Filmele și duhovnicia – Denis Boerescu, p. Teologos

Filmele sunt astăzi o parte integrantă a civilizației noastre și una dintre cele mai influente forme de artă. Scopul nostru este, însă, înduhovnicirea și, în ultimă instanță, îndumnezeirea.

Vizionați un dialog despre relația dintre filme și duhovnicie în care Denis Boerescu ne prezintă câteva aspecte legate de această temă din experiența sa din industria filmului.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm aici cu Denis Boerescu, unul dintre oamenii care îmi sunt foarte dragi mie. Nu este pentru prima dată în Sfântul Munte și aș dori foarte mult să discut cu el mai multe teme, în principal, tema artei să zic așa, a artei vizualului, a filmelor creștine pentru că el are o anumită pregătire în domeniu, o anumită experiență în domeniu. N-aș dori să intru foarte mult în detalii referitor la palmaresul lui. Asta mă rog, dacă va fi cazul, putem să discutăm. Îmi scrieți pe net pentru că…. de ce nu doresc să îl prezint? Pentru că, de obicei, oamenii nu doresc lucrurile astea, ci apropo de vizual doresc din prima să afle lucruri noi care îi interesează și cu care se pot folosi să le crească foarte mult cunoștințele.

Un palmares al lui Denis o să-l scriem poate pe site, o să vedem ce facem, dar întâi de toate, pe mine mă interesează ce este în inima lui Denis referitor la artă.

Arta este emoție

Ce înseamnă pentru tine filmul, ce înseamnă pentru tine arta și care poate fi legătura artei cu Dumnezeu?

Denis Boerescu: Părinte, filmul este emoție pozitivă sau negativă, contează mai puțin, dar filmul este emoție. Ieșim de la un film bucuroși că ne-a plăcut, triști, speriați sau fericiți sau încrezători în viitor sau… Vă dați seama când oamenii îi înving pe extratereștri în Independence Day la sfârșit cum ieșim de la film? Țin minte că am văzut acest film la Sala Palatului și a doua oară când l-am văzut eram niște puști de liceu. De fiecare dată când oamenii învingeau, făceau ceva împotriva extratereștrilor, începeam să aplaudăm – eram vreo trei-patru – și începea toată sala, Sala Palatului avea 5000 de oameni – începeau 5000 de oameni să aplaude.

Părintele Teologos: Să aplaude. Slavă lui Dumnezeu! La un film care era clar ficțional clar, nu?

Denis Boerescu: Da, clar ficțional. Acuma, dacă îl analizăm în detaliu, e și pueril pe alocuri. Dar da și filmul și arta în general este emoție, iar emoția este poate una dintre cele mai puternice caracteristici ale omului, prin care se diferențiază de regnul animal.

Emoții manipulate

Părintele Teologos: Nu crezi cumva că această emoție astăzi este manipulată și, mai ales, manipulată într un mod foarte cum nu trebuie?

Denis Boerescu: Ba da. Este manipulată voit sau nevoit, că există foarte multă manipulare din prostie pură. Da și țin să precizez treaba asta. prostia este necunoașterea sau neînțelegerea unui fenomen, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar asta este. E o realitate.

Părintele Teologos: Da și cred că e vorba de o reacție în lanț adică oamenii merg din emoții din ce în ce mai intense, să zic așa, din ce în ce mai brutale până când la ora asta nu mai vedem un sens în toată această artă, nu mai vedem o imagine a lui Dumnezeu. Am văzut niște trailer-uri cu supereroi și așa mai departe și m-am îngrozit ce am văzut. Adică ok, niște efecte speciale impresionante, dacă dorești, dar o acută lipsă de story (poveste), o acută lipsă de învățătură. Adică nu există, nu există o învățătură, nu există un mesaj.

Arta și mesajul

Nu crezi că s-ar impune o reîntoarcere la mesaj? Și cum s-ar putea face asta? Eu nu știu că nu urmăresc. Întreb.

Denis Boerescu: Aveți dreptate parțial. Referitor la mesaj, vă contrazic pentru că există mesaj, dar invers, mă înțelegeți?

Părintele Teologos: A, da, da, un mesaj negativ.

Denis Boerescu: Există mesaj. Spre exemplu, am văzut un meme care e foarte apreciat: o pisică pătrată care mișcă din lăbuțe așa foarte naiv, un desen foarte naiv, cu coada ridicată și de sub coadă iese un curcubeu.

Părintele Teologos: A, clasica…da.

Denis Boerescu: Aceasta transmite un mesaj. Dar toate vă sunt îngăduite, dar nu toate vă sunt de folos.

Intenții

Părintele Teologos: Da și ce crezi că îi face pe oameni să prețuiască aceste mesaje negative? Pentru că în ultimă instanță, filmele se fac după ce cere lumea sau nu?

Denis Boerescu: Eu cred că, în esență, oamenii vor să fie buni chiar și cei care merg pe mesaje negative. Marea majoritate, marea masă oamenilor vor să fie buni chiar și când sunt răi.

Părintele Teologos: Da, așa este și eu cred. Și Sfinții Părinți spun că toate ființele raționale doresc să fie bune.

Denis Boerescu: Și aici revenim la prostie care e necunoaștere sau…

Părintele Teologos: Exact… numai că nu știu cum, nu știu cum să fie buni.

Denis Boerescu: Vor să fie buni. Dacă ascultați mesajele politice progresiste, ce spun ei? Domnule, să facem educație nu știu de care în școală, să știe copiii, să facem, să dregem. În esență, ei vor un lucru bun. De-asta ruperea asta socială brutală, împărțirea între noi și ei e o mare greșeală.

Progresism și tradiție

Părintele Teologos: Da, dar vezi că problema cea mare cu progresismul la ora asta – eu am fost foarte progresist în tinerețe – problema cea mare este că ei nu țin seama de Dumnezeu.

Denis Boerescu: Da!

Părintele Teologos: Acolo e problema cea mare. Și se rup de tradiție. Adică eu cred că aceste inovații trebuie făcute pe baza tradiției, adică nu trebuie să dăm cu piciorul la ceea ce se știe din tradiție, adică din experiența milenară a întregii planete că un lucru este nociv, că un lucru este de blamat, că un lucru nu este bine de făcut – apropo de anumite educații copiilor, știi. Adică nu-i bine.

Ei, tu acum razi toată asta și zici că da, e bine. Adică toți cei din trecut au greșit și numai tu spui bine. E puțin cam tare treaba asta.

Sistemul de valori corect

Denis Boerescu: Problema este sistemul de valori și ce e sistemul ăsta de valori? Ca oameni, aderăm întotdeauna la un set de valori și ne băgăm în tot felul de grupuri. Spre exemplu, iau un exemplu: dumneavoastră sunteți în grupul monahilor, în grupul celor care au cunoștințe de IT, în grupul celor care se roagă, în grupul celor care stau în Sfântul Munte și așa mai departe. Alții pot să fie în grupul motocicliștilor, bicicliștilor sau dansatorilor sau studenților și în cadrul grupurilor ăstora mai sunt alte subgrupuri. Sunt părinte, am doi copii, sunt nu știu ce, nu știu cum.

Ei bine, sistemele astea de valori stabilesc niște limite pe care le respectăm singuri și de care nu suntem obligați, nu avem obligația spre exemplu, nu pot să fac aia că ajung la pușcărie sau nu știu ce. Cel mai eficient mod pe care îl înțeleg eu de a urma o cale corectă în orice domeniu este să aderăm la un sistem de valori. Dacă aderăm la sistemul de valori corect, vom avea o viață corectă. Dacă nu, vom avea o viață incorectă. Cu enorma posibilitate ca în orice moment și indiferent ce greșeală facem să ne putem întoarce pe calea cea bună – foarte important.

Părintele Teologos: Da, deci, de fapt, din ceea ce spui tu și la Sfinții Părinți am găsit asta, Dumnezeu este dătătorul de sistem de valori corect.

Denis Boerescu: Da! Corect. Singurul sistem.

Pocăința

Părintele Teologos: Singurul sistem de valori corect și nu numai atât, e vorba și de faptul că tot Dumnezeu ne oferă posibilitatea pocăinței adică ne arată posibilitatea întoarcerii și importanța întoarcerii…

Denis Boerescu: Până în ceasul 11.

Părintele Teologos: Da, da…

Denis Boerescu: Cel mai mare…. Lenin. L-ați văzut pe Lenin? Există un filmuleț cu el la o săptămână înainte de moarte.

Părintele Teologos: A, nu știu. Da?

Denis Boerescu: Există pe internet. El a avut o probabil un atac cerebral… și a devenit paralizat și nu mai putea să vorbească… În schimb, se vede că gândea în continuare și lucrul ăsta i se vede din privire din filmulețul ăsta. Era îngrozit! Era îngrozit. Oricine a văzut vreodată vreun om îngrozit de spaimă, era îngrozit de spaimă și nu putea să facă nimic, nici să se miște, nici să vorbească… el care a avut puterea să omoare milioane de oameni.

Arta și moartea

Părintele Teologos: Săracul…s-a găsit în fața morții, în fața lui Dumnezeu. Și cred că, apropo de artă, toată arta în care artistul a fost în apropierea morții este o artă foarte înălțătoare, foarte validă. Atunci când artistul a trăit ceva. Și de asta, țin minte Andrei Tarkovski, unul dintre cei mai mari regizori din istoria artei, din istoria cinematografiei, îi punea pe oameni să experieze pe cât posibil, să trăiască ceea ce filmau. Adică nu se limita numai la venitul pe platou și faci asta și așa mai departe.

Cred că e foarte importantă trăirea autentică și măsura duhovnicească autentică a actorului care joacă în filmul respectiv. Tu ce zici, cum vezi din interior?

Exerciții actoricești

Denis Boerescu: Dacă nu mă înșel, există chiar un curent în școala actoricească și – dacă greșesc să mă ierte actorii – în care actorii se duc chiar la extrem punându-se în locul personajului. Și sunt cazuri de actori celebri care se duc la regizor și întreabă: „am o scenă la un bar și comand o bere și vine nu știu cine și încep să vorbesc” și îl întreabă pe regizor: „câți bani am în buzunar?” Ca să știe cum se raportează vizavi de barman, ce comandă… chestii de detaliu care pentru noi poate, ca neprofesioniști par puerile. Dar pentru ei este important, ei intră în stare.

Părintele Teologos: A, intră în stare. Și dacă nu mă înșel și te rog să îmi confirmi, nu știu, ei au și expresia asta: stay in role. Adică între filmări, ei rămân în rolul respectiv. Adică nu și schimbă costumele, nu încep să discute lucruri mundane, nu ies din… și stau efectiv în starea aceea, în emoția aceea de care vorbeai tu la început.

Denis Boerescu: Corect.

Părintele Teologos: Există asta, nu?

Denis Boerescu: Da, da, da, clar. Și vă dați seama, sunt actori care trebuie să slăbească sau să se îngrașe foarte mult ca să intre în rolul personajului. Trebuie să-și schimbe felul în care vorbesc. Sunt procese fiziologice pentru care trebuie să depună un efort care este, poate, asemănător cu ce trebuie să facă un călugăr ca să ajungă la sfârșitul postului să se împărtășească.

Sunt situații de genul ăsta, dar iarăși revenim la sistemul de valori și la unde ajungem, care este scopul.

Rol și mesaj

Părintele Teologos: Da, păi, de fapt, ceea ce spui tu este foarte grav. De ce? Pentru că, la un moment dat, ai spus că există un mesaj – un mesaj foarte negativ – și deci dacă un actor rămâne în rolul său, înseamnă că rămâne într-un mesaj foarte negativ…

Și de fapt, astfel se explică Hollywood, astfel se explică de ce toți actorii de la Hollywood sunt de fapt niște anti-modele sau modele negative.

Denis Boerescu: Da, e foarte interesant pentru că ai imaginea unui actor absolut senzațional. Spre exemplu, actorul principal din Gladiatorul. Un tip puternic, corect, tu îl asociezi, ca privitor,  chiar pe actor cu un model și, după aceea, îl vezi filmat de paparazzi, gras și bătrân și nu mai are pătrățele pe burtă și cu exces de alcool și de alte substanțe mai puțin folositoare și mai mult interzise. Și îl vezi bătându-se prin cluburi sau mai știu eu ce situații de genul ăsta care apar în presă. Și e bulversant. Adică tu îl știai din Gladiatorul – ăla care…

Părintele Teologos: Modelul tău, eroul…

Denis Boerescu: Modelul tău care întotdeauna câștiga. El e binele întruchipat.

Artiștii pot fi exemple de urmat?

Părintele Teologos: Da, e o mare problemă asta și asta avem și noi problema pe site. Pentru că găsim, de exemplu… Bine, în ortodoxie mai rar se întâmplă, slavă lui Dumnezeu și aici se vede terapeutica ortodoxiei, dar în clipa în care dorim să găsim mărturisiri de credință, de bunătate a unor oameni din afara ortodoxiei, astfel încât să avem ecou la tineri, pentru că tinerii au părăsit ortodoxia din multe motive. Vedem că acești eroi pe care îi prezentăm din afara ortodoxiei – ne spun cititorii că – părinte, vedeți că cutare are conexiuni acolo, sau a făcut aia, a făcut aia și eu n-am timp să studiez.

Văd că este foarte dificil ca cineva din rândul actorilor să rămână om normal sau, mă rog, din rândul artei, să rămână la om normal, om duhovnicesc.

Tu cum ai văzut?

Denis Boerescu: E o problemă strict personală a fiecăruia.

Părintele Teologos: Evident. Nu putem să judecăm oamenii, dar ca duh, cum…?

Denis Boerescu: Am întâlnit expresia în echipele de filmare americane. Ăștia care lucrează pe la Hollywood și așa. Expresia starstruck. Când de fiecare dată când un actor are pretenții exagerate, o ia razna, în culise se spune că e starstruck, adică este lovit de propria faimă. Și am pățit treaba asta.

Părintele Teologos: Da?

Denis Boerescu: Adică nu eu personal.

Părintele Teologos: Sigur că tu nu ești actor, da…

Efecte culturale

Denis Boerescu: Spre exemplu, un mare actor indian Kamal Can, nu știu, nu sunt un mare cunoscător, a venit să filmeze aici – cel mai mare din Bollywood și așa mai departe. Și stătea într-un hotel, n-am să-i dau numele – și avea un sclav care stătea în fața ușii pe un preș.

Părintele Teologos: Serios?

Denis Boerescu: Da, pentru echipele românești treaba asta a fost absolut șocantă. Dar el avea un angajat, să-i zicem, să nu-i jignim, el avea un angajat care dormea pe un preș în fața ușii pentru că oricând la orice oră avea vreo dorință, el era acolo să i-o îndeplinească.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Denis Boerescu: Au fost și alte chestii. Spre exemplu, s-a filmat o reclamă pentru Japonia cu un produs japonez și o parte din echipă era japoneză. Și la un moment dat, regizorul care la rândul lui era japonez s-a supărat și a adunat echipa de japonezi, i-a pus în jurul lui, i-a certat, toți stăteau cu capul plecat așa. După care i-a luat la palme pe toți.

Părintele Teologos: Serios?

Denis Boerescu: Da. După care s-a întors și au început să filmeze ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și cum românul este foarte prietenos și creează legături imediat, e ca un neuron așa, imediat pac pac, se creaseră legături între ei. Mai ales că japonezii au o mare căutare după dragoste și afecțiune pentru că e dezastru la ei din punctul ăsta…

Părintele Teologos: Da… 

Denis Boerescu: E o societate distrusă, arsă.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Denis Boerescu: Și au o mare căutare și atunci orice persoană pe care o găsesc, care pot să…

Părintele Teologos: Care poate să le ofere dragoste, nu?

Denis Boerescu: Exact. Este foarte interesant. Și un coleg de-al meu l-a întrebat pe colegul lui japonez „măi, cum îi permiteți să vă ia la palme?”

Părintele Teologos: I-a bătut la propriu!

Denis Boerescu: La propriu, da.

Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu, ferească Dumnezeu!

Denis Boerescu: Și colegul japonez a zis „păi, cum? am greșit. e normal, el e șeful” . Era absolut normal să-l ia la palme. Oameni în toată firea, specialiști pe domeniul lor și pentru ei era normal. Apropo de sistemul de valori.

Părintele Teologos: Da, sistemul de valori. Vezi? Ortodoxia – bine, noi spunem că sunt probleme în ortodoxie – sunt probleme din cauza noastră, dar în clipa în care comparăm ortodoxia cu arealurile necreștine, să vede măreția și se vede lumina față de întuneric.

Denis Boerescu: Părinte, vreți să vă dau un exemplu de violență,  să zicem, cu ghilimelele de rigoare, ortodoxă?

Părintele Teologos: Da.

Un exemplu din ortodoxie

Denis Boerescu: Eram la slujbă, la 5:00, dimineața rupți de oboseală. Tot în Sfântul Munte și prietenul meu foarte bun, cel mai bun, s-a așezat jos în strană în timpul slujbei. Și eu am zis „domnule, eu sunt super-ortodox, superman, eu nu o să stau jos”. Și n-am stat jos, am am rezistat vreo oră. Foarte șmecher și sigur pe mine. Și după o oră zic „băi, mă dor picioarele sunt obosit, nu știu ce, merit și eu să stau jos, prietenul meu stă de o oră”. Și m-am așezat jos. Cum m-am așezat jos, vine părintele Ștefan și mă ia de ureche și mă ridică sus așa și zice „ce fel de ortodox ești tu, că stai jos?” Dar a spus-o cu atâta dragoste, atât de frumos, nu m-a tras, nu m-a lovit. Gestul dânsului a fost atât de frumos încât mi-a rămas în minte.

Părintele Teologos: Da. De fapt, iubirea lui te-a topit și te-a făcut sclav iubirii lui. Nu prin forță, ci prin iubire.

Denis Boerescu: Exact. Și a lui Hristos prin dânsul.

Părintele Teologos: Da, evident, evident.

Denis Boerescu: Vedeți? Ăla și-a pălmuit oamenii lui și oamenii de lângă el.

Părintele Teologos: Da, Doamne ferește!

Denis Boerescu: Tot un act de violență este și să tragi pe cineva de ureche, dar făcut cu dragoste!

Părintele Teologos: Cu dragoste. Părintește, da.

Denis Boerescu: Mă gândesc că și Hristos când a dat cu parul prin templu pe acolo n-a lovit pe nimeni.

Părintele Teologos: Da. Nu, n-a lovit pe nimeni, doar în animale ca să-i ajute pe oameni să le scoată afară. A fost un gest de dragoste, a fost un gest de dragoste… Referitor la vedete și la lucruri de genul ăsta, ai văzut vreo vedetă care să fie exemplu?

Denis Boerescu: Da.

Părintele Teologos: Cine? Neapărat asta trebuie spus. Eu am auzit de Keanu, dar nu cred că l-ai văzut pe Keanu Reeves.

Denis Boerescu: Vedeți, e o mare problemă…

Părintele Teologos: Pentru că eu nu știu foarte multe…

Ce este în spatele cortinei

Denis Boerescu: Un om care se pricepe să facă audiență de milioane de oameni, care să se ridice în picioare să-l aplaude, să-i cunoască numele – uite, aici, în Sfântul Munte vorbim despre el. Mare atenție că un astfel de om poate să te facă să crezi că e altfel decât este el în realitate.

Părintele Teologos: Da, posibil, că am pățit cazuri, cum spuneam, pe site. Că spuneau oamenii „părinte, vedeți că ăsta nu e așa”. Pentru că eu, monah fiind, n-am timp și nu numai că n-am timp, dar nici nu trebuie să caut eu foarte mult că la urmă ne uităm pe net în loc să ne rugăm…

Denis Boerescu: Ei, Keanu Reeves, așa cum este perceput și cum se vorbește despre el este probabil prototipul unui om absolut senzațional, fenomenal, extraordinar, care trăiește după un sistem de valori creștine. Dar nu putem să știm exact ce…

Părintele Teologos: Ce se întâmplă în spate, da. Știu că a avut o mare dramă. Povestește-ne….

Denis Boerescu: Eu îmi doresc, sper din tot sufletul să fie…

Părintele Teologos: Da, da. Povestește-ne despre experiența ta că ai spus că ai cunoscut exemple de actori ca oameni mari!

Dan Puric

Denis Boerescu: Păi, l-am cunoscut, spre exemplu, foarte bine pe Dan Puric.

Părintele Teologos: A, ok.

Denis Boerescu: Care, pentru mine, a fost la momentul respectiv un exemplu extraordinar și de la care am învățat extraordinar de mult, foarte mult am învățat.

Părintele Teologos: Cum este? Bine, îl vedem adică oamenii îl văd. Am înțeles că este foarte prezent pe net, eu mă uit și nu mă uit, cum spuneam, adică foarte puțin știu așa, doar caut când e vorba de ceva duhovnicesc, atunci caut pentru site și pentru informarea mea ca să nu spun. Dar nu-l știu pe el. Dacă poți să creionezi un portret al lui Dan Puric…

Denis Boerescu: Așa cum l-am cunoscut eu?

Părintele Teologos: Da, cum l-ai cunoscut tu. Pentru auditoriu sau pentru cei care ne văd.

Denis Boerescu: Pentru că din păcate, la un moment dat n-am mai putut din diferite motive familiale și așa mai departe, nu am mai putut să fiu atât de prezent și să fiu lângă dânsul. Nu l-am mai văzut de ani de zile, dar o energie extraordinară, o capacitate fantastică să te ducă într-o sinusoidală de la bucurie la disperare și iar la bucurie și iar la disperare. Să te țină treaz tot timpul pe parcursul discursului.

Țin minte că ne-am oprit odată într-o benzinărie să luăm niște apă și să punem combustibil. Și 15 minute am făcut cerc în jurul dânsului și, neprovocat, ne-a dus în caruselul ăsta de bucurie și disperare. Adică dacă ne gândim, spre exemplu, la închisorile comuniste.

Părintele Teologos: Da.

Denis Boerescu: Disperarea este că oamenii aceia au trecut prin printr-o suferință și un abuz absolut ieșit din comun.

Părintele Teologos: Evident.

Denis Boerescu: Și bucuria este că au găsit timp și pentru umor în toată nebunia aia.

Părintele Teologos: Da, țin minte.

Denis Boerescu: Duhovnicesc…

Exemple din închisoare

Părintele Teologos: Da, da, da, țin minte pe prințul Alexandru Ghica. Am vorbit cu nepotul lui, cu prințul Mihai Ghica. Dumnezeu să-l binecuvânteze dacă vine în Sfântul Munte este foarte bine primit. Un om extraordinar.

Și spunea despre bunicul lui că fusese în închisoare 18 ani și și chinuit inimaginabil. Și la un moment dat, a venit acasă și când a venit acasă, deci toată lumea l-a văzut și a rămas așa… Pentru că nu se așteptau absolut deloc să mă iasă viu din închisoare. Întâi de toate, pentru că era prinț, adică era de origine nobilă, princiară. Și doi, era unul, nici nu mai știu, ministru sau așa mai departe, deci avea și o funcție foarte importantă. Nu era cineva… fitecine.

Deci aveau toate motivele, comuniștii să-l termine și el a apărut acasă. Și toată familia a rămas cu gura căscată și l-au întrebat „Doamne, dar cum de ai scăpat? Cum de ai reușit să scapi după 18 ani?” Și el a spus foarte simplu și foarte smerit „cu credință și umor”.

Denis Boerescu: Da, extraordinar.

Părintele Teologos: Da, mare sfânt…

Denis Boerescu: Da, păi, vă dați seama, Petre Țuțea să poată să îi spună ce i-a spus lui Crăciun, când el nici nu se putea ține pe picioare și îl iei peste picior pe ăla care îți decide…

Părintele Teologos: Viața adică poate să te omoare…

Denis Boerescu: Care crede că îți decide viața.

Părintele Teologos: Da, evident.

Denis Boerescu: O putere deosebită.

Măsura duhovnicească dă putere exemplului

Părintele Teologos: Asta înseamnă, cred eu Denis, că de fapt ceea ce contează peste tot și în toate este măsura duhovnicească. Cred că asta contează întotdeauna. Și în cazul actorilor și în cazul… oriunde, este măsura duhovnicească.

Și ceea ce m-a impresionat pe mine foarte mult este că, vezi și americanii, deci și echipele americane de film, oamenii aceștia smeriți care… bun, ok, noi spunem că sunt eretici, dar cu multă dragoste spun față de ei… Că vezi că și ei își dau seama de efectele foarte nocive ale slavei deșarte.

Un exemplu din cinematografie

Denis Boerescu: Da, își dau seama, sigur. Își dau seama, unii dintre ei cel puțin. Eu am avut șansa să lucrez cu scenograful care a făcut filmul Terminator 1, un film celebru și un film foarte actual pentru vremea noastră – cu mașinile care constată că oamenii care i-au creat – apropo – devin un pericol pentru ei, că îi pot trage din priză.

Primul Terminator a fost un film cu buget mic, cu oameni foarte pricepuți la treaba asta, printre care și scenograful care are un rol cheie…Fac o paranteză: filmul este 70% imagine, 30% sunet. Acest 70% imagine ce înseamnă? Că lumina care este proiectată de proiectoare, de soare, de nu știu ce, se lovește de noi, de obiectele din jur și este percepută de cameră. Deci camera vede lumina care s-a lovit din mediul înconjurător și o redă pe ecran. Și suprapuneți sunetul. Ăsta este filmul, tehnic: lumină și sunet.

Și orice cadru, set de film are nevoie de lumină bună, deci de un tip care știe să pună lumina, de un cameraman bun care să știe cum să facă mișcarea de cameră, de un scenograf care să pună obiectele care trebuie să apară în filmul respectiv, să fie frumoase și așa cum trebuie. Nu neapărat frumoase – depinde de scenă.

Părintele Teologos: Da, să fie parte din mesaj, de fapt.

Denis Boerescu: Credibil, autentic – ăsta e cuvântul. Că atunci când îl vezi pe Terminator în Terminator 1 că îl calcă pe craniu și ăla se sparge și după aceea îl vedem pe robot cum se uită în stânga-dreapta, ăla trebuie să fie credibil că dacă nu e credibil pleacă lumea din sală.

Bunul simț

Părintele Teologos: Și ce te-a impresionat la scenograful respectiv?

Denis Boerescu: Un om cu extraordinar mult bun-simț. Ceea ce e un lucru prețios.

Părintele Teologos: Evident.

Denis Boerescu: Că bunul-simț se găsește pe calea asta de care vorbim noi, ortodoxă.

Părintele Teologos: Da.

Denis Boerescu: Bunul-simț. Dragostea. Era de o bunătate extraordinară cu toată lumea.

Părintele Teologos: Serios?

Denis Boerescu: Da.

Părintele Teologos: Și a făcut un film atât de violent, dar de fapt, e o dramă!

Denis Boerescu: Păi, știți cum e și cu filmele astea… Apropo că în filmul ăla există iubire.

Părintele Teologos:  Da, păi asta zic că e o dramă.

Denis Boerescu: Este elementul central. Că poate tindem să le luăm așa…

Părintele Teologos: Da, că nouă ne place bătaia… un film cu bătăi, am văzut film cu bătăi, știi. Nu…

Denis Boerescu: Practic, e dragostea dintre doi oameni că așa apare și pseudo-mântuitorul din următoarele filme John Connor. Știți cum e? În industria cinematografică, nici chiar regizorii nu fac ce vor. Pentru că dacă primești un proiect, ăla e proiectul pe care trebuie să îl faci. E ca și cum ai fi electrician și vine șeful și îți zice „trebuie să montăm un transformator aici”. Tu montezi transformatorul, dar pot să-l montezi bine sau prost, repede sau încet și așa mai departe.

Da și omul acesta, un tip cu extraordinară experiență, foarte în vârstă, nu știu dacă mai este printre noi, am încercat să-l contactez, multă vreme am fost în legătură, am rămas prieteni… Un om pe care dacă l-aș vedea la slujbă în Sfântul Munte, la dumneavoastră aici, în biserică, nu m-aș mira.

Părintele Teologos: Serios? Cum îl cheamă?

Denis Boerescu: Îl cheamă George Costello.

Părintele Teologos: Dumnezeu să-l binecuvinteze!

Denis Boerescu: Dumnezeu să-l binecuvânteze sau să-l odihnească, după caz! Când am lucrat noi împreună avea deja peste 70 de ani.

Părintele Teologos: A, da, deci poate că acum s-a dus la Domnul, nu știm…

Denis Boerescu: Și era acum 20 de ani, adică… 15 – 20 nu mai știu, nu fac un calcul acum.

Bunătatea mai presus de toate

Părintele Teologos: Da, eu cred că asta rămâne din toate. Deci dincolo de capacitățile tehnice și de harismele naturale, de anumite talente ale cuiva, mai presus de orice este virtutea, este bunătatea. Cred că asta rămâne și cred că asta ar trebui să ne învețe filmele. Nu exemplele negative!

Denis Boerescu: Da și sunt filme care trag semnale de alarmă. Sunt, da.

Părintele Teologos: Dar cred că nu sunt cunoscute… Dar acuma cred că este un ascendent…

Denis Boerescu: Depinde de ponderea lor, depinde de mulți factori și trebuie să aibă o anumită ritmicitate pentru că se schimbă generațiile: cum eram noi când eram puștani, mergeam la biserică? Nu mergeam. Unii dintre noi, da…

Părintele Teologos: Și cred că filmele au ajutat mult, mai ales o anumită parte a generației că tinerii sunt foarte dependenți de vizual și e o mare responsabilitate pentru cineaști. Trebuie să fie oameni duhovnicești.

Denis Boerescu: Da, da! Iar mai nou, a apărut această știință a podcast-ului care e foarte importantă.

Părintele Teologos: Da, pentru că oamenii fiind dependenți de vizual, cum spuneam, nu mai citesc și atunci, pentru a trimite mesajul, a da mai departe mesajul bisericii, în cazul nostru, mesajul vindecător, e nevoie de podcast pentru că podcast-urile sunt naturale.

Denis Boerescu: Au devenit naturale. Da.

Părintele Teologos: Au devenit naturale. Și pentru copiii noștri este într-adevăr natural și atunci, ca să te legi de ei și să păstrezi legătura asta…

O situație de întoarcere la credința cea adevărată

Apropo de legătură, finuțul meu, Sergiu, basarabean adevărat, român cu inimă mare, îmi povestea că atunci când era tânăr nu exista noțiunea de Dumnezeu. Părinții lui nu știau de așa ceva, părinții lui cetățeni sovietici au fost. Basarabia până în ’91 a fost teritoriu sovietic.

Și la un moment dat a avut niște căutări și a trecut prin mai multe religii și a ajuns înapoi la ortodoxie. A devenit ortodox… de data asta a devenit ortodox, vedeți de dumneavoastră, ca un german sau ca un american care n-are legătură cu ortodoxia prin naștere. Și deci, asumat. Și devenind ortodox, a început să vorbească cu părinții lui despre treaba asta și i-a adus la ortodoxie.

Și apoi și-au donat o parte din curtea casei și au făcut o biserică, o biserică micuță, dar o biserică unde se slujește și așa mai departe și mi s-a părut absolut fantastic. Care va să zică, vin comuniștii și spun așa – că au au fost întrebați: „cum o să-i rezolvați voi pe români că ăștia sunt destul de tari, de înfipți?” Și sovieticii au spus: „avem experiență de 300 de ani cum să distrugem un popor”…. 30% omorâm, 30% deportăm și restul să ne pupe undeva…

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Denis Boerescu: Și iacătă că după ce au venit și au schimbat nume, grafie, au omorât 30% sau mai mult, au deportat 30% sau mai mult, au făcut tot ce au vrut ei, au schimbat limbă, istorie, tot tot. Și iacătă că – el nu e un exemplu singular – el a reușit să se întoarcă pe el însuși la ortodoxie și familia lui, pe părinții lui și s-a refăcut legătura de care vorbeam, dar invers. Adică nu de la părinți la copii, ci de la copii la părinți. Deci s-a refăcut…

Concluzii și îndemnuri

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Într-adevăr și eu am mare nădejde. E adevărat că lucrurile nu sunt bune, dar am mare nădejde la neamul românesc. Numai că actorii români și nu numai actorii români și toți cei care se ocupă de vizual în România să aibă măsură duhovnicească. Știu că au talent cu carul, numai să aibă măsură duhovnicească! Asta este problema.

Denis Boerescu: Da, aici e o taină pe care n-o s-o spun aici, dar să fim liniștiți. Eu nu sunt adeptul ideii ăsteia că mergem spre mai rău.

Părintele Teologos: Nu, nici eu! Am ore nădejde că mergem spre mai bine.

Denis Boerescu: Eu am mare bucurie că mergem spre mai bine.

Părintele Teologos: Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Denis Boerescu: Doamne ajută!

Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați