Sfințirea în mijlocul ispitelor din lume – IPS Athanasie de Limassol

Ascultați un cuvânt cu discernământ al IPS Athanasie de Limassol care mângâie pe creștinii din lume și le vorbește acestora despre lupta lor duhovnicească în comparație cu asceza monahilor.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

– Binecuvântați, Gheronda! Aș vrea să lămuriți o frământare personală. Într-o discuție de-a noastră pe care am avut-o într-un pelerinaj în Sfântul Munte, un stareț ne-a spus că pentru noi, cei din lume, aflați în mijlocul pricinilor de ispitire, este greu să facem față, în general. Și, unul dintre motivele pentru care părinții urmează monahismul, este pentru a fugi de pricinile de ispitire din lume. Frământarea mea se referă la faptul că noi, cei din lume, va trebui fie să trăim ca și monahi în lume, chiar și căsătoriți fiind – într-un fel va trebui să urmezi cu soția un fel monahal de a fi, să zicem -, fie va trebui să lași lumea și să te faci monah. Sunt de acord cu cele afirmate de sfinția voastră, vreau să spun doar că este foarte greu să faci față în lume cu toate ispitele de lângă noi. Acum nu știu care este întrebarea…

– Am să-ți răspund eu, care sunt și monah, sunt și în lume, și cunosc cele două terenuri de luptă. Lupta monahului este mai grea, mult mai grea decât a celui care se află în lume. Nu mă întreba de ce și cum. Însă îți spun din mica mea experiență că lupta monahului e mai grea. Monahul are doar câteva avantaje, cum este programul mănăstirii, cum este lipsa de griji, cum este timpul acordat pentru rugăciune și pentru studiu, viața liturgică a mănăstirii, faptul că se împărtășește, că se spovedește, că trăiește Sfânta Liturghie, cu întâmplările dumnezeiești pe care le implică. Toate acestea îi oferă viața de mănăstire. Însă, există și lupte mari pe care cineva din lume nu și le poate imagina.

Nu trebuie să se uite unul la lupta celuilalt, ci fiecare să privească la ale sale. Nu cred că lupta e diferită. Fie aici, fie acolo. Asceți trebuie să fim cu toții! Nu monahi, asceți!

Asceza familiei

Da, ești căsătorit, însă și acolo e nevoie de asceză! Și nu e puțină asceză să îți tai voia ta și să îl rabzi pe celălalt, trecând peste egoismul tău și peste 1000 de alte lucruri într-o zi, și în fiecare oră și clipă. Este o luptă mare, o mare nevoință zilnică și de fiecare moment. Așadar, și cel căsătorit, cel care se luptă în lume, este ascet. Asta nu înseamnă că va trăi precum un monah. Nu! Vei trăi ca un bun creștin căsătorit, ca un soț bun.

Nu e o nevoință să merg obosit acasă și să nu vreau să vorbesc cu nimeni, și să mă lupt totuși să mă autodepășesc, și să vorbesc frumos soției mele cu cuvinte dulci, și stau acolo să o ascult, în momentul în care aș fi vrut să mă întind o oră și să nu văd pe nimeni în fața ochilor ? Nu e aceasta o nevoință? Nu e o nevoință atunci când eu vreau să dorm și copiii cu soția îmi spun că vor să îi scot la plimbare? Ce să le spui: „Mergeți singuri!”? Le spui o dată, de două ori. A treia oară vei merge. Nu e o nevoință când muncești toată ziua și vine fiul tău și-ți spune: „Tata, vreau 20 de euro ca să-mi repar telefonul.” Și tu ai muncit din greu în ziua aceea pentru 20-30 de euro, însă îi vei da copilului tău, pentru că are nevoie de ei. Este o nevoință.

Nu e o nevoință atunci când sunt înjurat, când merg pe stradă, sau când cineva îmi taie drumul? Sau când pățesc altele, ori când sunt călcat în picioare la serviciu și mă nedreptățesc, îmi scot sufletul, iar eu fac răbdare? Pentru că trebuie să fac față situației, să rabd. Nevoință este! Nu e o nevoință atunci când sunt ispitit? Mi se spune: „Hai să mergem acolo!”, și eu spun: „Nu voi merge acolo, pentru că știu ce voi păți dacă merg.” Și nu mă duc. Iar apoi sunt batjocorit și ironizat, sunt respins și sunt scos din gașca lor. E o nevoință!

Nu locul mântuiește, ci asceza în Biserică

Prin urmare, trebuie să devenim toți asceți! Ascetul este cel ce se luptă pentru Hristos. Altul este locul de luptă al monahului, și altul al celui aflat în lume. Nimeni dintre cei doi nu poate spune: „Eu sunt cel mai bun!” sau “eu sunt cel mai rău!” Fiecare are un mod personal de a se nevoi în Biserică. Biserica ne mântuiește. Și pe monah, Biserica îl mântuiește. Și pe cel din lume, tot Biserica îl mântuiește. Nu ne mântuiește doar monahismul! Dacă monahismul nu este în cadrul Bisericii, în harul Bisericii, în Tainele Bisericii, în educația ascetică a Bisericii, nu mântuiește pe nimeni. Și monahul se află în primejdia să-și piardă sufletul.

Ați văzut la mănăstiri, pe frescele exterioare, monahi care urcă pe o scară? Și urcă, urcă, iar la un moment dat, niște diavolași îi înșfacă : „hlap!”, și îi mănâncă balaurul de jos ca pe lucumi! Unul din 10 ajunge la capăt. Ceilalți unde merg? De aceea, ne vom lupta acolo unde ne aflăm. Suntem în lume? Suntem căsătoriți? Ne vom lupta în condițiile în care suntem. Ești monah? Desigur că te vei lupta ca un monah! Pentru că ai ales să te faci monah, vrând acest mod de viețuire și acest fel de luptă duhovnicească. Eu aleg aceasta! Tu ai ales altfel de mod de viață. Pe acea femeie ai ales, pe acea femeie ai luat-o și ai mers înaintea lui Dumnezeu spunând: „Aceasta este femeia mea!” Este o mare răspundere!

Pe această femeie ai luat-o ca pe o cunună. Asta înseamnă: „Se cunună robul lui Dumnezeu cu roaba lui Dumnezeu!” Ce înseamnă? Că o porți pe capul tău! Acuma… cunună ai purtat? O cască…? Ce ai purtat era în capul tău mai înainte. Însă, Sf. Ap. Pavel spune că cel ce s-a legat cu femeie să nu caute dezlegare. Să nu cauți alte lucruri.

Fiul meu, fiecare se poate lupta acolo unde este. Și harul lui Dumnezeu e cel care îl încununează pe om. Am văzut în lume oameni plini de har. Am văzut destui, foarte mulți. Am văzut oameni din lume, căsătoriți, cu copii și nepoți, de la care am auzit experiențe pe care le auzisem de la Papa-Efrem, la Katunakia, și de la mari isihaști ai Sf. Munte.

Și am văzut monahi mai răi decât mirenii, și m-am rușinat! Și pentru mine, și pentru frații mei! Nu ne mântuiesc formele exterioare, ci faptele noastre, oriunde ne-am afla.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!