Vizionați un extraordinar interviu cu Cristian Citre, un reporter cu o mare experiență, în care acesta ne descoperă o mare parte din fața nevăzută a presei.
Vorbim despre cine controlează presa, despre cenzură, despre sistem de valori și despre alte teme de interes legate de presă.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm aici cu Cristian Citre, de la Euronews. Este un jurnalist care este jurnalist de 20 de ani, nu?
Cristian Citre: 20 de ani anul acesta.
Părintele Teologos: Anul acesta face 20 de ani și am dori să discutăm cu el despre drama jurnalistului contemporan – ce se întâmplă în inima unui jurnalist, pentru că noi astăzi, de obicei, îi judecăm în bloc pe jurnaliști că sunt așa, că sunt pe dincolo și așa mai departe și aș dori foarte mult să arătăm lumii că nu toți jurnaliștii sunt așa cum credem și că fiecare dintre noi suntem oameni și unii dintre noi chiar dorim să facem bine. Nu sunt jurnalist, eu sunt monah, însă Cristian, cum spuneam, este din această meserie, din această breaslă care este foarte expusă ecranelor, foarte expusă opiniei publice care uneori îi și laudă, dar de multe ori îi și blamează. Nu zic că uneori nu merită – nu zic de cazul lui – dar în general, fraților, trebuie să fim mai cu compasiune față de anumiți oameni pentru că și au familie. Ai o fetiță, nu?
Cristian Citre: Da, am o fetiță de aproape doi ani.
Părintele Teologos: Și totdeauna eu când găsesc ocazia să vină cineva în Sfântul Munte care este un om mai deosebit din orice domeniu noi îl primim cu drag – cum spune și părintele stareț Părintele Pimen și încercăm să facem un podcast cu el, astfel încât să vedeți că sunt chiar niște oameni minunați. El a venit aici în Sfântul Munte ca să ne facă un reportaj, să ne ia un interviu și după obiceiul Chiliei noastre, după cum știți, noi încercăm totdeauna să facem și un podcast invers ca să vedeți cine sunt cei care ne iau interviu.
Sfântul Munte văzut prima dată
Prima întrebare: Sfântul Munte. Cum cum îl vezi, cum este pentru tine?
Cristian Citre: În primul rând, mulțumesc pentru invitație și pentru introducerea foarte amabilă pe care ați făcut-o. Să știți că nu este obișnuit absolut deloc pentru noi, pentru un jurnalist să fie în postura intervievatului. De obicei, noi suntem cei care punem întrebările… sunt extrem de rare cazurile în care răspundem la întrebări.
Sfântul Munte… Este experiență deosebită și inedită din mai multe puncte de vedere. O dată, primul lucru pe care l-am observat eu cel puțin, dar din ce am vorbit și cu pelerinii pe care i-am întâlnit de când am venit aici de trei zile, toți remarcau ca prim lucru liniștea. O liniște pe care o caută, o liniște pe care o găsim tot mai greu și care parcă fuge de noi sau fugim noi de aia, nu știu, la noi acasă. Dar dincolo de liniștea asta care este… bun, putem merge și noi la munte într-un weekend, este liniște, dar aici este la pătrat, e dincolo de liniștea aceea.
Dar dincolo de asta, ce m-a impresionat foarte mult, ceea ce n-am mai întâlnit până acum este organizarea socială de aici, viața pe care dumneavoastră o duceți aici, modul în care vă organizați zilele și traiul și felul de a fi și relațiile. O dată, repet, din ce am apucat să văd până acum.
Părintele Teologos: Părerea ta personală, cum am spus.
Cristian Citre: Și astea m-au impresionat: relațiile dintre părinții din aceeași chilie, din același schit și, mai ales, atitudinea față de oameni, de pelerinii care vin, oameni străini, oameni pe care nu i-ați mai văzut poate niciodată pe cei mai mulți dintre ei. Înțeleg că vin cu miile, cel puțin din România, aici pe Sfântul Munte. Faptul că toți oamenii primesc găzduire, primesc masă, primesc un cuvânt de alinare, o povață dacă o cer.
Părintele Teologos: Așa este…
Liniștea și bunătatea pe care nu le întâlnești în lume. Și alte exemple
Cristian Citre: Lucrurile astea, bunătatea asta nu o întâlnești în fiecare zi. Nu în fiecare zi… nu știu, tânjim după ea uneori, pentru că este greu de găsit, este greu de găsit! Asta m-a impresionat cel mai mult aici, când am venit, de duminică de când am venit.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Un exemplu bun ai putea să ne spui din cariera ta de jurnalist? Niște exemple bune din afara Sfântului Munte dacă tot ai spus că…
Cristian Citre: Da. Sfântul Munte, este prima oară când am ajuns aici. Sunt multe exemple bune din cariera de jurnalist. După cum vă ziceam, deja am 20 de ani de când fac această meserie. Ce să zic?… Scriu, m-am axat și specializarea mea este pe jurnalismul politic – relatare despre ceea ce fac politicienii noștri, ce fac parlamentarii, ce fac guvernanții, ce fac partidele, mecanismul de a lua deciziile, uneori mecanismele corupte de luare a deciziei și tentativele de modificare a legii în interesul celor puțini, adică al lor spre și nu în beneficiul celor mulți, al celor guvernați.
Cele mai mari satisfacții, le-am avut întotdeauna atunci când, prin ceea ce am scris, prin ceea ce am relatat, în urma acestor lucruri, în urma acestor articole s-au schimbat sau s-au stopat niște lucruri. Nu numai eu că, de obicei, când cineva scrie sau face o dezvăluire, presa o preia și atunci există deja o putere mai mare a presei. Asta cred că este cea mai mare satisfacție a unui jurnalist: când reușește să pună capăt, prin dezvăluiri, unor nedreptăți, unor acte de posibilă corupție și așa mai departe. Cred că asta este cea mai mare satisfacție, cel puțin a mea și a multora dintre colegii cu care interacționez zi de zi.
Părintele Teologos: S-a întâmplat vreodată să faci o greșeală? Adică om ești și toți facem greșeli, dar vreau să spun să crezi că dezvălui un act de corupție sau nedreptate și ea de fapt să nu se întâmple să nu fie așa?
Cristian Citre: Greșeli, da, facem cu toții. Acum, a greși e omenește până la urmă. Acum depinde cât de mare este greșeala și dacă ea este făcută cu intenție sau nu. Dacă e făcută cu intenție atunci nu mai este greșeală, e ticăloșie. N-am, slavă Domnului!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Cristian Citre: N-am făcut greșeli atât de mari care să determine lucrurile să ia o întorsătură negativă sau să ia o amploare mare, construită fiind acea amploare pornind de la o greșeală.
Confesiune
Părintele Teologos: Da, slavă Domnului că ai spus slavă Domnului! Ai văzut în viața ta minuni, intervenții ale lui Dumnezeu, lucruri frumoase, minunate?
Cristian Citre: Acuma, știți cum e?… Lucruri frumoase, da. Lucruri frumoase s-au întâmplat și lucruri extraordinare s-au întâmplat. În cariera de jurnalist de obicei se întâmplă atât de multe lucruri noi încât, știți cum e, prin cantitatea lor e imposibil să nu fie și foarte frumoase și foarte urâte și tot ce intră în această paletă dintre foarte frumos și foarte urât. Au fost și satisfacții profesionale, au fost, dar știți, în zona asta politicului…
Părintele Teologos: Păi, din cauza asta te întreb că de obicei acolo…
Cristian Citre: În zona asta a politicului, sunt foarte multe lucruri pe care poate cei care le-ar privi din afară și am și colegi care sunt jurnaliști care au altă specializare, nu se ocupă de politică și mă întreabă de multe ori cum reziști aici, cum reziști cu ăștia – ăștia fiind politicienii. Ei bine, m-am obișnuit, pe de o parte și doi, îmi place asta, îmi place să fiu un observator al vieții politice. Este extrem de importantă deși e detestată poate și poate, pe bună dreptate, de multă lume, dar poate nu-și dă seama lumea cât de mult depinde viața noastră de zi cu zi de decizia politicului și de ceea ce fac. Și de-asta mi se pare extrem, extrem de important ca noi să fim foarte atenți la ceea ce se întâmplă și la ceea ce fac în fiecare zi, pentru că o virgulă într-o lege poate să impacteze și să afecteze mii sau milioane de oameni.
Părintele Teologos: Și vezi cum Dumnezeu uneori te ajută, adică îți deschide uși sau îți face astfel de întâmplări…
Cristian Citre: Da.
Cenzura din jurnalism
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Mă bucur tare mult. Pe de altă parte, ai spus și lucruri foarte urâte. O situație de criză sau ceva oribil? Nu vorbim de lucruri personale aici.
Cristian Citre: Sigur. Poate cel mai urât lucru în meseria asta este atunci când cineva încearcă să controleze discursul și mai ales, în zona politică încercările astea sunt – și acum și au fost dintotdeauna – cenzura. Cenzură îi spunem. Cenzura este poate cel mai urât și cel mai negativ lucru care s-ar putea întâmpla, pentru că nu te afectează doar pe tine ca jurnalist. Prin cenzură, practic, cel care exercită cenzura privează oamenii, privează cetățenii de informații care le sunt vitale pentru viața lor de zi cu zi. Nu-i lasă să afle cum se iau anumite decizii, cum se întâmplă anumite acte de corupție, cum se întâmplă anumite furturi și așa mai departe. Și astea sunt poate cele mai nocive și cele mai negative nu doar tentative – că uneori se și materializează în fapte – lucrurile astea.
Părintele Teologos: Cenzura nu este bună, clar, sunt absolut de acord, dar crezi că unul este efectul unei cenzuri provocate de cineva azi, izolat, în câteva luni, izolat și așa mai departe, care are efectul de a-și proteja respectivul păcatul – că despre asta vorbim de fapt – și altceva este o cenzură sistemică?
Cristian Citre: Bineînțeles. Acuma, de exemplu, în țară ne confruntăm cu o astfel de… i-ați spus foarte bine, cenzură sistemică, pentru că dacă până acum erau încercări mai mult sau mai puțin reușite de a controla nu prin cenzură. Într-o societate democratică e destul de greu să cenzurezi, adică să spui asta nu intră, informația asta apare la televizor sau apare într-un ziar sau pe un site și asta nu apare. E greu de făcut asta, e foarte greu. Și atunci, cel mai simplu sau cea mai la îndemână metodă este să cumperi, efectiv, să cumperi.
Și din păcate, în România există o lege care le permite partidelor să primească foarte, foarte mulți bani de la stat, deci din bani publici, bani pe care partidele îi folosesc pentru a cumpăra la rândul lor o mare parte… și a controla o mare parte a presei. Asta a produs până acum niște distorsiuni incredibile. E greu în acest moment de întrevăzut o rezolvare, pentru că partidele, cele mai mari partide din România – deși până acum, tradițional, ele erau la putere, celelalte în opoziție. Au mai avut o perioadă în care au fost la guvernare împreună, sunt din nou la guvernare împreună. Opoziția este aproape inexistentă, o mare parte a presei inundată cu bani și atunci e greu de întrevăzut în acest moment cum se va rezolva această situație.
Românii și cenzura
Părintele Teologos: Deci ca să înțeleg eu. Deci oamenii își plătesc cenzura?
Cristian Citre: Exact! Și nimeni nu iese în stradă să își ceară drepturile pentru asta… Este o mare, o mare problemă a societății românești. Mă uitam lunile acestea, în Franța s-a discutat și s-a votat până la urmă o lege privind reforma pensiei. Creșterea vârstei de pensionare cu doi ani de zile, la 62 la 64 de ani. În condițiile în care în România este 65 de ani, vârsta de pensionare, deci este sub noi și cu această majorare. Am zice ok, doi ani, nicio problemă. Oamenii aceia au stat în stradă trei luni de zile.
Părintele Teologos: Uau!
Cristian Citre: Trei luni de zile au stat mii, sute de mii, milioane de oameni în stradă și au spus că nu este corect ca guvernul să ia decizia asta. A luat guvernul decizia, au fost și încleștări cu forțele de ordine și așa mai departe. Ce voiam să spun? La noi nu există această cultură. E o cultură politică până la urmă, a oamenilor de a-și cere drepturile în stradă dacă altfel nu pot să și le ceară. Și asta permite o plajă mult mai largă de intervenții brutale, de abuz din partea autorităților care…
Părintele Teologos: Factorilor de decizie…
Cristian Citre: Dacă oamenii nu protestează înseamnă că îmi permit să împing limitele – azi un pas, mâine doi și așa mai departe și trecem peste linii roșii peste care poate nu ne imaginam că am fi putut trece, dar se trece. Au fost într-adevăr și la noi proteste acum vreo șase ani, dar comparativ cu alte societăți și în special, societăți din vest, din Occident, acolo oamenii își cunosc foarte bine drepturile și politicienii nu-și permit nici măcar să viseze la ceea ce poate, uneori politicienii noștri fac!
Dreptul la vot și românii
Părintele Teologos: Da, ceea ce pe mine mă îngrijorează apropos de drepturi – deci eu spun oamenilor și întâi de toate îi îndemn pe oameni să se roage, asta este foarte important că omul trebuie să-și crească nivelul duhovnicesc. Numărul 1, asta. Numărul 2, acționează fiecare cum știe. Eu nu urmăresc foarte mult politicul, dar am auzit că oamenii nu-și exercită cel mai de bază drept al lor care este dreptul la vot.
Cristian Citre: Așa este.
Părintele Teologos: Adică bun, oamenii pretextează că nu au pe cine să voteze. Păi, dacă nu au o cultură spiritual-duhovnicească, civică și nu merg prin vot să influențeze puțin viitorul țării… Cum?
Cristian Citre: Da, ați făcut o observație foarte bună pentru că aici este un cerc vicios. Dacă nu mă duc la vot, se va duce altcineva la vot în locul meu, va alege în locul meu și de multe ori, marea majoritate – și vorbesc asta pe studiile sociologice, pe statisticile sociologice – oamenii care poate ar avea opinii, oamenii care sunt informați, oamenii care au un anumit statut în societate, tocmai ei absentează de la vot. Oamenii care depind foarte multe decizia politică pentru că îi influențează foarte mult decizia politică… și merg la vot aceleași mase de votanți, controlate de partid, pentru că aparatul bugetar din România, părinte, este unul foarte numeros și un bugetar înseamnă familie, prieteni și ei sunt controlați și merg. Și acești oameni votează disciplinat. Adică în fiecare partid în momentul acesta v-ar putea spune pe câte voturi se bazează mâine.
Părintele Teologos: Chiar așa?
Cristian Citre: Și cu o marjă de eroare foarte mică, lucrul acesta se întâmplă. Oamenii sunt disciplinați și că merg la vot și cum votează, că votează cu respectivul partid. Însă, dacă punem deoparte marea masă, a celor care nu votează, într-adevăr e marea masă pentru că sunt mult mai mulți decât cei care merg la vot, indecișii. Poate au și politicienii interesul ca acești oameni să nu meargă la vot. Pentru că deja ar intra pe un teren pe care nu l-ar mai controla și rezultatul ar fi unul total impredictibil pentru ei, nu și-ar dori lucrul acesta. Dar asta nu depinde de ei. Ar trebui să depindă foarte mult de societate. E de o chestiune, nu-mi dau seama încă, de ce ține și nu-și dă seama multă lume de ce absenteismul este atât de mare în România la alegeri.
Deznădejdea, lipsa speranței
Părintele Teologos: Eu cred că este vorba de o cultură de deznădejde a românului, de mai bine și o manipulare pe tema asta.
Cristian Citre: Da, așa este. Una dintre principalele cauze: lipsa de speranță – ce rost are să mă duc la vot că nu rezolvă nimic votul meu. Nu este așa. Au fost momente în care s-a văzut, s-a întâmplat și a avut loc o mobilizare și atunci lucrurile s-au schimbat contrar așteptărilor și previziunilor sociologilor care lucrau cu aceleași date. Dacă se întâmplă și acum cu s-a întâmplat în urmă, la alegerile precedente, rezultatul va fi acesta. Și toată lumea a zis: cu siguranță se va întâmpla astfel. Ei, (lumea) s-a mobilizat și a fost o prezență mult mai mare, n-a mai fost acel rezultat. Foarte interesant că anul viitor vom avea alegeri. N-au fost niciodată atât de multe alegeri în România cum vor fi anul viitor. Practic, toate alegerile vor fi anul viitor.
Părintele Teologos: A, da?
Cristian Citre: Vor fi și europarlamentare și locale pentru primari și alegeri parlamentare și alegeri prezidențiale.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Cristian Citre: Este cel mai intens an electoral din istoria României. E de văzut ce va fi acolo, într-adevăr.
Părintele Teologos: Oameni buni, eu nu știu cu partidele cum e, ieșiți la vot însă, ieșiți la vot! Foarte important asta!
Cristian Citre: E cel mai important îndemn, cu siguranță.
Știri adevărate și știri false
Părintele Teologos: Iarăși, ceea ce pe mine… Biserica, să clarificăm un lucru. Biserica nu este apolitică, Biserica face politică, dar nu politica părții, politica parțială, politica de partid. Biserica se ocupă cu vindecarea omului, cu luminarea minții sale astfel încât să aleagă corect. Cum poate omul să se lumineze la minte – nu din punct de vedere duhovnicesc că aici e partea noastră, ci din punct de vedere al știrilor? Cum poate să facă diferența dintre o știre adevărată, o știre de distorsionată și o știre falsă?
Cristian Citre: Asta este problema pe care cred că ne-o punem noi și au apărut și noi ramuri ale jurnalismului și noi ramuri ale cercetării, nu doar ale jurnalismului…
Părintele Teologos: Da?
Cristian Citre: În ultimii șase, șapte ani de când cu aceste fake news. Poate ați auzit de acest termen: fake news, post-true, post-adevăr și așa mai departe. Este uneori greu să discernem noi, jurnaliștii, care de bine de rău, suntem profesioniști în acest domeniu. Este greu să discernem și să ne dăm seama ce este adevărat și ce este fals într-o anumită situație. Pentru că nivelul de perfecționare a modalităților de a împacheta un eveniment, care el nu există sau în niciun caz nu există în felul în care se dorește a se înțelege că există de către cei interesați, au cunoscut niște metode de dezvoltare incredibilă.
Pentru oamenii de rând, ce să zic? În primul rând, ar trebui să-și stabilească și să vadă ce surse sunt credibile – la o televiziune… O televiziune veche… vechimea este un criteriu și apoi, să se gândească câte știri false a dat televiziunea asta, site-ul respectiv sau așa mai departe. Și când tragi linie și vezi că nu prea a dat știri false și nu prea a dat dezinformări, păi, să te uiți acolo. Dacă vezi o informație în altă parte – că acum circulă foarte mult dezinformările pe WhatsApp, de exemplu, pe Facebook, dar WhatsApp cred că este unul dintre mediile cele mai propice de răspândire. Am primit, am auzit și așa mai departe. Ok, văd informația asta la televiziunea cutare sau pe site-ul pe care îl știu că este serios? Dacă n-o văd înseamnă că e puțin probabil ca acea informație să fie adevărată. Este un adevărat cancer al vieții sociale, până la urmă, acest fake news și această epidemie de știri false care s-a răspândit și se perfecționează în ultima perioadă din ce în ce… Adică apar videouri care…
Părintele Teologos: Da, tăiate și editate…
Falsificarea în media…
Cristian Citre: Puteți apărea dumneavoastră din acest interviu vorbind, punându-mi o întrebare și făcut în editare astfel încât, cu vocea dumneavoastră, cu mișcarea buzelor, să spuneți ce vrea cineva.
Părintele Teologos: Pe baza algoritmilor de inteligență artificială, mă gândesc…
Cristian Citre: Sunt diverse softuri, da care… și atunci se uită cineva și zice părintele Teologos a spus așa ceva și câți or să pună mâna să sune să întrebe persoana respectivă. Pentru că de obicei, se lucrează astfel la nivel cu politicieni sau… Este incredibil și foarte, foarte dificil, dar dacă n-avem acest discernământ, cădem în această plasă și tragem concluzii. Că știți până la urmă, informația de asta este importantă și presa printre altele de asta este importantă: să aducă informații oamenilor ca pe baza informațiilor ei să poată lua decizii și atunci când votează, dar nu numai când votează și atunci când se duc la muncă… Să ia informații efectiv, să aibă informații ca să poată lua decizii cât mai corecte. Or având informații eronate, nu prea poți lua decizii corecte pe baza unei informații eronate.
Părintele Teologos: De ce? Înțeleg că vrea cineva – un copil sau un tânăr să aibă niște vizualizări pe Facebook și așa mai departe și atunci, din dorința de senzațional, aruncă cu știri neverificate, cu știri false. Există și alte motive?
Cristian Citre: Da, bineînțeles, astea sunt motivele inocente.
Părintele Teologos: Exact, din cauza asta le-am amintit eu.
Cristian Citre: Sunt motivele inocente și poate cel mai puțin periculoase și care impactează în mod negativ. Însă, în spatele celor mai multe campanii de fake news, stau interese politice și interese economice. Termenul de exemplu, ca să înțelegeți, de post-adevăr / post-true a apărut în 2016, atunci când a fost campania electorală pentru alegerile prezidențiale din Statele Unite. Atunci au fost extrem de multe site-uri. Era unul chiar administrat de un tânăr din România. Știți cum e, la un site poți să fie și aici pe Muntele Athos, dacă ai conexiune la internet, nu mai contează. Ei primesc anumite informații, anumite teme și contra unor sume de bani le distribuie și le și împachetează și împachetarea și distribuirea. Asta pe de o parte.
Apoi, pe rețelele sociale unde sunt la fel create artificial anumite teme și anumite dezbateri sau atunci când este o dezbatere reală pe o temă reală și importantă, se distrage atenția de la ea prin aruncarea unor petarde efectiv de fum și crearea unor teme artificiale. Sau atunci când este un personaj important, relativ integru și relativ ok, extragerea din viața lui sau din sau, habar n-am, poate inventarea uneori când nu există a unor părți mici care sunt augmentate și care deja distragă atenția de la persoana lui, de la felul lui de a fi și de la ceea ce contează cu adevărat astfel încât…
Părintele Teologos: A, să-l murdărească… pe omul respectiv…
Cristian Citre: Aruncatul cu noroi, exact. Sunt multe metode și repet, ele se perfecționează tot mai mult și în spatele lor sunt de obicei interesele politice și apar în principal, atunci când sunt momentele electorale, când sunt alegeri și așa mai departe.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Despre interese
Cristian Citre: Interesele astea sunt și interne, din țară respectivă de multe ori și externe, din partea unor țări care au interesul să destabilizeze democrația într-o țară, pentru că atunci când echilibrul este tulbure și democrația este șubredă atunci se pescuiește mai ușor în ape tulburi ca să folosesc o expresie mai eufemistică, într-adevăr.
Părintele Teologos: Da. Fenomenal. Deci asta înseamnă că sunt structuri specializate pe tema asta, care plătesc și care fac și au metodologii și așa mai departe.
Cristian Citre: Exact, exact.
Perspectivă asupra viitorului în media
Părintele Teologos: Asta este o mare problemă. Cum vezi viitorul?
Cristian Citre: Mă uitam la apariția…. am vorbit și cu dumneavoastră în interviul pe care vi l-am luat despre evoluția tehnologiei și inteligenței artificiale și mă uitam la apariția ultimului soft de inteligență artificială, acest chatGPT care este incredibil. Adică incredibilă puterea la care s-a ajuns din partea inteligenței artificiale de a crea conținut extrem de plauzibil, extrem de plauzibil.
Viitorul, acuma în următoarea perioadă, nu știu… Haideți să ne uităm un pic la trecut. Ca să vorbim de viitor, să vorbim un pic de trecutul foarte recent. Eu când am intrat în presă, în televiziune se lucra cu camere mari, din acelea pe care le ținea operatorul pe umăr, se filma pe casete. Acum 20 de ani nu se mai filma pe casete mari, pe casa beta sau vhs. Se filma pe mini dv. În acel moment, ascultai muzicăpe CD-uri la walkman și acum am ajuns… La euronews, de exemplu, încercăm să fim cât mai în pas cu tehnologia și să profităm de ea.
Ajungem să mergem la filmare și să facem reportaje și transmisiuni live o singură persoană. Înainte, echipa era formată din trei persoane: era șoferul care era și asistentul, era operatorul care ducea camera și filma – este o meserie în sine a fi operator – și reporterul, cel al cărui rol este să adune informațiile, să le pună cap la cap, să verifice și să le transmită mai departe. Acum este suficient un singur om în foarte multe cazuri. Îmi iau frumos săculețul, un rucsac care este atât și mă duc pe teren, îmi pun trepiedul, telefonul, m-am conectat și am făcut transmisiunea. Acum 20 de ani, ca să faci o transmisiune live, îți trebuia o mașină numită dsng care este cât un mini-camion cu antenă. Acum se face acest lucru cu un simplu telefon, un telefon care nu costă nici 1000 €, că nu trebuie un telefon foarte performant ca să faci… Deci aici a evoluat în ultimii 20 de ani.
Ce va fi peste 20 de ani?…
Părintele Teologos: Din punct de vedere al calității informației? Din punct de vedere al valorii informației, cum vezi?
Cristian Citre: Eu sper ca asta să nu sufere, pentru că principiile jurnalismului sunt aceleași de când se face jurnalism adevărat și vorbim aici de câteva secole. Principiile sunt aceleași. Principiile n-ar trebui să sufere. Eu vreau să cred că lucrurile despre care am vorbit, lucrurile mai puțin bune și încercările politicului sau economicului sau oricăror alte grupuri de interese de a cenzura, de a cumpăra, de a influența, de a distorsiona mesajul, sunt lucruri accidentale, sunt lucruri locale, dar principiul de bază al jurnalismului este acela de a servi interesul public. Dacă un jurnalist nu servește interesul public, el nu se mai numește jurnalist. Se numește orice altceva. Putem să-l numim propagandist, putem să-l numim entertainer, putem să-l numim oricum, dar nu jurnalist.
Și asta eu vreau să cred și sper ca principiul acesta să rămână axa principală și stâlpul și temelia jurnalismului în continuare.
Despre jurnaliști
Părintele Teologos: Da și eu cred și mai ales, te rog să-mi confirmi din experiența ta! Eu am experiența duhovnicească, dar confirmă din experiența ta sau infirmă din experiența ta, cred că cineva, un jurnalist care nu servește interesului public, cred că este sortit pieirii, adică nu cred că are șanse pe termen lung…
Cristian Citre: Pe termen lung în niciun caz. Pe termen scurt, poate să aibă beneficii și de obicei, acești jurnaliști sunt jurnaliști vânduți. Sunt jurnaliști vânduți. Poate să aibă desigur, da, te vinzi pentru… cum s-a vândut și Iuda pentru 30 de arginți, așa te poți vinde și tu ca jurnalist pentru 30 de arginți, dar după aceea va trebui să suporți consecințele. De obicei, le suporți și suporți oprobriul colegilor, al breslei, oprobriul public.
Părintele Teologos: A, deci în breaslă se cunoaște?
Cristian Citre: Da, bineînțeles, dar cred ca în orice alte meserie unde există divagații, ca să zic așa. Uneori ți se râde în față, ok, dar asta nu înseamnă că un jurnalist onest și corect ar trebui să se uite cu jind la așa ceva. Pentru că astea sunt lucruri de scurtă durată. Atât, faci asta o perioadă după care s-a terminat și s-a terminat definitiv și cu cariera sau așa ar trebui să se întâmple – să să se termine definitiv și cu cariera ta de jurnalist. Poți să fii orice altceva după asta, dar nu mai poți să te numești jurnalist din moment ce ai trădat și breasla și interesul public.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Sunt foarte impresionare treaba asta, să știi. Eu nu urmăresc presa din România, dar cum spuneam, e o surpriză foarte bună pentru mine treaba asta și bineînțeles, avem credință în Dumnezeu, evident, dar după Dumnezeu am și credința aceasta bună în jurnaliști, am credința bună în jurnaliști, dar eu cred că totuși, trebuie să fiți integri, trebuie să fiți drepți. Dar aici fac și un apel la oameni. Cred că și oamenii ar trebui să-i susțină puțin pe jurnaliști. Înțelegi ce vreau să spun? Prin civic.
Cristian Citre: Cu siguranță. În țară sunt foarte multe publicații independente, adică publicații care nu depind de un patron, de un finanțator. Pentru că foarte ușor, atunci când există un finanțator sau un grup restrâns de finanțatori e foarte ușor pentru cine vrea să controleze respectiva publicație sau instituție de presă, să discute direct sau să aibă o influență asupra centrului de comandă, ca să spun așa și atunci s-a rezolvat ușor situația. Vă spun asta din experiența din România și cred că nu este doar în România, este globală.
Și sunt foarte multe redacții independente, deci formate din jurnaliști care au plecat din astfel de redacții mari pentru că nu au vrut să facă compromisuri și au pornit site-uri plecând de la zero, cu banii din buzunar, poate stând fără să-și poată plăti anumite cheltuieli de luna asta, luna viitoare și așa mai departe. Au fost foarte mult susținuți și asta este foarte important, din donații. Oamenii au donat trei euro, cinci euro, 10 euro, impozitul pe venit care poate fi dedus 3,5% anual și așa mai departe. Și este foarte importantă susținerea publicului pentru astfel de publicații independente, într-adevăr. Și nu numai pentru ele. Și pentru publicațiile mari care să dovedesc a avea coloana vertebrală, pentru că validarea publicului contează foarte mult. Asta contează foarte mult.
Încheiere și îndemnuri
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Mă bucur tare mult că am făcut interviul ăsta, am aflat foarte multe lucruri noi și cred că și pentru spectatorii noștri, anumite prejudecăți au căzut sau cel puțin s-au clarificat și într-adevăr mă rog și îi rog pe oameni: oameni buni, presă depinde de voi. Să fiți integri, să fim integri, să fim duhovnicești și cred că astfel vom clădi o Românie mai duhovnicească. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Cred că de data asta podcastul a abordat un subiect controversat, când lucruri bune au fost amestecate cu lucruri mai puțin bune. Parcă am asistat la un talk-show politic, de care probabil mulți suntem sătui. Oamenii de televiziune/presă rămân periculoși și în discordanță cu mediul eclesial, la fel ca politicienii, chiar dacă ajung în Athos; nu cred că greșesc cu această clasificare generalistă. (Apropo, Alex Dima, și el intervievat aici anul trecut cred, și extrem de discordant aici, părea că se simte foarte bine la festivalul Untold din vara aceasta, deși e clar că acolo e ceva necreștin/esc, ca să nu spun mai mult.)
Mai ales dacă domnul jurnalist are o anumită opțiune politică, dialogul n-are cum să fie obiectiv. Vorbea cu admirație despre mobilizarea la vot, iar asta s-a întâmplat o singură dată, cea care a adus valul progresist în România (alegerile prezidențiale din 2014); iar „mobilizarea” acum se poate face și din calculatoare, ne amintim de un partid cu etnici maghiari votat (acum câțiva ani la parlamentare) echidistant și în Tulcea, Botoșani, Giurgiu, Olt, etc.
Totdeauna o judecată generalistă a persoanelor este greșită. Fiecare om este unic și poate să fie sincer și aproape de Biserică, chiar dacă este jurnalist. Alex Dima nu a fost intervievat de noi.
Vă mulțumesc.
Dacă ce am comentat este smintitor/neadevărat, poate este mai bine să ștergeți comentariul.