Ortodoxie și Psihoterapie – Maica Katherine Weston

Ascultați un cuvânt necesar și bine țintit al maicii starețe Katherine (Weston) care este psihoterapeut de profesie și ne oferă o perspectivă duhovnicească ortodoxă a meseriei pe care o practică.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Maica Katherine Weston este maica stareță a comunității monahale a Mănăstirii Sf. Xenia din Indianapolis, indiana, precum și psiholog de profesie. Pe lângă activitatea sa monahală și de consiliere, a scris și o serie de cărți. M-am bucurat foarte mult să o întâlnesc pe maica Katherine la conferința anuală a Sfântului Moise Arapul din Columbia, Carolina de Sud, anul trecut, când a acceptat cu amabilitate să stea de vorbă cu mine pentru acest interviu. Așadar, fără alte introduceri, sper să vă placă acest episod din interviul pe care mi l-a acordat maica Katherine Weston.

Ortodoxie și Psihoterapie

În primul rând, e important de menționat că eu sunt un psihoterapeut care mă bazez foarte mult pe corp și pe creier. Maica Katherine Weston Așa că aș spune că nu există cu adevărat o boală mintală în sine. Deci dacă cineva ar veni la mine, de exemplu, cu depresie, care este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care cineva ar merge la consiliere psihologică, i-aș analiza dieta, somnul, exercițiile fizice, cauzele inflamației, precum și circumstanțele de viață înainte de a decide că este… înainte de a stabili o abordare terapeutică. Așadar, lucrurile pe care de obicei le considerăm ca boli psihologice sunt adesea datorate unor tulburări în corp, sau cel puțin acestea reprezintă o componentă majoră a lor. Uneori, creierul oamenilor este construit puțin diferit de la naștere, uneori oamenii au o predispoziție genetică la anxietate. Aș spune că toți avem slăbiciuni fizice și mentale, ca un continuum, și toți avem slăbiciuni spirituale, deci întrebarea este mai degrabă cum interacționează acestea, decât de ce tip este fiecare.

Anxietatea și cauzele patologice

Deci dacă o persoană are o slăbiciune genetică pentru anxietate și stresul din viața sa a amplificat-o, cum se manifestă acest lucru din punct de vedere spiritual? Se poate întâmpla ca, din punct de vedere spiritual, să îi fie mai greu decât unei persoane medii, indiferent ce înseamnă asta. Nu-mi place cuvântul “mediu”, dar pentru această persoană e mai greu decât ar crede ea că i-ar fi unei persoane medii, cu privire la credința și încrederea în Dumnezeu, deoarece anxietatea înseamnă că partea din creier care dă reacția de “luptă sau fugă” este activată în mod cronic, iar aceasta nu este aceeași parte a creierului pe care o folosim atunci când ne conectăm confortabil cu oamenii. ceea ce înseamnă că partea din sistemul nervos care dirijează contactul vizual, care modulează tonul vocii, care folosește gesturile sau citește limbajul corpului, acea parte este dezactivată.

Așadar, dacă acea parte a sinelui nostru pe care o folosim pentru a ne conecta cu alți oameni nu e accesibilă, cum ne vom putea simți conectați cu Dumnezeu? Este aceasta o întrebare sau problemă spirituală sau este o problemă psihologică? Este o problemă care atinge corpul și psihicul și spiritul, și toate acestea trebuie adresate.

Consecințe asupra vieții duhovnicești

Dacă cineva începe cu o problemă pur spirituală, aceea este căderea noastră comună. Așadar, cu toții suntem căzuți, cu toții avem tendința de a fi egoiști, cu toții avem tendința de a ne compara unii cu alții sau de a concura unii cu alții, când ar trebui de fapt să ne concentrăm pe colaborarea unii cu alții. Pentru că ce fac celulele într-un corp? Colaborează. Dacă noi înșine devenim prea competitivi, atunci aceasta este o situație canceroasă. Știți care sunt celulele care concurează pentru a fi cele mai bune pe cont propriu și care celule colaborează cu toate celelalte. Parte din călătoria noastră spirituală în viață este să învățăm cum să colaborăm cu ceilalți și să ne comparăm mai puțin. Va avea asta consecințe psihologice dacă suntem blocați în acea competiție sau ne întrebăm cum ne judecă ceilalți și manifestăm ceea ce se numește anxietate socială? Deci, eu doar fac ipoteze, nu spun că cineva cu anxietatea socială începe cu o problemă spirituală, spun doar cum ar arăta să pornesc mai întâi de la nivel spiritual ca să ajung la motivul pentru care ar putea veni cineva la cabinetul meu.

Cu siguranță nu încerc să spun că oamenii care au anxietatea socială încep cu o problemă spirituală, doar încerc să gândesc în acea direcție. Dar acea problemă spirituală de a gândi competitiv poate ține o persoană blocată mai mult timp în acea parte a creierului responsabilă cu reacția de “luptă sau fugă”. Ipotetic, poți porni din ambele direcții, dar cred că este mai util să gândești că oamenii au probleme cu corpul, psihicul și spiritul și probleme care le ating pe toate acestea, și fiecare dimensiune trebuie să fie adresată în mod specific, nu separat, ci în mod specific, astfel încât intervenția să poată reuni toate aceste aspecte. Niciunul dintre ele nu poate fi trecut cu vederea. Credința noastră ortodoxă este incrementală, ceea ce înseamnă că trupul, creierul, mintea sunt importante pentru cine suntem ca ființe umane, nu suntem doar spirite găzduite aici până plecăm, găzduite într-o locuință ca o mașină, [care] nu afectează cine suntem.

Cu alte cuvinte, dacă mașina ta suferă un accident, îți iei alta, nu-i nimic, dar corpurile noastre sunt intrinseci sinelui nostru pentru că sunt o încarnare a credinței și pentru că Dumnezeu a suportat atâtea pentru a-și însuși un corp uman. Așadar, respectarea corpului uman, a creierului uman, a părților fizice, tangibile ale noastre face parte din respectarea creației lui Dumnezeu. Iar psihoterapia, așa cum cred că mulți oameni ajung să o practice astăzi, este foarte respectuoasă față de corp, față de creier, față de ființa umană în întegralitatea ei. Și dacă există ceva care este anormal, dacă există un exces de stres, dacă există ceva unic în “constituția” unei persoane un psihoterapeut e antrenat să pună întrebările potrivite pentru a descoperi acele lucruri și pentru a ajuta o persoană să funcționeze optim, indiferent de istoricul pe care îl are, sau de fiziologia pe care o are.

Terapeutica gândurilor

Și în cazul traumei, care e specialitatea mea, este interesant faptul că activitatea foarte timpurie a călugărilor din deșert, din deșerturile Egiptului și Palestinei, în secolul al IV-lea, avea de-a face cu logismoi (gânduri agresive sau ispititoare) și ideea era că un gând simplu și o dorință puternică sau emoție erau sudate împreună și era treaba călugărilor să le separe. Un lucru e gândul la aur ca gând simplu, și gândul de a dori aurul, [care] face din el un logismos (gând pătimaș). Astfel, călugării nu ar trebui să stea într-o celulă dorindu-și aurul, ci ar trebui să poată să se gândească la aur fără dorință. Același lucru se aplica și unui călugăr care se gândește la o femeie – a se gândi la o femeie este un lucru, a se gândi la o femeie cu dorință e altul, sau a se gândi la un om cu care a avut conflict înainte de mănăstire este una, a se gândi la acel om cu continuă animozitate și ură este altceva, deci acest gând este tot un logismos, resentimentul este un logismos.

Așadar, mare parte din munca noastră cu traumele e de fapt o muncă cu logismoi (gânduri agresive sau pătimașe). Deci, dacă o persoană are un accident, în timp ce conduce…, înainte de accident, gândul la mașină sau gândul la drum este un gând simplu, dar după accident este asociat cu gândul fricii și asta îi provoacă persoanei multă dificultate în viață, pentru că fie nu mai vrea să iasă din casă, fie nu vrea să conducă spre o anumită destinație, sau nu vrea să se urce într-un anumit tip de vehicul… și asta îi creează impedimente în viață, așa că psihoterapeutul instruit în lupta cu traumele poate ajuta să separe acel logismos, să separe gândul la mașină de gândul la teroare sau de [gândul la] orice lucru dificil care s-a întâmplat în trecut (puteți completa spațiile goale), să separe asta […] de teroare, de sentimentul de neputință, de disperare, de deznădejde, de a da vina pe Dumnezeu pentru toate astea pentru că trauma tinde să cupleze ceva ce era cândva o simplă amintire cu niște emoții foarte foarte intense, ca rezultat. Deci mult din ce fac eu ca terapeut de traume este de fapt în mare concordanță cu munca primilor călugări.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!