Maica Domnului: puterea și viața interioară – p. Teologos

Urmăriți un material în care ne concentrăm pe viața interioară și puterea formidabilă pe care Maica Domnului o are – una dintre cele mai mari taine ale Maicii Domnului, taină pe care desigur că nu o putem dezlega complet. Cu toate acestea, Sf. Părinți ne ajută să înaintăm puțin în această mare taină.

Nu putem să ajungem la înălțimea Maicii Domnului – putem doar să-i povestim minunile.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Imnul „Cuvine-se cu adevărat” – istoric

Într-o chilie care azi aparține mănăstirii Pantokrator, starețul îi spune ucenicului într-o sâmbătă seara„Vezi că eu mă duc la priveghere la Protaton, tu rămâi acasă să ai grijă de chilie.” Starețul pleacă la priveghere și îl lasă pe monah singur să-și facă slujbele. În timp ce ucenicul se ruga, aude o bătaie în ușă. Când merge să deschidă îi apare un monah străin care după salutul duhonvnicesc obișnuit, este invitat înăuntru și după tipicul athonit este invitat să se închine în paraclisul chiliei. Străinul merge direct la icoana Maicii Domnului și începe să cânte pentru prima dată imnul „Cuvine-se cu adevărat” – imn care în partea a doua a sa are compoziția Sfântului Cosma Imnograful. Imnul după cum probabil știți are stihurile „Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii. Care fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.

Impresionat de melodia foarte frumoasă și de versurile extraordinare de la începutul imnului, ucenicul îl roagă pe monahul străin să-i scrie și lui aceste stihuri. Străinul îi cere o bucată de hârtie și cerneală, însă ucenicul spune că nu are – nu știu dacă știți, întâmplarea a avut loc înainte de anul 1516 când avem prima mărturie scrisă. Atunci, străinul îi spune gazdei să aducă o lespede de piatră și atunci, străinul începe să scrie cu degetul în lespedea de piatră așa cum ar scrie cineva în nisip sau în ceară moale, stihurile respective după care dispare din fața ucenicului. Lespedea de piatră se păstrează până astăzi la Patriarhia Ecumenică, iar icoana în fața căreia arhanghelul Gavril – că el a fost – a cântat pentru prima dată imnul „Axion Estin” se află la Protaton, biserica centrală a Sfântului Munte.

Laudele aduse Maicii Domnului

Am amintit acest lucru ca să știți că laudele aduse Maicii Domnului sunt și de la oameni și aici ar putea să obiecteze cineva ceva însă sunt și de la Sfinți, în speță Sf. Cosma Imnograful, fratele Sf. Ioan Damaschin și de asemenea, sunt și de la îngeri și aici nu mai poate obiecta cineva. Vedeți pe Sfântul Arhanghel Gavril. A dat acest simn și a spus „așa să cântați, toți creștinii”.

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi”

Trebuie să menționăm aici că pe Maica Domnului nu o venerăm după cum venerăm pe Sfânta Treime pentru că Maica Domnului nu este Dumnezeu după fire. Maica Domnului este Dumnezeu după har adică primul om care a ajuns la perfecțiunea dumnezeirii, cu ajutorul lui Dumnezeu, deisgur. Din cauza aceasta spunem „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi” și nu „miluiește-ne pe noi”. În textul original este „Υπεραγία Θεοτόκε, σώσον ημάς” – adică „mântuiește-ne”. Maica Domnului poate să mântuiască, nu prin sine, ci prin rugăciunile ei care totdeauna sunt ascultate, după cum avem multe dovezi în istorie.

Icoana Axion Estin

De exemplu, dincolo de „Axion Estin” cea mai cunoscută icoană din Sfântul Munte se numește „Portărița” (Πορταϊτισσα) și se află la Mănăstirea Iviron. Această icoană a venit pe apă într-un stâlp de foc și după ce a fost ridicată în chip minunat de pe ape de către Sfântul Gavril Iviritul și după aceea, a fost pusă la mare cinste în biserica centrală a mănăstirii Iviron. La scurt timp, însă, icoana a dispărut din biserică și a apărut pe zid la poarta mănăstirii. Părinții s-au întristat crezând că cineva a făcut o faptă necuviincioasă și au dus-o la loc în biserică, însă întâmplarea s-a repetat de mai multe ori până când s-a arătat Maica Domnului Sfântului Gavril și i-a poruncit să le spună părinților să lase icoana la poartă pentru că ea a venit ca să-i apere pe monahi și nu ca să fie apărată de aceștia. Înțelegeți?

Trebuie să înțelegem că Maica Domnului este stăpână și este atotputernică precum, mă rog, Regina Mamă este atotputernică. Am spus că Maica Domnului este primul om pe deplin îndumnezeit – primul dumnezeu după har.

Icoana Mângâietoarea

O altă dovadă tot din Sfântul Munte a faptului că Maica Domnului este vie și că îi apără pe monahi mai întâi și mai apoi și pe toată lumea apără,  este o icoană care se numește „Mângâietoarea” (Παραμυθία) și are o poziție a Maicii Domnului așa mai nestandard. Și Domnul nostru Iisus Hristos este în icoană mai nestandard, mai deosebit, să zic așa.

Înainte de minunea Paramythiei pe care aș dori să o relatez, icoana avea o poziție normală a unei icoane de tip „Povățuitoarea” (οδηγήτρια). Adică Maica Domnului în icoana Odighitria arată cu mâna ctre Domnul nostru Iisus Hristos. Ați văzut foarte multe astfel de icoane.

Icoana „Mângâietoarea”/„Paramythia” este o frescă și se afla pe peretele din exteriorul bisericii centrale a mănăstirii Vatoped unde monahii lăsau cheile seara după ce închideau porțile mănăstirii. E acolo o mică ieșire din zid, o mică treaptă și acolo se lăsau cheile.

Pe 21 ianuarie 1320, starețul a mers să ia cheile după obicei pentru a le înmâna portarului să deschidă porțile, însă în clipa respectivă se aude vocea Maicii Domnului din icoană care îi spune starețului să nu deschidă porțile pentru că sunt afară pirați care o să prade mănăstirea. Imediat după aceasta se aude și vocea Pruncului din icoană care zice „Nu, Maica Mea, nu-i înştiinţa pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în păcate și nepurtare de grijă!”. Înțelegeți?

În timp ce se aud aceste voci icoana prinde viață și se vede cum Domnul încearcă să pună mâna la gura Maicii Sale ca să o facă să tacă. Maica Domnului, însă, printr-o mișcare grațioasă dă la o parte mâna lui Hristos de la gura ei, își mută capul într-o parte și își repetă avertizarea cu și mai multă hotărâre, spunând să nu deschidă porțile mănăstirii, ci să se suie pe zid și să-i alunge pe pirați ceea ce monahii au și făcut.

Am putea să discutăm mai mult pe baza acestei minuni, însă aici doresc să accentuez faptul că Hristos deja luase hotărârea să-i piardă pe monahi pe dreptate pentru păcatele lor, însă Maica Domnului fiind milostivirea întruchipată a lui Dumnezeu, vedeți că nu a ținut seama, ca Regină Mamă ce este, de hotărârea Fiului și Dumnezeului ei și a întors lucrurile așa cum numai ea știe. Din cauza asta spunem că Maica Domnului mântuie însă nu prin firea ei ci prin harul și rugăciunile ei. Acum să nu spuneți că Maica Domnului este mai milostivă ca și Hristos pentru că cea mai mare dovadă a milostivirii lui Hristos este că ne-a dăruit pe însăși preacurata Maica Sa atunci când a fost răstignit.

Minuni. „Apărătoare Doamnă” 

Dincolo de minunile din Sfântul Munte avem o mulțime de minuni din afara acestuia în care se arată stăpânirea Maicii Domnului dintre care unele dintre cele mari minuni au fost introduse ca sărbători în calendar.

De exemplu, avem minunea Imnului Acatist în care Maica Domnului salvează printr-o mare minune ca un adevărat strateg Constantinopolul de la pieire. Am făcut un clip pe tema asta – despre Doamna General. Foarte pe scurt ceea ce în românește este tradus prin „Apărătoare Doamnă” în greacă este „Doamna general” însă desigur că nu sună bine în românește și noi nu milităm pentru această traducere.  „Apărătoare Doamnă” este foarte bine.

Nu știu dacă știți, icoana Maicii Domnului a Imnului Acastist este și ea în Sfântul Munte la mănăstirea Dionisiou. De asemenea, avem și sărbătoarea acoperământului Maicii Domnului în care Maica Domnului a apărut de mai multe ori acoperind toată lumea cu cinstitul ei acoperământ. Înțelegeți?

Desigur că sunt și multe alte minuni pe care Maica Domnului le-a făcut și le face, minuni care sunt scrise în cărți sau pe care le cunosc de la oameni care trăiesc și cărora Maica Domnului le-a făcut minuni pentru că Maica Domnului face minuni până azi. Înțelegeți? Maica Domnului este Fecioară.

Despre virtutea și stăpânirea Maicii Domnului

Acuma, este important pentru noi să știm cum Maica Domnului a dobândit acest mare, mare dar de a fi Stăpâna tuturor, fiind a doua după Sfânta Treime. Desigur că am putea zice că Maica Domnului este Stăpâna universului pentru că este Mama Stăpânului și este desigur adevărat asta, însă să nu cumva să gândim că este vorba de o relație de forță aici sau o relație de clan adică Maica Domnului a ajuns să fie Stăpână numai pentru că este Mama lui Dumnezeu fără ca ea să aibă virtutea și vrednicia necesară. Din contră, fraților: Maica Domnului a născut pe Dumnezeu tocmai datorită faptului că a avut virtutea necesară pentru aceasta și nu numai atât. Nimeni din istorie nu a mai avut această curăție, virtute pe care a avut-o Maica Domnului. Și nici nu o să aibă.

Ca o dovadă a faptului că Maica Domnului este Stăpână prin virtutea ei, înainte ca să fie cunoscut Iisus ca și Mântuitor, vedeți la episodul din Caana Galileii când Maica Domnului îi spune fără compromisuri lui Hristos din milă față de oameni că „Nu mai au vin”. Nu le spune poate că reușim să facem ceva, să vedem. Când Mântuitorul îi spune că nu a venit ceasul Lui atunci, adică nu atunci trebuia să înceapă planul mântuirii omenirii, adică nu atunci trebuia să se arate, Maica Domnului nu ține seama și ca o Stăpână le spune slujbașilor „Faceți tot ceea ce vă va spune!”. Înțelegeți? Maica Domnului nu discută, adică să vedem că nu știu ce, că nu poate… Nu. „Faceți tot ceea ce vă va spune!”.

Și atunci Hristos schimbă tot planul din veci al Sfintei Treimi, de mântuire a oamenilor de dragul Maicii Sale. Vedeți că Maica Domnului ca Stăpână a salvat situația și a pus lucrurile în ordine. A salvat nunta, a salvat tot. Asta nu a făcut-o starostele mesei, adică omul care avea din punct de vedere oficial stăpânirea asupra treburilor administrative ale nunții din Caana. Vedeți că toți făceau ascultare absolută de Maica Domnului, inclusiv Hristos. Și de ce asta?

Curăția Maicii Domnului. Sfântul Paisie

Pentru că Maica Domnului a fost total dăruită lui Dumnezeu de la nașterea sa. A fost concepută în mod natural, însă fără urmă de plăcere de către Sfinții Ioachim și Ana după cum ne-a spus Sf. Paisie care a primit descoperire de la Dumnezeu pe tema asta. Neexistând plăcere la conceperea fecioarei datorită harului lui Dumnezeu și desigur și a vârstei înaintate a sfinților părinți, Maica Domnului a rămas fecioară curată fără de păcat. Și s-a dăruit total lui Dumnezeu. După aceea, ca să nu fie murdărită de păcatul lumii,  Sfinții Ioachim și Ana au dedicat-o lui Dumnezeu și au dus-o în templu la vârsta de 3 ani unde Maica Domnului a stat în Sfânta Sfintelor până la vârsta de aproximativ 15-16 ani când a fost logodită cu Sfântul și Dreptul Iosif.

Ceea ce trebuie să accentuăm aici nu este faptul că a stat cu trupul în Sfânta Sfintelor cât faptul că a stat cu mintea tot timpul la Dumnezeu. Maica Domnului avea o minte cu totul curată, nepătată de nimic lumesc. Spun Sfinții Părinți că așa cum regele Iezechia s-a rugat lui Dumnezeu zicând „Doamne, cu mâna aceasta care nu s-a ridicat asupra niciunui om te implor să ne mântuiești pe noi” atunci când a fost în mare strâmtorare din pricina asirienilor, la fel și Maica Domnului a zis „Doamne, cu mintea aceasta care nu s-a întinat de niciun cuget pământesc te implor să te cobori și să ne mântuiești pe noi”.

Înțelepciunea Maicii Domnului

Vedeți că Maica Domnului era înțeleaptă la maxim cu înțelepciunea adevărată a lui Dumnezeu. Avea cugetarea întreagă datorită fecioriei și sfiiciunii ei. Fraților, înțelepciunea nu este tot una cu deșteptăciunea. Vedeți că Maica Domnului nu a avut nevoie să facă facultăți ca să-și dea seama ca nimeni altul de drama omenirii.

Fraților, problemele umane se rezolvă prin luminare de la Dumnezeu, prin virtute, prin iubire și milă. Dacă sistemul de învățământ vă învață să-L cunoașteți mai intens pe Dumnezeu din experiență, faceți școlile. Dacă nu, încercați să evitați. Eu acum nu zic că învățământul este rău din ipoteză. Din contră. Trebuie să învățați, dar trebuie să fie un învățământ virtuos. Zgomotul informațional, fraților, nu îl face pe om mai înțelept. Din contră, zgomotul informațional îi întunecă mintea cu o mulțime de pseudo-informații cu care nu știe ce să facă și care nu îi rezolvă ecuația.

Fraților, să nu ne fie frică cum că o să pierdem știri. Știrile în general nu ne fac mai învățați. Fraților, desigur că trebuie să învățăm însă să învățăm cele care ne vor folosi în veșnicie. O meserie folosește în veșnicie dacă este o meserie care îi ajută pe oameni să se apropie de Dumnezeu prin creșterea iubirii în univers, prin acoperirea nevoilor oamenilor. Da, ok, o să-mi spuneți că aveți nevoie de bani – desigur, e de înțeles. Păstrați-vă însă inima pentru Dumnezeu și căutați un mediu cât mai duhovnicesc, un mediu care să vă apropie cât mai mult de Dumnezeu, un mediu unde să puteți să vă păstrați întreaga-cugetare, sfiiciunea. Înțelegeți?

Cuvântul s-a făcut carne

Lui Dumnezeu atât de mult i-a plăcut întreagă-cugetarea Fecioarei și unirea și armonia deplină a tuturor părților sufletului ei și, de fapt, a întregii sale existențe, încât a coborât Cerurile și a străbătut toată distanța de la duhovnicia absolută până în străfundul materiei, care pentru noi, oamenii, este sediul păcatului, adică până în carne. Și spune acolo – Cuvântul S-a făcut carne. Sarka înseamnă carne. Desigur că în limba română e tradus cu trup, mă rog. Astfel, Cuvântul S-a făcut carne adică trup și a sfințit-o. De ce? Pentru a se uni cu fecioara nepătată. Și astfel a sfințit materia, trupul care la ora asta este biserica Duhului Sfânt.

Pata, murdăria pe orice lucru este orice entitate care nu este în firea naturală a lucrului respectiv, orice entitate care nu trebuie să fie acolo. În cazul minții umane, murdăria este depărtarea de Dumnezeu, este ura, este cugetul trupesc, plăcerea trupească. Asta este murdăria minții, fraților. Păcatul.

Rugăciunea neîncetată a Maicii Domnului

Maica Domnului era unită cu Dumnezeu prin rugăciunea neîncetată pe care harul o lucra permanent în inima ei în stare de contemplare, o stare mai presus de cuvinte, fraților. Mintea ei era curată și nemișcată de niciun gând, ca o fereastră total deschisă prin care să intre razele dumnezeirii. Rugăciunea curată este rugăciunea fără gânduri străine, doar contemplarea norului înțelept celui mai presus de orice cunoaștere rațională. Asta se întâmplă numai atunci când omul este total transformat de har și nu mai are zone întunecate adică adumbrite de păcat. Vedeți că Postul Maicii Domnului începe cu Schimbarea la Față, cu metamorfoza, transformarea – demonstrația Domnului și se termină cu primul om transformat care este Maica Domnului.

După cum spun părinții, ea era hrănită de arhanghelul Gavril care o iniția în isihasm, în adunarea minții și în general, în adunarea tuturor puterilor sufletești și astfel Maica Domnului nu a păcătuit niciodată, nici măcar cu mintea. Mintea ei era nemișcată într-un nemărginit ocean de iubire și compasiune față de toți oamenii. La lumina nemărginită a iubirii nemărginite, Maica Domnului vedea toate păcatele oamenilor și toată frumusețea lui Adam cel global chinuit de păcat pe care Maica Domnului încerca cu toată ființa sa să-l reunească cu Dumnezeu.

Ascultarea Maicii Domnului

Maica Domnului a făcut ascultare desăvârșită și a avut dedicația și iubirea desăvârșită pentru Dumnezeu. Maica Domnului s-a lepădat total de lumea păcatului pentru Dumnezeu, pentru a putea să trăiască la maxim iubirea lui Dumnezeu. Din cauza asta și Dumnezeu cel drept a făcut ascultare desăvârșită și a renunțat în mod tainic la slava Sa, chip de rob luând, fără să socotească acest lucru o înjosire a demnității Sale dumnezeiești.

De fapt, fraților, Maica Domnului este Sfânta Sfintelor neasemuit mai presus decât camera, să zic așa, altarul numit Sfânta Sfintelor din Templul Vechiului Testament. Dacă acolo era vorba doar de o zidire, aici e vorba de însuși templul Duhului Sfânt care este omul. Mult mai presus decât zidirea de piatră. Dacă acolo intra doar odată pe an arhiereul să aducă jertfă de sânge un animal, aici o fecioară curată aduce jertfă pururea însuși sângele său și viața sa lui Dumnezeu. Înțelegeți? Mare sfințenie. Maica Domnului era și este deschiderea totală către Dumnezeu și către cele cerești.

Vedeți că Maica Domnului era atât de obișnuită cu cele cerești că nu a întrebat la Buna Vesitre „Cine este acesta?” când i-a apărut arhanghelul Gavril, ci a întrebat „Cum de îmi zice cuvintele astea?”. De ce? Pentru că arhanghelul Gavril, fiind starețul ei, conducătorul ei duhovnicesc nu o lăuda și mai ales, într-o asemenea manieră – ca la Buna Vestire. Înțelegeți?

Smerenia Maicii Domnului

Dincolo de asta, Maica Domnului nu se aștepta la o astfel de reverență și datorită faptului că Maica Domnului ca om este și era și va fi cea mai smerită persoană din istorie, desigur după Domnul nostru Iisus Hristos, care e dătătorul smereniei. Vedeți că pe de-o parte, arhanghelul Gavril o numește „plină de har” și „binecuvântată între femei”, iar ea se numește pe sine „Roaba Domnului”.

Vedeți că dovada supremă a smereniei Maicii Domnului a fost ascultarea sa întru cunoștință. Zic întru cunoștință pentru că Maica Domnului nu era vreo debilă mintal – Doamne ferește! Adică Maica Domnului înțelegea foarte bine ce înseamnă conceperea unui copil, dovadă a faptului că atunci când Dumnezeu prin înger i-a cerut voie să se întrupeze, Maica Domnului a întrebat „Cum o să-mi fie mie aceasta pentru că eu nu știu de bărbat?”. Deci știa foarte bine printr-o cunoștință duhovnicească cu mult mai presus decât experiența păcatului. Înțelegeți?

Vedeți însă că în clipa în care arhanghelul i-a zis că o să vină Duhul cel Sfânt și o să-i dea o asemenea putere de o să nască singură, Maica Domnului a făcut ascultare imediată, fără crâcnire, fără șovăială zicând: „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!”. Ar fi putut să obiecteze că o să fie văzută ca desfrânată sau adulteră și să fie omorâtă adică să fie bătută cu pietre – care era după lege – însă vedeți că Maica Domnului s-a lăsat total în voia lui Dumnezeu. Fraților, să nu credeți că în vremea respectivă lucrurile erau simple, mai ales pentru o fecioară afierosită lui Dumnezeu la Templu. Vă dați seama ce scandal și rușine – asta dacă, desigur, ar fi scăpat cu viață, lucru puțin probabil pentru că legea zice că femeile adultere să fie bătute cu pietre până când mor.

Fecioria

Însă, la Maica Domnului, experiența desăvârșită a iubirii dumnezeiești în sufletul ei i-a dat și credința desăvârșită, credința vederii mai presus de fire, încredințarea deplină, siguranța absolută mai presus de logică a unirii cu Dumnezeu. Această feciorie totală nu s-a știrbit odată cu nașterea ci – din contră – fecioria ei s-a întărit și mai mult mergând din desăvârșire în desăvârșire pentru că fecioria nu este numai fecioria trupească, ci mai ales o stare duhovnicească, fraților, starea fără compromisuri în fața oricărui păcat. Înțelegeți?

Și în clipa în care Maica Domnului a născut pe Feciorul prin excelență adică pe Domnul nostru Iisus Hristos Care era fără compromisuri în fața oricărui păcat și Maica Domnului era la fel, această stare în Maica Domnului s-a întărit. Mergând din slavă în slavă, din desăvârșire în desăvârșire. Maica Domnului a fost fecioară înainte de naștere, în naștere și după naștere, după cum spun în cor toți Sfinții Părinți. Înțelegeți?

Din cauza asta a putut să nu se mândrească în clipa în care era cinstită ca Mama lui Dumnezeu, iar Fiul ei era adulat ca Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii. De ce? Pentru că știa că totul vine de la Dumnezeu, iar ea se transformase într-un ocean de recunoștință și iubire deplină, conștientă de faptul că omul este un nimic total în comparație cu Dumnezeu. Înțelegeți? Ea nu primea păcatul.

Puțin despre viața Maicii Domnului

Pe de altă parte tot această credință, feciorie și vedere deplină a lui Dumnezeu i-a permis să nu-și piardă mințile în clipa în care și-a văzut Fiul și Dumnezeul pe Cruce. Dacă nu era fecioară curată și desăvârșită în sfințenie nu ar fi rezistat. Fraților, să nu ne gândim că Maica Domnului a avut o viață ușoară din punct de vedere omenesc. Sf. Simeon i-a proorocit că prin sufletul ei va trece sabie, lucru ce i s-a și întâmplat.

De fapt, chiar de la nașterea Domnului vedeți că Maica Domnului a fost precum pasărea cerului: a născut într-o peșteră și după aceea a luat calea pribegiei, pe jos în Egipt ca să scape viața Pruncului. Drumul ăsta din Israel până în Egipt nu-i ușor nici azi cu mașina, darămite atunci, mai ales pentru o fecioară tânără cu un prunc mic. Cu toate aceasta, Maica Domnului a fost tot timpul cu cugetarea întreagă, trezvitoare, Stăpână smerită și plină de iubire față de Dumnezeu și oameni.

Situația păcatului astăzi

Vedeți astăzi pe toți distorsionații și obsedații sexual, săracii, cât sunt de sparți în bucăți, distruși de păcatul care îi macină. Știți că au ajuns să fie cu mult mai favorizați decât oamenii normali și cu toate acestea au sentimentul vinovăției și al victimizării și încearcă să-și acopere trauma păcatului din ei printr-o mândrie sfruntată, încercând astfel să calce în picioare bunul simț, normalitatea. Știți foarte bine că există marșuri ale mândriei și chiar o lună a mândrie, mândria fiind desigur cel mai mare păcat, păcatul în care a căzut Satana. Desigur că acești oameni, săracii, merg din rău în mai rău și orice ar face, în afară de pocăință, bineînțeles, nu o să-și rezolve problemele existențiale pentru că păcatul este distorsiune existențială. Dumnezeu să-i lumineze!

Puterea lor este o putere trupească ambiguă, iluzorie care nu aduce fericire, ci numai chin. Excitarea nu este fericire. Acești oameni sunt căzuți sub trup și de aici provine drama lor pentru că omul nu trebuie să cadă sub trup pentru că căderea sub trup este iadul. Omul trebuie să depășească trupul pentru a depăși moartea.

Scopul omului pe pământ și adormirea Maicii Domnului

Fraților, scopul omului aici pe pământ este depășirea morții prin Iisus Hristos pentru că altfel nu se poate. Vedeți că Maica Domnului nu zicem că a murit, ci că a adormit. Ea a gustat moartea după exemplul Fiului ei, însă moartea nu a putut să o țină pentru că nu a găsit cuget trupesc, nu a găsit păcat care să o despartă de Dumnezeu pentru că moartea este despărțirea de Dumnezeu. Din cauza asta acum Maica Domnului este în cer cu trupul având starea desăvârșită și acoperă biserica cum v-am dovedit la începutul cuvântului.

Acum o să ziceți că nu putem să ajungem la măsurile ei, lucru care desigur este și adevărat, însă, fraților, și noi trebuie să luăm exemplul Maicii Domnului pe cât se poate.

Nu zic să avem doar haina de pe noi cum a avut Maica Domnului, chiar dacă unii dintre sfinți au avut această asceză, însă, totuși, să încercăm și noi, pe cât posibil să trăim cu cugetul întreg, cu mintea întreagă nerobiți de nicio patimă, de nicio adicție, mai ales de patimi trupești. În clipa în care omul este prins de ceva trupesc, de o avere sau de o plăcere trupească, în clipa respectivă omul se limitează, se închide în materia respectivă.

Maica Domnului a fost însă ca pasărea cerului, după cum spuneam. Nu a fost prinsă de nimic. Vedeți că la Cruce atunci când Mântuitorul răstignit i-a zis Sf. Ioan Teologul „Iată, mama ta” acesta a luat-o în clipa aceea la casa lui. Nu zice Scriptura că s-a dus Maica Domului la vechea ei locuință să-și facă bagajele și să se mute în casa Sf. Ioan. Ci în clipa aceea, cum zice Scriptura – adică avea doar haina de pe ea, nimic altceva.

De asemenea, vedeți că la adormire nu au fost oameni influenți din punct de vedere omenesc și nu a fost o înmormântare cu fast și cu pompă. Desigur că Sfinții Apostoli erau, de fapt, unii dintre cei mai influenți oameni din istorie, însă influența lor nu a fost una omenească ci una duhovnicească, dincolo de această lume.

Sfinții apostoli au venit la adormirea Maicii Domnului aduși de harul lui Dumnezeu pe nori ca un gest de absolut respect și iubire față de Maica lui Dumnezeu – gest de respect și iubire și din partea apostolilor, însă și din partea lui Dumnezeu. Înțelegeți? Ei, dar asta s-a făcut cu smerenie, nu s-a făcut cu pompă. Cu o slavă mai presus de slava deșartă, slava umană.

Sfinții Apostoli și adormirea Maicii Domnului

Dincolo de asta, venirea apostolilor a fost și un gest necesar pentru că Maica Domnului nu avea, de fapt, pe nimeni pe acest pământ și Sfinții Apostoli au venit să-i facă înmormântarea în Grădina Ghetsimani, acolo unde a pătimit rugăciunea cea mare cu sudoare de sânge pentru omenire și Fiul ei.

Adormirea Maicii Domnului a fost un eveniment cu totul isihast, fraților, o trăire a învierii în inima celor de acolo. Datorită acestei interiorizări, smerenii și duhovnicii maxime, vedeți că a fost foarte simplu pentru un necredincios să vină și să încerce să răstoarne într-un gest aberant năsălia pe care se odihnea trupul Maicii Domnului. Însă tot datorită acestei duhovnicii maxime, îngerul Domnului nu a suferit acest sacrilegiu și a tăiat mâinile neobrăzatului fără cea mai mică ezitare de au rămas mâinile agățate de năsălie. Și tot datorită duhovniciei maxime, desigur că omul a fost iertat în clipa în care și-a cerut iertare, iar Maica Domnului ca o Stăpână chiar fiind cu trupul adormit – deci vedeți că Maica Domnului era tot timpul vie chiar dacă trupul îi era adormit pe năsălie; era vie și plină de milă! – i-a repus mâinile la loc bietului om, ca dovadă a Stăpânirii Maicii Domnului. Pentru că Maica Domnului a fost primul om care a devenit dumnezeu după har. Înțelegeți? Maica Domnului a fost fecioara care L-a determinat pe Dumnezeu să devină Om. Și deci Dumnezeu a făcut-o pe Maica Domnului dumnezeu după har bineînțeles. 

Vedeți că puterea adevărată vine din depărtarea de duhul lumesc, din duhovnicia adevărată. Cu cât mai mare duhovnicia, virtutea cu atât mai mare puterea. Dacă aceasta crește foarte mult, ajungem cu darul lui Dumnezeu să biruim până și moartea. De fapt cu aceasta se ocupă Ortodoxia: cu vindecarea morții, cel mai mare dușman al nostru. Odată cu Hristos acest lucru este posibil, dar numai să-I urmăm învățătura Sa și exemplul Său și al Maicii Domnului. De fapt, învățătura Maicii Domnului este foarte simplă și concisă, caracteristică Maicii Domnului care se trădează printr-o precizie extremă. Un singur lucru a spus Maica Domnului omenirii: „Faceți tot ceea ce vă va spune Fiul meu!”

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!