Dumnezeu și munca – P. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt foarte folositor și cu discernământ relativ la una dintre problemele cu care ne confruntăm la fiecare pas în societatea cotidiană: munca.

Cum trebuie să se raporteze omul duhovnicesc la muncă?

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze și mulțumim mult că ne urmăriți! Vă doresc o Zi a Muncii minunată.

Astăzi este prima zi de luni a lunii septembrie și din 1894 este o sărbătoare națională aici, în Statele Unite. Tot în această săptămână va fi prima mare sărbătoare a anului liturgic, ziua de naștere a Preacuratei Fecioare, care este vineri, 8 septembrie. Nu ratați ziua de naștere a Maicii Domnului!

Vă rog să vă deschideți urechile, dacă vreți, și permiteți-mi ca pentru câteva minute să vă vorbesc despre chemarea la muncă în această Zi a Muncii. Care e dispoziția creștină față de muncă și cum ar trebui să ne gândim la ea? Poate vă amintiți cuvintele Domnului nostru când a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum și Eu însumi lucrez”. Această afirmație a provocat un răspuns agresiv din partea ascultătorilor Săi care au crezut că El blasfemiază deoarece ei nu Îl acceptau pe Domnul nostru Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei au recunoscut în cuvintele Sale că El făcea o afirmație despre ceva ce Dumnezeu face în mod providențial, în mod constant, și anume că Dumnezeu, Tatăl Său, și Tatăl nostru, prin har, în Hristos, lucrează în mod constant. Acest lucru îl știm cu siguranță și toți am beneficiat de el foarte mult. El face ca soarele să răsară atât peste cei buni cât și peste cei răi, El face în mod constant ca florile să înflorească și pomii să-și dea roadele lor, menținând anotimpurile în dragostea Sa pentru omenire și în răbdarea Sa și bineînțeles, există iconomia Sa sacră a lucrării de mântuire, care este un alt subiect.

Dumnezeu lucrează – și noi lucrăm

Dar ceea ce vreau să subliniez este că Dumnezeu este un lucrător, lucrarea Sa sacră se desfășoară în mod constant și Domnul nostru Hristos a spus că participă alături de Tatăl Său la această lucrare providențială. Noi, care suntem culmea creației Sale, noi, ființele umane, făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, desigur, suntem chemați la o dispoziție similară față de muncă. Dacă Dumnezeu lucrează, dacă El este Creatorul suprem, ceea ce este, atunci și ființele umane, făcute după chipul Său, de asemenea lucrează. Iar munca e ceva…, și acesta e primul punct pe care vreau să-l înțelegeți, [munca] este pre-lapsariană, este ceva ce a existat înainte de cădere.

Prin urmare, nu e ceva de care să fugi, este ceva fundamental pentru condiția umană, ceva glorios, ceva făcut pentru a fi minunat. Acum, s-ar putea ca aceasta să nu fie întotdeauna experiența noastră, ca să nu spunem mai mult, munca noastră s-ar putea să o găsim adesea banală și monotonă și uneori chiar o tortură. Asta nu înseamnă că nu este valoroasă în viața noastră. Dar munca include o realitate de dinainte de cădere pentru rasa umană, este parte integrantă a faptului că am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Bineînțeles căderea, marele cataclism și distrugere a rasei umane, care a avut loc atunci când L-am trădat pe Dumnezeu și am căutat să fim Dumnezeu fără Dumnezeu și să ne ridicăm pe noi înșine la cel mai înalt nivel, imitându-l pe Satana și propria lui voință. Când noi am căzut, munca a căzut odată cu noi și experiența noastră de muncă nu mai era imaculată, nu mai era plină de Har așa cum era în mod constant în Paradis.

Munca nu e pedeapsă

Și astfel, domeniile noastre particulare de munca, toate au fost infestate de suferință, sudoare, durere… Gândiți-vă doar la ce i-a spus Domnul Evei, că va naște copii în durere, și lui Adam că va munci cu sudoarea frunții sale. Această viziune bifurcată a muncii, unde cea mai importantă dintre toate muncile pentru femeie este să primească sămânța masculină și să gesteze o viață umană și apoi să nască acest copil și să crească acest copil spre slava lui Dumnezeu. Acesta este cel mai mare act al efortului și creativității umane și este, în multe privințe, actul pentru care toate celelalte forme de muncă există, pentru a susține și a hrăni acest act, iar omul care muncește pentru a fi furnizorul și protectorul va face acest lucru, după cădere, cu mare dificultate, cu poveri enorme. Este adevărat. Dar doar pentru că munca a decăzut nu înseamnă că nu are o existență originală imaculată și că nu va face parte din viitorul nostru.

De fapt, parte din chemarea noastră este să învățăm să lucrăm într-un mod plin de har, în care să-l glorificăm pe Dumnezeu, să încercăm să învățăm cum să recâștigăm demnitatea muncii umane. Aceasta este, de fapt, ceea ce creștinii sunt chemați să facă, sunt chemați să învețe cum să lucreze și să-L slujească pe Dumnezeu în dragoste și pentru gloria Sa și să scape de decăderea muncii.

Porunca muncii

Domnul Dumnezeu, în mila Sa, a oferit legea Sa sacră pentru a ajuta la reglementarea muncii omului și pentru a-l ajuta să poarte povara zilei, ca să zicem așa, și să-și recapete gloria, și nu doar o lege minoră undeva, ci în cele zece porunci sacre, în cele zece cuvinte [de învățătură] pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise, a cărui celebrare se întâmplă să fie azi.

La mulți ani de sărbătoarea sfântului profet al lui Dumnezeu, Moise, în această zi de 4 septembrie! El i-a dat lui Moise aceste 10 cuvinte sacre, iar cea de-a patra poruncă se referă la muncă: „Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău, să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta […]” Este un text minunat și observați că se concentrează pe muncă și nu doar că recomandă munca, și nu doar că o interzice în ziua de Sabat. Face asta, desigur, dar o face doar după ce o recomandă, după ce o impune, apoi o interzice. Ce se întâmplă acolo? Ei bine, mai întâi Dumnezeu spune că omul trebuie să muncească, este voia lui Dumnezeu ca omul să lucreze șase zile pe săptămână, „Să lucrezi şase zile, dar ziua a şaptea este ziua de Sabat a Domnului Dumnezeului tău, să nu faci nicio lucrare în ea”.

Și observați nu numai că omului i s-a interzis în ziua Sabatului să muncească, dar i s-a interzis și să oblige pe altcineva să muncească pentru el – servitorul său, servitoarea sa etc. nu trebuie să fie obligați să lucreze. Vedeți aici acest frumos ritm sacru pe care Dumnezeu l-a pus în viața noastră, ritmul muncii și al odihnei, șase zile de muncă și o zi de odihnă, aceasta e calea spre sănătate, aceasta e calea de a păstra munca la locul ei, fără a permite unei persoane să devină dependent de muncă și să-și piardă perspectiva asupra motivului pentru care muncește, muncind tot timpul, nici să devină un leneș, care muncește 2 zile și apoi își ia 5 zile libere, nu. Șase zile de muncă și o zi de odihnă. Creștinii nu țin ziua de odihnă sâmbăta, ziua de Sabat (sâmbăta) era o imagine a omului și a vieții omului. Principiul însă, al unei zile de odihnă din 7, a fost păstrat mereu de Biserică. Ziua noastră sfântă este desigur duminica, ziua Domnului, ziua învierii lui Hristos, iar noi, credincioșii, continuăm să urmăm legea lui Dumnezeu și această cale foarte foarte elementară, atât în sens pozitiv, muncind din greu pentru slava lui Dumnezeu, cât și negativ, odihnindu-ne, tot conform poruncilor Sale.

De aceea ne petrecem Ziua Domnului la Biserică, de aceea sărbătorim marile praznice cu cea mai înaltă formă de lucrare umană, care e acea formă de lucrare care este cea mai apropiată, cea mai simbolică pentru lucrarea umană de dinainte de cădere și, de asemenea, munca pe care credincioșii o vor face în veci, și anume lucrarea de închinare, lucrarea de dulce părtășie, lucrarea de milostenie și de bunătate. Acest mod sacru de viață e cea mai mare dintre toate lucrările și e cea cu care ne umplem viața, mai ales în ziua Domnului și la marile sărbători ale Bisericii. Nu permitem ca expresiile noastre căzute de muncă să domine această mult mai înaltă, cea mai înaltă formă de lucrare, care e lucrarea interioară. Cea mai mare lucrare e lucrarea inimii, a omului interior, iar cea mai mare lucrare cu alții este închinarea comună, slujirea comună dezinteresată, comuniunea pentru încurajarea tuturor. Aceasta e lucrarea Raiului însuși și noi ne angajăm în ea în fiecare săptămână, în toate zilele de sărbătoare, și ne întinerește, ne înviorează, ne pune pe calea de a ne continua lucrarea într-o stare de spirit creștină.

Fiecare muncă cinstită e binecuvântată la fel

Acum, nu gândi că: „spui asta, părinte, pentru că ești preot și lucrurile pe care le faci sunt să studiezi Scripturile, să stai la sfânta masă și să te rogi mereu” și că asta e o viață așa glorioasă. Cu siguranță este glorioasă, dar nu așa cum crezi. Astăzi, în timp ce veneam să scriu această reflecție și să fac acest clip, în ziua mea liberă, lunea, am întâlnit pe una dintre doamnele noastre care ajută ca dădacă aici, la parohie, în zilele de luni. Și ea era afară cu micuții și făcea munca unei minunate mame, curățând după ei, spălându-le hainele, schimbând scutece și spălându-i și pe ei și i-am spus, în timp ce veneam: „Să nu crezi că asta e foarte diferit de preoție. Spiritual vorbind, e la fel”. Ceea ce făcea ea fizic, preoții fac spiritual. Cu toții avem, indiferent de cât de reverențioasă e vocația noastră, cu toții ne dăruim ei pe noi înșine și avem de-a face, bineînțeles, cu oameni, ceea ce înseamnă că suntem întotdeauna într-un mare amestec.

Munca e grea, adesea e foarte dificilă și, totuși, potențialul ei este mare. Trebuie să ne gândim la ea astfel: că orice slujbă legitimă, orice slujbă care este cinstită, care are o bază morală și care nu e în principiu rea (pentru că cu astfel de slujbe creștinii nu trebuie să aibă nimic de-a face), dar marea majoritate a slujbelor, de la îngrijitor la grădinar, la pictor, profesor, polițist, toate aceste slujbe sunt legitime în fața lui Dumnezeu și extrem de importante în ochii Lui și sunt căi de mântuire pentru toți cei care aleg să accepte chemarea lui Dumnezeu de a lucra pentru Împărăția Sa.

Munca este chemare

Creștinii au ceea ce noi numim vocații, de la latinescul vocare (a chema). Sfântul Pavel spune că fiecare trebuie să rămână în poziția în care a fost chemat atunci când s-a aflat chemat de Dumnezeu. Să stai în acea lucrare pentru gloria lui Dumnezeu, pentru că aceea este partea din Împărăția lui Dumnezeu pe care ți-a dat-o, în înțeleapta Sa Providență, cu ochii ațintiți asupra ta și cunoscându-te mai bine decât te cunoști tu însuți. Ți-a dat slujba ta pentru a-și face simțită gloria Sa chiar acolo. Dacă ai o cabină, sau un birou, sau poate un camion, sau o sală de clasă, orice ar fi, oriunde ai lucra, aceea este sfera pe care Domnul îți cere să o sfințești pentru El. Ia-o! Ia-o! Fă-o frumoasă! Fă ca prezența lui Dumnezeu să se facă simțită acolo. Aceasta este gloria muncii. Dumnezeu ne va întâlni acolo, în munca noastră, atunci când o facem pentru gloria numelui Său.

Vă doresc tuturor o Zi a Muncii minunată. Și fie ca Dumnezeu să ne inspire pe noi toți să lucrăm pentru gloria Sa! Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!