Relația dintre părinți și copii (filme de scurt metraj)
24 iunie 2023
Ortodoxia și politica – p. Teologos, Vasile Stoiculescu
25 iunie 2023
Rubrica din această duminică include o selecție de întrebări și răspunsuri de pe platformele O Chilie O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte. Întrebările cărora le-am răspuns privesc mai multe preocupări ale vieții duhovnicești influențată de realitatea cotidiană. Vă mulțumim pentru comentariile pe care ni le-ați transmis!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Nu. E foarte bine. Să mulțumești Domnului.
Simplu „Mi-au venit gânduri de hulă”. Nu da detalii și nu te tulbura. Nu sunt ale tale.
Da, însă e nevoie de ascultare. Postul singur nu face nimic.
Să se sfințească în inima noastră. Adică să-L avem ca sfânt – că nu-L avem, chiar dacă uneori așa considerăm.
Să nu ne lăsăm să intre niciun gând rău, străin de Hristos în inima noastră. Să vedem cine suntem cu adevărat și nu cine credem că suntem.
Nu prea putem – trebuie să fim exemplu personal, desigur, însă problema cea mare este în deschiderea oamenilor.
Are rol și putere esențială pentru că este vorba de libertatea noastră. Dumnezeu nu calcă în picioare libertatea noastră.
Da, însă e de înțeles. Trebuie să fim concentrați pe Hristos. Iubirea de sine e distructivă.
Putem să-i oferim timpul nostru, iubirea noastră. Atât.
Când omul respectiv îți vindecă patimile și îți crește iubirea față de Dumnezeu. De asemenea, când este validat de Biserică.
Prin intensitatea recomandării lui Dumnezeu în inima noastră.
Da, rugăciune ne vindecă de depresie, însă e nevoie de timp. Dincolo de asta, în afara rugăciunii trebuie să ne păzim mintea astfel încât să nu prindă iarăși rădăcini răul. Nu primim gânduri.
Scăpăm de frică și dobândim curaj prin credință. Asta vine prin rugăciune și citirea vieților sfinților, a exemplelor oamenilor care au reușit.
Tăiem centrii puternici de plăcere și ne concentrăm pe rugăciune.
Să ne aducem aminte că la scara universului și istoriei suntem un nimeni.
Da, evident. Însă pacea este mai presus de dreptatea.
Raiul este și o stare și un loc. Diavolul a căzut din prima și era în a 2-a, cu îngăduința lui Dumnezeu.
În cadrul harului, energiei necreate protective a căsătoriei. De asemenea, distorsiunile sexuale nu sunt permise.
Totdeauna când avem o bucurie să mulțumim lui Dumnezeu.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comments
Pomelnicele ne ajuta si pe noi, fiindca ne largesc inima. Daca faci un efort sa iti aduci aminte numele persoanelor pe care vrei sa le pomenesti si te indrepti asupra acelor persoane cu dragoste, inima ta incepe sa cuprinda in sine acele persoane, sa devina mai universala, mai compatimitoare la suferitna intregului Adam si omul incepe sa se asemene cu Hristos, are ii poarta in Sine pe toti oamenii. De aceea pomelnicele sunt bune si pentru persoanele pomenite si pentru noi.
Da, rugăciunile și pomelnicele pentru alții sunt bune și pentru noi, și, poate, că mai ales și în primul rând pentru noi, pentru cei care le fac, pentru că presupun o atitudine și intenție corectă, unificatoare și iubitoare a creștinului în Biserică și față de toți oamenii, dar întrebarea principală era cum de aceste rugaciuni și pomelnice ale noastre sunt bune și eficiente și pentru alții, care nu participa la ele sau nu le-au cerut, dat fiind aspectele ce țin de libertatea individului, menționate în celălalt comentariu. Da, ar putea avea sens sau efect dacă un om spune altuia: roagă-te pentru mine!. Dar, altfel, fără știința sau voia celuilalt, e mai greu de înțeles, fiind o intervenție peste libertatea celuilalt.
Părinte, nu prea înțeleg ce înseamnă “intensitatea recomandării lui Dumnezeu în inima noastră”, referitor la sensul și puterea rugăciunii pentru alții. Eu tot nu înțeleg precis cum pot aceste rugaciuni să schimbe condiția altora, când și dacă Dumnezeu Însuși ar putea sa o facă, dar nu o face?
Poate ne vorbiți mai amănunțit despre acest aspect, dacă nu ați făcut-o deja, pentru că vedem că în ortodoxie se pune mult accentul pe rugăciunile sfinților, și ale unora pentru alții.
Da, rugăciunile și pomelnicele pentru alții sunt bune și pentru noi, și, poate, că mai ales și în primul rând pentru noi, pentru cei care le fac, pentru că presupun o atitudine și intenție corectă, unificatoare și iubitoare a creștinului în Biserică și față de toți oamenii, dar întrebarea principală era cum de aceste rugaciuni și pomelnice ale noastre sunt bune și eficiente și pentru alții, care nu participa la ele sau nu le-au cerut, dat fiind aspectele ce țin de libertatea individului, menționate în celălalt comentariu. Da, ar putea avea sens sau efect dacă un om spune altuia: roagă-te pentru mine!. Dar, altfel, fără știința sau voia celuilalt, e mai greu de înțeles, fiind o intervenție peste libertatea celuilalt.
Părinte, tot despre rugăciune, aș vrea să repun o întrebare pe care o pusesem recent pe Youtube: dacă diavolul nu ne cunoaște gândurile, ci vorbele și faptele, pe baza cărora ne ispitește și ne influențează, nu ar fi mai bine să ne rugăm mai mult, sau chiar exclusiv, în gând, în special rugăciunile personale, pentru a nu da prilejul diavolului sa ne folosească vorbele sau chiar gesturile și mișcările trupești pentru a ne deruta? Deasemenea, dacă grijile sunt îndeosebi interne, gânduri, mai pot fi folosite de diavol pentru a ne deruta, de vreme ce nu le cunoaște? Nu sunt aceste griji, sau unele dintre ele, mai degrabă induse de diavol tocmai pe baza manifestărilor externe, adică verbale și corporale?
Sărut mâna, Părinte!
Vă rog din suflet să – mi dați un sfat cum as putea scăpa de patima masturbării!
Vezi https://www.chilieathonita.ro/2023/04/02/adictia-de-pornografie-dragos-eduard-p-teologos/