Ortodoxia internetului – p. Iosia Trenham, PS Irinei de Londra

Ascultați un foarte frumos interviu despre evoluția ortodoxiei pe internet de la începuturi și până astăzi, interviu presărat cu anumite considerente duhovnicești aferente – interviu luat de p. Iosia Trenham unuia din primii pionieri ai ortodoxiei online și anume PS Irinei de Londra și Europa de vest.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

[Pr. IOSIA]: Este o onoare să pot lua azi un interviu Preasfinției sale Episcopul Irinei al Londrei și Europei de Vest pentru Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. Preasfinția voastră, vă mulțumesc pentru acceptarea acestui interviu.

[PS. IRINEI]: Mă bucur să fiu cu dumneavoastră.

[Pr. IOSIA]: Aș dori să încep discuția noastră cu o reflectare asupra relației dintre Ortodoxie și internet. În ultimii ani, prezența Ortodoxiei pe internet, în particular pe rețelele sociale, a explodat pur și simplu. În special în perioada COVID, foarte mulți oameni au apelat la internet pentru a găsi un fel de hrană spirituală dat fiind că mulți dintre ei nu au putut merge la biserică. Preasfinția voastră, ne-ați putea împărtăși puțin din perspectiva pe care o aveți asupra Ortodoxiei internetului, sau a Ortodoxiei de pe internet?

[PS. IRINEI]: Da, poate ar trebui să începem prin a face diferența între cele două lucruri. Ortodoxia pe internet cred că este un concept justificat. Faptul că Biserica ar trebui să folosească orice instrument aflat la dispoziția sa a făcut parte din istoria noastră încă de la început. A fost o vreme când cărțile erau ceva foarte modern și inovator, dar totuși le-am folosit și încă le folosim cu folos. Internetul este ceva mai nou, rețelele de socializare chiar și mai noi de atât, și nu există niciun motiv intrinsec pentru care să nu le folosim pentru promulgarea credinței și informarea lumii cu privire la ceea ce credem și de ce ar trebui și ei să creadă. Ortodoxia pe internet este folosirea de către noi a unui instrument pentru a realiza un bine.

Ceea ce mi se pare îngrijorător este Ortodoxia internetului. Și pe aceasta aș caracteriza-o ca pe un fel transformare, de obicei neintenționată, ci accidentală, în care etosul Ortodoxiei este transpus din întâlnirile pe viu trăite în Biserică într-un mediu caracterizat prin prezența pe internet aproape mai mult decât prin altceva, în care viața bisericească ar putea fi o parte importantă a vieții individuale a cuiva, dar în care marea arenă a creșterii spirituale este din ce în ce mai concentrată în acest mediu digital. Iar acest lucru mi se pare îngrijorător și o problemă, ceva la care trebuie să ne gândim cu atenție pe măsură ce continuăm să trăim în acest secol și să o disecăm cu adevărat, folosind criteriile Bisericii referitor la ce e sănătos spiritual și ce nu e.

[Pr. IOSIA]: Înainte de a continua cu comentariile dumneavoastră și de a vă cere să formulați exact îngrijorările pe care le aveți, îmi amintesc, și aș vrea să mă lămuriți, că, dacă nu mă înșel, și dumneavoastră ați fost un pionier în aducerea Ortodoxiei pe internet și mă întrebam dacă ați putea să ne împărtășiți puțin despre ceea ce făceați în anii trecuți, cred că a fost cu mulți ani în urmă, dar ce făceați și cum ați folosit dumneavoastră internetul?

[PS. IRINEI]: Cred că e singurul lucru care mă face să fiu numit pionier în ceva. A fost cu ceva timp în urmă, chiar la sfârșitul anilor ’90, când World Wide Web (rețeaua internațională de internet) abia începea să fie folosit de public. Și atunci am creat un site web despre scrierile Părinților și despre cultura monahală din Ortodoxie, care era una dintre (e greu de imaginat acum că a fost adevărat, dar a fost)… una dintre cele patru website-uri ortodoxe de pe internet. Acum sunt sute de mii, toată lumea are unul. Și în zilele noastre este greu să știi cu adevărat unde începe un site și unde se oprește social media și ce este ce.

Dar la acea vreme era foarte puțin și am fost foarte entuziasmat să folosesc acest instrument, pe care nu îl aveam înainte, pentru a aduce resursele Ortodoxiei la o populație mai largă. Asta se întâmpla într-o perioadă în care era foarte greu pentru vorbitorii de limba engleză să găsească scrierile Părinților. Publicațiile nu erau foarte populare, nu exista o bază de date pe internet de traduceri, așa că ceea ce am început să fac a fost să iau aceste texte pe care le iubeam și care au fost atât de transformatoare pentru mine și să încerc pur și simplu să le fac accesibile oamenilor. Am tradus (am avut câțiva oameni care m-au ajutat), am tradus texte din Părinți și le-am postat online, ocazional comentarii și așa mai departe.

[Pr. IOSIA]: Și acesta era acel Monahos

[PS. IRINEI]: Era monahos.net, un site pe care în cele din urmă l-am închis acum cinci sau șase ani. Am folosit precursorul la social media, ceva ce se numea atunci forum de mesaje, pentru a permite și unele conversații. Nu era disponibil la început, dar când a devenit disponibil, l-am preluat. Dar am muncit din greu și îmi amintesc ore întregi de discuții cu alți preoți și călugări despre cum să creăm acel mediu. Pentru că era foarte important pentru noi, chiar și atunci, înainte de social media, ca discuțiile să fie purtate într-un mod Ortodox. Nu vroiam pur și simplu să dăm liber tuturor celor care veneau să își exprime opiniile, pentru că noi toți recunoșteam și încercam să urmăm modelul Ortodoxiei, și anume că părerea și interpretarea personală nu sunt “marele bine” pe care îl căutăm, ci în schimb acela de a ne supune voința învățăturilor Bisericii.

Și astfel am elaborat, îmi amintesc, niște termeni de utilizare destul de elaborați pentru partea de discuție a site-ului, cu scopul expres de a nu transforma site-ul într-un mediu de conversație, ci de a permite posibilitatea de a posta întrebări și apoi erau câteva persoane care cu binecuvântare explicită din partea episcopilor și părinților lor duhovnicești răspundeau, nu cu propriile opinii, ci cu referințe la scrierile Sfinților Părinți, astfel încât oamenii să poată cunoaște ce învață biserica. Și asta ni s-a părut foarte util. Dar vremurile au progresat, a apărut social media și a transformat cu adevărat natura discuțiilor.

[Pr. IOSIA]: Îmi amintesc că am accesat de foarte multe ori site-ul “Monahos” și că m-am fost confruntat acolo cu texte, unele foarte rare, unele pe care chiar nu le mai văzusem niciodată în limba engleză, dar am apreciat și încă apreciez acest lucru la pedagogia Preasfinției voastre, cât erați de concentrat pe textul Scripturistic și pe textul Patristic. Și făceați, de asemenea, evaluări extensive ale textelor, ceea ce de asemenea îmi place. Nu era doar un mic citat aici, pentru a explica ceva de care încercați să ne convingeți apoi cu propriile cuvintele, ci era o prezentare minunată a textelor Părinților. Îmi amintesc în special accentul pe care îl puneați pe Părinții Apostolici

[PS. IRINEI]: Da.

[Pr. IOSIA]: care era foarte evident pe site. Ei bine, eu consider aceasta, chiar și astăzi, ca pe un fel de model de angajare. La PNP (Patristic Nectar Publications), noi am încercat să facem ceva similar în privința conținutului, mici opinii solid înrădăcinate în Scriptură și în scrierile Sfinților Părinților. Ați putea să ne dezvăluiți puțin despre îngrijorările dumneavoastră și despre ce vedeți că se dezvoltă o dată ce prezența ortodoxă a explodat pe internet? Ce vă îngrijorează?

[PS. IRINEI]: Sunt îngrijorat mai ales de o transformare sau o pierdere a mentalității ortodoxe de a învăța. Există un mod ortodox de a învăța de la Sfinții Părinți. Nu e vorba doar de conținutul textelor în sine, scrise de Părinți. Asta e important și fără asta nu poți să îi studiezi cu adevărat deloc. Și de aceea mai înainte era așa esențial să punem la dispoziție aceste texte. Și îmi amintesc cum munceam ore întregi pentru a traduce Părinții Apostolici sau alte texte pentru a le pune online. Această nevoie a cam dispărut o dată cu progresul internetului, pe măsură ce tehnologia de scanare a devenit mai bună. Acum, în esență, fiecare ediție este disponibilă online. Și astfel, munca unor indivizi ca mine sau alții pentru a traduce un text sau altul (nu că nu ar mai fi texte de tradus), dar cea mai mare parte a scrierilor patristice sunt cu siguranță acum disponibile și altele se adaugă treptat.

Ceea ce mă îngrijorează este modul în care sunt transmise aceste texte. Pedagogia Ortodoxă este o întâlnire vie. Așa a fost întotdeauna, încă de pe vremea Apostolilor, să stăm la picioarele unui învățător care ne învață nu după o schemă programatică de instruire, ci ca într-o întâlnire personală. Învățătorul, fie că este preot, călugăr sau episcop sau cineva binecuvântat pentru cateheză, a fost întotdeauna în Ortodoxie o persoană care își cunoaște elevul, care îl cunoaște pe ucenic. Și de aceea, forma de învățământ, modul în care sunt prezentați Părinții, ce se spune despre ei, ce texte ni se pun în față, constituie o relație de întâlnire trăită, o experiență vie. Și ceea ce mă deranjează foarte mult la foarte multe lucruri pe care le văd azi în ceea ce privește Ortodoxia internetului este ideea că aceste texte sunt pur și simplu aruncate oamenilor fără nicio întâlnire vie. Și apoi discuția are loc conform unei idei mult mai moderne: că toată lumea are o părere de împărtășit și toată lumea are o interpretare.

Dar, din nou, acest lucru nu este autentic pentru Ortodoxie. Noi nu ascultăm pe toată lumea, ci îi ascultăm pe cei iluminați de Dumnezeu să învețe și pe cei binecuvântați de Biserică să dea învățătură. Iar noi ceilalți învățăm cum să ne ținem în frâu opiniile, cum să ne conformăm gândurile la ceea ce ne învață [Biserica], mai degrabă decât să introducem gândurile noastre în învățătură. Iar [atitudinea] aceasta se găsește foarte rar în zilele noastre. O mare parte din Ortodoxia Internetului există în acest plan eteric, texte pe care le citesc online, comentarii pe care le fac online, gânduri exprimate online. Dar oricât de informativă ar fi o prezență online, ea nu va fi niciodată o întâlnire personală.

[Pr. IOSIA]: Da.

[PS. IRINEI]: Nu este niciodată la fel ca și cum aș sta față în față acum cu cineva care ajunge să mă cunoască, care se îngrijește de sufletul meu, nu doar aruncând tehnologie… E ca și când ai intra într-o farmacie și cineva îti aruncă

 toate medicamentele în față.

[Pr. IOSIA]: Sigur!

[PS. IRINEI]: Asta nu-ți va salva sufletul, ba te-ar putea și omorî, dacă nu ești pregătit pentru acel medicament. Ai nevoie de un medic bun, care să-ți cunoască afecțiunile și care să-ți poată prescrie medicamentul potrivit. Și nu spun că asta nu se poate întâmpla, ci doar că nu văd să se întâmple, în Ortodoxia internetului, în online.

[Pr. IOSIA]: Cei care evaluează impactul mediilor digitale asupra lăsării cărților deoparte, din păcate, cum se întâmplă în cultura noastră și îmbrățișarea lecturii în primul rând pe ecran… notează că durata noastră de atenție se micșorează din ce în ce mai mult și că nu mai suntem capabili să ne urmărim așa de bine gândurile, deoarece citim adesea articole cu hiper-linkuri în ele, și exact când începem să îi facem loc unui gând suntem distrași către un alt gând și încă un alt gând și încă un alt gând… La fel, problema surselor de autoritate, la care cred că vă referiți de asemenea, adică atât locul Sfinților Părinți, cât și autoritatea vie a unui părinte duhovnicesc care te cunoaște, care te poate ajuta să faci legătura între tradiție și propria ta viață, mi se pare că este complet în aer astăzi. Totuși, mulți descoperă Sfânta Ortodoxie prin intermediul prezențelor online.

Dacă ar fi să dați un sfat cuiva… și ați făcut de fapt acest lucru recent pentru site-ul “Publicațiile Nectar Patristic”, ați stat cu consiliul nostru de administrare și ne-ați oferit îndrumări duhovnicești și sfaturi înțelepte cu privire la cum să ne continuăm lucrarea într-un mod care credeți că Îl mulțumește pe Hristos. Dacă ar fi să dați acest sfat, în general, oamenilor care se implică în slujirea online, care ar fi acesta, cum ar arăta, ce le-ați spune?

[PS. IRINEI]: Ei bine, un test foarte simplu, care nu cuprinde totul (nimic nu o face), dar un test simplu și foarte esențial este să vezi dacă, indiferent ce ar fi (un site web, un forum, un context), dacă conduce la atragerea vieții în experiența vie a Bisericii. Dacă răspunsul la asta este DA, atunci putem avea o anumită încredere că ne aflăm pe calea cea bună. Dacă, mergând pe un anumit site și expunându-mă la ceea ce se oferă acolo, rezultatul este că mă grăbesc cu și mai multă energie, cu mai mult entuziasm spre Biserică pentru a vorbi pe viu cu un preot, pentru a face parte din realitatea vie a Bisericii, care este trupul lui Dumnezeu și nu e dusă niciodată în rătăcire, atunci acest lucru a adus un rezultat ortodox.

Dacă rezultatul de a merge acolo (pe acel site sau oricare ar fi), e că eu doar cresc în înțelegerea mea intelectuală a ceea ce a spus un părinte sau altul, sau dacă rezultatul este că devin mai “iluminat” cu privire la o anumită temă, dar mai rupt de viața reală a Bisericii, pentru că fie judec Biserica, fie mă tem de Biserică, fie sunt supărat pe Biserică, fie consider că înțelegerea mea a ceva la care am fost expus este mai bună decât cea a Bisericii, atunci ar trebui să fim profund precauți. Chiar și scrierile Părinților pot produce rezultate negative în noi dacă le citim într-o manieră care ne îndepărtează de Biserică. La fel pot face și Sfintele Scripturi. Și vedem nenumărați oameni care pretind a fi scripturali și totuși interpretarea lor a Scripturilor îi îndepărtează de Biserica lui Hristos. Și la fel și cu Sfinții Părinți.

Nu este nimic intrinsec sfânt sau pios în a cita pe Sfinții Părinți ai Bisericii. Oricine poate face asta, iar în zilele noastre [aproape] toată lumea o face. Dar întotdeauna subliniez în acest context că același lucru este valabil și în cazul Scripturilor. Până și diavolul însuși citează Scripturile. Nu este vorba doar de text, ci și de contextul în care îl auzim și suntem expuși la el. Scrierile Părinților au puterea de a ne mântui tocmai prin faptul că ne atrag în viața Bisericii. Dar atunci când sunt folosite doar pentru a stimula intelectul, și cel mai periculos dintre toate, când sunt folosite pentru a crea în noi o viziune a Ortodoxiei care e din ce în ce mai puțin atașată de Biserica reală, de episcopii ei, de preoții ei, de viața sacramentală împreună, iar Ortodoxia devine, din ce în ce mai mult, ceva ce în mintea mea poate fi separat de acestea, atunci acesta trebuie să fie un semn că lucrurile merg pe o cale greșită.

Așadar, acesta este un test pe care l-aș face cu siguranță în toate locurile. Și, din păcate, trebuie să spun că marea majoritate a site-urilor ortodoxe pe care le întâlnesc pe internet nu trec acest test. Iar aceasta este o dovadă tristă a stării actuale a lucrurilor, care sper că se va schimba.

[Pr. IOSIA]: Și eu sper la fel! Este un forum nou, o platformă nouă, și se pare că sarcasmul este aproape încorporat în miezul platformei, mai ales în cazul comentariilor, prin această idee care e aproape o dependență, pe care social media a alimentat-o, că nu poți citi sau asculta ceva și să te mulțumești cu o reflectare liniștită, ci trebuie să-ți spui părerea despre acel lucru. În marea majoritate a activității noastre la “Nectar Patristic” nu am primit niciodată comentarii. De fapt, eu nu am avut niciodată interes în comentarii.

Recent, consiliul nostru de administrație m-a rugat, ca o cale de a ajunge în special la oameni aflați în locuri fără Biserici Ortodoxe (și foarte mulți oameni descoperă acum Ortodoxia din ținuturi din întreaga lume în care nu au deloc o sursă ortodoxă vie), dacă putem să permitem și comentarii. Le moderăm cu mare atenție, dar slavă Domnului, eu nu mă implic deloc în asta. Mulțumesc consiliului meu că nu mi-a cerut să fac asta, pentru că nu mi-aș fi dorit ca ei să vrea să fac eu asta. Dar se pare că însăși structura rețelelor sociale generează acest spirit caustic, care aproape te obligă să nu fii mulțumit și în pace decât dacă spui ceva, fapt care hrănește mândria.

Cred că noi ar trebui să ne amintim, și încerc să-mi amintesc și eu, ce este un Sfânt Părinte sau o Sfântă Maică, de ce ne pasă de cuvintele lor. Nu pentru că erau geniali sau că aveau diplome înalte, așa cum aveți Preasfinția voastră, din punct de vedere academic, ca să spunem așa, ci pentru că L-au iubit pe Dumnezeu atât de magnific încât au devenit literalmente prezența lui Hristos pe Pământ. Și, prin urmare, ce au făcut și ce au spus a devenit un fel de normă canonică pentru oameni cu privire la ceea ce este o ființă umană și cum să trăiască.

Și spre asta îi încurajăm și noi la PNP pe prietenii și cunoscuții noștri care vin și ne ascultă să aibă în minte – că scopul este de a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu, scopul e de a aplica acest lucru în viața ta și de a încerca să pornești de acolo. Noi denumim scopul nostru ca fiind: “să hrănim pe cei însetați duhovnicește cu dulcea învățătură a Sfinților Părinți”, să fie ceva pentru sufletul tău care tânjește după adevăr. Vrei să auzi un cuvânt astfel încât să-l poți aplica, să-l poți trăi.

[PS. IRINEI]: Și ați atins o temă cheie – “să auzi cuvântul astfel încât să-l poți aplica.” Acesta e esențialul! Doar să auzi cuvântul de unul singur poate avea o valoare, da. Dar în cele din urmă este aruncat printre celelalte cuvinte care sunt în capul meu. Scopul Bisericii nu e să ne crească biblioteca mentală, ci să ne schimbe viața. Și astfel, să ai acest obiectiv e minunat și de asta am admirat “Nectar Patristic” și de aceea mi-am menținut mereu sprijinul pentru această lucrare deoarece am văzut că încercați deliberat să evitați unele dintre aceste capcane.

Capcana comentariilor este una serioasă. Trăim într-o lume în care noua mantră, noua doctrină, este că fiecare persoană are o voce, pe orice subiect, și că fiecare voce are o valoare în sine. Ei bine, fiecare viață umană are valoare, dar sigur nu fiecare voce are valoare. Există multe voci care au puțină valoare și există unele voci a căror valoare este în mod expres negativă. Cum putem deosebi una de cealaltă? În tradiția vie a Ortodoxiei suntem învățați cum să discernem o voce bună de una rea, deoarece suntem într-o relație de ascultare. Acum, comentariile pe care le-ați putea primi din partea acestor oameni care nu pot veni în Biserică…, bine, sau nu pot veni într-o Biserică fizică deoarece unde locuiesc nu este una, bine…

Explorați această posibilitate, dar fiți vigilenți asupra a ceea ce se întâmplă și cum se întâmplă. Eu aș spune acest lucru: un test bun de fiecare dată când livrăm o interpretare, fie că aceasta vine printr-un comentariu pe care îl scriem sau prin declarații pe care le facem ca răspuns la întrebări sau chiar prin alegerea de texte pe care să le punem în fața oamenilor, cel mai bun test al autenticității noastre e acela că dacă noi am dispărea după aceea cineva să poată merge la altă sursă [de încredere] din Biserică, și să se convingă că învățătura este de fapt aceeași.

Dacă eu sunt necesar pentru a demonstra că ceea ce spun eu este corect și că altcineva greșește, atunci am căzut deja în capcana autorității sinelui. Ar trebui să fie cazul dacă ceea ce învăț eu este învățătura Bisericii, ar trebui să ți-o pot livra, iar tu să nu trebuiască să mă mai vezi vreodată, pentru că dacă te duci la un alt învățător adevărat [din Biserică] ar trebui să spună același lucru, iar dacă nu o face, atunci unul dintre noi greșește. Dar foarte mult din ceea ce se întâmplă pe internet sunt un fel de cercuri închise în care [de exemplu] eu mă duc la site-ul acesta pentru că mă va învăța adevărata Ortodoxie, dar singurul loc va fi acolo, și orice alt loc e din ce în ce mai lipsit de acest adevăr, din ce în ce mai decăzut și mai degradat, doar aici auzim ce au de spus cu adevărat Părinții. Aceasta este o negare a prezenței lui Dumnezeu în Biserică. Părinții de la început au spus că în Biserică poți să mergi în orice parte a Bisericii și să auzi vocea adevărului.

Desigur, vom întâlni și erori în Biserică, omul introduce păcatul și eroarea și a făcut-o întotdeauna, dar Biserica le corectează prin mărturia sa comună. Dar trăim într-un prezent de auto-justificare accidentală, în care eu trebuie să mă ridic și să purific doctrina decăzută a Bisericii. Și mereu subliniez că acest lucru e în esență Protestantism. Pot cita Sfinții Părinți ai lumii Ortodoxe oricât de mult doresc, dar dacă o fac pentru a defini o viață bisericească, care este înțelegerea mea, creația mea, adică eu corectez ceea ce este greșit peste tot în altă parte… Martin Luther făcea același lucru, doar că citea un alt set de texte.

Nu acesta este scopul nostru. Să punem cuvintele Sfinților Părinți în fața oamenilor! Dacă suntem chemați să răspundem la întrebări, să o facem pe scurt! Dar scopul ar trebui să fie întotdeauna: citiți acest text pe care vi l-am dat și dacă aveți întrebări mergeți la preotul vostru și întrebați. Nu trebuie să veniți la mine, eu doar am făcut o mică ofrandă de a vă aduce în față acest text, dar oricare învățător hirotonit și smerit al Bisericii ar trebui vă poată răspunde. Desigur, problema… și oamenii vor ridica mereu probleme pentru a explica lucrurile. Ei bine, există anumiți preoți și chiar episcopi și chiar patriarhi în prezent care nu învață adevărul. Înseamnă asta experiența erorii? Înseamnă că Dumnezeu și-a abandonat Biserica? Înseamnă că eu trebuie să fiu vocea auto-proclamată a erorii prin textul pe care eu aleg să vi-l arăt în comentariul pe care eu aleg să-l dau? Nu! Biserica însăși va corecta aceste erori dacă trăim în ascultare față de ea.

[Pr. IOSIA]: Mulțumesc pentru aceste gânduri, Preasfinția voastră! [Sunt] foarte edificatoare și vă suntem profund recunoscători. Slavă Domnului!

“Este mai târziu decât credeți! Grăbiți-vă deci să faceți lucrarea lui Dumnezeu!” (+ Părintele Seraphim Rose)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!