Industria muzicală are o problemă cu sănătatea mintală

Posibil ca pentru unii să fie evident, însă pentru alții mai puțin: Industria muzicală are o problemă cu sănătatea mintală. Ascultați partea a 2-a dintr-un documentar numit „Partea neagră a ambiției” în care o cunoscută cantautoare (Mary Spender) ne vorbește despre marile probleme psihice cu care se confruntă muzicienii.

Vizionare cu folos! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

MARY SPENDER: Tocmai ce mă așezasem să înregistrez acest video, la care lucram de fapt de ceva timp, și au apărut niște știri de ultimă oră în care Lewis Capaldi a spus că va lua o pauză de la turnee în viitorul apropiat, la câteva zile după ce s-a luptat să încheie festivalul Glastonbury. Interpretul scoțian, care suferă de sindromul Tourette, le-a cerut fanilor să îl ajute, cântând alături de el la festival și conform BBC: el a spus că a devenit evident că trebuie să petreacă mult mai mult timp pentru a-ți îmbunătăți starea fizică și mentală. Să vedem restul videoclipului!

Acum câteva luni am postat un video intitulat “Partea întunecată a ambiției”, care s-a axat pe realitățile brutale din industria muzicală corporatistă: efectele turneelor nesfârșite și daunele psihologice cu care se pot confrunta muzicienii profesioniști, atunci când timpul petrecut în lumina reflectoarelor se termină. Acel videoclip a explodat. Clar că aceasta era o problemă despre care oamenii voiau să vorbească, aveau nevoie să vorbească.

Clubul 27 nu este un club istoric, plin de farmec, din anii ’60 și ’70. Încă se mai întâmplă, intervalul de vârsta mai poate varia, dar există încă un număr înspăimântător de muzicieni care mor tineri sau de vârstă mijlocie. Așa că, ce anume se întâmplă de fapt în industria muzicală? Una dintre cărțile mele preferate de anul trecut a fost: “Trupuri: Viața și moartea în Muzică” (“Bodies: Life and Death in Music”) de Ian Winwood, jurnalist și autor de cărți despre Metallica și Green Day. Cartea “Trupuri” explorează reticența industriei muzicale de a se confrunta cu numeroasele sale eșecuri. Am stat de vorbă cu Ian pentru a discuta despre carte și dacă lucrurile se schimbă în bine sau în rău. Ca o paranteză, Ian ar dori să subliniez că acelea nu sunt picturile pe care le-a ales el pentru fundal, pentru că este într-un hotel.

IAN WINWOOD: Aceast “rock and roll” este grozav… Ia-o dacă vrei, dar ce dorești? Vrei muzica, dar nu le poți avea decât împreună pentru o perioadă limitată. Dacă un muzician a ajuns în punctul în care tu, ca membru al publicului, eu ca membru al publicului, îi cunoaștem numele, atunci înseamnă că el a trecut deja prin greutăți care cred că te-ar surprinde și la care nu te-ai putea aștepta în mod rezonabil, ca să le apreciezi. A petrecut deja ani de zile pentru a-și perfecționa meseria, cântând în toată țara pentru mai nimeni, dormind pe podele, înghețând în mașini, fiind tâlhărit și respins. Oamenii din acele trupe care, foarte repede spun “Îmi ajunge…”, s-au despărțit deja foarte devreme. Cei care au rămas sunt cei rezistenți, sunt băieții duri și fetele dure și dacă ei spun: “Știi ce? Sunt terminat. Capul meu nu este bine. O să mă îndepărtez puțin de asta…” credeți-i, pentru că vă spun adevărul, pentru că deja au îndurat mai mult decât v-ați putea imagina pentru a ajunge în acel punct în care tu îi știi cine sunt. Așa că ei spun adevărul, deja sunt duri, nu niște pămpălăi, așa cum uneori sunt portretizați a fi. Și au nevoie doar de o pauză, așa că să le dăm o pauză.

Aceste probleme nu sunt limitate doar la formații… Nu e doar problema rocker-ului milionar care se învârte în jurul casei sale uriașe și goale, fără scop și apoi trebuind să își ducă singuri gunoiul. Aceasta afectează personalul unui turneu pe toate nivelurile: inginerii de sunet, tehnicienii de lumini și chiar transportatorii. Toți se confruntă cu aceeași măcinare dezumanizantă.

Jurnalul de Cercetare Psihiatrică a publicat un studiu de specialitate în 2021 intitulat: “Probleme de sănătate mintală în rândul profesioniștilor în turnee internaționale din industria muzicală”. Un sondaj pre-pandemic cu 1154 persoane a demonstrat un nivel ridicat de suicid și niveluri ridiate de risc de stres și depresie clinică, anxietate și epuizare în industria [muzicală] la care duc cele 19 ore de lucru pe zi, lunile de turneu, contractele temporare, provocările în menținerea rutinelor de sănătate și a relațiilor, și în plus nesiguranța financiară. Toate sunt factori care au contribuit la acest lucru.

În UK – Entourage Pro, industry report 2023 s-a arătat că 41% dintre membrii echipajelor au experimentat probleme de sănătate mintală în timpul turneelor. 45% dintre membrii echipajului au experimentat probleme de sănătate mintală în urma unui turneu. 86% din echipaj nu au primit încă niciun fel de tratament pentru sănătate mintală. Înainte de pandemie, echipajul s-a simțit incapabil să spună nu la solicitările excesive ale agenților promotori și managerilor. După pandemie, lucrurile s-au înrăutățit și mai mult. Doi ani de muncă redusă sau inexistentă au însemnat apelarea la economii, în cazul în care au avut așa ceva. Au fost serios afectați. Mulți și-au reconsiderat opțiunile și au părăsit industria [muzicală] cu totul pentru o muncă mai stabilă. Cei care au pornit din nou la drum și-au găsit programele mai pline ca oricând, deoarece promotorii încearcă să recupereze timpul și veniturile pierdute. Dacă acceptați munca, ești o rotiță de unică folosință într-o imensă mașinărie. Dacă spui NU, trebuie să te descurci cu teama de a fi lăsat în urmă, de a fi uitat și de a nu-ți mai putea plăti facturile.

IAN WINWOOD: Tempo-ul nebun pe care îl are industria muzicală, că ai adus trupa ta la succes, dar nu va dura așa că hai să muncim, muncim…, muncim. Și ai dreptate Mary, realitatea nespusă este că timpul petrecut ca artist este limitat și când nu mai ești, te vor arunca și altcineva va ocupa acel loc. Dacă publicul și artiștii se apreciază reciproc, acest ritm de tobă poate fi încetinit și ei pot să aibă grijă unul de celălalt și dacă o fac, eu nu cred că mai contează prea mult ceea ce casa de discuri dorește, de exemplu, sau, de asemenea, promotorul, cerințele lui pentru turnee: – “Să mergem în turneu!” – “Dar eu doar ce m-am întors și nu vreau să plec iar peste două săptămâni…” Doar încetinește! Se poate face! Cel puțin, îmi place să cred că se poate!

MARY SPENDER: Și să nu uităm de cluburile [cu muzică live] care sunt esențiale pentru o industrie muzicală sănătoasă. Chiar și înainte de pandemie erau în mare dificultate, conform Music Venue Trust. 35% din localuri de muzică din Marea Britanie s-au închis în ultimii 20 de ani. Stresul și presiunea la care sunt supuși proprietarii și personalul e inimaginabil. Ei sunt o parte esențială a acestui ecosistem fragil și au nevoie de sprijin. În ceea ce privește sănătatea mintală, muzica poate fi o terapie puternică. Poate fi una dintre cele mai mari bucurii și poate să ne ajute să facem față celor mai mari tristeți. Muzica în sine nu este problema! Dar este posibil să separăm muzica de afacerile din muzicală?

O serie de organizații au decis că, în absența unei schimbări generalizate de sus, vor face ceea ce pot pentru a se sprijini reciproc. Talinda Bennington, soția regretatului solist de la Linkin Park, Chester, a fondat 320 Changes Direction, o organizație non-profit care urmărește să ridice nivelul de conștientizare asupra problemelor de sănătate mentală în muzică și de a conecta oamenii la resursele de care au nevoie. Backline este o altă organizație dedicat conectării muzicienilor, echipelor și familiilor lor cu resurse pentru sănătatea mintală, care oferă acces la o rețea clinică de peste 365 de terapeuți, psihiatri, psihologi, asistenți sociali și antrenori pentru viață, dintre care mulți își oferă serviciile la prețuri reduse sau gratis.

Tamsin Embleton este psihoterapeut psihanalitic și autor care a publicat recent “Turneul și sănătatea mintală: manualul industriei muzicale”. Ea a petrecut doi ani cercetând impactul psihologic al turneelor, iar în 2018 a înființat organizația: “Music Industry Therapist Collective” – Colectiv terapeutic în industria muzicală. Într-un interviu cu Nick Durden pentru Independent, Embleton a spus: ”Am lucrat cu oameni care au fost abandonați de casa de discuri în urmă cu 10-15 ani și care încă încearcă să își revină. Dar, până la urmă, aceasta este o profesie foarte dificilă. Cât durează, cerințele sunt nesfârșite și poți pierde contactul cu cine ești și atunci când totul începe să meargă prost, îi pierzi pe toți cei din jurul tău și dintr-o dată ești mai puțin interesant și atrăgător.

Telefonul nu mai sună.

Când ești abandonat, planurile de viitor și aspirațiile tale sunt terminate, ceea ce poate fi devastator și rușinos și poate să-ți distrugă stima de sine. Ea a constatat că 40% dintre bărbați nu ar vrea să discute despre sănătatea lor mintală, până când nu ajung la un punct de criză. Ce altceva putem face? Nu pretind că am toate răspunsurile. Asta nu e o schimbare care se poate întâmpla peste noapte, dar pentru a începe putem încerca să redefinim cum arată cariera pentru un muzician de succes. Pentru că, cu siguranță, nu e vorba numai de avioane private între stadioane și o moarte timpurie. O carieră pe termen mai lung, fără epuizare, este posibilă. O redistribuire mai echitabilă a unei parți din bogăția pe care industria o generează și accesul la aceleași condiții de bază oferite celor care au alte profesii, ar fi un bun început.

Sunt norocoasă că avem asistență medicală în Marea Britanie, datorită NHS, dar asta nu se întâmplă peste tot.

O serie de muzicieni cunoscuți din SUA, cum ar fi Jeff Tweedy de la Wilco, au fost înregistrați spunând că, în ciuda faimei și succesului lor, nu pot avea acces la servicii de asigurări de viață pentru că oamenii din industria lor nu sunt văzuți ca un pariu sigur de către companiile de asigurări. Aceasta ar fi o altă soluție binevenită. Giganții muzicii live ca Live Nation și Ticketmaster, care profită de pe urma muncii trupelor și compozitorilor, ar trebui să pună mâna în buzunarele lor și să finanțeze servicii de sănătate mintală sau să ajute organizațiile cluburilor live, cum ar fi Backline, să facă astfel.

Același lucru este valabil pentru site-urile de streaming care fac miliarde, plătind artiștilor fracțiuni de bănuți pentru munca lor. Pentru corectitudine, Live Nation a înființat o ramură caritabilă, Crew Nation, în timpul pandemiei pentru a sprijini trupe cu 10 milioane de dolari, 5 milioane de dolari în avans și alte 5 milioane de dolari din donații de la artiști și fani. Este, de asemenea, corect să subliniem că Live Nation Entertainment a obținut profitul brut anual pe 2022 în jur de 4 miliarde de dolari. Vă las să faceți calculele.

Guvernele ar trebui să recunoască puterea enormă pe care o aduce cultura în emiterea de subvenții pentru artiști, ca să ajute finanțarea înregistrărilor și a turneelor, plus mai mult sprijin pentru cluburile live care au nevoie disperată de ea. Ar fi o picătură în oceanul bugetelor anuale actuale, dar ar putea avea efecte profunde pe termen lung. Echipele din turnee și festivaluri ar trebui să aibă un acces mai mare la formare profesională cu mai multă flexibilitate în muncă și plase de siguranță de bază precum indemnizații de boală pentru a-și putea lua concediu cu teama că vor fi concediați pentru totdeauna. Casele de discuri ar trebui să aibă grijă să-i pregătească mai bine pe artiști pentru realitatea vieții în turneu, în loc să-i muncească până cad.

Ca audiență, putem să nu mai glorificăm și să nu mai permitem comportamentul rău intenționat (aruncatul televizoarelor pe ferestrele hotelurilor este ceva învechit), putem fi mai blânzi, așa cum a spus Ian, cu artiștii care și-au ridicat mâinile și au spus că au nevoie de o pauză. Mai presus de toate, ar trebui să nu încetăm să vorbim despre problema asta. Putem lucra cu toții împreună pentru a elimina stigmatul din jurul terapiei.

Și eu fac terapie, pentru că recunosc, sunt departe de a avea o viață normală și, ca mulți alți oameni, mă confrunt și eu cu anxietate și cu stări negative în mod regulat și sunt foarte norocoasă că nu trebuie să fac turnee neîncetat pentru a-mi face munca, dar din cauza efectelor negative ale excesului de social media și a faptului că sunt creator online binecunoscut, vreau să fac tot ceea ce pot pentru a minimiza daunele, pentru că eu vreau să mai fac asta pentru o vreme. Împreună putem schimba lucrurile în bine.

Vă mulțumesc mult pentru vizionare!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!