Pericolele internetului – p. Teologos, Lucian Apopei

Internetul a devenit o realitate în cotidianul nostru – fie că o dorim, fie că nu. Urmăriți un interviu pe care Lucian Apopei, director de comunicare al Arhiepiscopiei Iaşilor, l-a luat părintelui Teologos pe spinoasa însă importanta temă a pericolelor care ne pândesc în clipa în care navigăm pe internet.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Lucian Apopei: Bun găsit, oameni buni, la o nouă ediție a emisiunii dumneavoastră de suflet, „Ferestre către suflet”. Ne aflăm în Sfântul Munte Athos și ne bucurăm profund de acest lucru, dar ne aflăm iată și în online. Ce căutăm în online? Cum petrecem timpul în online? Cu folos, fără folos? Îl putem afla pe Dumnezeu în online? Încercăm să găsim răspunsuri la aceste întrebări și la multe altele împreună cu părintele Teologos de la Schitul Lacu Chilia Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Doamne ajută, părinte!

Părintele Teologos: Doamne ajută!

Lucian Apopei: Mulțumim că ne-ați reprimit aici la sfințiile voastre!

Părintele Teologos: Plăcerea e de partea noastră și întotdeauna încercăm să facem tot posibilul ca să ne ajutăm pe noi, să-i ajutăm pe oameni, pentru că dacă îi ajutăm pe oameni, ne ajutăm pe noi.

Biserica, Dumnezeu și mediul online

Lucian Apopei: Îi putem ajuta și fiind online?

Părintele Teologos: Da, bineînțeles pentru că, din păcate, oamenii sunt acolo astăzi. Asta este marea problemă. Oamenii astăzi nu mai citesc. Mai demult, Biserica era în vârful tehnologiei adică primele tiparnițe, cărțile prin excelență erau tipărite chiar în străinătăți, în Italia – cunosc niște biblioteci foarte mari și din Italia și din Elveția și din Olanda – și cărțile care se tipăreau prin excelență acolo erau cărțile bisericești indiferent de calitatea lor și așa mai departe. Pe primul plan erau cărțile bisericești, de ce? Pentru că cel mai puternic cuvânt, cel mai bun cuvânt este cuvântul bisericii. Încă o dată, nu intrăm acum în detalii din punct de vedere dogmatic cum era acest cuvânt și așa mai departe, dar biserica întotdeauna era pe primul plan. De ce? Pentru că era prin excelență cuvântul mântuitor adică cuvântul vindecător.

Astăzi, din păcate, Biserica a rămas în spate, a rămas în general tot la cuvântul tipărit, dar oamenii au avansat. Oamenii la ora asta nu mai sunt capabili să citească dintr-o mulțime de motive și din cauza asta Biserica fără să-și alterneze cuvântul, fără să-și altereze mesajul trebuie să folosească, după părerea mea și experiența arată acest lucru, trebuie să folosească noile mijloace de comunicare astfel încât să poată să ajungă la oameni. E trist ce spun acum, nu e bine, dar asta e și deci trebuie să ne adaptăm. Unde mai pui că din punct de vedere tehnologic, astăzi suntem chiar blamați dacă încercăm să fim nu la vârful tehnologiei – pentru că nu avem suportul financiar pentru treaba asta și nici măcar nu căutăm să facem treaba asta. Dar măcar să avem cât de cât niște aparate, niște echipamente mai de Doamne ajută!, cum se spune în popor. Și atunci suntem blamați că de ce facem treaba asta și unde mai pui că nu ne blamează cei care se folosesc de cuvântul nostru, ci ne blamează cei care nici măcar nu au dispoziția să ne asculte.

Și deci eu din cauza asta spun că este foarte foarte bine să ne menținem cuvântul, să-l adaptăm din punct de vedere al formei nu al conținutului, al formei și nu al identității legate de Sfinții Părinți. Să-l adaptăm la cerințele de astăzi, la modul de gândire al oamenilor, mai ales al tinerilor de astăzi și bineînțeles, și mediul prin care să transmite acest lucru.

Lucrarea de misiune a Sfântului Nicodim Aghioritul

Dincolo de asta, aș dori să spun ceva. Vezi, e foarte interesant. Mai demult – acum vine în minte cazul sfântului Nicodim Aghioritul… El se ducea până la Veneția să-și tipărească cărțile. Adică ieșea din Sfântul Munte, stătea în afara Sfântului Munte, lucra, dormea pe unde apuca și așa mai departe. În Veneția sau în Leipzig. Chiar avem până astăzi avem cărți din Veneția sau din Leipzig. Plus de asta, Sfinții Părinți – părinții athoniți mergeau tot așa în afara Sfântului Munte, în Țările Române, pentru conferințe, pentru a face această lucrare de misiune a Bisericii.

Călugării și internetul

Astăzi, datorită online-ului – aici e partea pozitivă a online-ului – facem un clip de cât o fi, 20 și ceva de minute, după care ne continuăm programul duhovnicesc. Adică este mult mai bine și mult mai eficace astfel. Asta este partea pozitivă. Partea negativă aici este în ceea ce îi privește pe cei care se uită la noi că se uită la noi și nu spun că eu sunt cineva că din păcate nu sunt, bine ar fi să fiu, dar în loc să se uite la mesajul Bisericii, ei se uită și la altceva. Acolo este problema cea mare. Adică internetul este foarte periculos, de ce? Pentru că pe internet oamenii își fac voia. Și dacă oamenii își fac voia pe internet, voia oamenilor fiind o voie păcătoasă, atunci, de cele mai multe ori, ei își caută împlinirea patimilor, împlinirea păcatelor pe net. Asta este marea problemă cu internetul.

Desigur că dacă s-ar putea închide internetul, slavă lui Dumnezeu și să se revină la cărți, slavă lui Dumnezeu! Dar din păcate, lucrul acesta nu se poate, este un dat, nu o să cadă internetul, poate odată cu cel de-al treilea război mondial. Dar datorită faptului că internetul este un dat, noi încercăm să folosim acest dat în sens pozitiv, adică cât de bine se poate.

Lucian Apopei: Este doar în mijloc așadar, nu este un scop în sine.

Părintele Teologos: Evident că nu este un scop în sine. Și toată lumea știe asta, dar scopul celor mai mulți dintre oameni – sper să greșesc – scopul celor mai mulți este împlinirea patimilor lor.

Lucian Apopei: Părinte, cel mai mult timp petrecut pe internet este acaparat de rețelele de socializare.

Părintele Teologos: Așa este.

Rețelele sociale și Biserica

Lucian Apopei: Cât de sociale sunt aceste rețele de socializare?

Părintele Teologos: Da, este o întreagă pervertire a cuvintelor: a cuvântului „social”, a cuvântului „prieten” și mai ales a cuvântului „iubire” și a cuvântului „îmi place / like / am dat like”. Ce înseamnă „am dat like”? E o mare problemă pentru că astfel oamenii mai ales, tinerii, dar oamenii… își pervertesc capacitatea lor de iubire. Nu mai știu ce înseamnă prieten, nu mai știu ce înseamnă persoană. Ei se află față în față cu ecranele care nu iubesc și din cauza asta nici nu mai știu cum să iubească. Pentru că ei nu mai stau cu părinții lor, care părinți ar trebui să-i învețe să iubească. Deci principalul rol al familiei este nu este acela de a asigura mâncarea sau hainele. Principalul rol al familiei este de a-i învăța pe tineri să iubească și să fie aproape de Dumnezeu! Ăsta este rolul familiei.

Nu este, cum spuneam, asigurarea existenței trupești, ci mai degrabă, potențarea duhului, potențarea vieții duhovnicești care datorită ecranelor, datorită internetului, astăzi, hai să nu zic că s-a distrus, dar aproape este distrusă. Pentru că tinerii nu mai au relații interpersonale nici între ei și nici cu părinții lor. Asta este marea problemă.

Lucian Apopei: Poate și de aceea, dați-mi voie să spun, să remarc, Biserica are un atu prin faptul că ea – dincolo de aceste rețele de socializare – biserica, dacă o cauți, o găsești. Noi am venit și v-am căutat și v-am găsit aici, indiferent că ați acceptat să punem aceste camere pe noi sau nu. Ca și familia, cum spuneți.

Biserica este reală

Părintele Teologos: Da și nu numai atât. Biserica este prin excelență reală datorită faptului că există un loc unde oamenii se întâlnesc față către față. Toate aceste noi și halucinante descoperiri – „biserica chatGPT” și așa mai departe – astea sunt niște deviații de fapt de la realitate. Pentru că Biserica este prin excelență o relație interpersonală între oameni și cu Dumnezeu sau prin Dumnezeu cu oamenii. Asta este biserica, de fapt, este trupul lui Hristos, trupul persoanelor. Ne întâlnim din păcate și online, dar neapărat trebuie să ne întâlnim față către față și totdeauna trebuie să primeze față către față. Totdeauna.

E adevărat însă că datorită distanțelor uneori asta nu se poate și atunci este foarte bine că avem mesaje și avem comunicații online pentru că decât lipsa oricărei comunicații, este mult mai bine să fie comunicația, în ultima instanță, prin mesaje sau prin voce. Dar clar, pe primul plan este întotdeauna, întotdeauna relația interpersonală. Și mai ales, cu părintele, cu părinții – cu părinții trupești și cu părinții duhovnicești – cu duhovnicul și cu avva, cu conducătorul duhovnicesc. Am spus pe mesaje doar atunci când nu se poate altfel.

Rețelele sociale micșorează sau distrug iubirea

Lucian Apopei: Spuneam la începutul dialogului nostru că mă bucur profund pentru această întâlnire. Noi am mai corespondat prin rețelele de socializare pe WhatsApp prin mesaje, dar bucuria nu a fost aceeași. Cum să căutăm să legăm relațiile acestea mai profund și să nu lăsăm ca internetul cumva să ne domine pe noi? Adică să nu interpunem între relațiile dintre noi ca de altfel și între relația noastră cu Dumnezeu. Spuneam că Îl găsim pe Dumnezeu pe rețelele de socializare, oare?

Părintele Teologos: Da… Cum să facem? Întâi de toate, sunt două lucruri: unu – trebuie să știm răul care ni-l fac aceste aplicații, de fapt, aceste rețele de socializare și doi – trebuie să știm binele care provine din relațiile interpersonale. Răul, am spus întâi de toate este vorba de distrugerea iubirii. Adică în clipa în care suntem în față în față cu ecranul, ecranul nu ne iubește. Nu mai avem suportul iubitor din partea părinților, din partea prietenilor.

Mai demult, noi ne jucăm pe stradă cu prietenii noștri și ne iubeam, pentru că eram persoane și îi iubeam și pe părinți și părinții ne iubeau pe noi. Astăzi, nu mai există acest lucru, după cum spuneam, și deci tinerii nu mai știu să iubească – unu.

Problema influencerilor

Doi – dacă mai demult noi ne comparam cu prietenii de la noi de pe stradă, care plus minus cam tot aia eram, tot același grad de educație și mă rog… Astăzi tinerii se compară cu cei mai mari influenceri de pe aceste rețele sociale. Și nu numai că se compară cu cei mai mari influenceri de pe aceste rețele sociale, dar se compară mai ales cu partea luminoasă a vieții lor. Adică în echipa în clipa în care un influencer de genul ăsta are probleme, este depresiv sau se îmbată sau bunul Dumnezeu mai știu ce extreme face, el nu-și arată pe rețelele sociale, partea negativă a vieții sale, ci doar partea pozitivă. Adică face fotografii frumoase… Unde mai pui că de multe ori, nici măcar acele fotografii nu reprezintă realitatea. De ce? Pentru că își face pozele lângă o mașină scumpă care nici măcar nu e a lui. Sau merge undeva în Dubai sau bunul Dumnezeu mai știe pe unde și își face poza acolo.

Și atunci, tinerii crezând că asta este realitatea, comparându-se cu cei mai mari sau cu cele mai mari – că mai ales problemele sunt la fete – cele mai mari staruri-internet, personalități-internet la ora asta, bineînțeles că o să cadă în depresie. În clipa în care tu vezi că ai trei urmăritori și două like-uri și cealaltă are 1 milion și ceva și nu știu câte sute de mii de like-uri, evident că tu crezi – mai ales dacă ești fată – tu crezi că nu ești bună de nimic, că totul s-a terminat și așa mai departe.

Da, pentru că pe de-o parte, nu-i mai ai pe părinți care să te susțină din punct de vedere iubitor, n-ai prieteni și care să te susțină și ei din punct de vedere iubitor și pe umărul cărora să poți să plângi sau al părinților și ai această presiune imensă din partea unei întregi planete, a celor mai profesioniști și profesionali influenceri pe aceste rețele. Și atunci, bineînțeles că îi vedem pe tineri că sunt depresivi, sunt terminați, nu știu să vorbească, nu știu să relaționeze.

Eu văd aici, când vin la noi, vin grupurile și când în grupuri sunt tineri, întotdeauna, le spun „voi aveți prioritate, întrebați voi ce vreți voi”. Și îi văd că sunt cu gura pungă, adică nu știu, sunt terminați… E o mare dramă, o foarte mare dramă.

Conținutul online și capacitatea de atenție a omului

Plus, un alt mare mare dezavantaj este faptul că se distruge capacitatea de atenție, intervalul de atenție, capacitatea de gândire. Pentru că toate aceste aplicații – în principal, tiktok care este arma strategică a guvernului chinez, asta se știe, e public – pentru că le oferă la fiecare 15 secunde sau un număr de genul ăsta foarte scurt, le oferă câte un pușeu de dopamină care înseamnă de fapt drog, centrii de recompensă din creier sunt obișnuiți cu această recompensă foarte rapidă. Și deci tânărul nu mai are răbdare, are nevoie de o recompensă imediată, gândește foarte rapid și gândește foarte superficial și mai ales haotic, masiv, paralel și haotic. În clipa în care, el revine în viața reală, nu mai are răbdare cu prietena sa, de exemplu sau cu părinții lui. De ce? Pentru că el este obișnuit pe celular ca în clipa în care apasă pe buton, să se întâmple sau în clipa în care se uită pe tiktok, în cinci secunde să vină recompensa.

Ei, în viața de zi cu zi, nu se poate așa ceva. Adică nu poate mama – Doamne ferește! – sau soție, în 15 secunde să-l rezolve sau să-i facă voile. Și atunci, el izbucnește, ripostează foarte brutal. Asta este o mare problemă. Și bineînțeles, cum spuneam, nu poate să gândească.

Un caz

Și pe mine mă întreabă de foarte multe ori, de exemplu, a venit un grup dintr-o țară vestică, să nu spun de unde și ăștia erau încontinuu pe tiktok. Acolo își petreceau toată viața, inclusiv munca lor e pe tiktok. Și începeau să mă întrebe, spuneau: „părinte, cum să postim? a, postul e foarte important… părinte, cum să ne rugăm? a, da, deci cu rugăciunea lui Iisus… părinte, cum să…?” Numai puțin, opriți-vă, așteptați puțin să vă răspund!

Deci ei erau deja tiktokați, erau setați ca în 15 secunde să aibă răspunsul. Înțelegi? Și din cauza asta astăzi, cuplurile foarte greu rezistă. Nu mai rezistă. Și pentru că vorbim de rețelele sociale și acum ne-am apucat de tiktok, în 15 secunde nu ai ce adâncime de gândire să pui și evident că – asta este în mod voit făcut de către guvernul chinez – sunt promovate carnalurile, carnea, patimile și toate deșeurile astfel încât să se distrugă mintea vesticilor. Pentru că în China este un alt algoritm de recomandare decât algoritmul de recomandare din afara granițelor Chinei. Îi vede după adresa de IP. Pe cei din afară efectiv termină. Și în clipa în care tânărul vede încontinuu carne, el crede că relația de iubire este doar o relație carnală, doar atât. Bineînțeles că nu este așa și din cauza asta, cum spuneam, cele mai multe cupluri se aprind că un foc de paie și se sting ca un foc de paie, adică nu rezistă.

Datele personale și conținutul fără limite al internetului

Și iartă-mă, puțin! Cea mai mare distrugere aici este voia proprie, adică încrâncenarea și îndurizarea voii proprii. De ce? Pentru că în spatele tuturor acestor aplicații se află un algoritm de recomandare bazat pe inteligență artificială, care acest algoritm de recomandare te profilează, îl profilează pe tânăr. La tiktok se știe că fură inclusiv toate datele din celular și folosește inclusiv algoritmii de recunoaștere facială, astfel încât să-l profileze pe tânăr și să-i dea ce-i place. Și ăsta încontinuu, încontinuu primește ce-i place, astfel încât să-l țină dependent acolo și stă cu orele.

Astăzi, deja există o mare problemă, se numește scroll of death. Adică „defilarea morții”. Încontinuu tânărul face pe celălalt treaba asta în așteptarea disperată de a găsi ceva brutal care să-i satisfacă nevoia de dopamină. Deci tânărul, fiind obișnuit încontinuu să i se facă voia, la un moment dat când se va întâlni cu soția lui, cu prietena lui, cu părinții lui care evident că n-o să-i facă voia la un moment dat, o să aibă altă părere, atunci el ripostează foarte dur și apar rupturi, mergând până la divorț, certuri cu părinții, plecări de acasă și tot felul de lucruri de genul ăsta. Deci este o mare problemă!

Chinezii, cum spuneam, știau foarte bine ce fac și asta se vede și din toată politica lor și vorbesc aici de politică duhovnicească, la asta mă refer și din faptul că în China se promovează altceva. Adică se promovează cum să ai succes în afaceri, cum să faci tot felul de lucruri și așa mai departe. Bine, nu zic astea sunt foarte duhovnicești, dar este foarte clar din acest exemplu că chinezii știu foarte bine ce fac și își protejează populația.

Cum ne salvăm și ne vindecăm

Lucian Apopei: Părinte, dar lupta asta, clar, nu e atât de inegală încât e foarte greu să lupți? Eu le spun și copiilor mei acasă: în spatele unei aplicații, a unei postări, sunt zeci, sute, mii de oameni plătiți ca să-i atragă lui – o singură persoană, avem un singur dispozitiv, sunt singuri în fața lui – să ne atragă pe noi. Cum să facem față?

Părintele Teologos: Așa este. Da, asta este partea a doua – terapeutica. Deci numai persoana, numai frumusețea persoanei – adică tu ca tată trebuie să stai cu copiii tăi, trebuie să le dai timp. Efectiv, să stai cu ei, să-i înveți, să le povestești, să le transmiți din experiența ta, din dragostea ta, din iubirea ta. Numai timpul acordat, numai iubirea acordată de către o persoană poate să se lupte cu o aplicație strategică a guvernului chinez, făcută de cei mai buni de cei mai buni programatori dintr-o țară de 2 miliarde de locuitori. Adică numai harul lui Dumnezeu, adică numai iubirea Tatălui care este persoană și iubire personalizată față de copilul lui poate să învingă treaba asta. Pentru că da, ok, putem să aruncăm în râpă celularele, dar ce punem în loc? Ce punem în loc?

Deci clar trebuie pus ceva în loc și aceasta nu poate să fie altceva decât viața duhovnicească, iubirea.

Atitudinea părinților față de copii

Unde mai pui că nu poți să le arunci în prăpastie, de ce? Pentru că copiii vor avea o presiune foarte mare de grup la școală, o să fie ostracizați, o să fie agresați – la ora asta bullying este un întreg fenomen care vine de acolo. Deci din cauza asta, evident că la un moment dat sau deja ei trebuie să aibă celular, dar trebuie post. Adică trebuie să le spunem: doar între orele și orele; doar acum și doar aici, după ce îți faci temele. Și totdeauna pe primul plan să fie discuția noastră cu ei. Și mai ales, trebuie să le facem foarte clar copiilor că noi nu suntem importanți pentru că le dăm de mâncare și asta, nu suntem importanți că îi îmbrăcăm și asta, nu suntem importanți că suntem la curent cu ultimele trenduri din modă sau din tehnologie că nu suntem sau că avem anumite cunoștințe de tehnologie sau de cultură generală când astăzi Google este mult mai…

Ci noi suntem importanți pentru că: unu – îi iubim, ecranele nu iubesc și planeta nu-i iubește, noi îi iubim! Doi – avem o experiență de viață mai mare decât ei și trebuie să le facem foarte clar: tata, eu am fost la vârsta ta, tu n-ai fost la vârsta mea. Și dacă el zice că ești depășit, tu să-i spus: eu nu sunt depășit pentru că problema umanității la ora asta sau tot timpul nu a fost chatGPT sau inteligența artificială sau mersul pe Marte sau fuziunea nucleară, problema umanității este problema relațiilor interumane, e o problemă de păcat, e o problemă de lipsă sau prezență a iubirii. Asta este problema. Și atunci, eu ca și tată știu mult mai bine că am trecut, tu nu știi, indiferent dacă tu știi mai bine să butonezi nu știu ce.

Sufletul și tehnologia

Lucian Apopei: Părinte, emisiunea noastră se cheamă „Ferestre pentru către suflet”. Vă propun așa, un exercițiu de imaginație să schimbăm puțin optica: suflet către ferestre. Cum gestionăm deschiderea asta? Cât de mult sau poate deloc trebuie sau putem să ne deschidem sufletele în fața dispozitivelor?

Părintele Teologos: În fața dispozitivelor, totdeauna trebuie să fie dispozitive. Adică să nu devină idoli, acolo este problema cea mare. Pentru că la ora asta se vede o basculare a sistemului de valori și aici apar întâi de toate, marele pericol al inteligenței artificiale. Pentru că până acum, în cazul cuțitului, decideam eu că cu acest cuțit tai o pâine sau, mă rog, pot să fac și rău.

În cazul de inteligenței artificiale, dacă nu suntem atenți, o să decidă ea pentru noi și mai ales că ea o să avanseze, cuțitul nu se poate avansa pe sineși, pe când inteligența artificială se poate avansa pe sineși. E o mare problemă! Deci din cauza asta totdeauna, totdeauna, totdeauna tânărul trebuie să știe că el folosește celularele sau orice altceva și nu celularele îl folosesc pe el!

Atitudine

Deci cum spuneam, trebuie să spună „stop! ok, trebuie să mă duc acolo. De ce mă duc acolo? de ce folosesc asta? care este ecoul, care este rezultatul acestei fapte în veșnicie? cu ce mă ajută asta întru mântuirea mea?” Așa să mă duc acolo să-mi pierd mințile la propriu și la figurat – că am spus că este un pușeu de dopamină adică e o formă de drog și chiar un drog destul de greu.

În clipa respectivă tânărul devine dependent, devine rob, dar dacă tânărul spune „stop! eu sunt om, sunt chipul lui Dumnezeu, am o veșnicie în față și dacă mor dependent de celular asta va constitui iadul meu!” – pentru că va fi o dependență care în veci nu o să mai fie împlinită, satisfăcută, atunci tânărul va ști că trebuie să spună stop. Ca să spună „da, eu sunt mai presus de asta și am un viitor și trebuie în acest viitor care este și veșnic să ajung la perfecțiune”.

Concluzii

Și niciodată, niciodată nu se poate ajunge la perfecțiune prin materie, niciodată! Asta este marea greșeală a lui Adam. El a crezut că găsește pe perfecțiunea adică cunoștința binelui și a răului în pom. Cunoștința binelui și a răului un este un ebraism care înseamnă cunoștința desăvârșită adică perfecțiunea. Și șarpele adică diavolul i-a spus „da, ok, vrei asta, știu că vrei asta pentru că ești chipul lui Dumnezeu, du-te și o caută în pom, nu te du la Dumnezeu, nu te du în duh, nu te du în iubire, du-te în materie în pom să cauți, acolo să cauți!” Asta este căderea lui Adam care până astăzi se vede la nivel planetar.

Și aici slavă lui Dumnezeu că avem ortodoxia care este de fapt o anihilare a acestei distorsiuni și o împingere iarăși către Dumnezeu cel iubitor și veșnic!

Părintele Teologos: Practic, mi-ați răspuns la ultima întrebare, voiam să vă întreb dacă este mântuirea mai aproape sau mai departe, la un click distanță?

Părintele Teologos: Este. Este. Întotdeauna este la un click distanță… De fapt, nu este la un click distanță este la o pocăință distanță adică la o întoarcere distanță.

Lucian Apopei: Vă mulțumim, părinte!

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Doamne ajută!

Lucian Apopei: Oameni buni aceasta a fost ediția de astăzi a emisiunii dumneavoastră de suflet. Nu uitați că la urmă rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!