Palestinienii nu sunt numere, ci oameni! – Dr. Izzeldin Abuelaish

Vizionați un cu totul fenomenal interviu cu Dr. Izzeldin Abuelaish un renumit și premiat doctor și autor palestinian în care acesta dă dovadă de o virtute extraordinară, iertând pe evreii care i-au omorât copiii.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Primul meu invitat din această seară a pierdut un număr incredibil de rude în războiul din Gaza. În 2009 s-a produs o tragedie. Dr. Izzeldin Abuelaish când un tanc i-a lovit casa curmând viața a 3 fiice și o nepoată. Dar conflictul actual ia de asemenea viața multor din rudele sale.

Dr. Abuelaish, un pionier – a făcut istorie ca primul doctor palestinian care a lucrat într-un spital israelian. E un susținător pasionat al păcii și reconcilierii între israelieni și palestinieni, o misiune pe care a încapsulat-o în cartea sa de memorii sale numită “Nu voi urî – călătoria unui medic palestinian pe calea spre pace și demnitate umană”. Sunt onorat să spun că dr. Izzeldin Abuelaish este cu noi acum. – Dle dr., vă mulțumesc că ați venit astăzi.

– Eu vă mulțumesc mult.

– Apreciez mult. Știu că tocmai ce vorbeam înainte să intrăm live, ați fost crescut în tabăra de refugiați Jabalia.

– Am fost născut, crescut și am trăit. Casa mea e încă în Jabalia.

– Și multe din rudele dvs. au fost deja ucise acolo din 7 octombrie în aceste bombardamente. Dar de asemenea mi-ați spus că chiar acum sunt atacuri în derulare.

– Da. Sunt acolo, în tabăra Jabalia, trăind, stau acolo. Sunt vii acum. Nu știu, după ce terminăm, dacă vor mai fi vii ca să vorbesc cu ei. Dar e important, Piers, vreau să-ți spun, să vorbim de la om la om. Ai copii?

– Da.

– Deci, tată către tată, om către om… Știi – când mărul a căzut, am descoperit gravitația. Deci hai astăzi să descoperim umanitatea și adevărul, deoarece adevărul e important, bazat pe dovezi. Iisus a zis: “Căutați adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” Și sper ca toți să fie liberi azi, de la această întâlnire, și să fie oameni, și să se poarte omenește și să lupte numai și numai pentru umanitate.

Cei uciși au chipuri și nume

– Câți membri ai familiei dvs. ați pierdut din 7 octombrie?

– Cam 25. Pe 7 octombrie, când am văzut, am descoperit că casa surorii mele, unde erau frații și nepoatele mele, și aceștia sunt toți membrii familiei care au fost uciși…

– Toți sunt membri ai familiei dvs?

– Ai familiei, de pe 7 oct. Au devenit saci, cadavre… Aceasta e nepoata mea, care a fost ucisă… Acesta e trupul ei. Această nepoată a mea, era inginer, absolvise… A fost găsită sub dărâmături. Aceasta e nepoata mea, e medic, trebuia să-nceapă specialitatea. Vărul meu… acesta e nepotul meu care e fizioterapist… și a fost ucis. Aceasta e fata nepoatei mele… Și asta vrem să vedem: acești oameni au nume, au fețe, și acest lucru e necesar. Aceasta e fiica mea, Bessan care a fost ucisă pe 16 ianuarie 2009 care a zis: “Să răspunzi cu violență la violență nu rezolvă nimic. Există o cale alternativă. Nu e prin acțiune și reacțiune. E prin a fi și a te purta ca un om și a te gândi la alții.” Acestea sunt Mayar și Aya. Chiar și nepoata mea și-a numit fiica Aya, ca pe fiica mea. Aya a fost deasemenea ucisă. Aceste fete eu le-am crescut să fie oameni. Să fie susținătoare ale omului. Le-am trimis la tabere de pace.

– Cu israelieni, nu?

– Cu israelieni. Și mi-a zis: “Am descoperit cât de asemănători suntem.” Suntem asemănători, dar trebuie să fim egali. Trebuie să fim liberi. Trebuie să apreciem demnitatea și libertatea tuturor. Vreau să te întreb: viața palestinienilor valorează la fel cât a israelienilor, sau nu?

– Da!

– Libertatea palestinienilor valorează ca și libertatea israelienilor? Și eu asta mereu am susținut. Am mers la spital, când asist la nașterea unui copil, unui nou-născut – plânsul copilului nou-născut este plânsul speranței, plânsul vieții, dar noi acum plângem cu sânge. Lacrimile noastre sunt sânge. Copiii pe care i-am ajutat să se nască, ei sunt liberi. Toți sunt liberi. De ce să nu ducă o viață normală și liberă? Medicina, pentru mine, este un egalizator uman, un stabilizator, socializator și armonizator.

Războiul nu poate aduce pacea

Deci trebuie să trăim liberi, cu demnitate, cu egalitate în această lume. Și asta e pacea, o susțin complet. Fiindcă odată ce avem aceste mijloace, pacea va fi o consecință. Violența, de care vorbim. Ce este violența? Violența e când încalci demnitatea cuiva, viața și drepturile umane. Deci e vremea, și chiar și 7 oct. a dovedit, fiindcă am încercat de multe ori prin mijloace militare, și războaie, sunt inutile, e pierdere de timp și de vieți. Mărește vărsarea de sânge, animozitatea, ura, violența, durerea, suferința și cel mai important, extremismul.

Și sunt sigur – această situație nu poate fi rezolvată prin mijloace armate. Ci doar prin mijloace politice și diplomatice. Acceptarea drepturilor tuturor de a trăi unul lângă altul ca egali. Aceasta e singura cale. Fără să lăsăm pe nimeni în urmă.

O viață ca refugiat

– Ați vorbit mai devreme despre cum ați crescut în tabăra de refugiați Jabalia, care a fost lovită, firește, de bombardamente devastatoare ce au ucis membri ai familiei dvs. pe care i-ați pomenit atât de intens. Cum era viața când erați dvs. acolo, ca tânăr?

– Viața mea ca refugiat palestinian, fiindcă am fost născut refugiat, părinții mei erau refugiați, bunicii erau refugiați, fuseseră alungați din patria lor, să te trezești refugiat… Și să fii refugiat, ce-nțelegem prin a fi un refugiat? Ești lipsit de demnitatea ta, devii flotant în această lume, gol, expus.

Dar datorită părinților noștri – ei au pierdut totul, dar au realizat că speranța lor e în copiii lor. Trebuie să fim educați, iar palestinienii investesc totul în educația copiilor lor. Își iau de la gură – care acum, în Fâșia Gaza, cu pedepsele colective, sunt lipsiți de pâine, de apă, de sănătate, de combustibil… Cum poate lumea vedea asta și să nu facă nimic? Cum poți răbda să-ți vezi copilul înfometat? Are nevoie de lapte, ce vei face?

Eu când văd un pacient ce sângerează alerg să-i opresc sângerarea. Când văd o femeie în durerile nașterii alerg s-o ajut, fără discriminare și fără să-i zic: “De ce țipi? De ce plângi?” Și de asta avem nevoie. Deci, ca și copil, am suferit de febră reumatică și am ajuns în spital. Am vrut să devin medic ca să îmi salvez familia de mizeria vieții. Și noi palestinienii nu credem că există ceva imposibil. Avem nădejde în copiii noștri.

Am reușit să câștig o bursă să studiez medicina în Cairo. Totul ce am plănuit în viață, am reușit. Din tabăra Jabalia, la Univesitatea din Cairo, la Londra, în Italia, Belgia, la Universitatea Harvard. Și când eram la Harvard, singurul lucru ce-l aveam cu mine era steagul palestinian, ridicat. Sunt palestinian și un palestinian mândru și asta vreau să audă lumea de la palestinieni.

Palestinienii sunt oameni ca și alții, cu speranțe, cu planuri, cu visuri, iubesc viața și le pasă de alții și asta vrem ca lumea să audă de la noi. Nu să audă despre noi. Singurul lucru imposibil în care cred e să-mi pot aduce fiicele înapoi la viață.

O tragedie sfâșietoare

– În 2008 v-ați pierdut soția datorită cancerului. Și a fost o lovitură devastatoare, ați rămas să vă creșteți singur cei 8 copii. Și apoi, în interval de un an, devastator, în timpul războiului ce avea loc atunci în Gaza, un tanc israelian a tras în casa dvs., iar cele 3 fete și o nepoată au fost ucise în cel mai brutal mod imaginabil de acest tanc și ați fost acolo.

– Eram cu ele.

– Și a fost un moment ieșit din comun. Și v-am întrebat dacă nu v-ar deranja să arătăm câteva fragmente legate de asta. Căci îmi amintesc, la acea vreme eram la CNN, îmi amintesc că am auzit asta. Și a fost așa de impresionant, fiindcă aveați un prieten la un post TV israelian și aveați dialoguri regulate cu el în timpul războiului și sunați și relatați etc. Și ați intrat live și ați vorbit cu el imediat după ce atacul v-a ucis fetele. Și acesta e un mic fragment din acea conversație.

– Fetele mele, Dumnezeule… O, Doamne, Dumnezeul meu…

-Are 8 copii pe care i-a protejat în timpul războiului în casa lui din Beit Lahiya.

– O, fata mea dragă, trezește-te, O Doamne…

– Poate singurul lucru ce-l putem face e să rugăm pe cineva care poate poate din IDF… la casa lui. Abuelaish, zi-mi unde e casa ta. Poate vor putea trimite ambulanțe acolo.

Vreau să le salvez, să le salvez… Dar sunt moarte. Au fost lovite în cap.

– E unul din cele mai agonizante lucruri pe care le-am văzut vreodată la TV. În cele din urmă prietenul dvs., prezentatorul, a trebuit să iasă, voia să vorbească cu dvs. și a fost așa de tulburat încât a vrut să iasă să vorbească în particular, ceea ce a și făcut. Dar un moment agonizat pentru dvs., pentru el, pentru toți cei implicați.

Refuzând calea răzbunării și a “dreptății”

Și ca o consecință, mulți oameni în poziția dvs. ar fi putut alege o cale de a vrea răzbunare, pedepsire, să răspundă la violență cu violență. Dar dvs. ați mers în direcția complet opusă. Și v-ați mutat cu familia în Canada. Cum ați găsit puterea de a nu merge pe calea dorinței de răzbunare?

– E important ce ai menționat, fiindcă soția mea a murit pe 16 septembrie 2008, la 16:45. Iar fetele mele au fost ucise pe 16 ianuarie 2009 la 16:45. Exact la patru luni!

Două traume, tragedii, și ceea ce ai auzit că am zis, “Ya Allah, Ya Rab” știi ce înseamnă? “O Dumnezeule, O Doamne!”

La acel moment, cum văd acum, pierdusem încrederea în umanitate. Fiindcă lumea privea ce se întâmplă, cum și noi ne uităm la ce se întâmplă acum. “Palestinenii sunt doar numere.” Nu sunt numere, sunt oameni. Și asta aș vrea fiecare din noi care privește să se apropie, să se pună în locul palestinienilor.

– Știți, ce ați făcut atât de puternic, a fost când ați arătat imaginile familiei dvs., ați dat nume acelor chipuri și ați făcut oamenii de acasă să înțeleagă…

– E important, ce m-a ajutat pe mine. Sunt o persoană credincioasă. Asta e important: experiența mea de viață, profesia mea de medic. Dacă un pacient moare, nu pot sta acolo, trebuie să trec la alt pacient ca să-l salvez. Dar trebuie să aflu de ce a murit primul pacient. Și care sunt cauzele morții acelui pacient.

– Sunt în continuare cu dr. Izzeldin Abuelaish. Sigur cei ce au urmărit prima parte vor fi, ca mine, uimiți de elocvența cu care vorbiți, de curajul cu care vorbiți, e palpabil de-a dreptul. Și sunt foarte bucuros că ați venit să facem acest interviu față în față, ca să putem avea această simțire. Fiindcă aveți atâta dreptate, viețile palestinienilor sunt la fel de importante ca ale israelienilor. Și uitați ce vreau să vă întreb: întreaga dvs. viață a fost devastată de acest conflict, de când erați copil până acum. Și ați pierdut atâția membri ai familiei. Și îi pierdeți probabil și acum când vorbim. În mod oribil. În această tabără în care ați crescut. Blocați în acest cerc vicios ce nu are capăt. Cum îl oprim?

Cum se oprește războiul?

– Da, trebuie să înțelegem rădăcinile problemei. Poporul palestinian și cel israelian. Și am descris asta: suntem precum gemenii siamezi. Nu avem altă cale decât să trăim împreună. Și când vorbim de pace – și oamenii care vorbesc despre pace – pacea nu e doar un cuvânt, e un mod de viață în care credem. Între cine vrem pace? Pacea e o relație între mine și tine. Și chiar și între noi și Pământ, pe care-l afectăm cu schimbările climatice. Și sunt anumite cerințe pentru pace. Avem nevoie de justiție, egalitate, libertate.

– Și drepturi egale, nu?

– Da, drepturi egale. Atunci pacea va fi o consecință a aceasta.

– Poate fi pacea obținută acum dacă Hamas sunt la putere în Gaza?

– Cum îți ziceam, e vorba de poporul palestinian și de poporul israelian, nu despre palestinieni și coloniști, despre diferite grupări de coloniști, vrem pace între neamuri, și asta e necesar: și palestinienii și israelienii suntem creați.

– În cele din urmă, trebuie să fie o soluție politică.

– E singura cale.

– Credeți că în vreuna din părți este o conducere care poate făuri pacea?

– Crede-mă, chiar dacă nu este, e nevoie de comunitatea internațională să îi aducă împreună, și avem platforma. Avem rezoluțiile internaționale, avem rezoluțiile drepturilor omului… Fiindcă prin încetarea conflictului toată lumea va beneficia. Vedeți consecințele celor ce se întâmplă cum se răspândesc peste tot în lume, vedeți în UK: polarizarea, marșurile, tot. Deci când rezolvăm acel conflict toată lumea va beneficia.

– De ce credeți că nu e încă rezolvat? De exemplu, mă uit la Irlanda de Nord, adică mai mult de 30 de ani de violențe. Dar în cele din urmă s-a rezolvat.

– Știi de ce?

– De ce?

O revelație asupra împăcării

– M-am întâlnit cu Martin McGuinness înainte și mi-a zis: “Mergeam confruntându-ne față în față. Odată ce am început să mergem umăr-la-umăr ca egali, am găsit rezolvarea.” Și asta avem nevoie: comunitatea internațională, lumea [să facă ca] palestinienii și israelienii să meargă umăr-la-umăr ca egali, cu demnitate și respect pentru drepturile omului, nu ca luptători. Fiindcă o cameră mică nu e încăpătoare pentru doi luptători, dar e încăpătoare pentru sute de prieteni. Și asta e singura cale.

Și suntem așa aproape unii de ceilalți! Lucrurile comune dintre palestinieni și israelieni sunt mai multe decât între oricine altcineva. Deci trebuie să folosim asta dar bazat – cum ziceam – pe egalitate, respectul drepturilor omului… Demnitatea palestinienilor e egală cu demnitatea israeliților. Libertatea palestinienilor…

Merg chiar mai departe: Libertatea israelienilor, siguranța, securitatea, viitorul și independența sunt legate și dependente de palestinieni. Suntem una. Suntem gemeni siamezi. Nu ne putem separa. Deci e timpul să înțelegem și că mijloacele armate și puterea nu vor aduce niciodată un sfârșit acestei situații.

Dar este pacea posibilă?

– Evident, acesta e visul dvs. Dar credeți că e un vis realist, ca în viața dvs. să vedeți soluția celor 2 state, cu Israel și Palestina identificându-se fiecare ca state și oamenii trăind în ele cu drepturi ale omului egale. Credeți că e posibil?

– Cum îți ziceam, nimic nu e imposibil în viață. Daca este un bine, este și o cale. Și de asta e nevoie. Chiar dacă [relația] dintre palestinieni și israelieni e o provocare, avem nevoie de implicarea comunității internaționale bazate pe intervenție echitabilă. Fiindcă vrem să avem ordine în această lume. Căci trăim într-o lume discordantă în aceste vremuri.

Deci vrem să avem iar încredere în comunitatea internațională… Oamenii din această lume au pierdut siguranța, securitatea, încrederea. Deci vrem să o reluăm. Și asta e singura cale, să începem abordarea conflictului pe baza convențiilor drepturilor omului, rezoluțiile internaționale și să reluăm încrederea în instituțiile internaționale. Crede-mă, o văd, se poate…

Exemple din trecutul recent

Rapid, dacă te-aș fi întrebat: Se va întâlni vreodată Yasser Arafat cu Ițhak Rabin și să dea mâna? Cu un an înainte de ’94. “Ești nebun? Nu!” Și s-au întâlnit. Îl numeau terorist pe Arafat, nu? Dar apoi a devenit erou. Nelson Mandela, era un terorist. Dar din partea lui era un luptător pentru libertate. Și asta avem nevoie: de înțelepciune, oameni raționali, implicarea comunității internaționale.

– Dle dr., s-a scurs timpul alocat acestui interviu, știu că vreți să mergeți să aflați ce s-a întâmplat cu familia dvs. acum. Aș vrea să rămânem în legătură, mi-ar plăcea să reveniți în emisiune în mod regulat și să vorbim despre asta, fiindcă sunteți o voce atât de puternică! Vă mulțumesc!

– Îți mulțumesc mult, dragul meu!

– Inima mea vă e alături pentru tot ce s-a întâmplat familiei dvs. Pentru toți membrii familiei pe care i-ați pierdut.

– Pentru toți palestinenii și israelienii!

– Da. Sunteți o voce extraordinară. Vă mulțumesc din suflet! Un om remarcabil, Dr. Izzeldin Abuelaish!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!