Mândria încrâncenată – p. Teologos

Mândria este o patimă de care se fereau și se feresc toți Sfinții. Dacă nu este tratată atunci devine atât de grozavă încât până și din cer l-a aruncat pe Lucifer.

Ascultați o analiză despre dramele ce se pot întâmpla atunci când nu ne vindecăm mândria.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

O pildă

Odată, un bătrân foarte cunoscător sfătuia duhovnicește pe un tânăr care se trufea. Pentru că trufia, adică ÎN-fumurarea orbește mintea, tânărul i-a răspuns bătrânului: „Iartă-mă părinte însă nu sunt mândru”. Atunci bătrânul care era înțelept și știa, i-a zis „Şi ce altă dovadă mai vădită a patimei acesteia ne poţi da, fiule, decât cuvântul ce l-ai spus – că nu sunt mândru”. Înțelegeți?

Această duritate a inimii pe care am văzut-o la acest tânăr, astăzi a ajuns la noi culmi, ajungând ca cei smeriți să simtă un gust amar când văd nesăbuința mândriei celor mândri. De ce? Pentru că știu că sfârșitul celor mândri este pieirea, dacă nu se pocăiesc.

Inima dură

Vedeți că iadul este duritatea deplină a inimii, incapacitatea de a iubi pe altcineva în afară de ei înșiși. Singurătatea veșnică a sindromului geniului neînțeles, a tulburării veșnice că de ce toți ceilalți îl nedreptățesc și nu îl înțeleg când el le vrea binele.

Fraților, de fapt, este vorba de autoîndumnezeirea la maximum prin care omul se crede pe sine însuși un dumnezeu – mai mare sau mai mic, se crede pe sine centrul universului și crede că toți ceilalți au menirea să graviteze în jurul lui să-i satisfacă dorințele. Zâmbește în continuu și zice tuturor că îi iubește uitând că dovada iubirii sale este jertfa și ascultarea lui față de ceilalți și NU ascultarea celorlalți față de el. Înțelegeți? Această distorsiune de gândire generează presiuni, tensiuni și tulburări care sunt de fapt pregustarea iadului.

Trebuie să știți că mult le ajută unora ca aceştia supunerea desăvârșită, vieţuirea mai îngreuiată şi mai supusă necinstirilor şi, bineînțeles, trebuie să și citească (despre) nevoinţele mai presus de fire ale sfinților. Ca să se smerească. Poate măcar așa vor avea o mică nădejde de mântuire cei ce bolesc de patima aceasta. Înțelegeți?

Dacă respectivul are o anumită capacitate mentală atunci va reuși să se descurce și să își facă voia în aproape orice situație, ajungând astfel robul dorințelor sale. Dacă cumva nu-și poate împlini voia poate să ajungă până la un plâns mare de tot, plin de frustrare că de ce ceilalți nu i-au împlinit-o pentru că socotește cu tărie că i se cuvine împlinirea voii sale și că altfel este nedreptățit.

Un caz, lauda și mândria

Țin minte că la un moment dat a intrat într-un magazin de jucării o familie cu odrasla lor și copilul a zis că „Vreau aia!” arătând către o jucărie de pe raft. Părinții i-au spus că nu se poate că e scumpă și ăla micul atunci a spart totul în jur într-o criză de nervi. Înțelegeți?… Astăzi, crizele de nervi și atacurile asupra părinților se întâmplă mai ales atunci când copiii și tinerii sunt văduviți de alte forme de drog despre care ei cred că li se cuvin – cum ar fi celularele și jocurile pe calculator.

Fraților, să știți că toate le avem în dar de la bunul Dumnezeu și că nimic nu ni se cuvine. Nimic! Desigur că dacă în dar am luat, trebuie să și dăm în dar – în dar ați luat, în dar să dați, cum spune la Scriptură. Deci fraților, nu trebuie să-i văduvim pe ceilați de toate și să-i ținem ca într-o închisoare pentru că zicem noi că nu merită nimic – mare atenție, fraților! Cum spuneam, mândria la un loc cu deșteptăciunea întunecată fac un amestec foarte exploziv care ne poate distruge sufletele foarte ușor.

Să nu spunem că eu am cutare și cutare capacitate sau harismă. Să nu se mândrească cineva că e deștept, puternic, frumos, că are voce frumoasă și altele asemenea pentru că e rușinos să se mândrească cineva cu darurile lui Dumnezeu pentru că nu sunt deloc ale lui. Fraților, este rușinos să se mândrească cineva cu o mașină care nu e a lui sau cu un alt lucru străin – darămite să se mândrească chiar cu darurile lui Dumnezeu. Înțelegeți?

Ce este virtutea

De fapt să știți că toată virtutea, toată fapta bună pe care o facem este doar evitarea distorsiunii contrare pentru că virtutea este starea naturală a sufletului uman. Deci fraților, noi nu merităm nicio recompensă pentru facerea virtuții – să știți. Chiar Domnul ne spune că în clipa în care am făcut toate poruncile să spunem că suntem robi netrebnici pentru că am făcut cele poruncite, cele ce eram datori să facem. Să știți că așa este, că Domnul nu face figuri de stil aici pentru că poruncile nu au caracter salarial economic – adică muncești atât, îți dau atât. Nu, fraților. Poruncile au un caracter eminamente terapeutic, cum spuneam, poruncile sunt rețeta de vindecare a personalității umane. Adică ne vindecăm noi. Fraților, dacă facem poruncile scăpăm de boala contrară.

Pentru cineva care reușește să scape de boală este destul sănătatea, nimeni nu este dator să-l plătească pentru asta – ba din contră: chiar el plătește și pentru rețetă și pentru medicamente. Înțelegeți? Acum, că Domnul este mult milostiv și ne iubește într-atât încât să ne dea în dar Împărăția Cerurilor – asta e bunătatea Lui cea de negrăit. Nimeni și nimic nu-L poate forța pe Dumnezeu să ne dea cea mai mică răsplată, cu atât mai puțin desăvârșirea veșnică. Înțelegeți?

Ce poate face omul de la sine

Fraților, noi nu facem nimic din noi fără numai niște fecale, urină și puțini muci. Acestea sunt ale noastre, fraților. Toate celelate sunt sau darurile lui Dumnezeu sau energie demonică. Deci fraților, după toată producția noastră trebuie sau să tragem apa sau să ne ștergem nasul. Înțelegeți? Unde mai pui că dacă nu îngăduie Dumnezeu, nu putem face nimic – nici măcar din astea. Mergem mai repede la toaletă? Oricât ne-am screme tot nu iese nimic. Mergem mai târziu? Trebuie să ne spălăm lenjeria intimă. Ferească bunul Dumnezeu!

Da, fraților, fără îngăduința și puterea lui Dumnezeu nu putem să facem nimic. Toate învățăturile astea cu dezvoltarea personală, cu reușita prin propriile puteri sunt niște înșelări, fraților. Care puteri? Puterea e la Dumnezeu. Al nostru este doar voia proprie pe care trebuie să o aliniem cu voia lui Dumnezeu. În clipa în care ne punem voia în acord cu voia lui Dumnezeu, în clipa respectivă voia noastră devine voie bună. Vedeți că în limba română „voia bună” este sinonim cu bucuria. De ce? Pentru că în clipa în care avem voia cea bună, adică facem voia lui Dumnezeu, primul lucru pe care îl simțim este bucuria. Bucuria este rezultatul voii bune. Adică a voii noastre în acord cu voia lui Dumnezeu.

Robia patimilor și problematica drogurilor astăzi

Dacă însă ne facem voia proprie, atunci harul dispare și, cum spuneam, devenim robii propriilor patimi, devenim robi reacției chimice a plăcerii, devenim robi drogului, dintre care cel mai puternic drog este mândria.

Din păcate astăzi, pentru că oamenii au dat cu piciorul lui Dumnezeu, există o întreagă civilizație a drogului și drogaților, tinerii fiind învățați de mici copii să fie mândri, să aibă încredere în sine, să aibă stimă de sine, să se iubească pe sine în mod pătimaș – și de aici să nu mai asculte de bătrâni și de tradiții, să nu mai fie cumpătați și virtuoși. Cei care îi manipulează știu că dacă îi despart de familie și de neam fac ce vor cu ei, folosindu-se de lipsa lor de experiență și de încrederea pe care o au în mintea lor.

Pentru a le crește izolarea tinerilor și pentru a-i exploata la maxim, li se cultivă spiritul de competiție, de război printr-o întreagă cultură care că desigur că nu le spune adevăratele scopuri, ci le flutură în fața ochilor sloganul „învață ca să fii mai bun”. Fraților, omul mai bun este omul mai iubitor și mai înțelept, nu omul care este cel mai mândru de puținul pe care îl știe. De fapt, fraților, să știți că după cum spune și Sf. Ap. Pavel că cel care știe și se mândrește cu ceea ce știe, nu știe încă cum să știe. Înțelegeți?

Unitatea

Tinerii care sunt puși tot timpul în concurență, în concurs, în bătălie împotriva tuturor – de la jocuri pe calculator până la a fi împotriva altor tineri în viața reală care trebuiau să le fie prieteni – sunt extaziați și supraexcitați în clipa în care reușesc să-și bată adversarii, uitând că adevărata victorie este numai împreună. Vedeți că în rai mergem numai împreună, în iad mergem singuri. Înțelegeți? Hristos ne-a învățat de la cele naturale cum ar fi iubirea aproapelui până la cele mai presus de fire cum este iubirea vărjmașilor.

Da, fraților, iubirea aproapelui este naturală, lucru care, din păcate, astăzi s-a cam pierdut din cauza păcatului, mai ales în societățile așa-zis avansate. În societățile pe care cei mândri le consideră înapoiate, smerenia acestora le învață legea naturală, să știți.

Cei care, însă, se consideră pe sine că sunt cineva, devin foarte singuri și foarte încrâncenați pentru că tot timpul au în inima lor tulburarea care vine din lipsa harului și din frica de detronare. Că ei se consideră pe sine cineva și ceilalți nu și țin cu dinții de tronul de fildeș pe care cred că îl au.

O amintire

Un exemplu îmi vine în minte, țin minte că mai demult când eram fotograf, diferitele conduceri mă presau să le trimit fotografii cât mai repede, imediat, – însă mai întâi la site-ul A și abia după aceea la site-ul B, însă să nu spun site-ului B că așa mi-a spus conducerea de la site-ul A. Fraților, o întreagă poveste foarte urâtă! O luptă crâncenă pentru niște fotografii. Și eu ziceam – măi, oameni buni, stați puțin, trimit la toți odată, care-i baiul? Mda, însă asta a generat animozități pentru că acolo unde e dorința de supremație nu mai există iubire și pace. E groaznic, pentru că, de fapt, aceasta este societatea în care trăim: prea mulți oameni mândri generează prea multe probleme și nu mai există dragoste în jur. Vă dați seama? Este tărâmul confuziei.

Da, fraților, mândria generează confuzie, întunecarea minții. Oamenii de azi sunt conduși prin confuzie și în mod voit și în mod nevoit. În mod voit pentru că știu că prin confuzie îi îngheți omului capacitatea de ripostă. În mod nevoit pentru că cei care conduc sunt confuzi ei înșiși, prinși în ițele lor, în planurile și raționamentele lor. Fraților, sforțarea, autosugestia și alte lucruri care ignoră pe Dumnezeu și sunt bazate pe mândria umană în mod necesar duc la eșec și la însingurare. Înțelegeți?

Bazându-se pe mândrie, generează diferite forme de tiranii dincolo de tiraniile militare care astăzi sunt demodate în țările așa-zis civilizate pentru că acestea sunt foarte costisitoare și experiența comunistă și a țărilor din lumea a 3-a a arătat că o dictatură militară nu ține.

Mândria și dictatura

Din cauza aceasta vedeți că se încearcă impunerea – tot din mândrie – a unor alte dictaturi: medicală, climaterică și chiar – Dumnezeu să mă ierte! – sexuală. Ferească Dumnezeu!

Fraților, ca să fie foarte clar: altceva este recomandarea, sfatul și altceva este dictatura. Dacă cineva este cu Dumnezeu, atunci omul respectiv este smerit și respectă valoarea absolută a personalității celuilalt și a libertății celuilalt și îi zice cu sinceritate care sunt opțiunile fără să suprime pe unele și să promoveze unilateral pe altele și fără să preseze pentru alegerea anumitor opțiuni. Își spune doar părerea.

Faptul că oamenii sunt presați să facă anumite lucruri și li se viciază consimțământul, acest lucru nu este după legea lui Dumnezeu. Am putea zice că nu este nici după legea oamenilor, însă astăzi din păcate chiar structurile care fac legea viciază consimțământul celor mulți. Înțelegeți?

Știința și mândria

Unul din principalii piloni care pot să genereze mândria, fraților, este știința. Astăzi însă, știința a ajuns să fie astăzi să fie folosită exact în aceste scopuri: în scopuri personale sau de grup ca să genereze mândrie, să fie ideologizată și să-și piardă caracterul neutru și din această cauză oamenii își pierd încrederea în știință. De fapt, oamenii sunt îndreptățiți să-și piardă încrederea în știință în clipa în care aud de mari scandaluri în știință cu manipulări de date, cu schimbări de rezultate sau chiar ascunderea lor sau minciuni pe față.

Nu știu dacă știți, chiar directorul de la Stanford, o universitate celebră – nu știu dacă știți – și-a dat demisia din cauza asta. Există o listă lungă de astfel de scandaluri cele mai multe fiind în biologie și medicină. Cine are urechi de auzit, să audă. Înțelegeți?

Alegeri și conducere

De fapt, nu e de mirare pentru că în general cei de la putere ajung acolo pentru că socotesc că îi pot conduce pe alții – ei, fraților, asta e o formă de mândrie. Înțelegeți? Desigur că există și oameni care au ajuns acolo pentru că i-a pus Dumnezeu, însă – sper să mă înșel! – aceștia din urmă sunt într-un număr mic, ca să fim sinceri.

O să-mi spuneți că dacă poporul îi alege atunci asta este voia lui Dumnezeu. Așa este însă, din păcate, că tot vorbim de vicierea consimțământului, alegerile sunt viciate de multe ori. Fraților, să ne înțelegem, vicierea alegerilor nu se face prin furtul a doi saci cu voturi – să nu mă înțelegeți greșit, fraților, asta nu e mare lucru la scară națională chiar dacă este un păcat serios pentru cine îl face.

Vicierea alegerilor se face prin inginerie socială, prin manipularea adevărului, prin crearea de adicții. Sunt echipe foarte bine pregătite care folosesc analitice foarte bine puse la punct pentru a-i manipula pe oameni și a obține rezultatul scontat la alegeri. Cea mai cunoscută firmă din acest domeniu este „Cambridge Analytica” care l-a ajutat pe Donald Trump, însă cel care a folosit tehnologia pe scară largă pentru a câștiga alegerile a fost Barack Obama, nu știu dacă știți.

De fapt, după cum vedeți, nu se mai pune problema ce doresc oamenii, nevoile oamenilor, dragostea față de oameni. Totul este o luptă, un război și cel mai puternic – nu cel mai iubitor – învinge. Asta este cu atât mai pregnant cu cât ne îndepărtăm mai mult de creștinism. Vedeți în China, de exemplu, ce sistem totalitar există. Ferească bunul Dumnezeu! Înțelegeți?

Adevărata împărăție

Mândria generează o cultură a războiului, a urii, o cultură care nu poate să reziste, fraților. Vedeți că toate statele, toate împărățiile care au fost crescute pe mândrie nu au rezistat în timp chiar dacă oficial își târau zilele. Singura împărăție care va dăinui veșnic va fi împărăția Domnului nostru Iisus Hristos pentru că este bazată pe iubire și flexibilitatea smereniei.

Desigur, lumea însă nu dorește această împărăție a smereniei pentru că lumea este învățată să se încreadă în sine care este, de fapt, rețeta pentru dezastrul veșnic – încrederea în sine, în-fumurarea.

Fraților, nu trebuie să ne încredem în noi înșine până ce suntem judecați pentru că țineți minte că chiar acela care a intrat în cămara de nuntă a fost legat de mâini și de picioare și a fost aruncat în întunericul de afară. Fraților, până nu se termină cu judecata, să nu ne încredem (în noi înșine). Fraților, trebuie să ne smerim, mai ales noi care suntem pământești pentru că trebuie să ne aducem aminte că au fost unii cerești care s-au mândrit și din Ceruri au căzut. Înțelegeți?

Apropo  de cele cerești și nematerialnice, să știți că cei mândri au o mare energie demonică și dracul le poate induce tot felul de viziuni mincinoase și chiar secrete și taine așa-zis mari și ritualuri care să le crească această mândrie și încredere totală în ei înșiși până când îi duce să-și piardă mințile. De ce? Pentru că o să devină drogați de plăcerea imensă provocată de părerea de sine, de mândrie.

Fraților, realitatea este că Hristos cel perfect a murit pentru noi pe Cruce păcătoși fiind. Înțelegeți? Noi de 100 de ori să murim pentru Domnul nostru tot nimica este. Credeți-mă că dacă ne-am opri și am realiza care este adevărul cât a făcut Domnul pentru noi am fi cu mult mai smeriți!…

De fapt, și dacă ne-am gândi puțintel la înaintașii noștri și la Sfinții Părinți ce nevoințe aveau și ce sfințenie și ce seriozitate în gândire aveau, atunci ar trebui să ne smerim puțintel când vedem că noi astăzi suntem cu mintea vraiște și cu un cuget cu totul trupesc, lumesc, decadent. Fraților, astăzi am eșuat în trup. Ne socotim pe noi înșine doar o mașinărie chimică, o grămadă de celule care are ca scop trupul adică sexul, mâncarea, banii și confortul.

Tehnologia, progresul și smerenia

Vedeți că mai demult lucrurile erau altfel la sfinți și în general la oamenii luminați. Dacă mai demult eram indubitabil mult mai aproape de maimuță din punct de vedere tehnologic, nimeni din elitele de atunci nu își punea problema că provinem din maimuță. De ce? Pentru că se vedea foarte clar că duhul uman este un duh care se îndreaptă către infinitul duhovnicesc, către desăvârșirea iubirii, către adâncurile gândirii pe când maimuța se vedea foarte clar că e limitată la sex și banane – căzută în trup, sub trup. Iar omul era deasupra trupului, deasupra materiei.

Astăzi însă, cu toate că suntem mult mai avansați din punct de vedere tehnologic și evident că suntem mult mai departe de maimuță din punctul ăasta de vedere, cu toate acestea, comportamentul nostru cu totul trupesc, animalic a născut ideea că provenim din maimuță.

Fraților, noi nu provenim din maimuță și asta NU pentru că nu avem coadă. Diferența esențială este faptul că sufletul uman este chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică are o imagine a perfecțiunii personale veșnice – pe care maimuța nu o are – are chipul iubirii dumnezeiești în el și tinde către acesta, în timp ce maimuța este limitată la trup, mai exact la sex și la stomac, după cum spuneam.

Vedeți că această tendință spre perfecțiune, această dorință de progres a omenirii este evidentă în istorie, chiar dacă uneori direcția progresului în anumite zone este grav distorsionată de păcatul mândriei, al egoismului, după cum e și astăzi. În toată istoria omenirii în rândul maimuțelor nu s-a văzut nicio tendință de progres, fraților, niciun avans civilizațional, chiar dacă unii dintre noi se comportă ca și cum ar proveni de acolo.

Legat de istorie și progres vedeți că trufia postmodernismului actual ne face să ne uităm greșelile din istorie pentru că amintirea greșelilor provoacă smerenie. Din cauza asta. Astăzi, Ccălcăm în picioare experiența de veacuri a civilizației noastre pentru că nu dorim să ne călcăm în picioare mândria care azi a ajuns la paroxism.

Fraților, am mai spus-o, tema distorsiunilor sexuale, a desfrâului nu a apărut ieri-alaltăieri, ca și tema Inteligenței Artificiale sau mersului pe Marte astfel încât să discutăm să vedem avantajele și dezavantajele. Fraților, păcatele trupești grave sunt dovedite în istorie ca pricinuitoare de mari catastrofe, începând de la Sodoma și Gomora, potopul lui Noe și terminând cu căderea Imperiului Roman. Să luăm aminte, fraților, că cine nu știe istoria sau nu o ia în seamă din pricina mândriei este condamnat să o repete. Înțelegeți?

Fraților, când bătrânii sunt mai cu scaun la cap, mai gânditori și mai prudenți în anumite probleme să nu spunem că sunt înapoiați și că nu știu ei – foarte probabil că știu mult mai multe decât noi și știu ce se poate întâmpla, ce pericole pândesc din umbră. Să nu fim superficiali, fraților! Când spun asta să știți că nu sunt împotriva progresului. Susțin chiar foarte mult progresul, însă progresul corect în direcția corectă, bazat pe tradiția adevărată adică bazat pe duhovnicie, pe iubirea de Dumnezeu și având în vedere perfecțiunea și veșnicia către care ne îndreptăm. Înțelegeți?

A învăța să fii duhovnicesc

Acum, mă adresez tinerilor mai ales: ca să puteți să avansați cum trebuie adică eficient și aici pe pământ și în veșnicie și nu haotic, învățați tradițiile și învățați să fiți oameni duhovnicești, asta, dincolo de pregătirea profesională. Pe primul plan este duhovnicia și tradiția. Înțelegeți?

Acum că vorbim de progres, una din zonele care în care este foarte multă mândrie și foarte mult progres este arta. Arta… Desigur că nu putem să judecăm persoane din niciun domeniuși trebuie să știți că sunt anumiți artiști astăzi care sunt foarte buni, însă, duhul general este foarte evident – mai ales în muzică și film. Vedeți că mândria îl înalță pe om cu nălucirea bogăției și a faimei, când de fapt, îl coboară în fundul iadului și îi sărăcește complet sufletul. Înțelegeți? Fraților, voi credeți că marile vedete sunt ca voi. Nu sunt. Sunt niște oameni mult mai slabi, sau cei care L-au găsit pe Dumnezeu, sunt mult mai tari – să zic așa – pentru că au trecut prin multe. Dar cei care nu L-au găsit pe Dumnezeu sunt mult mai slabi.

Arta și consecințele mândriei

Că tot vorbim de vedete, zona unde se vede cel mai bine mândria ca efect al întăririi și al acceptării slavei deșarte este domeniul artei, cum spuneam, al muzicii mai ales. Aici se văd, în general, câteva expresii ale acestei mândrii.

Întâi de toate, este comportamentul extravagant și disprețuitor față de oamenii de rând, uneori chiar față de fanii lor. Altă expresie poate fi agresivitatea în mesaj adică în versuri și în expresia muzicală. Este adevărat că această agresivitate de multe ori nu provine neapărat din mândrie. Uneori poate să provină și din frustrarea față de ordinea socială reală sau percepută – care ni se pare nouă că este. Poate să fie o rebeliune împotriva nedreptății și păcatului acestei lumi. După cum știți această agresivitate poate să ajungă până la cuvinte foarte dure, la un limbaj plin de înjurături.

Totuși să știți că dacă artistul zice că rezolvă el ceva, atunci tot o formă de mândrie este. Aici, problema principală este că unii din acești artiști – în principal cântăreți – își dau seama de mare parte din problemele sociale cu care se confruntă, însă nu pot să ofere soluția pentru că soluția este Hristos. Astfel, problemele nu se rezolvă ci – din contră – tensiunea poate să crească până la boli de nervi. Din cauza asta foarte multă artă azi este distopică. Este adevărat că în unele cazuri oamenii simt o ușurare pentru că sunt înțeleși și își revarsă amarul sau prind un oarecare curaj, însă, soluția adevărată aici nu este muzica, fraților, ci spovedania, chiar dacă muzica ajută oarecum, să zic. Să știți că cu cât artistul este mai smerit, cu atât mai mult îl ajută Dumnezeu, indiferent de genul muzical. Înțelegeți? Întotdeauna duhovnicia este pe primul loc.

O expresie și mai mare a mândriei și un limbaj și mai scabros apare la anumiți maneliști și traperi sau la alți artiști care se poziționează mai presus de bunele moravuri și de pudoare și debitează orice le poruncește patima. Asta este mult mai periculos care și cazul de dinainte pentru că aici nu există nicio încercare de expunere sau rezolvare a unei probleme de viață sau sociale, ci doar patimă trupească cât se poate. Da, fraților, spun asta chiar dacă linia melodică – dacă este, bineînțeles – poate fi mai lentă ca și în cazul curentelor artistice mai revoluționare, protestatare.

Mândria în Biserică. Erezia

Desigur însă că cele mai periculoase forme de mândrie apar în Biserică. De ce? Pentru că Biserica fiind cea mai aproape de Dumnezeu, în clipa în care cineva deraiază prin mândrie poate să se rupă de Biserică și cade de la înălțimea asta devine un anti-Hrist. Din cauza asta spunea Sf. Ioan Hrisostom că preferă să fie în iconomie în Biserică decât să facă pe dreptul în afara ei. Înțelegeți?

Este foarte periculos, fraților, pentru că cel mândru  în Biserică știe să-și ascundă problema făcând pe cuviosul și, astfel, el apare precum mărul putred pe dinăuntru care-i frumos la arătare sau ceapa care strălucește afară în timp ce înăuntru pute. Omul înțelept își dă însă seama după dispoziția de ascultare și naturalețea smereniei fiecăruia. Dacă vedeți pe unul că nu ascultă… ferească Dumnezeu!

De fapt, pe cât este întunericul străin de lumină, pe atât este cel mândru, străin de virtute. În inimile mîndrilor se nasc cuvinte de hulă; în sufletele celor smeriţi, vederi cereşti. Cum furul urăşte soarele, iar trufaşul dispreţuieşte pe cei blânzi. De fapt, să știți că așa se nasc și hulele și ereziile, fraților.

Gândurile de hulă nu sunt de la noi – sunt direct de la diavol. Deci când ne vine un astfel de gând, să nu ne tulburăm și să nu dăm atenție gândului însă noi să ne smerim și să ne rugăm cu smerenie ca niște copii mici la Maica Domnului și la Domnul și atunci vom scăpa. Dacă, însă, omul se înțepenește în mândria sa, atunci ferească bunul Dumnezeu!

Vedeți că Arie, nefericitul ereziarh, atât s-a înțepenit în poziția sa că atunci când a venit mama sa la el și i-a spus: „De ce nu recunoști? Știi că Athanasie are dreptate” – Athanasie fiind Sf. Athanasie, patriarhul Alexandriei – atunci Arie a răspuns: „Mamă, știi că nu mai pot!”. Ferească Dumnezeu!

De fapt, trebuie să știți, fraților, că toate ereziile sunt bazate pe mândria și încăpățânarea ereziarhilor lor, de au ajuns astăzi în jur de 30.000 de denominațiuni neoprotestante care desigur că au tot felul de orientări înăuntrul lor pentru că în general sunt bazate, pe mândria, pe dorința de slavă a pastorului ca să atragă după cum atrage vedeta pe followeri.

Concluzie și îndemn

Fraților, să ne smerim, să avem ascultare pentru că aceasta este ucigătoarea mândriei, să avem osândire de sine, blândețe și naturalețea smeritei cugetări. Fraților, toți oameni suntem care azi suntem, mâine nu suntem. Toți suntem copiii lui Hristos și copiii mormintelor. Să nu uităm să iubim pentru că mâine murim și să lăsăm nimicnicia urii noastre ca să nu o ducem cu noi în veșnicie. Revoluția iubirii în Hristos, asta contează, fraților!

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut smerenia să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!