Sfaturi pentru tinerii secolului 21 – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt cu înțelepciune al părintelui Pimen în care acesta le oferă copiilor de astăzi câteva sfaturi foarte folositoare astfel încât să poată să trăiască o copilărie și, mai apoi, o viață fericită.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Acum vreau să mă adresez mai mult copiilor. Uitați că a venit și Ursuleț aici (o pisică). Când spunem copii, ne referim în special la cei până la 18 ani, deși copii suntem cât timp ne trăiesc părinții, nu contează ce vârstă avem, la ce vârstă ajungem. Cât timp ne trăiesc părinții, suntem copii. Uitați-vă la Ursuleț, vrea să fie răsfățat. A auzit că vorbesc de copii și vrea și el să fie băgat în seamă.

Când ești copil, toate sunt frumoase

Ce înseamnă copilăria? Cât este de frumoasă copilăria? Știu că mulți dintre voi nu o apreciați acum. Știți de ce? Pentru că o trăiți, o aveți. Atunci când vor trece anii, vă va fi dor de ea. Indiferent cum ni se pare uneori: că-i grea, că suntem nedreptățiți, că nu ni se permit anumite lucruri, copilăria e foarte frumoasă, pentru că în copilărie nu ai griji sau dacă ai, ai foarte puține. Nu te lovești, ca oamenii mari, de toate greutățile, să ai experiența vieții, să privești înainte, să te gândești ce o să faci. Când ești copil, toate sunt frumoase, chiar luminoase, am putea spune. Chiar dacă uneori sunt și situații când copiii o duc mai greu un pic – în familie nu e înțelegere la fel de mare din partea părinților, poate nu se înțeleg părinții cum trebuie, dar copilăria rămâne copilărie.

Copilăria mea n-a fost ușoară, gândiți-vă că pe timpul comuniștilor era destul de greu, nu aveam, ca acuma, totul pe tavă. Nu ne permiteam aproape nimic din ce vă permiteți voi, copiii de acum. Aveam jucării doar dacă ni le făceam noi, cioplite din lemne. De fapt, jucăriile noastre erau cele vii: aveam acasă oi, primăvara aveam miei, aveam vacă, aveam purcei, câini. Aceste animale erau jucăriile noastre vii, care trebuiau îngrijite, hrănite, curățate. Joaca noastră era un fel de responsabilitate, trebuia să te duci în grajd să ai grijă de animale, să le îngrijești. Era un fel de joacă, dar te călea pentru viață, nu ca acum, peste tot jucării din pluș, pe care le arunci la un moment dat pentru că te-ai săturat de copilărie.

Tentațiile care distrug copilăria

Mă adresez copiilor de acum: sunteți prea devreme băgați în lumea asta virtuală, cu telefoane, și nu vă mai trăiți copilăria. Ajungeți să nu vă mai bucurați, să nu vă mai întâlniți cu cei ca voi, să jucați un fotbal, să vă jucați, să vă consumați energia, să vă bucurați unul de altul, să discutați unul cu altul. Uneori deprindeți lucruri care vă păgubesc, mulți acum încep cu fumatul, de mici, după aceea, chiar cu băutura, drogurile, pentru că apare tentația: ”Hai, ce are dacă iei și tu un pic? Ești prost că tu nu iei! Uite că tu nu ești șmecher ca noi, care fumăm, bem, ne drogăm!”. Să nu faceți lucrul acesta! Lucrurile bune să le încercați, nu pe cele rele! După ce începe un lucru rău, contribuie și diavolul și devine tot mai rău, până te distruge.

După aceea, când mai cresc puțin copiii, apar jocurile de noroc, tentația de a câștiga bani și iar apare distrugerea. Dar cu banul acela pe care îl muncim, sau cu cel dat de părinți, poți să faci ceva cu el. Nu vă gândiți că o să câștigați la jocuri, nu veți câștiga! Aveți grijă cu asta, să nu vă autodistrugeți. Încercați să vă bucurați de copilărie, nu vă grăbiți să vă maturizați. Încercați, în limita în care puteți, să vă terminați școala, să învățați. Îmbinați jocul și responsabilitatea și învățatul. Adică încercați să trăiți frumos, dar încercați să vă consumați energia fizică. Nu stați pe Internet până înnebuniți și pe urmă sunteți nervoși, pentru că asta vă face rău. Încercați să faceți un sport, mai ales cei care sunteți la oraș, unde să vă consumați energia după școală.

Fetele dau deoparte jucăriile pentru modelele de pe internet

Acum, tentațiile sunt mari, încep de pe Internet și vă distrug. Nu vă mai bucurați de copilărie și ajungeți la dependență, iar dependența îți fură bucuria copilăriei. La fetițe există o tentație spre maturizare. Vedeți pe Internet că se prezintă moda, că se vopsesc și vreți și voi. Dați deoparte jucăriile copilăriei și vă băgați în astea, de ce atâta grabă?! O să vă săturați și de rujuri și de toate astea când o să ajungeți voi mari. Ar trebui să nu ajungeți la ele niciodată, dar măcar bucuria copilăriei să rămână. Nu căutați să vă maturizați, să vreți să vă îmbrăcați precum cele care fac reclamă pe internet și așa mai departe. Nu, frumos, lejer, îmbrăcăminte lejeră ca să te poți juca, să poți alerga.

Purtați o îmbrăcăminte cuviincioasă, nu trebuie să ieși în evidență când ești copil, ce vrei să arăți, ce vrei să prezinți? Încearcă să fii fetița care are un ursuleț de pluș, care se bucură că îl are, asta nu-i o rușine. Cei care sunteți la țară, în natură, în special fetițele, încercați să fiți alături de mama pe la bucătărie, să învățați de toate acolo. Nu contează cât puteți să faceți, vă mai băgați mânuțele pe acolo, mai ajutați, iar când o să ajungeți la 14, 15, 16, 17 ani o să puteți face orice în cadrul bucătăriei. Te poți descurca în viață, nu stai să te gândești că nu știi să faci o mâncare, nu știi să te descurci, că anii trec și nu știi ce îți rânduiește viața. Învățați, învățați cât puteți pe lângă mama, tot ce se poate.

Învățați de la părinți și bunici

Acum o să mă refer și la băieți și la fete. Nu v-o luați în cap că voi știți totul, pentru că nu știți. Oricât de capabili ați fi, oricât de genii ați fi, nu aveți experiența vieții. Părinții și bunicii au experiența vieții și știți ce înseamnă asta? Înseamnă că au trecut prin multe lucruri și când îți spun ceva, îți spun din propria lor experiență. Poate au făcut greșeli în viață, dar au trecut prin ele. Să nu vă fie rușine să-i întrebați: ”Tată, mamă, tu cum ai făcut la timpul tău? Uite ce am de gând, ce aș vrea eu să fac. Ia spune din experiența ta, ca să nu dau cu capul, să mă doară mai târziu.” Și cu atât mai mult la bunici, care au adunat o experiență bogată. Voi nu vă dați seama ce valoare are experiența bătrânilor.

Să-i întrebați și să ciuliți urechile să învățați, iar ca băieți mai ales, când vedeți că se face ceva, se meșterește ceva de tata, sau de cineva din familie, duceți-vă și profitați, dați-vă pe aproape și folosiți-vă. Încercați cât puteți de mult să învățați, pentru că dacă înveți, te descurci oriunde te duci. Chiar dacă faci o școală și nu mai merge în acel domeniu, știi ceva imediat să faci. Acasă, dacă s-a stricat ceva, știi să repari pentru că ai învățat. Învățați în orice domeniu, adică nu disprețuiți când cineva dorește să vă învețe. Stai pe lângă tatăl tău și vezi ce face, nu pe Internet, și atunci ai să vezi că începi să deprinzi anumite lucruri numai uitându-te sau uneori chiar punând mâna și ajutând un pic la bătut un cui, la reparat ceva, la tăiat ceva.

În felul ăsta, ajungi să înveți și nici nu-ți dai seama cât de bine îți prinde mai târziu. Mie, la timpul meu, mi-a plăcut să învăț mult, nu mă refer la școală aici, că nu am fost prea grozav acolo, dar pe unde vedeam pe cineva că face ceva, mă uitam și eu. Iar acum, când am ajuns aici, cât de bine mi-a prins! Pot să construiesc, cum se zice, o casă de jos până sus pentru că am văzut și după aia am pus mâna și am făcut și eu. Acum, în orice domeniu am o idee. Pe care l-am văzut că face ceva, am stat pe lângă el să învăț. După aia, reușeam să îmi dau seama dacă a greșit sau nu, am început să întreb de ce a făcut așa și nu altfel. Deci toate m-au ajutat în viață.

Bucurați-vă de copilărie

Cum am spus, să învățăm tot timpul din tot ce este în jurul nostru, că anii trec și o să ajungeți să creșteți mari. După copilărie o să vă pară rău, copilăria rămâne copilărie și de asta am spus să nu vă grăbiți, lăsați-o să curgă frumos, cum vine ea. Cel puțin până la 18 ani, când termini un liceu, să rămâi copil, să te bucuri de tot ce e în jurul tău, de o floare, de-o plantă, de-un copac, de-o pasăre, de-un animal, de-o persoană, de prieteni, să te poți bucura că trăiești copilăria, nu virtual, să o trăiești pe viu.

Dacă ești la țară, mai ales în natură, stai desculț cât de mult. Eu toată vara eram desculț, doar la școală, la biserică și iarna stăteam încălțat, în restul timpului stăteam desculț. În felul ăsta, se călește organismul și altfel simți, te bucuri, calci pe iarbă, pe pământ. Iar cei de la oraș, cum am mai spus, încercați să faceți un sport ca să puteți să vă consumați energia și evitați cât de mult puteți telefoanele și Internetul că încet vă distrug.

Nu îi imitați pe alții

Și nu vă lăsați luați de val de prieteniile cu cei care vi se pare că sunt șmecheri la școală, prin cartier, prin sat sau nu știu pe unde, pentru că fumează, pentru că sunt mai grozavi și nu te acceptă acolo dacă nu faci și tu la fel. Nu-i nevoie să aveți astfel de prietenii, încercați să rămâneți voi originali. Rămâneți curați și frumoși! Lăsați-i pe ei că o să vedeți unde ajung.

Am cunoscut și eu astfel de oameni, care, când au ajuns la o vârstă, nu au reușit să își întemeieze o familie pentru că erau bețivi și se drogau, și-au distrus viața. Deci să nu încercați să imitați pe alții sau să tânjiți, să vă rugați să vă accepte în anumite anturaje. Dacă rămâi cum trebuie, corect și bun, o să-ți caute ei prietenia ta când dau de greu. Deci nu vă lăsați influențați de tot ce-i rău din jur.

Mergeți la Biserică

Și alt lucru, nu fugiți de biserică, duceți-vă în fiecare duminică, chiar dacă uneori vă e greu, sau preferați să faceți alte lucruri. Duceți-vă! Nu vă dați seama cât ajutor primiți de la Biserică, de la Sfânta Liturghie. Stai și te rogi și tu cum poți, ca și copil. Îi spui lui Dumnezeu și Maicii Domnului tot ce ai tu pe suflet, în mintea ta, nu trebuie să te audă nimeni. Vorbești și-i spui: “Maica Domnului, vreau și eu în viață să fac asta….” sau “Maica Domnului, vreau și eu să mă ajuți, să mă luminezi, ajută-mă, luminează-mă.”

Toate se spun lui Dumnezeu și Maicii Domnului

Iar când trec anișorii, ajungi la 15 – 16 ani, începe, ca fetiță, să te placă un băiat sau invers, mare atenție în toate astea, toate cu răbdare. Și toate să le spunem întotdeauna lui Dumnezeu și Maicii Domnului. Iar după 7 ani, încolo, trebuie mers un pic la spovedanie, de spus prostioarele ce le faceți. Să mergeți să le spuneți la părinte: “Uite, părinte, am făcut și eu asta, am făcut asta”, pentru că el vă dezleagă și vă ia toată greutatea aceea și vă bucurați din nou de copilărie, de tot ce e frumos.

Încercați, încercați, iar mă repet, să rămâneți copii și să vă bucurați de copilărie, iar nu să vrei, de la câțiva ani, fuste de două palme că ai văzut într-o reclamă. Nu-și are rost, nu-i nevoie să le arăți celorlalți că trupul tău e frumos, o să vină timp și pentru asta.

Vorbiți cu bătrânii

Bucurați-vă de ce este frumos, de ceea ce e curat și de câte ori aveți ocazia, stați de vorbă cu părinții, cu bunicii sau cu oameni bătrâni, nu ezitați să o faceți. Iar pe cei în vârstă, pe care îi vedeți că au nevoie de ajutor, când se întorc de la piață sau când au de cărat ceva, mergeți și ajutați-i și întrebați-i: “Bunică (bunicule), cum ți-ai trăit viața? Dă-mi și mie un sfat ca și copil, ca și tânăr. Cum să fac eu să nu greșesc?” Faceți lucrul ăsta că o să vă folosească mult și o să vă rămână sfaturile acelea în viață. Nici nu știți când vă veți lovi de greu și o să vă amintiți de ele, pentru că bătrânii au valoarea lor.

Și eu îmi amintesc de bătrânii din vremea mea, de bunica, care ne povestea multe. Mai era un bătrân, care era paznic de noapte, toți copiii stăteam alături de el și ne povestea toate amintirile lui, iar noi ne bucuram.

Nu renunțați la viață

Ce să vă mai spun eu ca să vă dau un pic de curaj? Oricât de grea ni s-ar părea viața, așa cum o priviți voi cu ochișorii voștri, cu mintea voastră, cât înțelegeți, să știți că viața e frumoasă. Niciodată să nu renunțați la viață! Vedeți, mai sunt copii cărora nu le merge ceva și se aruncă de nu știu unde, să nu faceți niciodată asta! Permanent există un început nou, adică există permanent o șansă nouă. Orice am greșit în viață, orice am făcut în viață, de oricâte greutăți am dat, ne-am lovit, am fost nedreptățiți, nu contează. Întotdeauna se va deschide o poartă și pentru noi, “va veni soarele și pe strada noastră.” Dumnezeu totdeauna ne așteaptă și ne oferă o nouă șansă de care să ne bucurăm.

Oricât de greu vă este, nu renunțați la viață și dacă chiar nu mai puteți, fugiți la un părinte, la un preot, să-i spuneți necazul, să vă spovediți, să vă facă o dezlegare și vă puteți bucura. Ca să ieșim din anumite stări prin care trecem, trebuie să Îl avem pe Dumnezeu alături. Și să aveți totdeauna o cruciuliță la gât. Nu știți câtă putere vă dă.

Cereți ajutorul Maicii Domnului

Iar când plecați de acasă, întotdeauna să spuneți ”Doamne ajută, Maica Domnului ajută!”. Și dacă puteți, într-un buzunărel să existe o iconiță a Maicii Domnului. Că dacă ai iconița acolo și în momentele grele (la școală sau în altă parte), strângi iconița din buzunar și zici: “Maica Domnului, ajută-mă!”, să vezi cum Maica Domnului intervine imediat. Să îi cereți ajutorul, să o aveți pe Maica Domnului ca mamă, permanent. Ea niciodată nu este prea ocupată ca să nu vă poată ajuta.

Să strigați la ea că nu vă lasă niciodată, Ea e cumva adevărata mamă. O aveți pe mama care v-a născut, dar Maica Domnului este cumva deasupra la toate. Să O iubiți mult pe Maica Domnului și să-I cereți ajutorul!

Cum v-am mai spus, nu vă grăbiți să vă pierdeți copilăria. Bucurați-vă cât mai mult de ea că o să aveți timp de ajuns să fiți și maturi, să dați piept cu toate grijile vieții. Încercați să  gustați viața frumos, zi de zi, clipă de clipă cu ceea ce oferă ea în jur, în familie.

Discuții cu mama, cu tata, jocuri împreună cu ei, provocați-i, spuneți-le să mai lase televizor sau Internetul. “Lăsați astea și jucați-vă cu noi. Hai, mai povestiți-ne ceva din viața voastră, cum v-ați cunoscut, cum v-ați îndrăgostit voi, povestiți-ne și nouă să știm cum e viața asta.” Să le cereți să vă povestească din experiența lor și îi faceți oleacă să aibă timp de voi.

Să vă bucurați de ceea ce a creat Dumnezeu

Să inventați diferite jocuri împreună, să mai ieșiți din oraș duminica sau tot week-end-ul (dacă sunteți de la oraș), să mergeți pe la o mănăstire, pe la munte, să vă bucurați oleacă de aerul curat. Nici nu știți cât oxigenează mintea, hrănește inima, plămânii. Să o luați pe jos și să urcați pe munte, fără telefoane, cu un rucsac în spate, să vă bucurați de ceea ce a creat Dumnezeu: o lume atât de frumoasă, mediul nostru înconjurător, atât de frumos, numai să știm să profităm de el, să ne bucurăm, pentru că altfel o să ne pară rău.

Dragilor, indiferent de ce vârstă aveți, să nu uitați cele ce v-am spus până acum! Lăsați-le toate la timpul lor să decurgă și profitați de anii ăștia frumoși, că nu vă mai întâlniți cu ei. Timpurile sunt așa cum le vedeți și o să aveți timp de griji, de modă, timp de unghii lungi. Încercați acum să fiți cât mai simpli, îmbrăcați cât mai lejer, să puteți alerga. Încercați să nu fiți împachetați cu haine strâmte, să nu te poți mișca, sau cu unghii lungi vopsite ca să nu poți să te joci împreună cu alți copii din cauza unghiilor, sau băieți care încep să crească și să se epileze. Creșteți bărbați adevărați, nu pe tocuri.

Te-a făcut Dumnezeu fetiță, fii feminină, fii o copilă frumoasă, care crește frumos și bucură-te de copilărie. Ești băiat, fii un băiat de ăla care își asumă viitorul ca bărbat, nu deveni feminin, nu își are rostul. Întotdeauna, unei femei îi place ca bărbatul să fie bărbat, iar unui bărbat, femeia să fie femeie. 

Fiți aproape de Dumnezeu

Dragii mei copilași, cum am spus, fiți aproape de Dumnezeu, să nu lipsiți nici o duminică de la biserică, să vă spovediți, să vă împărtășiți, să fiți buni cu cei din jurul vostru. Să nu fiți mândri, disprețuitori, ci să fiți buni cu toți, cu colegii voștri, la grădiniță, la școală, mai departe, la liceu. Nu intrați în anturajele care nu sunt bune, pentru că astea distrug. Fiți buni mai ales cu bătrânii, ajutați pe cât puteți, cu un pic de apă, sau poate puteți să îi ajutați să-și ducă bagajul. Pe cât puteți, faceți bine, pentru că toate astea o să se întoarcă la voi mai târziu, o să vă răsplătească  Dumnezeu și toată viața voastră, când veți da de greu, întotdeauna o să vă scoată în cale oameni care să vă ajute.

Încercați să vă faceți viața cât mai simplă și atunci devine cât mai frumoasă. Cam asta am vrut să vă spun. Nu m-am gândit dinainte, am spus ce mi-a venit în minte, dar am vrut mult să mă adresez copiilor pentru că voi sunteți viitorul țării, dacă o să creșteți frumos, o să fiți oameni valoroși pentru țară.

Animalele au locul lor

Uitați, și Ursuleț vrea să se bage în seamă. A văzut că eu vorbesc aici și vrea și el atenție. Am și eu trei motănei aici: Ursuleț, Tigruleț și Jaguarul. Ei au crescut mai mult pe lângă mine, dar nu-i ținem în casă, nici nu le permit în brațe, dar acum îl las să vedeți și voi ce repede caută să se bage în seamă. El a fost cumva cel mai apropiat, oriunde mă duceam, în pădure, vine mereu după mine. Le-am făcut o cușcă afară să aibă și ei unde sta.

Noi nu obișnuim să lăsăm animalele în casă, casa e făcută pentru om. Nu trebuie să ajungi să formezi cumva o dependență de asta, adică să-ți dai viața peste cap din cauza animalelor în casă, ceartă din cauza lor. Ele au locul lor: le iubești, ai grijă de ele, dar fără să ajungi să îți distrugi totul în jur din cauza animalelor. Eu acuma l-am lăsat pentru voi, ca să-l vedeți și voi.

Dragilor, hai că acuma vă las și eu. Să vă ajute Maica Domnului, să vă dea putere și să nu uitați ce v-am spus! O să vă prindă bine în viață, în momentele grele, o să vă amintiți de cuvintele astea. În primul rând aș vrea să nu uitați de Maica Domnului. Să strigați la ea în orice moment al vieții. Ea o să vă ajute! Copilașilor, bucurați-vă de copilărie cât de mult puteți! Nu vă grăbiți să vă maturizați!

Doamne ajută! Să ne ajute Maica Domnului!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!