Uităm astăzi lucruri simple și absolut necesare pentru mântuire, concentrându-ne pe lucruri complexe care ne îndepărtează de Dumnezeu. Ascultați pe PS Timotei al Spaniei și Portugaliei care ne vorbește cu duhovnicie despre provocările ortodoxiei actuale, bolile duhovnicești, problemele tinerilor și cum putem să le depășim.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Părintele Teologos: Preasfinția voastră spuneți Împărate ceresc, vă rog eu tare mult!
PS Timotei: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin
Un eveniment rar și important
Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem aici cu Preasfințitul Timotei Episcopul Spaniei și Portugaliei, un episcop pe care eu îl iubesc foarte mult și este foarte iubit aici în Schitul Lacu și nu numai în Schitul Lacu, ci și în Sfântul Munte. A venit la noi să facă târnosirea unei biserici la o chilie din apropiere. Trebuie să știți că acest eveniment este unul foarte rar în Sfântul Munte. Cred că au trecut sute de ani de când a fost făcută ultima târnosire. Altceva este târnosirea și altceva este sfințirea unei biserici cu aghiasmă. Poate că o să vorbim și despre acest lucru. De asemenea, aș dori foarte mult să-l prezint pe preasfinția sa că merită să fie prezentat, dar din păcate, nu pot să fac treaba asta, de ce? Din cauza voastră de fapt, pentru că știu pentru că știu că aveți un interval de atenție foarte mic și acest lucru este una din principalele boli duhovnicești ale începutului de secol 21.
Și exact despre asta aș dori să vorbim cu preasfinția sa, bineînțeles că o să pun o întrebare generală, dar preasfinția sa o să vorbească evident din experiența sa ca și episcop al Bisericii Ortodoxe Române din diaspora – referitor la bolile duhovnicești, bolile sufletului și terapia acestora.
Deci preasfinția voastră, vă rog frumos să vorbiți puțin despre terapeutica bolilor spirituale, în general, bineînțeles bazându-vă pe experiența pe care o aveți ca și ierarh al Bisericii Ortodoxe Române.
PS Timotei: Bine v-am găsit și dăm slavă lui Dumnezeu pentru această zi pe care…
Părintele Teologos: Cu adevărat!
PS Timotei: Pe care am petrecut-o împreună astăzi în Schitul Lacu, mai precis la Chilia Izvorul tămăduirii. Da, într-adevăr, lumea trăiește un soi de boală duhovnicească, dar nu este doar de acum.
Părintele Teologos: Așa este.
Despre boala duhovnicească și golul din ea
PS Timotei: Ci boala duhovnicească a intrat odată cu păcatul. Din momentul în care protopărinții noștri au călcat cuvântul lui Dumnezeu și au ieșit din cuvântul lui Dumnezeu, s-au îmbolnăvit și prima boală este boala spirituală care este de fapt pierderea harului – pentru că acest lucru s-a întâmplat cu Adam și cu Eva. După ce au păcătuit, s-au ascuns – știm foarte bine din Sfânta Scriptură și s-au ascuns pentru că le-a fost rușine. De ce le-a fost rușine? Pentru că suntem goi.
Și de fapt, nu era o goliciune trupească pentru că ei nu știau de de așa ceva, era mai degrabă o goliciune duhovnicească. S-au golit de tot harul.
Cum de fapt, se întâmpla înainte în momentul în care, din păcate, sunt cazuri în care episcopul mai trebuie să caterisească și așa cum la hirotonia preotului se cheamă dumnezeiescul har să se pogoare și să vindece cele cu neputință și cele cu lipsă să le împlinească și să se umple bărbatul hirotonit diacon sau preot de tot harul, în momentul în care în momentul caterisirii – mai ales, pe vremuri – respectivul se punea la fel ca și la hirotonie, în fața ușilor împărătești, se despuia de veșminte și se spunea „robul lui Dumnezeu s-a golit de tot harul”.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Păcatul ne golește de har
PS Timotei: Deci la fel de fapt se întâmplă și în ziua de astăzi când păcătuim și mai ales când ne îndepărtăm de Dumnezeu – ne golim de tot harul. De aceea, Sfântul Serafim de Sarov spunea și insista asupra acestui lucru că de fapt țelul omului este de a se umple de har și a păstra harul lui Dumnezeu.
Și nu Dumnezeu este Cel care se retrage sau nu Dumnezeu este Cel care îl părăsește pe om, ci mai degrabă omul se ascunde de Dumnezeu, omul întoarce spatele lui Dumnezeu și omul este cel care paradoxal în ziua de astăzi refuză harul! Se ascunde… De fapt, aceeași lucrare, același comportament și lucrare a omului de la început… continuă și în ziua de astăzi, cel rău folosindu-se exact de aceeași ispită, ispitindu-l de fapt pe om că omul poate să fie stăpân, omul poate să domine asupra creației și chiar că omul se poate pune deasupra lui Dumnezeu și să-L domine pe Dumnezeu.
Părintele Teologos: Sau care poate să devină Dumnezeu el însuși – se auto-îndumnezeiască fără Dumnezeu, nu?…
PS Timotei: Da, dar de fapt este o ispită.
Părintele Teologos: Evident.
PS Timotei: Că Sfântul Vasile cel Mare spune foarte clar că Dumnezeu S-a făcut om ca omul să ajungă dumnezeu după har. Și asta trebuie să ajungă! Dar cu Dumnezeu și ascultând cuvântul lui Dumnezeu și mergând pe calea pe care ne-a arătat-o Hristos – care este Hristos: Eu sunt calea.
Părintele Teologos: Exact.
Ascultarea aduce harul
PS Timotei: Deci nu există o altă cale nici pentru monahi, nici pentru oamenii căsătoriți. „Eu sunt calea” – Hristos. Deci nu există mai multe căi, că și aici de multe ori greșim că noi, monahii spunem că noi avem o cale de nevoință, cei din lume au o altă cale, dar Calea este aceeași- este Hristos și ascultarea de Hristos și de Dumnezeu. Deci fără ascultare nu există har, fără ascultare nu există pocăință și mântuire!
Părintele Teologos: Cum putem să găsim această voie a lui Dumnezeu de care să facem ascultare? Unde se exprimă ea?… În general.
PS Timotei: În trăirea interioară și în rugăciune, mă gândesc că se poate găsi și se poate asculta glasul lui Dumnezeu. Și mai este mai este o cale: în legătura cu duhovnicul.
Părintele Teologos: Da.
PS Timotei: Legătura cu duhovnicul – este foarte, foarte important să avem un duhovnic și este foarte important să nu ispitim duhovnicul respectiv, cum spunea Sfântul Sofronie, ucenicul Sfântului Siluan, de la care a învățat părintele Rafail Noica, adică primul cuvânt pe care ni-l spune duhovnicul să nu-l interpretăm, să nu-l despicăm în patru, ci să-l luăm ca de la Dumnezeu, dar ferindu-ne de o ispită.
Părintele Teologos: Adică?
Legătura cu duhovnicul – aspecte relevante
PS Timotei: Ferindu-ne de o ispită: să nu îl punem pe duhovnic pe un calapod, piedestal, să-l considerăm Dumnezeu și să ajungem să nu-L mai vedem pe Hristos și să nu-L mai vedem pe Dumnezeu datorită relației noastre câteodată….
Părintele Teologos: Idolatră, oarecum…
PS Timotei: Așa… Cu duhovnicul. Deci dacă-l privim așa pe duhovnic, duhovnicul nu face altceva decât să-L eclipseze pe… Adică nu, nu duhovnicul pentru că nu este dorința lui, nu e greșeala lui. Mai există și astfel de duhovnici care vor să se facă stăpâni cumva pe sufletele credincioșilor, dar duhovnicul nu trebuie să fie un fel de lună care să-l eclipseze pe Soarele dreptății, pe Hristos, ci dimpotrivă. Duhovnicul trebuie să Îl arate tot timpul pe Hristos pentru că nu este lucrarea duhovnicului, nu e lucrarea preotului.
Preoția nu-i a noastră, a oamenilor, ci preoția este a lui Hristos și noi, duhovnicii de fapt intrăm în lucrarea lui Hristos – via este a lui Hristos, noi suntem lucrătorii.
Părintele Teologos: Da, deci Biserica nu este nici a noastră, nici a mea, nici a…
PS Timotei: Nu. E a lui Hristos.
Părintele Teologos: Exact.
PS Timotei: Deci biserica cea una sfântă… noi spunem sobornicească deși cuvântul „sobornicesc” nu e ce ar trebui să fie și aici sunteți în Sfântul Munte și știți foarte bine că în grecește când se spune Crezul se spune „eclesia catolica”.
Părintele Teologos: Da, bineînțeles. Καθολική Εκκλησία. „Biserica mondială” ar fi.
PS Timotei: Nici măcar mondială sau universală pentru că este deasupra, este atotcuprinzătoare.
Părintele Teologos: Așa este.
PS Timotei: Este atotcuprinzătoare. Nu este biserica sinoadelor – biserica sobornicească, ci este biserica atotcuprinzătoare.
Părintele Teologos: A toată creația, să spunem așa.
PS Timotei: Așa.
Pandemii de boli duhovnicești – în prezent
Depresia și crucea suferinței
Părintele Teologos: Ați spus că bolile duhovnicești au început de la Adam până astăzi. Vedem însă că în decursul timpului, anumite boli au fost mai pregnante decât altele. Au apărut tot felul de pandemii – pandemii duhovnicești. Astăzi, care sunt, după părerea preasfinției voastre, care sunt bolile cele mai pregnante pe care le vedeți în rândul credincioșilor și care ar fi foarte pe scurt terapia lor? La una două boli.
PS Timotei: Foarte pe scurt: depresia, iar terapia este nădejdea!
Părintele Teologos: Nădejdea, cu adevărat! Aveți nădejde, oameni buni! Da.
PS Timotei: Asta este pentru că se cade în deznădejde în momentul în care nu ai nădejde în Dumnezeu. Se pot folosi cuvintele Sfântului Apostol Petru pe care l-am amintit astăzi: noi am văzut și am crezut.
Părintele Teologos: Da, da. Experiența nemijlocită, experiența nemijlocită.
PS Timotei: Și trăirea, trăirea cumva a Cuvântului… strădania, adică…
Părintele Teologos: Să aibă mai mult curaj, oamenii!
PS Timotei: Noi, oamenii fugim de suferință, nu ne place să suferim.
Părintele Teologos: Da, da, da.
PS Timotei: Și de fapt, acolo e cheia.
Părintele Teologos: Așa este.
PS Timotei: Acolo e cheia. Cum nu trebuie să ducem nici acest lucru la extremă, dar în momentul în care e o suferință sau o nevoință, trebuie….
Părintele Teologos: Asumată oarecum… Și trebuie făcut răbdare în ea, nu?
PS Timotei: Trebuie răbdare, trebuie asumată, dar cumva ar trebui să ne forțăm a crede că Hristos e acolo. Acolo unde este crucea, este Hristos. Acolo unde este Hristos, este crucea.
Părintele Teologos: Da. Cred că oamenii astăzi sunt foarte logici mult mai mult decât ar trebui. Nu socotiți? Sau cum vedeți lucrurile?
PS Timotei: Nu cred că sunt nici logici și nici duhovnicești. Asta este problema. Dacă ar fi logici, păi, logica este foarte bună și, la un moment dat, logica te poate duce la la credință și la Hristos. Sunt atâția savanți care prin știință și prin prin acest lucru au ajuns la Hristos. Deci nu este o greșeală, doar că da, nu trebuie să te oprești acolo și trebuie să vezi cum spun francezii „au de la” – „după”,
Părintele Teologos: După. Ceva dincolo de metafizic.
PS Timotei: Dincolo. Da. Deci văd un fenomen al naturii sau descopăr o lege a fizicii, ajungem să creăm formule ale acestor legi, dar trebuie să vedem după: ce face ca legea respectivă să lucreze astfel?
Părintele Teologos: Da, pentru că vedeți, eu socotesc că toate aceste legi trebuie să aibă un dătător al lor. Adică nu poate să existe o lege oarbă și o explozie nu poate să producă o lege. O explozie produce distrugere, haos.
PS Timotei: „Fost-a întuneric și s-a făcut noapte, cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut.” Deci toate au legile puse de Dumnezeu astfel încât Pământul este așezat exact în locul potrivit pentru ca viața să poată să existe pe pământ. Nu e nici mai în stânga, nici mai în dreapta, ci în locul potrivit și dintr-o explozie nu cred că… sau dintr-un haos nu se putea ajunge la univers matematic.
Părintele Teologos: Da, cu adevărat.
PS Timotei: Și atât de bine gândit și care funcționează atât de…
Părintele Teologos: Ca un ceasornic.
PS Timotei: Da.
Despre aspectul supra-logic al credinței
Părintele Teologos: Am vorbit de legi, am vorbit de Dumnezeu. Dumnezeu este mai presus de legi și deci El Însuși poate să depășească aceste legi. Aveți o experiență în viața dumneavoastră sau mă rog, cunoașteți experiența unei astfel de depășiri a legilor de către Dumnezeu? Adică aveți experiența unei minuni? Puteți să ne povestiți o minune?
PS Timotei: Da, o minune… sunt minuni doar trebuie să deschizi ochii ca să le vezi. Da, mi s-a întâmplat chiar mie. Eram în Grecia și eram episcop și am socotit eu „hai, să mă duc la Sfântul Efrem, dar nu mă duc în reverendă, nu îmi pun engolpion ca să mă duc să mă rog în liniște”…
Părintele Teologos: Aha…
Un caz personal
PS Timotei: Și m-am dus cu jumătate de oră înainte de a se închide mănăstirea, nu era nimeni nici în curte, era doar un singur om în biserică care își făcea de lucru cu busuiocul – pentru că la Sfântul Efrem se duce busuioc, în dar, busuioc. M-am dus, m-am închinat, m-am rugat. Ies afară, ajung în mijlocul curții și aud δέσποτα! Și cum m-am întors în toate părțile să văd unde este episcopul, unde este despota. Și îl văd pe îngrijitorul, pe omul respectiv care fuge înspre mine cu un ghiveci de busuioc, mi-l pune în mână se întoarce și pleacă. Și am rămas în mijlocul curții cu ghiveciul de busuioc în mână și așa năucit de unde știe omul ăsta, pentru că nu aveam nici reverendă, nici niciun însemn, niciun engolpion. Nu mă cunoștea, nu-l văzusem niciodată…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Și până astăzi, ați aflat de unde știa omul respectiv?
PS Timotei: Nu.
Părintele Teologos: Nu? Slavă lui Dumnezeu! E o mare taină, e o mare mare taină, da!
PS Timotei: Și e o minune, uite, cum…!
Despre viitor și adevăratul optimism
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Da. Cum vedeți lucrurile în viitor?
PS Timotei: Părinte, trebuie să fim optimiști!
Părintele Teologos: Da!
PS Timotei: Trebuie să fim optimiști și să le vedem cu multă nădejde și încredere în Dumnezeu. E prea mult pesimism în lumea aceasta și prea mult ne gândim că o să vină vremea așa și pe dincolo….
Părintele Teologos: Păi, antihristul e după colț….
PS Timotei: Și cu toate și cu…, dar Mântuitorul ne-a avertizat, nu? Ne-a spus – deci va veni vremea când veți fi dați și de frați și de surori și unii dintre voi…
Părintele Teologos: Vă vor prigoni…
PS Timotei: Va trebui să mărturisiți și veți fi prigoniți, dar nu vă gândiți dinainte ce veți spune. Și de ce? Pentru că frica aceasta nu este mântuitoare – să stai tot timpul cu frica asta în spate.
Frica asta te trage înapoi și e materialul clientului pe care îl folosește diavolul cel mai bine.
Nădejdea noastră este la Hristos
Părintele Teologos: Da, cu adevărat! Provoacă și anxietate și îți schimbă macazul. Deci în loc să te rogi lui Hristos, în loc să Îl ai în fața ochilor tăi doar pe Hristos – Sfântul Apostol Petru când s-a pogorât din barcă în timpul furtunii până ce s-a uitat la Hristos, cât timp L-a avut în față și se uita la El, a mers pe mare fără nicio problemă, când s-a uitat în dreapta și în stânga, l-a cuprins frica și a început să se scufunde și până la urmă tot la Hristos a strigat și tot Hristos este scăparea. Eu cred că în ziua de astăzi e o mare ispită a multor credincioși și a multor ortodocși: că vine antihristul, că cipul, că pașapoarte biometrice, că nu mai știu eu ce și ne axăm atât de mult și punem atât de mult accent pe lucrurile astea încât uităm esențialul: Hristos.
Părintele Teologos: Da, uităm să Îl iubim pe Hristos. Da.
PS Timotei: Hristos. Și Mântuitorul spune „nu vă gândiți dinainte” și ne spune clar „nu vă gândiți dinainte pentru că în momentul în care va fi Eu vă voi da în gură ce să spuneți, cuvânt ce să spuneți”. Și de fapt, toată lucrarea asta vine din nou pe un fond de necredință.
Părintele Teologos: Da, da. Cred că este multă necredință astăzi inclusiv în biserică.
PS Timotei: Da, dar avem șansa că Mântuitorul ajută puținătății de credință a noastră.
Părintele Teologos: Da, da, adevărat.
Ce așteaptă Dumnezeu de la noi. Despre pocăință
PS Timotei: Ca și tatăl din Evanghelie: „Doamne, ajută necredinței mele sau puținei mele credințe!” Și e acea, cred, sinceritate în fața lui Dumnezeu și asta cred că e calea și asta așteaptă Hristos de la noi astăzi. Asta a așteptat Domnul și de la Adam și Eva și de aceea a încercat să tragă cu cleștele pocăința din gura lui Adam.
Părintele Teologos: Da, da, pocăința.
PS Timotei: Adam trebuia „Doamne, uite, am păcătuit…” Am păcătuit – nici nu știa ce e păcatul – „Doamne, nu Te-am ascultat”.
Părintele Teologos: „Te rog să mă ierți!”
PS Timotei: Da. Deci „nu Te-am ascultat, Te rog să mă ierți” și acolo se termina, acolo se termina păcatul.
Părintele Teologos: Da, da, da
PS Timotei: Deci acolo se termina și murea păcatul acolo în rai. Așa că na, cum spune părintele Rafail Noica – în rai L-am pierdut pe Dumnezeu și ne-a găsit Dumnezeu în iad și ne-am întâlnit cu Dumnezeu în iad. Ei, cred că sunt mulți oameni care se întâlnesc cu Dumnezeu în iad.
Părintele Teologos: Cu adevărat!
PS Timotei: Dacă nu deznădăjduiesc.
Părintele Teologos: Da… Deci trebuie ca omul orice s-ar întâmpla să nu deznădăjduiască!
PS Timotei: Este cheia, este cheia mântuirii!
Părinți români
Părintele Teologos: Ați vorbit de părintele Rafail Noica. L-ați cunoscut personal?
PS Timotei: Da…
Părintele Teologos: Puteți să ne… un portret… Sper să nu….
PS Timotei: L-am văzut de mai multe ori, o singură dată eram preot încă. În 2004, am urcat la chilie la el împreună cu Preasfințitul Siluan. Nu am vorbit foarte mult, dar mi-a fost de ajuns să intru în chilie și să… da, e un om duhovnicesc de care e bine să ascultăm și să-i urmăm credința.
Părintele Teologos: Da. Un sfânt pe care l-ați cunoscut, o persoană duhovnicească pe care ați cunoscut-o în viața dumneavoastră, pe care puteți să o descrieți ca oamenii să aibă exemple, pentru că astăzi din păcate oamenii n-au exemple. Sau mai bine zis, au exemple, dar cele mai multe exemple sunt așa cum nu trebuie.
PS Timotei: Sunt sunt mulți oameni duhovnicești. Preasfințitul Vasile de la Cluj – Dumnezeu să îl odihnească! – părintele Teofil Pârâian….
Părintele Teologos: L-ați cunoscut? Adică ați discutat cu el și în particular? Știu că ați fost și am fost și eu la conferințele lui, dar…
PS Timotei: Așa câteva cuvinte care mi-au intrat la inimă. Părintele Cleopa tot așa câteva minute și a făcut radiografia. Dar nu doar părinți.
Părintele Teologos: Da…
PS Timotei: Să știți că avem oameni sfinți! Țărani la țară.
Părintele Teologos: Da?
PS Timotei: Puteți să vă argumentați? Eu sunt ferm convins, dar…
Oameni simpli… și comoara lor
PS Timotei: Dar sunt oameni sfinți care nu știu teologie și care L-au descoperit pe Hristos și te uiți la ei – nu știu să citească unii dintre ei, se roagă foarte simplu, poate știu Tatăl nostru sau Îngerelul și spun Tatăl nostru și Îngerelul – și te uiți la ei și le vezi chipurile luminoase și din care….
Părintele Teologos: Reiese nădejdea….
PS Timotei: Îl simți, simți harul, Îl simți pe Hristos că e acolo și că trăiește în oamenii aceștia. Dar din păcate, noi nu ne mai uităm la oamenii frumoși, nu mai dăm pe la țară pentru că vezi Doamne orașul și tot zgomotul orașului și da, din păcate, uităm de ce e frumos. Și chiar pe Dumnezeu Îl facem complicat. Avem un dar între ghilimele de a-L complica pe Dumnezeu și de a-L face de neajuns și de nepătruns și de neînțeles și oamenii ăștia simpli în simplitatea lor eu Îl cunosc pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este foarte simplu.
Părintele Teologos: Foarte simplu, da… Și foarte direct….
PS Timotei: Foarte simplu și iubește simplitatea și Se descoperă oamenilor simpli și curați la inimă. Deci am văzut astfel de oameni și la Nicula, când veneau să se spovedească și în timpul spovedaniei, mă gândeam „Doamne, e sfânt și uite cum vine și se spovedește!” și eu ar trebui să mă spovedesc la persoana respectivă sau la persoanele respective. Și-i simți, da, se simte un astfel de om. Și avem slavă Domnului încă mulți și datorită unor oameni de o simplitate ca aceasta, care sunt cu Hristos, cred că Dumnezeu ține lumea asta!
Ortodoxia în Spania
Părintele Teologos: Și eu așa cred! În Spania, acolo cum este văzută Biserica Ortodoxă Română? Faceți convertiri, există oameni de alte religii, spanioli sau nu neapărat?…
PS Timotei: Există, există oameni care trec la Ortodoxie. Chiar zilele trecute s-a convertit un medic spaniol care a citit „Jurnalul fericirii” al lui Steinhardt…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
PS Timotei: A vrut să meargă la Rohia să se roage la mormântul părintelui Nicolae și a trecut la Ortodoxie. Deci l-a primit Preasfințitul Iustin – bineînțeles, m-a întrebat înainte – medicul e pe acest drum sau a fost pe acest drum al ortodoxiei de câțiva ani de când a citit el „Jurnalul fericirii” care este tradus în spaniolă…
Părintele Teologos: Da? De-asta mă gândeam puțin…Cum?…
PS Timotei: Da, e tradus în spaniolă. A început să meargă la slujbe. E și din arhipelagul Canarias unde avem trei parohii în trei insule din arhipelag. Deci sunt… Deocamdată nu au un acces la Ortodoxie datorită faptului că nu avem încă cărți. Doar ce am reușit să traducem și să tipărim a doua ediție a Liturghiei în limba spaniolă – o ediție a unui molitfelnic în limba spaniolă – și începem să traducem… Acum vom scoate din tipar „Dumnezeu este viu”…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
PS Timotei: În limba spaniolă astfel încât să aibă acces la literatură iar, deși unii dintre confrații noștri se mai supără pe noi, insist pe lângă preoți ca să înceapă slujirea și în spaniolă atât pentru spanioli cât și pentru copiii românilor, care puțin dintre ei mai vorbesc bine limba română și care dacă nu vor înțelege ceea ce ceea ce spune popa în biserică nu vor mai veni la biserică.
Despre tineri
Părintele Teologos: Din păcate… Care sunt principalele probleme ale tinerilor, ale copiilor că tot ați amintit și cum vedeți rezolvarea lor? Și ei sunt depresivi sau există ceva specific?
PS Timotei: Există o anumită depresie și la tineri, doar că la tineri este altceva și nu numai la tineri și la adulți și chiar noi avem această problemă și această boală că tot vorbeam de boală. Imediat suntem cu telefoanele în mână.
Părintele Teologos: Da. Groaznic!
PS Timotei: Și aceste telefoane inteligente ne fură timp prețios și ne împrăștie foarte foarte mult. Deci imediat suntem – cine mi-a mai trimis un WhatsApp, să văd ce email am mai primit ca să răspund imediat…. notificarea…. și de fapt este o mare mare ispită și o mare adicție.
Părintele Teologos: Da.
PS Timotei: Tehnologia telefonului…
Părintele Teologos: Și vă luptați acolo să-i scoateți afară pe tineri din dependența asta.
O situație
PS Timotei: Încercăm. Încercăm. Înainte de pandemie am organizat mai multe tabere cu tinerii și le luam telefoanele.
Părintele Teologos: Da? Slavă Domnului!
PS Timotei: Toți tinerii când au intrat în camping, acolo telefoanele jos – vi se dau doar seara ca să sunați părinții să le spuneți că sunteți bine și iarăși telefoanele la grămadă. Ei, nu e nici foarte legal să faci lucrul acesta, dar luându-le telefoanele am văzut că încep să relaționeze și este foarte important. Tinerii nu mai relaționează față către față. Relaționează prin mesaje…
Părintele Teologos: Printr-un surogat, de fapt…
PS Timotei: Da și de fapt este foarte important și din punct de vedere duhovnicesc și, duhovnicește vorbind, este foarte importantă această relație față către față…
Părintele Teologos: Interpersonală, da!
Relația interpresonală și Hristos
PS Timotei: Să te uiți în ochii celuilalt pentru că relația cu Hristos este tot interpersonală și trebuie să fie tot interpersonală și față către față. Celor cinci fecioare din Evanghelie – cele înțelepte – Domnul când le a deschis ușa le-a spus „adevărat vă spun vouă, nu vă cunosc pe voi” sau nu Mă recunosc în voi.
Părintele Teologos: Da. Nu-Mi văd persoana.
PS Timotei: Deci acesta este traducerea exactă. Nu că „nu vă cunosc”, ci „nu Mă recunosc în voi”. Deci în momentul în care Hristos se uită la om trebuie să Se recunoască și în momentul în care omul se uită la Hristos trebuie să se recunoască în Hristos.
Părintele Teologos: Așa este.
PS Timotei: Că Dumnezeu Tatăl l-a creat pe om uitându-se la Fiul și suntem icoana Fiului.
Părintele Teologos: A Fiului, da. Adică a unei relații, vedeți că relația tată-fiu este o relație pur personală care astăzi din păcate s-a redus la faptul că taică-meu îmi dă de mâncare, care nu mai este o relație personală, din păcate.
PS Timotei: Da. Deci de fapt asta este problema tinerilor și încă o dată, nu doar a tinerilor, ci și a noastră pentru că și noi care am fost obișnuiți când eram copii să ne jucăm și să interacționăm și acum imediat cum te duci în aeroport, nu mai vorbește om cu om, toată lumea cu telefoanele, te sperii.
Părintele Teologos: Doamne ferește! Halucinant.
PS Timotei: Deci te sperii când vezi că nu se cunosc vecinii dintr-un bloc.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
PS Timotei: Și părintele Cleopa ce zicea? În momentul în care o să crească iarba care duce de la o casă la alta adică atunci când cărarea nu o să fie bătătorită, o să vină sfârșitul lumii. Cu alte cuvinte, când nu o să mai fie iubire, când oamenii nu or să se mai iubească între ei.
Îndemn
Părintele Teologos: Da… Un ultim mesaj, ce ați putea să spuneți așa pentru românii care se uită la noi și nu numai pentru români?
PS Timotei: Un utim mesaj… Fiți desăvârșiți precum Tatăl nostru cel din ceruri desăvârșit este. Ăsta cred că este mesajul și îndemnul pe care trebuie să îl urmăm.
Părintele Teologos: Amin! Și practic cum se face? Foarte pe scurt!
PS Timotei: Am spus-o înainte: luând crucea!
Părintele Teologos: Cu adevărat! Așa să ne ajute Dumnezeu!
PS Timotei: Luând crucea care dacă știm să o asumăm și dacă învățăm să o asumăm, aduce bucurie.
Părintele Teologos: Da. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Multumiri pt acest dialog ziditor foarte de folos!
Ne ajutati sa ne mentinem treji cu doza zilnica de „vitamina” spre a nu cadea in somnul deznadejdii si al altor multe pacate si a deslusi noi intelesuri ale credintei crestin ortodoxe.
Sfinte Parinte, va adresez o intrebare ce mi-a rasarit in minte urmarind conversatia de azi.
Avem ingaduinta dumneavoastra sa postam ocazional materiale VIDEO pertinente paginii acesteia de net?
In discutia de azi a fost mentionata la un moment dat ideea de „prea multa sau prea putina logica” in demersurile lumii de azi. M-am gandit ca poate ar fi nu doar interesant/instructiv, ci chiar de folos sa postez punctul de vedere al unor oameni cu mare credinta dar care vin din alt orizont profesional – stiinta, tehnologie sau alte domenii – care fac o argumentatie impresionata in favoarea credintei, si o punte atat de necesara intre stiinta /cunoasterea adevarata („cu constiinta”, cum i se spune azi) si credinta in Dumnezeul crestin, adevarate pledoarii cu argumente solide, irefutabile din diferite unghiuri de vedere. Am socotit ca astfel de materiale pot servi generatiile mai tinere, omul modern, deci un scop didactic-educativ, sa-i spunem, util si parintilor de copii. Pe de alta parte, argumentele acestea sunt, cred, utile in chiar contextul dialogului contemporan, al unei lumi in criza, polarizata, incrancenata, cu perspective distopice, care pare sa-si fi pierdut busola/credinta si umanitatea. Pe scurt, niste dialoguri unificatoare si clarificatoare sub semnul credintei.
Singura problema ar fi ca interviurile, conversatiile sau prelegerile respective nu sunt subtitrate in romana, ele fiind in engleza.
Va rog, Parinte, sa iertati indrazneala, a fost cu cele mai curate intentii.
.
Ar fi frumos sa se traduca mai mult, e foarte bine ca Jurnalul fericirii e in spaniola.
Si inca ceva, am observat evlavia ierarhilor din Occident la pr Rafail Noica. IPS Iosif Pop, IPS Serafim Joanta, PS Siluan….
Transpare din discursul Preasfințitului Timotei acceași delicatețe și noblețe în exprimare ca a părintelui Rafail Noica.