Întâmplări hazlii cu oameni duhovnicești – IPS Athanasie de Limassol

Ascultați pe IPS Athanasie de Limassol care ne povestește întâmplări hazlii cu oameni duhovnicești, întâmplări care ne arată marea simplitate și nerăutate a acestor oameni.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Eram odată la Katunakia, iar Papa-Efrem Katunakiotul slujea. El, niciodată nu slujea fără să vadă Duhul Sfânt cum preface sfintele daruri în Trupul și Sângele lui Hristos. Niciodată! Se afla în mijlocul luminii necreate! Cred că l-am văzut atunci pentru prima dată că a slujit Ucenicii săi lipseau, erau plecați cu o treabă. Era de față doar Papa-Efrem cu un ucenic de-al său, Părintele nostru Stareț Iosif și eu. Papa-Efrem slujea. Era o liniște de mormânt! Foarte liniștit, silențios, abia ce auzeam rugăciunile de cerere. Eram într-un mic paraclis. Eu înotam pe mări fantasmagorice, și mă gândeam ce vede acum Papa-Efrem când slujește. Eu cu Pr. Iosif ne aflam pe picior de plecare, spre Schit. La sfârșitul Evangheliei, în acea fenomenală duhovnicie, iese în fața Ușilor Împărătești, se sprijină cu mâinile de ele și aștepta uitându-se pe fereastră. Eu îmi spun: „Vai, a avut vreo vedenie acum! I S-a arătat Hristos, Sfânta Treime, vreun înger… Ce s-a întâmplat de a oprit citirea Evangheliei? Poate că vrea să ne țină vreun cuvânt. Canoanele spun că întotdeauna trebuie să se predice la Sf. Liturghie. Poate că vrea să ne spună ceva din ce a văzut.”

Se uita pe fereastră afară, iar eu mă gândeam: „Oare ce se petrece???” El a spus: „Iosif, marea e liniștită?” Adică: „E furtună jos?” Noi ne uităm…. Liturghia se oprise. „Nu, Gheronda, nu e furtună.” „Bine, de vreme ce nu e furtună, mergeți să vă facă părintele un ceai, cu halva, măsline, pâine. Fă cafeaua să plece părinții. Iar eu voi aștepta ca să continuăm slujba.” Doamne miluiește! Mi s-a oprit inima! „Cum să lăsăm liturghia neterminată, ca să facem ceai, cafea, să mâncăm halva cu măsline și cu pâine? Să mâncăm și să bem!? Să ne întoarcem să ne salutăm, să ne încărcăm lucrurile pe asini… și apoi să continuăm liturghia?” Rămăsesem fără cuvinte. I-am spus lui Gheronda: „Nu contează, vom lăsa liturghia acum ca să facem ceai și cafea? Dacă tot plecăm la Schit, o vom bea la noi acasă.” „Iosif, avem liturghie în fiecare zi! Pe tine nu te avem în fiecare zi! Haide, mergeți repede la cafea!” Am mers, am băut cafeaua, am mâncat pâine, măsline, halva. A venit sus la noi. Ne-am luat rămas bun. Ne-a spus să îi facem niște treburi, să-i trimitem lucruri din Dafni. Iar după jumătate de oră a continuat liturghia fără tulburare Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic! Cu atâta simplitate! Cu atâta simplitate! Cum ar fi fost să spună: „Eu, marele sfânt – poate că multă lume nu-l cunoaște…. Ați auzit ceva despre Pr. Paisie și despre Pr. Porfirie, însă și acesta a fost un foarte mare sfânt. Însă locuia în îndepărtata Katunakie, nici nu primea lume și nu este cunoscut. A fost un mare sfânt contemporan. Aveau o fericită simplitate.

Și eu când am ajuns la Pr. Iosif, eram puțini. Se presupunea că am mers la un părinte niptic, lucrător al rugăciunii minții. Dincolo de faptul că am cercetat cu de-amănuntul înainte dacă Gheronda avea cu adevărat rugăciunea minții, și dacă era cunoscător al ei, ș.a.m.d., ca să ne supunem lui… În fine, după ce-am întrebat în stânga și în dreapta, ne-am făcut ucenicii lui. Eram trei persoane în obște: Gheronda, eu și încă un frate care a adormit apoi. Am mers să facem slujba. Ce să văd în biserică? Deasupra sobei cu lemne se afla o cratiță cu trahana. În biserică! …. Trahana [mâncare tradițională grecească cu lapte]! Gheronda cânta și amesteca în oală! Eu m-am smintit: „Maica Domnului! Ce se petrece aici?” Îi spun: „Gheronda, e posibil să gătim trahana în biserică?” „Ei, ce să facem? Când vom găti? Suntem trei persoane. Cine o sa gătească acum trahana?” Am tăcut din gură. Firește că nu mai era loc de altă discuție.

La Heruvic, când trebuia să iasă părintele cu Sfintele Daruri – „Ca pe Împăratul tuturor primim”… s-a umflat trahanaua, mâncarea a dat pe dinafară din oală: „Șuuuuuu!” A căzut pe cărbuni, s-a făcut un miros în biserică! Gheronda alearga să o amestece cu lingura și celălalt să o dea jos de pe foc! S-a făcut o vânzoleală mare! Pentru ei nu se întâmplase nimic. Era ceva foarte, foarte firesc! Însă pentru noi, cei „școliți”, cu facultate, care căutam părinți niptici, părinți lucrători ai rugăciunii minții, toate acestea erau de neînțeles. De neînțeles! Noi credeam că vom merge acolo și vom găsi Stareți care vor înălța mâinile la cer și vor rămâne nemișcați până a doua zi dimineață. Și chiar așa erau Stareții noștri! Aveau această măsură duhovnicească! Însă, concomitent, erau de o mare simplitate, care izvora din smerenia lor și din ștergerea egoismului idolului sinelui lor. Nu-și idolatrizau deloc sinele, și nu le era greu să trăiască așa.

Eram odată la Tesalonic și așteptam în fața apartamentului nostru. Eram cu încă un frate și îl așteptam pe Gheronda, ca să plecăm. Ploua cu găleata. Cum așteptam, am văzut departe pe cineva, prin ploaie, venind spre noi. Nu i se distingea chipul. Semăna cu un preot. I se vedea rasa și ținea o umbrelă roșie cu margarete albe. Era imensă. „Vai! Părintele acesta sigur e Gheronda? Nu se poate! Unde a găsit umbrela roșie cu margarete albe?” Ia să vezi acum! Se apropie de noi, – Frump! – închide umbrela, era Gheronda! „Gheronda, ce-i cu umbrela asta?” „Ce să facem? Să ne udăm? Mi-a dat-o o femeie și eu am luat-o.” „Bine, Gheronda, umbrelă femeiască?” „La asta vom privi acum? Femeiască și nefemeiască! Să stau să mă ud?” „Dacă vă vor judeca unii?” „Să mă vorbească cine vrea! Nu mă interesează nici cât negru sub unghie! Nu dădeau nicio importanță imaginii exterioare. Nu aveau astfel de complexe. Făceau tot ce era nevoie fără să smintească pe celălalt, de-o parte, însă, pe de altă parte, fără să-și creeze toată acea atmosferă de neliniște: „Cum vom apărea [în public]? Ce vom face? Dacă nu cumva iese un fir de păr pe-ici-pe-colo?

La alegerile pentru arhiepiscop, la care am luat și eu parte, televizat, veneau niște esteticiene ca să te aranjeze puțin, să aranjeze firele de păr care ieșeau din barbă pe ici-colo. La un moment dat, cineva, …care e posibil să fie chiar și în sală… Mi-a făcut „așa” [arătând să-mi dreg barba]. Din spatele camerei îmi arăta cu anxietate: „Aranjează-te puțintel!! Cum de ești în halul acesta? Vai de omul care dobândește o astfel de gândire! [a slavei deșarte]

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!