Ghid de Pelerinaj în Muntele Părinților – Mihail Urdea, p. Teologos

Mulți oameni doresc să vin în Sfântul Munte însă nu știu ce pași trebuie urmați pentru aceasta și la ce să fie atenți. Ascultați pe Mihai Urdea, care datorită faptului că locuiește la granița Sfântului Munte Athos, în Ouranoupoli și este ghid de mulți ani, are o bună experiență în domeniu și ne poate explica aceste lucruri.

Mihail Urdea poate fi contactat aici: https://manastiri.info/

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Un ghid în Sfântul Munte

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm aici cu Mihai Urdea pe care eu îl iubesc și îl cunosc de foarte mult timp. De când…?

Mihail Urdea: Din 2005.

Părintele Teologos: Din 2005… Maica lui Dumnezeu, de aproape 20 de ani. El a fost o perioadă la Vatoped în mănăstire, dar după aceea s-a apucat să facă pelerinaje în Sfântul Munte. Deci din 2000 când? 2007?

Mihail Urdea: 2007, da, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Și are o experiență foarte mare în domeniul pelerinajelor. Stă și Uranopoli adică chiar la marginea Sfântului Munte. Vine foarte des în Sfântul Munte. Are și o casă, o reședință în Brașov.

Dar ceea ce aș dori eu să discut cu el acum este faptul că foarte mulți pelerini care vin aici au anumite așteptări de la Sfântul Munte care nu sunt conforme cu realitatea. Anumite prejudecăți care nu sunt exact ceea ce vor găsi ei Sfântul Munte și de fapt, despre asta doresc să vorbesc acum ca să lămurim anumite probleme în interesul vostru și în general, în interesul tuturor pelerinilor care vin numai în Sfântul Munte, ci și in pelerinajele cu caracter religios – hai, să zic așa din Grecia, dar bineînțeles că o să ne concentrăm pe Sfântul Munte pentru că Mihai are experiența Sfântului Munte.

Foarte pe scurt o să-l rugăm pe Mihai acum fără să se lungească cum se desfășoară un pelerinaj?

Mihail Urdea: În primul rând, vă mulțumesc pentru…

Părintele Teologos: Pentru nimic.

Mihail Urdea: Că suntem din nou aproape și trebuie să știe toată lumea că m-ați ajutat foarte mult încă de la început când am făcut primii pași în Sfântul Munte Athos și nu aveam să zic așa un scop anume, ci doar voiam ca să văd ce pot să fac în viață. Aveam 23 de ani atunci și într-adevăr pentru mine întreaga mea petrecere în Sfântul Munte a fost și este în continuare o școală. Deci eu mă consider încă pe băncile școlii.

Și chiar asta vrem să facem acum ca un fel de instructaj pentru cei care vin la Sfântul Munte Athos și ca să avem un început – toate problemele care sunt acestea de prejudecăți… oamenii nu sunt informați. Adică nu citesc înainte și vin oarecum pur și simplu la Sfântul Munte Athos fără a studia locul acesta.

Părintele Teologos: Da, da, evident.

Ce înseamnă un pelerinaj în Muntele Athos

Mihail Urdea: Și astfel, ei se așteaptă la altceva. Dacă un om citește, dacă un om studiază, într-adevăr ajunge aici și află exact ceea ce trebuie pentru că aici este într-adevăr o școală, este o treaptă spre Dumnezeu. Eu așa o văd: un pelerinaj la Sfântul Munte Athos este un pas către cunoașterea lui Dumnezeu și către bineînțeles viața duhovnicească care ar trebui să fie o viață normală, nu ar trebui să fie ceva – după părerea mea – la care au acces doar unii, ci fiecare dintre noi ar trebui să pășim pe această cale. Suntem oameni păcătoși care accedem spre mântuire, respectiv spre sfințenie. Adică sperăm să ne mântuim și după aceea, să ne sfințim.

Părintele Teologos: Așa este!

Mihail Urdea: Cam asta ar fi…

Părintele Teologos: Da, pe scurt. Acuma, oamenii când vin trebuie să și ia diamonitirionul, nu? Care este permisul de intrare…

Mihail Urdea: Da, eeste permisul de acces în Sfântul Munte Athos și se face pe baza unui chemări. Sunt mai multe feluri. Sunt diamonitirele speciale ale celor care petrec mai mult timp în Sfântul Munte. Cei care sunt invitații într-o anumită așezare cum ar fi Schitul Lacu, chilia dumneavoastră sau alte chilii. Și sunt cele generale care se eliberează într-un anumit număr – 120, din câte știu eu, pe zi. Și oamenii trebuie să se încadreze într-una din aceste categorii. Fără acest acces oamenii cred, nefiind informați, că ajungând acolo la birou pur și simplu vor arăta actele și li se va da viza și constată că nu au această chemare. Dacă nu o ai dinainte, nu poți intra și atunci sunt anumiți pași care trebuie urmați. E ceva foarte simplu, e practic…

Părintele Teologos: Deci oameni buni, trebuie să aveți chemare de la un așezământ monahal din Sfântul Munte ca să puteți intra în Sfântul Munte și cum a vorbit Mihai la început și nu am accentuat – veniți în Sfântul Munte ca să creșteți duhovnicește,  e o școală. Nu veniți în Sfântul Munte ca să faceți turism! Asta este foarte important, da!

De diamonitiriu te ocupi și tu sau…?

Pași…

Mihail Urdea: Da, în momentul în care organizăm, să spunem așa, un pelerinaj, un grup da capo al fine, atunci ne ocupăm de absolut tot. Încercăm să facem și pe bucăți, dar exact ca la orice construcție, la orice lucru, dacă vrei să faci doar o parte, s-ar putea ca celelalte părți să nu țină și atunci lucrurile scârțâie, să zic așa. Dar când dacă ne ocupăm da capo al fine, încercăm pe cât putem cu ajutorul Maicii Domnului ca lucrurile să iasă bine. Deși într-adevăr, eu niciodată nu am vrut să le impun oamenilor, ci doar să le propun și să fiu doar un ajutor pentru ei în drumul spre Dumnezeu, să acceadă la cunoașterea lui Dumnezeu.

Sunt convins că oamenii vin foarte puțini din curiozitate aici. Majoritatea vin din setea aceasta după Dumnezeu care este la un anumit nivel în fiecare om. Setea cunoașterii de Dumnezeul, de fapt, asta este!

Părintele Teologos: Bun. Au intrat în Sfântul Munte… Iertați-mă, pentru că e nevoie de diamonitirioane, e nevoie de ghidaj în Sfântul Munte și așa mai departe, noi în general recomandăm să veniți pentru prima – dată dacă veniți pentru prima dată – să veniți cu un ghid. Da, eu îl cunosc pe Mihai, îl iubesc pe Mihai, dar nu forțez nota, adică nu zic neapărat cu el. Deci sunt și alți ghizi, da. Dar accentuez faptul că este mult mai bine să veniți cu ghidul decât singuri, de ce? Pentru că drumurile din Sfântul Munte și accesul la așezămintele monahale din Sfântul Munte este destul de problematic. De ce? Ai putea să vorbești… Adică omul trebuie să știe că nu imediat ce intră în Sfântul Munte pe unde intră, ajunge acolo unde dorește.

Mihail Urdea: Da, este organizare, putem spune la prima vedere, având în vedere tot ce se întâmplă în lumea exterioară, precară în sensul că regula pelerinajului în Sfântul Munte Athos iar diferită ca cea de la Ierusalim sau din România. Pe mine m-au ajutat când eram copil pelerinajele la Frăsinei, la mănăstirea Frăsinei unde seamănă foarte mult cu Sfântul Munte Athos. Adică lumea venea doar pentru Frăsinei acolo și era o lume, putem spune, a bărbaților în sensul că nu aveau acces femeile.

Importanța unui ghid

Dar fără un îndrumător la început e un pic mai greu. Este bariera de limbă, limba engleză aici nu este o limbă de circulație, adică lumea nu prea știe engleză decât foarte puțin și astfel va fi mai greu să ajungi în anumite locuri. Plus drumurile care sunt forestiere și efectiv e pădure.

Părintele Teologos: Da.

Mihail Urdea: Și atunci nu poți să te deplasezi cu ușurință.

Părintele Teologos: Și mai ales că drumurile sunt lungi, fraților!

Mihail Urdea: Distanțele sunt mari, da!

Părintele Teologos: Sunt mari, sunt drumuri de munte și dincolo de asta, să nu vă imaginați că sunt curse regulate. Dacă nu mă înșel, e doar o singură cursă regulată: Dafni-Karies, nu?

Mihail Urdea: Exact. Singura cursă care este Dafni-Kareia până la Iviru și după aceea, la ora 01:00, practic mănăstirile sunt deservite de biroul acesta de la Kareia, care face transportul spre mănăstiri, dar odată pe zi și nu este o cursă dus-întors. Te duci și așa cum e regula, știți foarte bine, în Sfântul Munte trebuie să rămâi o noapte undeva. A intervenit acum în ultimii ani – știm foarte bine – această plimbare pe la mănăstiri, acest angaje, cum zic ei, să mergi la mai multe mănăstiri, un tur al mănăstirilor. Dar nu văd întotdeauna toate mănăstirile cu un ochi bun această trecere a oamenilor pe la mănăstiri. O înțeleg, dar adevăratul sens este de a merge într-un anumit loc sau la câteva locuri pentru a rămâne acolo și pentru a intra în rânduiala mănăstirii.

Un pelerinaj NU este o excursie turistică!

Mănăstirile au rânduială asemănătoare din punct de vedere al vieții de obște, dar fiecare mănăstire are ceva rânduieli aparte, să spunem, reguli pe care așa cum spune și pe spatele diamonitirului – încercăm să explicăm pelerinilor îndrumările care sunt scrise pe spate – fiecare mănăstire are un anumit program pe care noi suntem datori să-l respectăm. Pe lângă conduita de vestimentație, comportamentul care trebuie să fie ca la biserică – deci trebuie să fie cuviincios. Venim într-un loc aparte!

Părintele Teologos: Da!

Mihail Urdea: Nu suntem într-o – exact cum bine ați zis – într-o vizită turistică. Suntem într-un pelerinaj și se pune accent pe acest cuvânt foarte bine exprimat în limba greacă προσκύνημα – pelerinaj. Adică venim să ne închinăm în Sfântul Munte. Chiar dacă suntem mai puțin evlavioși, mai puțin credincioși, ar trebui să venim pentru închinare.

Părintele Teologos: Adică fraților, să spun și eu partea mea, vă rog frumos, nu țipați în Sfântul Munte, nu urlați, nu deschideți radiouri, nu vorbiți foarte mult la celular. În general, să nu aveți un comportament lumesc, să nu alergați, să nu faceți glume nelalocul lor – tot felul de lucruri de genul ăsta. Înțelegeți? Pentru că Sfântul Munte este un loc sfânt, să știți. Și oamenii, cum spuneam, vin aici pentru închinare. Nu vin pentru pentru turism .

Referitor la asta, hai, să terminăm puțin cu pseudo-turismul, cu acest angaje… cum să-i spun pe românește?… „Charter”, dacă dorești, adică să închiriezi un microbuz să meargă la mănăstiri, să dea ture la mănăstiri. Știu că există o ispită a oamenilor că vor să vadă cât mai mult.

A vedea foarte multe înseamnă a înțelege puțin

Mihail Urdea: E o dorință firească – asta de a vedea, pentru că nu știi dacă vei mai ajunge. Putem spune între ghilimelele de rigoare că ne luptăm cu treaba asta să le explicăm oamenilor că nu poți într-un singur pelerinaj să înțelegi foarte multe. Dar încercăm să le răspundem pe cât putem la această dorință, explicându-le că aici alta este regula locului. Pe de altă parte, suntem noi, îndrumătorii, o zonă tampon între dorința oamenilor de a vedea cât mai mult și așa-zisele așezăminte, ca să le spunem. Nu neapărat reguli că nu sunt reguli. Așezăminte de mai bine de un mileniu, ale călugărilor de aici care sunt călugări tradiționaliști, păstrători ai tradiției adevărate ortodoxe.

După cum știți, nu este un monahism misionar aici. Nu se face misiune în Sfântul Munte, ci se păstrează tradiția și asta a făcut că acest centru duhovnicesc care a mai rămas printre puținele din lumea ortodoxă să dăinuiască iată, de mai bine 1500 de ani! Este „un imperiu al credinței” care se ghidează după Evanghelie – și așa este – și după învățăturile Sfinților Părinți începători ai vieții de obște și ai monahismului.

Asta venim să vedem în Sfântul Munte Athos.

Părintele Teologos: Da, fraților, deci trebuie să știți că n o să puteți să le vedeți pe toate din multe motive. Cred că cel mai simplu motiv este motivul distanței – adică sunt distanțe mari și nu poți să ajungi de la Lavra la Hilandar într-o zi, efectiv nu se poate și pierzi tot…

Mihail Urdea: Poți, dar obosești foarte mult.

Părintele Teologos: Foarte mult.

Mihail Urdea: E o oboseală pe care am văzut-o. Oamenii sunt dornici de a vedea, dar programul slujbelor care este foarte devreme și neavând un program de odihnă, făcând o deplasare așa mare, obosești. Drumul fiind forestier, mijloacele de transport nu pot să amortizeze șocurile drumului, să spunem așa.

Părintele Teologos: Praful și celelalte….

Mihail Urdea: Da. Vii practic de la o civilizație unde este asfalt, este curat cât de cât și ajungi aici într-o sălbăticie.

Părintele Teologos: Da, cum suntem noi acum.

Mihail Urdea: Da, ajungi într-o sălbăticie și atunci, oamenii văd verdeața acum, dar când ajungi să mergi pe drum vezi praf și atunci discrepanța e foarte mare și intervine oboseala firească fizică și atunci nu te mai bucuri de pelerinaj. Mulți oameni realizează locurile pe care le-au văzut de abia atunci când se odihnesc la casele lor și deapănă amintiri, văd fotografii și atunci își dau seama de locurile pe unde au trecut. Și de multe ori, făcând foarte multe mănăstiri într-o zi, am observat că oamenii nu rețin nici măcar denumirea lor.

Părintele Teologos: Da, da, da…

Mihail Urdea: Și de multe ori mă întreabă „fă-ne și nouă o listă cu mănăstirile”. Păi, stați un pic, dar notați-vă sau scrieți-vă pe telefon. Pentru că noi le prezentăm… încercam la început să facem prezentări cât mai detaliate ale mănăstirilor din dorința de a-i informa pe pelerini, dar această informații nu puteau fi reținute și atunci încercăm să facem o sinteză a informațiilor și astfel oamenii să rămână cu ceva. De aceea, o recomandare, putem spune, este aceea de a veni de mai multe ori și a vizita pe părți Sfântul Munte.

Părintele Teologos: Da, puțin, puțin și bine.

Mihail Urdea: Exact, puțin, dar bun, da. Ăsta e îndemnul nostru, de fapt.

Ce să căutăm în Sfântul Munte?

Părintele Teologos: Și dincolo de asta, cred că cel mai bun lucru care poate să fie în Sfântul Munte și pe care trebuie să-l caute pelerinii este să aibă cuvânt de folos cu un părinte, cu un părinte duhovnicesc. Nu? Adică să se spovedească…

Mihail Urdea: Asta este, dar într-adevăr regula asta tradițională a Sfântului Munte este nu neapărat de a îndepărta omul, ci de a vedea dacă cu adevărat dorește lucrul ăsta. Mulți vin, hai, să mă spovedesc eu. Atunci spune „du-te în țară”. Adică oarecum, știți foarte bine că la prima fază este o împotrivire.

Părintele Teologos: O reținere, da

Mihail Urdea: Eu aș zice o împotrivire duhovnicească tocmai pentru a vedea dacă omul cu adevărat își dorește lucrul ăsta. Deci niciun duhovnic nu te refuză dacă insiști în sensul că vede dorința ta de a te spovedi. Numai doar că am auzit că este bine să te spovedești în Sfântul Munte Athos, hai să văd și eu cum e. Într-adevăr, lipsa de informație și, practic, lipsa căutării așa cum spun Sfinții Părinți, această akedie a lumii moderne, aceasta îl face pe om să nu-L caute pe Dumnezeu. Și într-adevăr sunt sfintele taine care ne apropie de El. Toți avem botezul, toți avem mirungerea, toți avem împărtășania, dar  trebuie să avem parte de al doilea botez. E bine ca omul să vină pregătit. Spuneau părinții – e bine să se spovedească din țară, să vină pregătit și atunci are parte numai de foloase duhovnicești, bineînțeles, aici în Sfântul Munte Athos că vine deja pregătit. Aici eventual, să se unească cu Hristos prin Sfânta împărtășanie și atunci este de folos.

Sfântul Munte este și pentru cei care vor să-și înceapă viața duhovnicească, dar din experiență, spun că e bine să petreacă o perioadă mai lungă de timp aici pentru a putea să o înceapă. Deoarece, știți foarte bine, aici răbdarea se lucrează la ordinea zilei…

Părintele Teologos: Evident.

Mihail Urdea: Adică toată lumea face răbdare în Sfântul Munte.

Părintele Teologos: Așa este.

Mihail Urdea: Și atunci, dacă tu nu ai timp, ți se spune „bine, vino altădată sau du-te în țară”, dar dacă ai răbdare și ai timp și ai dorința aceasta, nimeni nu pleacă nefolosit din Sfântul Munte Athos. E sigur asta!

Părintele Teologos: Da, deci mă gândesc că omul dacă vine pentru o zi nu o să înțeleagă mare lucru din Sfântul Munte. Trebuie să revină…

Schimbarea ritmului interior

Mihail Urdea: Chiar vorbeam cu un părinte astăzi că… De fiecare dată, eu am fost de foarte multe ori în Sfântul Munte Athos și cum ați spus, intru și ies. De fiecare dată când vin în prima zi, am acest zbucium al omului contemporan de a te muta și chiar de a ieși din Sfântul Munte. În următoarea zi când particip la Sfânta Liturghie și intru în program, nu mai am această dorință, adică revin în starea de a aștepta… Practic, e o stare de așteptare în Sfântul Munte Athos. Eu asta am constatat. Pur și simplu aștepți.

Părintele Teologos: Aștepți învierea.

Mihail Urdea: Exact, deci e o stare de așteptare plăcută, adică nu aștepți nerăbdător, nu aștepți tulburat, ci din contră, starea aici este o stare de liniștire și intru în starea aceasta de liniștire și nu mai vreau să plec. Mulți zic „haideți, să ieșim”. Păi, stai, hai să mai stăm o zi”. „Păi, cum că trebuie să mergem”… Alții, am observat că prinși de grijile lumii, în locul în care nu e semnal, în prima fază sunt neliniștiți…

Părintele Teologos: Sevraj…

Liniștea și liniștirea – duhul din Sfântul Munte

Mihail Urdea: Da, nu știu cum se cheamă asta, dar e o neliniște că de ce n-ai acces, de ce nu vezi. După aceea, se liniștesc foarte puțin. Când ajung din nou în zona cu semnal, îi năpădesc grijile și „n-am putea să ieșim din Sfântul Munte?”. „Sigur, ieșim dacă doriți, dar haideți să încercăm să mai stăm o zi!” Chiar dacă nu avem ceva plănuit, dar se găsește – în Sfântul Munte Athos este loc pentru oricine.

De aceea e bine să vii într-un grup mai restrâns. Sunt bune și grupurile mari, dar nu e neapărat o calitate a pelerinajului în grup mare. Este doar o venire aici – vii, vezi și ai plecat. Rămâi doar cu dorința de a reveni. Și dumneavoastră știți foarte bine – când vin 50 de oameni e greu să le vorbești.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Mihail Urdea: Pentru că aici este și un ton al discuției mai liniștit, totul este o liniște și nu poți să ai stații de amplificare sau mai știu eu ce mijloace de a reda cuvântul. Și nici nu e al locului lucrul acesta – deci nu poți să mergi ca la Acropole, să ai în urechi tot felul de sisteme care îți explică ghidul încet și tu auzi. Nu e, cum să zic…

Părintele Teologos: Nu e în duhul locului.

Mihail Urdea: Exact, ăsta e cuvântul. Nu e duhul locului.

Părintele Teologos: Deci cred că cel mai bine ar fi grupuri mici de patru, cinci oameni, hai până la opt oameni, până acolo.

Mihail Urdea: Da, poate și 10-12, dar asta ar fi un maxim, un maxim fără a exagera. Ați văzut că și Mântuitorul a avut 12 apostoli, nu degeaba, pentru că la 12 oameni e maximum la care te poți înțelege. În momentul în care spui ceva, oricine chiar și un membru al grupului chiar și noi, oamenii sunt atenți. Deja când sunt mai mult de 12 persoane, ei nu mai pot fi atenți și nefiind atenție pierde. Eu încerc să transmit un mesaj și unii îl prind, alții nu-l înțeleg și atunci e dificil, ne tulburăm și noi într-un fel și ei nu înțeleg. Lucrurile nu sunt în zadar. După părerea mea, oricine vine în Sfântul Munte Athos are o chemare.

Părintele Teologos: Da… Și am văzut că toți se folosesc în Sfântul Munte.

Mihail Urdea: Absolut! Deci foarte puține persoane, am mai spus treaba asta, sunt care au zis că nu mai revin în Sfântul Munte. Eu chiar am rămas surprins. Toți au zis că revenim vom reveni sau rămas cu dorința de a reveni. Timpul nu le-a permis, dar doresc lucrul acesta. Câțiva oameni într-adevăr au spus că „nu este pentru mine”. Dar au declarat lucrul acesta, nu știu dacă în sufletul lor nu au revenit asupra deciziei.

Șocul întâlnirii…

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce este cel mai dificil pentru oameni în Sfântul Munte, pentru pelerini? Care e cel mai mare șoc al lor pe care îl au? La ce trebuie să fie atenți?

Mihail Urdea: Un șoc este în faptul că intră într-o lume de care de care ei cred că nu mai există. Deci este o lume a bunătății aici! Toți oamenii sunt buni Sfântul Munte Athos. Chiar și cel care te mustră, te mustră părintește. Chiar și cel care îți atrage atenția și poate te alungă pentru un moment, dar te alungă ca să poți reveni așa cum trebuie. Deci aici este un loc al bunătății. Asta a fost și șocul meu primordial: oamenii au vrut să mă ajute fără a aștepta ceva de la mine.

Părintele Teologos: Dezinteresat.

Mihail Urdea: Dezinteresat. Deci eu credeam că nu mai există astfel de oameni, în afară de părinții noștri. Cine te ajută dezinteresat este părintele tău.

Părintele Teologos: Mama și tata. Da.

Trăirea paternității

Mihail Urdea: Exact. Locul acesta este într-adevăr… ca și părinții, de-aia li se spune „părinți” – sunt cu adevărat părinți. Și atunci, putem spune că în sensul bun al cuvântului șocul lor este că întâlnesc o astfel de lume, dar trebuie să aloci timp. Dacă nu aloci timp pentru Sfântul Munte Athos, nu vei putea vedea lucrul acesta sau măcar îl treci doar cu vederea. Sunt care văd macarale, văd mașini, construcții și nu înțeleg. Dar intră puțin să vezi că cei care locuiesc aici nu sunt afectați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Acelea sunt pentru a dăinui locul acesta, nu pentru a-și crea un confort ei.

Călugării stăteau în cele mai proaste condiții și chiar conducătorii mănăstirilor stăteau în niște condiții minime, iar noi, pelerinii, aveam niște condiții mai bune ca ei. Or niciodată nu se întâmplă lucrul acesta nicăieri. Adică întotdeauna omul își creează minimul necesar și poate să aibă un confort al lui și când vine oaspetele îi oferă un loc acolo că stă puțin. Aici e invers. I se oferă pelerinului condiții mai bune tocmai pentru a ascunde viața lăuntrică a viețuitorului din Sfântul Munte Athos.

Deci nu pot să spun decât că este un șoc benefic, constructiv și care îl aduce pe om la origini – cum erau bunicii noștri, strămoșii noștri care trăiau în simplitate, dar aveau foarte multă dragoste. Și nu numai față de noi care eram urmașii lor, ci și de oamenii necunoscuți.

Părintele Teologos: Cei din jurul lor. Era o societate bună!

Mihail Urdea: Exact și întrajutorarea asta… și aici în Schitul Lacu, părinții se ajută între ei. E un lucru extraordinar. Nu am o pâine. Te duci la chilia vecinului și ceri pâine. Nu am nu știu ce alimente. Te duci și ceri și când procuri pentru tine de la Kareia care e foarte departe, îi aduci și celuilalt. Adică este o întrajutorare pe care o găseam doar în satele noastre…

Părintele Teologos: De demult…

Mihail Urdea: De demult, exact, de care îmi povestea bunicul care avea 90 de ani: „așa era la noi”. Se făceau case, se dădea un ogor, se ajutau tinerii care intrau în viață. Lucrul ăsta se întâmplă în continuare aici în Sfântul Munte Athos.

Pelerini și pelerini… Să ne purtăm cu atenție și discernământ!

Părintele Teologos: Da. Tinerii vin? Există tineri care sunt interesați de Sfântul Munte sau cum vezi lucrurile cu tinerii?

Mihail Urdea: Este un avânt al oamenilor de a veni în Sfântul Munte Athos și cum spunea și părintele Pimen: la început, veneam greu și veneau doar oamenii care se luptau și erau oameni într-adevăr…. Noi am fost fascinați de locul acesta și respectam fiecare frunză, fiecare piatră. Acum vin și oameni care nu sunt așa cunoscători și ancorați în credință și într-adevăr pot să tulbure la un moment dat.

Dar eu zic că vin oameni de toate vârstele. Și vârstnicii își doresc să vină, dar poate nu reușesc fie din punct de vedere financiar, fie al distanței, vârstă și așa mai departe. Atunci, eu nu cred că este neapărat o…

Părintele Teologos: Deci un interval de vârstă care să nu fie reprezentat.

Mihail Urdea: După cum am văzut și cu copii, cu toate că nu prea vin, nu este un loc de joacă aici, dar vin și copiii și bătrâni și oameni de toate vârstele. Din dorința de a cunoaște locul acesta. Și înlesnirea asta de a deveni mai ușor ca înainte este foarte bună, după părerea mea. Într-adevăr, să spunem așa, dorința părinților de a se proteja, de a respecta intimitatea lor este foarte bună și rolul nostru ăsta este: de a le transmite pelerinilor că aici este locul călugărilor și nu este un loc public. Nu este un muzeu, nu e un loc în care oricine vine să vadă și e deschis pentru toată lumea.

Mănăstirile nu au program de vizitare. Dacă se întâmplă ca un călugăr să îți deschidă biserica în cursul zilei atunci când faci acest periplu bine, dacă nu, vii, ai intrat în curte și ai ieșit, pentru că ei au programul lor și doresc să fie respectat și dacă vrei să aprofundezi mănăstirea respectivă, trebuie să faci toate demersurile pentru a sta o noapte acolo.

Părintele Teologos: Da, să faci rezervare și așa mai departe.

Cazarea

Mihail Urdea: Da. Și de aceea, grupurile mici… Mănăstirile mari – cu toate că au posibilitatea de cazare mai mare – nu acceptă grupuri mari. Singurele lăcașuri sunt lăcașurile noastre care vor să răspundă dorinței românilor, știind că ei vin de la o distanță mare și oarecum să le înlesnească vizitarea Sfântului Munte.

Părintele Teologos: Deci mănăstirile grecești nu primesc grupuri mari și nici români nu prea primesc…

Mihail Urdea: Da, tocmai din cauza aceasta că omul nu cunoaște limba, nu te poți înțelege și nu vine la biserică. Știți foarte bine că programul și participarea la sfintele slujbe este obligatorie. Nu vine nimeni să te ia de mânecă, haide la biserică, dar ei urmăresc lucrul acesta. Dacă ai venit aici, trebuie să participi la sfintele slujbe și dacă nu participi atunci zic „bun, oamenii aceștia dacă nu vin, atunci…” Nu neapărat că îi opresc, dar într-un fel îi refuză elegant, tocmai pentru a-i tria pe cei care vin din interes. Adică dacă tu vei reveni cu cererea la mănăstire, sigur a doua, a treia, a patra oară îți va accepta pentru că văd dorința ta fermă de a vizita acea mănăstire și te vor primi. Sunt convins.

Deci nu este o înlăturare sau îndepărtare a pelerinilor, ci din contră, să spunem așa, o triere a lor, putem spune pe zone de interes. Adică dacă cu adevărat vii, vrei să cunoști mănăstirea aceasta, nu doar să o vizitezi, ci să trăiești acolo, să îi cunoști pe părinți, te vor primi.

Părintele Teologos: Da, cred că însă sunt și anumite politici ale anumitor mănăstiri să nu primească vizitatori din varii motive, să nu insistăm acum, dar există și treaba asta.

Mihail Urdea: Da, posibil. Da.

Sfântul Munte și modernizarea

Părintele Teologos: Cred că trebuie totuși menținut un anumit echilibru și acest echilibru se menține totuși în Sfântul Munte. Cum vezi viitorul?

Mihail Urdea: Chiar asta mă gândeam să zic că mulți oameni spun că Muntele Athos se va moderniza, Muntele Athos va deveni comercial. Eu sunt total împotrivă.

Asta ce înseamnă? Că tehnica niciodată nu a oprit duhovnicia, dar lucrul acesta nu va îndepărta Muntele Athos de la scopul lui. Asta este părerea mea!

Părintele Teologos: Da. Sper să ajute bunul Dumnezeu și într-adevăr să avem grijă în relația noastră și cu tehnica și cu duhovnicia. Deci trebuie să fim foarte atenți, astfel încât să putem să gestionăm lucrurile așa cum trebuie. Și cred că aici acest accesul controlat al vizitatorilor este un factor foarte important. Adică pe de o parte, nu trebuie să ne îndepărtăm nici de închinători și pe de altă parte, nu trebuie să-i lăsăm nici să vină necontrolați pentru că atunci se distruge duhovnicia noastră.

Mihail Urdea: Mie dintotdeauna mi-a plăcut eleganța cu care Chinotita, conducerea Sfântului Munte, Sfânta comunitate a știut să gestioneze acest lucru. Deci nu a oprit nici pelerinii, dar nici nu i-au lăsat – să faci tu ce vrei tu aici în Sfântul Munte. Întotdeauna, au știut să păstreze un echilibru, o cale de mijloc în a îndeplini și această poruncă duhovnicească a filoxeniei – a iubirii de străini, dar au continuat să meargă pe această linie a tradiției ortodoxe în adevăratul sens al cuvântului.

Părintele Teologos: Da și relativ la acest echilibru și la această cale de mijloc, trebuie să spunem că oamenii nu pot să intre cu mașinile în Sfântul Munte. E foarte important asta. Pentru că dacă ar intra oamenii cu mașinile, bineînțeles că ar fi aici…

Mihail Urdea: Nici nu poți. Calitatea drumurilor nu te lasă să intri cu orice fel de mașină. Sigur, sunt oameni care au tot felul de mașini de teren, dar necunoscând o hartă a locului, ar crea diferite probleme. Omul nu are semnal, se rătăcește. Pe cine sună dacă nu are semnal? Trebuie să mergi pe jos ore în șir, nu știi încotro să te duci. Atunci, această interdicție sau această restricție a intrării mașinilor în Sfântul Munte ajută locul ca să existe așa cum este. Sunt mașini în Sfântul Munte, dar sunt cele care au un scop precis pentru a veni aici.

Părintele Teologos: Da. Care ajută la lucrări sau ale monahilor și așa mai departe…

Mihail Urdea: Da sau care aduc materiale, ajutoare și așa mai departe. Aici nu există animale domestice, te poți gospodări cu o grădină, dar grădina îți dă la timpul potrivit. Ce să te faci că trebuie să mănânci în fiecare zi? Și atunci lucrurile vin dinafară și pentru asta, ați văzut, fiecare mănăstire, fiecare lăcaș are o anumită logistică prin care își aduce cele necesare traiului. Și astfel de mașini intră în Sfântul Munte. Și sunt și mașinile care transportă pelerinii, dar sunt limitate. De-asta spuneam de eleganța aceasta prin care limita această, cu toate că sunt perioade în care vin pelerini în martie, aprilie, mai – septembrie, octombrie vin foarte mulți – și se creează probleme că nu pot fi deplasați. Dar lucrul acesta este gestionat foarte bine tocmai pentru a ordona lucrurile în felul în care se dorește, fără a impune omului, ci din contră, a-l restricționa și a-l aduce pe calea cea bună. Deci există doar niște limite.

Părintele Teologos: Da, da, să rămână pelerini, să nu devină turiști.

Transportul

Mihail Urdea: Exact. Deci nu există variante de rezervă. Astea sunt mașinile cu astea mergem. Sunt întârzieri… într-adevăr și noi când începem un pelerinaj încercăm să facem – eu spun o schiță de program. După aceea, după ce facem schița de program și calculăm bugetul aferent – că asta e, trebuie să avem și un buget – după aceea, începem să cerem cazarea. Că aici cazarea nu este contra-cost și atunci trebuie s-o ceri. Să-ți faci o rezervare. Când prinzi locul de cazare la mănăstire, după aceea, încerci să-ți faci logistica transportului care la fel poate să fie o perioadă aglomerată și să nu coincidă cu programul pe care l-ai făcut.

Într-adevăr lipsa comunicării câteodată, a creat probleme, dar dacă informezi omul tot timpul și actualizezi informația – uite, nu am primit mașină în prima zi, dar avem în a doua zi; nu putem să stăm la Prodromu, să zic, deloc sau putem sta doar în a treia zi, nu în prima că ne-am propus – toate aceste lucruri în momentul când se așează, putem da un program final. Dar și acest program final are, să spunem, intervenția divină.

Nimic fără voia Maicii Domnului

Eu am văzut lucrurile acestea în care Maica Domnului nu te lasă să ajungi în locul acela pentru că tu trebuie să zăbovești mai mult într-un alt loc. Poate crea o tulburare pe moment, dar oamenii înțeleg ulterior, mai devreme sau mai târziu, că lucrul acesta a fost pentru ei.

Părintele Teologos: Da. De aceea, fiecare pelerinaj în Sfântul Munte Athos este unicat, este unic, nu seamănă unul cu altul. Chiar și același grup să vină pe același traseu, vor vedea și vor constata exact acest lucru. Au văzut altceva.

Părintele Teologos: O experiență duhovnicească unică.

Mihail Urdea: Unică. Exact ăsta e cuvântul. Fără precedent.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ăsta este Sfântul Munte. Sfântul Munte este sfânt și este dătătorul unor experiențe unice.

Mihail Urdea: Da și de suflet ziditoare, ca să folosesc cuvintele locului.

Părintele Teologos: Da, exact. Mulțumim tare mult Mihai! Dumnezeu să te binecuvinteze!

Mihail Urdea: Mulțumesc și într-adevăr, alături de dumneavoastră am avut emoții, pentru că vă respect foarte mult…

Părintele Teologos: Eh…

Mihail Urdea: Știți că în limba greacă αγάπη (agapi) este un cuvânt foarte concret care n-are nicio legătură cu altfel de iubire, dar folosesc cuvântul nostru clasic, lumesc „vă respect”, dar respectul ăsta e îmbrăcat în această haină agapi.

Părintele Teologos: αγάπη (agapi), a iubirii înalte.

Mihail Urdea: A iubirii înalte, într-adevăr și vă mulțumesc frumos pentru tot!

Părintele Teologos: Pentru puțin! Dumnezeu să te binecuvinteze!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați