Un părinte își retrage copiii de la școlile publice din cauza agresivității LGBTQ

Urmăriți un material îngrijorător în care un părinte povestește cum și-a retras copiii de la școala publică din cauza faptului că la școala respectivă conducerea școlii promovează în mod frontal filme și – în general – ideologie LGBTQ+, materiale la care elevii sunt forțați să asiste.

Vizionare cu folos! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

– Deci, Kyle, ești în Connecticut și recent ți-ai scos copiii din sistemul de educație publică de acolo. Ce a dus la acea decizie?

– Au fost multe mișcări care s-au întâmplat la nivel de școală în ultimii doi ani și acest lucru a fost într-adevăr picătura care a umplut paharul! Cel mai recent incident a fost când directorul de la școala elementară a stat în fața unui steag gay și i-a forțat pe toți elevii să urmărească un videoclip de 45 de secunde în care elevii au declarat: dacă ești un băiat, dar te simți ca o fată, ai putea fi o fată sau ai putea fi un băiat sau ai putea fi orice vrei să fii. Am înlocuit educația cu îndoctrinarea și acest lucru a devenit din ce în ce mai rău de câțiva anii. Acest lucru, sincer, nici măcar nu a fost cel mai rău lucru care s-a întâmplat, a fost doar picătura finală.

– A fost aceasta o adunare pe care școala a ținut-o pentru susținerea gay? Ai spus că directorul era în fața unui steag al lor și că ei arată acest video, care era contextul și de ce au făcut asta? – Anunțuri de dimineață de sărbătorire a lunii gay. Din nou, vorbim despre o școală care în ultimii doi ani le-a citit cărți copiilor noștri despre creioane transgender și ofițerii de poliție albi și rasiști și familiile imigranților ilegali care se simt discriminați, iar școala a muncit extraordinar de mult pentru a ascunde tot. Soția mea a spus cel mai bine, că dacă este un subiect atât de crucial și important că a trebuit să vorbești cu copiii de opt ani despre asta, atunci de ce nu a fost atât de important să avertizi părinții despre asta?

– Deci nu ai fost contactat? Pentru că de multe ori școlile vor contacta și vor spune: organizăm acest eveniment, puteți să participați sau nu… Nu a existat nicio comunicare?

– Nu! Nu numai că nu a existat nicio comunicare, dar atunci când mass-media l-a contactat ulterior, directorul și-a întărit poziția și a spus foarte clar că ei nu au responsabilitatea să spună părinților despre asta. Când părinții au început să se plângă de aceste cărți care erau citite copiilor, răspunsul directorului a fost: “Nu am avut alți părinți care să se plângă de asta.” La care toată lumea a spus că: “Nimeni nu știa pentru că nu ați anunțat pe nimeni.” Și răspunsul: “Păi nu suntem obligați.”

– Uite, se plâng acum! Este interesant, dar se pare că tu și alții vă exprimați îngrijorarea cu privire la asta acum că știți despre asta!

– Este corect! Nu am vrut să fiu în această luptă, nu am vrut să am această luptă pentru că nu am vrut ca copiii mei să ajungă să fie discriminați sau să sufere represalii în școală. Cu munca pe care o fac deja am de-a face cu destui care mă urăsc, dar acum au venit după copiii mei și au venit după toți copiii noștri. Și ne aflăm într-o comunitate roșie și astfel oamenii care sunt în comunități conservatoare tind să creadă că acest lucru nu se întâmplă în școala mea, nu se întâmplă în orașul meu. Se întâmplă chiar sub nasul nostru și nimeni nu știa și tuturor le e frică să vorbească despre asta, le este teamă că aceste școli vor riposta împotriva copiilor lor, se tem de amenințări cu moartea, amenințări cu violență, promisiuni să vină după copiii noștri… Mi se spune că sunt homofob, sexist și rasist, totul pentru că ne luptăm pentru a proteja copiii nevinovați.

– Sunt atât de multe întrebări pe care le am despre asta: iei această decizie de a scoate copiii, este o decizie importantă. Ai patru copii cu vârsta sub nouă ani? Exact: opt, șase, patru și doi ani! Dumnezeu are un bun simț al umorului, ne-a binecuvântat cu patru fetițe! Cea mai mare binecuvântare.

– Deci ai patru fetițe. E o decizie importantă, știi că e o mare dezbatere: dacă să îți dai copiii, ca și creștin, la școli publice sau nu. Copiii mei sunt la școli publice cei doi copii ai mei și monitorizăm constant și căutăm să vedem ce se întâmplă, dar asta e o decizie importantă! Ce vei face cu copiii tăi acum că i-ai scos de la școala publică, unde vor merge?

– Slavă Domnului, soția mea e mult mai deșteaptă decât mine, ea o să le învețe acasă pe fetele noastre, intenționăm să mutăm afacerile în Florida și să ne mutăm timp de șapte luni pe an în Florida, astfel încât copiii noștri să fie într-o locație mai sigură. Nu este o decizie pe care o iau cu ușurință, am fost binecuvântat să fiu cu Sam Sorbo săptămâna trecută și vorbeam despre necesitatea de a adopta o abordare bazată foarte mult pe credință a modului în care ne creștem copiii și, ca parte din asta, avem o datorie și o responsabilitate ca părinți să avem grijă de inimile și sufletele copiilor noștri care sunt atacați în războiul spiritual care are loc în toată țara.

Și vă voi da un exemplu grozav: tocmai am aflat acum două luni de la fetița noastră de opt ani că în timpul Zilei Recunoștinței, profesorul citea copiilor o carte despre pelerini și a existat o pagină în carte care spunea că pelerinii voiau doar să se poată închina Dumnezeului lor în modul pe care l-au considerat potrivit sau ceva de genul ăsta. Profesorul a scos cuvântul Dumnezeu pentru ca nimeni să nu fie jignit. Nu am aflat despre asta de la copilul nostru până în urmă cu doar câteva luni, că aceste lucruri se întâmplă subliminal, subtil, în liniște și ea ne-a spus despre asta cu luni în urmă. Ce se mai întâmplă despre care nu știm? Ce altceva forțează în mintea copiilor noștri pentru a-i deruta și pentru a schimba narațiunea pentru a înlocui știința și matematica și lectura cu învățarea socială și emoțională. Schimbă literalmente lecțiile din educația de bază cu învățare socială și emoțională.

– Trăim vremuri înspăimântătoare! O mulțime de părinți… Există o dezbatere, cum spuneam, între creștini, dacă sau nu… Mulți oameni, mulți creștini au copiii de la școala publică și monitorizează, ca voi, să vadă ce se întâmplă și apoi s-ar putea să ia o decizie în baza asta. În unele școli nu s-a ajuns la aceste lucruri, în altele evident că s-a ajuns. Sunteți de o anumită părere despre problema dacă creștinii ar trebui sau nu să-și scoată definitiv copiii din școlile publice? Să urmăm asta? Sau cum ne simțim chemați de Dumnezeu? Ce părere aveți despre asta? Creștinii ar trebui să-și țină copiii în acele școli? –

– Cred că probabil aș putea face un episod de patru ore având acea conversație, cred că este o decizie a familiei. Nu fiecare familie este binecuvântată să se afle într-o poziție financiară în care au un părinte care ar putea sta acasă cu normă întreagă pentru a-și educa copiii. Suntem într-o perioadă economică foarte dificilă. E o decizie foarte personală pentru familie și inima mea este pentru fiecare familie care se luptă să ia această decizie acum, pentru că ești forțat să alegi între cum îmi pot întreține familia, să plătesc creditul ipotecar și cum am grijă de inimile și sufletele copiilor mei, cum mă asigur că le dau cea mai mare oportunitate de a-L cunoaște și a-L iubi pe Hristos cât pot prin educația de acasă. Și deci, ce este mai important decât decizia ta dacă îți poți permite sau nu sau dacă ești în măsură să ai grijă de copiii tăi acasă și să-i înveți acasă este cum îi monitorizăm, cum ne luptăm?

Am lansat americandads.org pentru a-i aduce pe părinți în luptă. Nu doar pe tați, ci toți părinții să vină să semneze o petiție în care să declare că dacă tu simți că e potrivit să vorbești despre sexualitate cu un elev de clasa a treia și nu ești părintele acelui copil, atunci nu trebuie să fii în apropierea copiilor. Așa că părinții trebuie să se lupte la nivelul solului aici și, în primul rând, mai important decât orice, să înțeleagă ce se întâmplă în școli, să se educe despre ce se întâmplă sub nasul nostru și ce le fac ei copiilor noștri. Nu mai este cazul de nu se întâmplă aici, asta se întâmplă în orașul tău, asta i se întâmplă copilului tău nu mai avem de ales decât să intrăm în luptă. Nu aș vrea să îmi asum această luptă, nici să fiu purtătorul de cuvânt în asta, dar cineva trebuie să lupte pentru copiii noștri nevinovați.

– Am simțit într-o vreme că era o discuție că “acest lucru nu se întâmplă”, am auzit destul de des că “se exagerează”, și apoi, când sunt dovezi în acest sens, se schimbă la “e ceea ce trebuie să facem pentru a-i face pe copii buni cetățeni ai lumii astfel încât să poată respecta și iubi pe toată lumea.” E o dinamică interesantă, dar revenind la situația voastră particulară, ai spus că, în opinia dvs., directorul s-a atacat după aceea. Vi s-a dat șansa, dvs. și celorlalți părinți preocupați, de a vorbi cu liderii școlii, există vreun dialog care ar putea încă să se desfășoare deși i-ai scos pe copii? Sunt doar curios să știu unde se află acea comunicare în acest moment!

– Toată lumea este curioasă de asta. Inspectorul a fost întrebat de mass-media de ce nu a făcut o declarație oficială. A spus că se ocupă de acest lucru la nivel intern. A avut loc o reuniune a Consiliului Educației miercuri seara, unde au apărut peste 200 de persoane prin zoom și nenumărate alte persoane în sală și Consiliul Educației, care este covârșitor de conservator, deci sunt de-ai mei, au fost suficient de amabili să extindă comentariile publice de la 20 de minute la 30 de minute pentru că Doamne ferește să le întrerupem posibilitatea de a-și face somnul de frumusețe. Și oamenii s-au înfuriat, indiferent dacă ești de stânga sau de dreapta, oamenii au avut ceva de spus, au spus “v-am votat în funcție, trebuie să stați aici până la ora două dimineața dacă e nevoie” pentru că suntem toți aici și singurul lucru pe care îl avem în comun e că ne luptăm pentru ce credem că e cel mai bine pentru copilului nostru. Nu sunt de acord cu oamenii de stânga în acest caz sau cu felul cum cei care sunt anticreștini luptă pentru copiii lor, dar respect faptul că ei sunt în acea cameră și sunt vocali și că au acea conversație.

– Apreciez că ne-ai acordat timp astăzi să vorbești cu noi despre asta. Care este mesajul tău final către părinții care ne privesc? Voi ați luat o decizie, poate că ei sunt îngrijorați de ce se întâmplă în școlile lor și caută îndrumări… Ce le-ai spune?

– Ridicați-vă și mai întâi educați-vă și apoi luptați. Nu vorbesc despre o luptă fizică, este ultimul lucru de care avem nevoie în această țară acum, dar de lupta la firul ierbii. Du-te la o companie… Știți că părinții pot merge să revizuiască școlile și să spună tuturor cât de treziți sunt, să știe toți ce se împărtășește în termeni de cărți, mergeți la americandads.org și intrați în lupă acolo. Vom ajuta părinții să intre în lupta pentru Consiliile Educaționale locale care vor schimba aceste valori și le vor aduce înapoi la valorile de a păstra și proteja copiii noștri. Deci educați-vă și faceți tot ce e necesar, indiferent de ceea ce societatea spune că este acceptabil, să luptați pentru inimile și sufletele copiilor, nu mai este vorba doar de copiii voștri și de copiii mei, e vorba despre toți copiii. Dacă nu ne luptăm noi pentru copii, cine o va face?

– Kyle, mulțumim pentru timpul pe care ni l-ai dedicat azi!

– Eu vă mulțumesc!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!