te duce la mulțumire, ci pe un drum care îți mărește golul din tine și care te face până la urmă să fii un mort viu. Pentru că tu nu mai ești viu în Hristos, nu mai ești viu spiritual, ești o carcasă pe care o îndopi cu de toate și pe care o porți cu fală prin lume, dar care nu mai are niciun impact practic. Dacă tu numai pentru tine faci și nu dai celorlalți, nu sădești dragoste până la urmă, nu ai niciun impact asupra lor. Cel puțin, devii disgrațios și…

Părintele Teologos: Da, o grămadă de celule…

Claudiu Târziu: Da, de asta vedeți, suntem aici la Sfântul Munte și aici unul dintre proaspeții, mai proaspeții binefăcători este domnul George Becali. El mi-a zis odată într-o discuție, zice: „Băi, eu am averi, am bani, am de toate și m-am gândit – nu pot să le las măi, aici, să ne se ruginească; nu pot să să le las aici pe mâna oricui! Eu le iau cu mine în cer.” Păi, și cum faceți lucrul ăsta? „Uite, cum fac: le dau. Le dau altora, la săraci, la bolnavi, la biserică și eu le iau cu mine în cer.” Și zic: „domnule, dacă ar ajunge la conștiința asta mai mulți oameni care au potențial financiar, care au o avere mare, dar și mai mică, ar fi grozav pentru că binele ăsta făcut în lume, dacă se înmulțește, până la urmă îmbunează lumea:”

Părintele Teologos: Evident. Înmoaie inimile.

Rolul suferinței

Claudiu Târziu: Lumea este rea și pentru că este privată de multe lucruri și atunci devine mai egoistă, devine mai neînțelegătoare, mai puțin iubitoare. Și aici am contra-exemple că tot eu sunt ca avocatul Istrate Micescu care putea să-l apere în același proces pe unul sau să-l acuze. De pildă, depinde cum era, de care parte era…

Am un caz pe care l-am evocat chiar de curând. Un mare om de afaceri din România era necredincios și i s-a întâmplat o tragedie în familie: i-a murit un copil.

Părintele Teologos: Dumnezeu să-l ierte!

Claudiu Târziu: Și acel om care era necredincios, atenție, și pe care nu-l interesau decât banii și făcea tot felul de afaceri care mai de care mai dubioase poate și ciudate, pentru că așa se fac banii repede, nu poți să crești repede decât făcând lucruri din astea. Ei, ce credeți? S-a întors la Dumnezeu.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Claudiu Târziu: A devenit credincios și face milostenie și face lucruri extraordinare, a marcat spațiul românesc și nu doar românesc, că face și la Athos…

Părintele Teologos: Să-i ajute Dumnezeu!…

Claudiu Târziu: Cu această dragoste, preaplin de dragoste care l-a podidit, cum? Printr-o tragedie. El atunci a înțeles de fapt rostul vieții. Alții loviți de așa ceva ar fi fost mai înverșunați împotriva lui Dumnezeu, mai lipsiți de dragoste, mai haini. Nu! Vedeți că se întâmplă și așa. Trebuie să luăm în calcul că fiecare om este o individualitate, să nu judecăm pe nimeni și dacă noi îl acoperim cu dragoste până la urmă există o mare șansă ca și el să răspundă cu dragoste nouă și lumii în general.

Tinerii și viitorul

Părintele Teologos: Cum vezi tinerii și viitorul?

Claudiu Târziu: Eu sunt optimist, dar am un soi de optimist eshatologic.

Părintele Teologos: Am înțeles…

Claudiu Târziu: Adică în cele din urmă, va veni judecata și ne vom liniști. Deci ăsta este optimismul meu – că se limpezesc lucrurile până la final. Dar cu privire la ce se întâmplă până atunci, sigur că nu putem gândi viitorul unei națiuni fără tineret și nu putem gândi viitorul unei națiuni fără două componente majore care au fost programatic lovite, surpate, vitregite în cei 33 de ani de la căderea comunismului încoace. Și mă refer la educație și sănătate sau sănătate și educație.

Dacă nu vom avea un neam sănătos și asta pornește de la firul ierbii, de la prevenție, de la alimentație sănătoasă, sport și așa mai departe și un neam educat – în egală măsură – noi nu putem să sperăm la supraviețuirea noastră ca neam. Abia de aici încolo vin toate celelalte.

Și iarăși, după umila mea părere, cred că neamul nostru are un viitor cu atât mai mult cu cât va reuși să se reîntregească. Numai că neamul nostru va fi între granițele aceluiași stat, să ne luăm înapoi frații care ne-au fost rupți de la sân cu anasâna, să zic așa, prin voia celor doi mari dictatori sângeroși, Stalin și Hitler, și care sunt desprinși de noi până astăzi. Deci până când nu o să-i aducem pe frații ăștia acasă, noi nu putem să fim un neam întreg din punct de vedere sufletesc întâi.

Părintele Teologos: Da, da…

Valori și ținte

Claudiu Târziu: Că și de asta partidul nostru se cheamă Alianța pentru Unirea Românilor. Eu i-am pus numele, mă mândresc cu asta, pentru că nu vizează doar o unire geografică, politică, teritorială, ci întâi de toate, o unire spirituală, o unire în ceea ce simțim, în ceea ce gândim și ceea ce făptuim împreună. Prin asta e puternic un neam: prin ceea ce reușește să facă bine împreună. Și atunci tu trebuie să ai grijă de lucrul ăsta. În primul rând, sufletește să fie bine așezat. În al doilea rând, trupește să fie sănătos. În al treilea rând, să fie bine educat.

Dacă ai aceste lucruri nu-ți stă nimeni în cale și vom fi cu adevărat un neam salvator pentru multe alte neamuri. Să nu se teamă ceilalți de noi că dacă vom crește le va fi lor rău! Le va fi bine. Noi vom fi un model și un sprijin pentru ei, pentru toți.

Eu asta cred și asta trebuie să facă noile generații, dar noile generații ca să ajungă să facă lucrurile acestea, trebuie să aibă modele vii. Așa cum bunăoară noi am avut șansa să cunoaștem modele vii – martiri și sfinți în viață – care ne-au lămurit ce e cu lumea asta și ne-au ajutat să facem primii pași pe o cale sănătoasă. Așa trebuie să fim și noi la rândul nostru modele pentru tânăra generație.

E greu! Adică să nu le cerem noi lor întâi…

Părintele Teologos: Dacă noi nu suntem…

Puterea exemplului

Claudiu Târziu: Dacă noi nu oferim. Adică hai, să fim noi ăia buni, ăia iubitori, noi aia făptuitori, noi aia jertfitori și după aceea, tinerii când vor vedea în noi că ăștia ce spun și gândesc, aia și fac și uite spun cu dragoste, dar cu dragoste se îndreaptă către noi, nu cu ură, nu cu ceartă, nu cu scandal. Ce spun oamenii ăștia? Că vor să facem împreună. Ce spun oamenii ăștia? Că vor să renunțe la ale lor pentru noi. Și fac? Fac! Păi, dacă fac atunci poate trebuie să-i urmez.

Eu așa am văzut la bătrânii fost-deținuți politici. Când i-am cunoscut, eram vai de capul meu, rătăcit… Da, nu înțelegeam care e rostul vieții pentru că nu… Nu că nu mai credeam în Dumnezeu… În Dumnezeu tot timpul am crezut, dar dar eram confuz și nu știam de fapt de unde să încep această relație cu Dumnezeu. Și aveam în jur de 20 de ani, rocker, poet postmodernist, din astea…

Părintele Teologos: Clasic…

Claudiu Târziu: Ei, și oamenii ăștia m-au lămurit. Dar cum m-au lămurit? Nu că m-au luat de mână și m-au dus la biserică, ci în pur și simplu prin acest model care mi l-au oferit. Eu când am mers în primele deplasări cu ei către niște locuri de comemorare a unor camarazi care căzuseră acolo, în numele neamului și pentru Hristos și am văzut cum se comporta unul cu celălalt, cum își vorbeau, cum își dădeau bucățică de mâncare cea mai bună unul celuilalt, cum se îngăduiau, cum aveau răbdare unul cu celălalt și am spus: „Băi, frate, ce școală au făcut oamenii ăști? Vreau să fac și eu școala asta!”

Deci prin exemplul propriu oferi un model care poate fi formator. Nu e de ajuns să-i spui copilului – nu e bine să faci aia, e bine să faci aia. El dacă vede că tu îi spui tu spui că nu e bine ceva să faci lucrul ăla care nu e bine. Să-i spui că e bine să facă ceva și tu nu-l faci, atunci el pe tine te copiază, nu ceea ce îi spui tu lui. E banal, e basic…

Părintele Teologos: Te acuză și de ipocrizie.

Încrederea în tineri

Claudiu Târziu: Da, și mă întorc și spun: să nu ne îndoim de tânăra generație! Și generația asta are valențele ei și are capacitățile ei și eu sunt convins că poate să facă lucruri mari, dar trebuie ajutată. Întâi de toate trebuie să-i oferi un cadru propice. Oferă-i o țară în care să fie bine educat, bine îngrijit și unde să-și poată pună în valoare cunoștințele, să poată munci pe banii pe care îi merită, să nu fie nevoit să ia drumul pribegiei. Și după aceea, să vedeți câte lucruri o să facă tinerii.

Eu am mare încredere cu tinerii României că or să facă, dar atât: ăștia care suntem un pic mai copți să îi ajutăm!

Părintele Teologos: Un ultim mesaj pentru români!

Un mesaj pentru români

Claudiu Târziu: Un ultim mesaj… Spun ceea ce am spus o viață întreagă: nimeni nu vine să ne facă treaba noastră, nimeni nu o să ne salveze dacă noi înșine nu o s-o facem. Adică atâta vreme cât noi nu acționăm, cât noi nu ne implicăm – fie și prin acel vot pe care trebuie să mergem să-l dăm. Cum a spus părintele: cu rugăciune înainte să ne lumineze mintea să votăm bine. Fie și prin mici gesturi de bunăvoință și de generozitate față de cei din jurul nostru. Păi, până nu facem ceva cât de puțin, nu avem ce să cerem celorlalți și nu avem ce să sperăm de la ceilalți. Deci dragilor, fraților, faceți voi întâi și așteptați după aceea să vi se întoarcă lucrul cel bun și el se va întoarce negreșit, că Dumnezeu nu rămâne dator.

Părintele Teologos: Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Fraților, să fim noi schimbarea care dorim să se întâmple! Și așa să ne ajute Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați