Chilia noastră: tur virtual al florilor – p. Pimen Vlad

Vă rugăm să urmăriți un frumos clip în care părintele Pimen ne prezintă florile de la chilia noastră (Chilia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Schitul Lacu, Sf. Munte) după care părintele Stareț ne va ține un cuvânt de folos legat de acestea.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

O mica plimbare printre flori

Iată dragii mei că ne vedem iar! Acum vreau să vă plimb un pic pe teritoriul chiliei noastre. Se aud bătăi, sunt doi muncitori în piatră care lucrează la niște scări. Tot ei au făcut și niște ziduri, tot timpul este ceva de făcut pe lângă casă.

Aici avem tot feluri de flori, nici nu știu cum se mai cheamă fiecare, dar sunt din bucuriile noastre. Cea de aici, cu floricele albe, este un fel de mirt. Are o mireasmă mai tare decât toate parfumurile. Cele albe de aici, mărunte, au exact mirosul mierii de albine când o scoți din stup. Cele verzi de aici sunt regina nopții. Aici vedem petunii și mai vedeți aici florile acestea roșii care nu știu ce nume au, iar acelea sunt mușcate agățătoare și mușcate normale. Avem și un fel de lampioane care se încarcă de la soare, iar noaptea dau o lumină de veche superbă, aici pe alee.

Aici am uitat să vă spun, vedeți o tufă mare, hortensia, care este gata să înflorească și ea. Este o frumusețe când înflorește toată. Aici sunt gherghinele, avem și albe. Tocmai s-a deschis una, o să fie o tufă mare, iar gladiolele sunt gata să înflorească. Aici avem tradiționalele cauciucuri care în fiecare an sunt pline de flori. Acum ne întoarcem și vedeți muncitorii care lucrează la scări. Aici vedeți trenulețul, primul trenuleț al meu. Are parcă 21 de vagoane, l-am făcut eu acum câțiva ani, ați văzut aici mușcate colorate în trei culori diferite. Când am turnat betonul pentru susținerea peretelui, m-am gândit să fac ceva, nu știam ce, și am început după mintea mea și turnam un vagon în fiecare zi. Eu cofram, eu turnam, aici e munca mea. 

Varietatea de flori din curtea chiliei

Și vedeți ce mușcate frumoase sunt, și begonii, regina nopții, din toate. Asta este lavanda, a și înflorit un pic. Am pus câteva tufe împrăștiate în diferite locuri. Aici vedeți crăițele care au înflorit frumos. Pe aici am pus și un busuioc care crește mare, un metru pătrat se face. Chiar dacă e târziu acum, mai am și frezii, câteva tufe de frezii au înflorit mai târziu. Din februarie – martie am început să avem plin de garofițe. Vă mai plimb un pic ca să vedeți florile cu care mă mândresc eu. Este munca mea, eu mă ocup de ele. Bineînțeles, unele au trecut acum, crinii sunt pe trecute, aici iar a fost o floare mare frumoasă. Am avut pus și mult mușețel, iriși, flori care acum sunt pe trecute. Am și un bujor pus anul ăsta, e mică tufa, dar sper să înflorească.

Iată și vârful Atonului, de la noi se vede superb, iar aici e bisericuța noastră. Ia să vedeți un pic și floricelele de aici. Mușcate bogate din toate felurile. Iar aici un fel de floare agățătoare care iarna nu rezista afară, sunt trei tufe. Aici vedeți locul meu pregătit pentru când mi-o veni timpul. Eu îi mai zic garsonieră cu ușă în tavan, doi metri pe un metru, atât ne trebuie, nimic mai mult. Continuând roată, dăm iar de frezii, cu o floare mai firavă. Am pus câțiva bulbi, mi-a trimis cineva. Au ieșit ele mai târziu dar au ieșit. Aici sunt niște floricele frumoase care țin tot anul, nu știu cum se numesc. Bineînțeles, aici vestiții trandafiri, care de luni de zile, ne bucură privirea cu frumusețea lor și care înfloresc tot anul. 

Apă pentru toți creștinii

Vedeți din nou bisericuța aici, iar aici este Mâna Maicii Domnului, până la balcon, și în partea asta, tot Mâna Maicii Domnului. Sunt doua tufe care urcă până la balcon. Aici e pentru păsărele. Tot aici avem arhondaricul unde primim oamenii și îi cazăm. Etajul este arhondaric, iar partea de jos, un magazinaș cu obiecte bisericești, iar în partea cealaltă este bucătăria. Aici avem și busuioc și lavandă, iar leandrul este gata să înflorească și el. Este o tufă mare, frumoasă, care ține tot anul și lângă o altă tufă cu flori albe ce începe și ea să înflorească. Și ajungem la vestita cișmea pe care acum două zile am terminat-o. Vedeți cât de frumos a ieșit? Am făcut-o să aibă de unde bea apă creștini care vin la noi. Mă tot întrebau dacă e vreun izvor mai aproape. Acum au apă rece de izvor chiar aici. 

Aici, mai știți de prin filmări, sunt mesele unde stau oamenii, deasupra avem kiwi care umbresc locul. Aici punem tot tipul o cutie, două, cu dulciuri, ceva să poată servi oamenii. Aici am vrut un pic să mă laud cu florile mele care mi-s foarte dragi. Aici e bucătăria, sunt floricele și aici să aibă și bucătarul curaj. Arhondaricul, chilia. O să mă așez undeva la umbră să vă spun câteva lucruri.

Florile sunt darul lui Dumnezeu din Rai

După ce v-am făcut un tur al florilor mele și v-am bucurat cu ele, v-am arătat din frumusețe lor am ajuns la locul meu de liniște. Și aici am trandafiri, am Mâna Maicii Domnului. Trandafirul de aici are o mireasmă puternică și deosebită. Florile ni le-a dăruit Dumnezeu din Rai ca să ne amintească permanent de Rai. Ele rămân pure, curate, frumoase, cu mireasmă. Viața noastră începe cu flori, de la naștere primește mama flori pentru nașterea copilului. La botez, la zile onomastice, când merge la biserică duce flori Maicii Domnului, mai apoi la cununie flori, și la toate evenimentele vieții și chiar la înmormântare florile sunt prezente. Vedem că florile fac parte din viața noastră de la naștere până la plecare. Ele au frumusețea lor și la momentele de bucurie și la momentele de tristețe. 

Ele sunt prezente acolo ca să ne amintească de Rai, să ne amintească că viața nu se termină aici pe Pământ și că o să ne întoarcem acolo de unde sunt ele, de unde ni le-a lăsat Dumnezeu, în Rai. 

Ce să vă mai spun eu altceva? Viața e scurtă și noi ne legăm atât de mult de ea și permanent vrem să facem multe, avem planuri mari, dar nu știm dacă ziua de mâine este a noastră. Știm ce e azi, dar ce-o fi mai departe… Eu mă uit și la viața mea. Au fost momente în care am construit multe. Și acum mai fac câte ceva pe lângă casă, dar am construit multe de la zero. Mai întâi chilia Sfântul Artemie, apoi aici iar de la zero, în 2005 am început aici, când nu exista nimic. Au fost perioade în care am construit, dar slujbele au mers mers în permanență. Sfânta Liturghie s-a ținut și la cealaltă chilie și aici zilnic.

Mă uitam cum lucrează Dumnezeu. Am avut perioade în care am tradus din greacă în română 6-7 cărți. A fost perioada aceea când am început să citesc în greacă ca să o învăț, iar apoi am ajuns să traduc. După aceea am început să scriu cărți. Cu ajutorul Maicii Domnului am scris cam 15 cărți și o broșură de poezii.

Adaptarea la lumea de azi

A mai fost o perioadă în care am primit mii de scrisori de la oameni și pot spune că am răspuns la mii de scrisori. Acum am ajuns la perioada aceasta a internetului în care oamenii își petrec foarte mult timp pe internet. Astfel, ne-am hotărât să echilibrăm un pic și am început să facem interviuri. Primele au fost acum 8-9 ani, cu Cristi Bumbenici (așa se cheamă și canalul lui) în care am început să dau interviuri. La început m-a rugat el: “Hai părinte, să încercăm să ajungem la oameni!”, că tot începuse internetul să fie în vogă, astfel ajungând la oameni câteva cuvinte folositoare. Fiecare a luat cum a vrut aceste interviuri.

De doi ani avem site-ul chiliei noastre de aici, ”ochilieatonită.ro”, prin care încercăm să ajungem la voi. Eu fac câte o filmare săptămânal. În ultimul timp au venit foarte mulți oameni aici cărora le-am tot vorbit. Poate uneori au fost și 5 grupuri și 10 grupuri într-o zi și am încercat cu fiecare să schimb o vorbă, să le vorbesc un pic. Dar, începe să vină și tipul când nu mai duce “motorul” (inima). Am început să obosesc, să nu mai fac față la așa ceva. Mă refer la dialogul direct cu oamenii cărora le vorbesc. Nu mai duce motorul. La început am forțat și nu mai puteam. Am anumite probleme cu inima, trebuie să am un echilibru, să nu mă obosesc, să evit efortul, soarele, supărările, adică lucrurile care mă afectează. 

“Trebuie să mă mai opresc în a vorbi cu oamenii”

Eu am exagerat stând de vorbă mai mult cu oamenii. Am văzut că e timpul să mă retrag puțin din asta. Iese acum părintele Theologos la vorbă cu oamenii. Iese seara la 9 și stă de vorbă cu ei și uneori și pe la amiază de pe la 11 la 12. Eu am început să evit pentru că Maica Domnului ce-a zis? “Măi, îți ajunge! Ai vorbit ani de zile, îți ajunge!” Și asta înseamnă că trebuie să mă mai retrag un pic. În ultimii doi ani au fost atât de mulți oameni că nu am mai avut timp de altceva, nu am mai avut timp de scris sau de citit. Bineînțeles, la biserică, acolo nu lipsim niciodată, aici mă refer la restul. 

Ușor, ușor, mi-am dat seama că trebuie să mă mai opresc în a vorbi cu oamenii aici în curte, că nu mai duce inima. Prin filmările acestea, cu ajutorul Maicii Domnului, o să încerc săptămânal să nu lipsesc. Acestea nu-s o problemă, nu sunt obositoare, le fac în liniștea mea aici în frumusețea florilor, a naturii. În felul ăsta am să încerc să mai vorbesc să mai fiu de folos cât se poate, cât a îngăduit Maica Domnului, că nu știu cât o să mai pot. Am văzut că aceste cuvinte simple pe care mi le pune Maica Domnului în minte, ajung la inima oamenilor. Atâta timp cât mai pot fi un pic de folos o să încerc să mai vorbesc.

Oamenii suferă și au nevoie de o mângâiere

Am avut momente când am zis că trag linie, dar totuși am văzut că oamenii au nevoie, ei suferă, trec prin necazuri și au nevoie de o mângâiere și atunci o să mai spun câte ceva atâta timp cât o să mai pot. Am făcut paranteza asta cam mare. Bineînțeles site-ul nostru o să meargă mai departe, părintele Theologos se ocupă și acum, el răspunde și la mesaje, eu îi dau doar o filmare săptămânal. Nu sunt eu priceput în ceea ce privește internetul, mă obosește, și atunci îmi găsesc scăparea în florile pe care le-ați văzut, eu mă ocup de ele. Mă odihnește.

Să vă iubiți țara!

Alt lucru pe care voiam să vi-l mai spun este: să vă iubiți țara, nu îi dați cu piciorul. Nu vă luați după ce se spune permanent în mass-media, că avem o țară săracă, amărâtă. Nu! Avem o țară frumoasă, o țară bogată și oameni buni, oameni milostivi și credincioși. Încă mai avem așa ceva. Din cauza asta se încearcă permanent să ne pierdem încrederea în țara noastră, în oamenii noștri, iar lupta cea mai mare este dusă să nu mai aibă oamenii încredere în Biserică. Aici e lupta cea mare, pentru că Biserica a fost dintotdeauna echilibrul. Omul când a dat de greu, când nu l-a mai înțeles societatea, omul a alergat la Biserică. Se spovedește și caută o cale de scăpare, de ușurare sufletească, de asta are omul nevoie!

Chiar dacă ar avea toate bunătățile pământului, toți banii, neîmplinit sufletește rămâne. Singurul lucru care îl poate ajuta este scăparea la Dumnezeu prin tainele Bisericii, prin Spovedanie și prin tot ce am spus până acum. Să încercăm să stăm aproape de Dumnezeu. Să fim buni unii cu alții și să nu ne defăimăm ca neam. Mă mai întreba cineva: “Părinte, dar cu nebunia asta a lumii, cu războiul, de care parte ești?”. Eu nu-s de partea nimănui, eu sunt de partea României, pentru că și eu sunt român. Asta nu înseamnă că nu mă rog pentru toată lumea. 

Rugăciunea zilnică pentru încetarea războiului.

Părintele Paisie Aghioritul se ruga pentru toată lumea și spunea: “Doamne, ai grijă de toată lumea, de toți oamenii, ajută-i, dar Grecia noastră s-o iei în brațe și s-o pui la inima ta!”. Era sfânt, dar când era vorba de Grecia, așa spunea. Asta fac și eu pentru România, să o ia Dumnezeu și Maica Domnului să o pună la inimă să aibă grijă de ea. Războiul, întotdeauna slujește interesele celor care îl provoacă. Nu pot ține partea nimănui pentru că acolo sunt multe interese, multe lucruri murdare, nu ce se spune prin mass media. Astea sunt doar ca să spele mintea oamenilor. Acolo sunt o grămadă de lucruri care nu au legătură cu realitatea și din cauza asta nu vreau să mă bag.

Și ca să vedeți că ne-a păsat și de războiul ăsta, până acum recent, în fiecare zi la Sfânta Liturghie, am avut o rugăciune specială, aproape de finalul Sfintei Liturghii, în care îngenuncheam toți. Preotul, rostea rugăciunea aceasta lungă în fața Sfintei Mese în genunchi. Am ținut această rugăciune timp de un an de zile în fiecare zi ca să se liniștească acest război, să îi lumineze pe cei care-l provoacă să se liniștească și ei, și să îi odihnească pe cei care au murit. După un an de zile ne-am oprit când am văzut că oamenii nu vor și atunci nici Dumnezeu nu-l oprește dacă oamenii nu vor.

Educația se face în familie, în Biserică și la școală.

Toată lumea pune în războiul ăsta benzină, foc, lemne, tot ce se poate ca nu cumva să se stingă. Nimeni nu vrea ca acest război să se termine, pentru că se câștigă mult din el. Noi cei mici suntem doar implicați și distruși. Și România a băgat o grămadă de bani acolo și nici măcar recunoștință nu a primit, asta e realitatea. Din cauza asta România este bine să își vadă de colțul ei, de sărăcia ei, de nevoile ei. Vedem acum și profesorii, săracii. Întotdeauna în educația copilului pe primul plan este familia, apoi Biserica, părinții trebuie să îi ducă pe copii la Biserică să se împărtășească, iar când crește mai mare să se spovedească. Și în al treilea rând este școala.

Școală are o importanță foarte mare pentru copil, pentru ca acesta să ajunge un om cum trebuie în societate și pentru țară. Acum se duce o luptă acerbă ca aceste trei lucruri să fie distruse. Se încearcă să se ia dreptul părinților în educația copiilor. Apoi Biserica este permanent lovită ca să nu se mai poată implica. Iar profesorii care au un rol foarte important în educația copiilor sunt loviți permanent. Salarii de mizerie și multe altele, ca nu cumva să se dedice și să ajute să crească o generație bună. Vedeți? E o luptă a diavolului prin cei care sunt în diferite funcții, de a distruge elementele de bază în formarea unei societăți. Din cauza asta scăparea noastră rămâne tot la Dumnezeu.

Să nu uităm să îi mulțumim zilnic lui Dumnezeu și Maicii Domnului. 

Revenim la citatul din Psaltire care spune: “Nu vă nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire!”. Mântuirea nu este acolo, mântuirea este la Dumnezeu. De-asta să rămânem aproape de Dumnezeu, să-i cerem ajutorul Maicii Domnului care este legătura noastră cu Cerul și atunci o să vedem cu adevărat minuni. Și pentru că este Postul Sfinților Apostoli, nu-l lăsați să treacă așa, nevăzut. Spovediți-vă, împărtășiți-vă, luptați-vă să țineți un pic postul că e post ușor, ca să vă puteți pregăti pentru că nu știm ce va fi mâine. Noi avem doar ziua prezentă, să o trăim frumos, să ne bucurăm de ea și să nu uităm să îi mulțumim zilnic lui Dumnezeu și Maicii Domnului!

Ați înțeles dragilor? Să ne ajute Maica Domnului și să ne aibă în pază întotdeauna!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!