Întrebări și răspunsuri despre: prietenie, suferință, dreptate, post trezvie….
19 noiembrie 2023
Pseudoștiința: Inteligența artificială folosită pentru a dezinforma copiii pe YouTube
20 noiembrie 2023
Din păcate, avem o părere proastă despre români și România și asta ne afectează pe mai multe planuri, inclusiv pe plan duhovnicesc, scăzându-ne curajul și dorința de mai bine.
Vom încerca să dovedim că nu este așa într-un dialog documentat cu Denis Boerescu în care vom discuta despre realizările importante (chiar dacă mai puțin cunoscute de publicul larg) ale românilor.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Denis Boerescu, un pelerin foarte drag nouă, pe care îl cunoaștem de ceva vreme, și cu care am mai făcut un clip mai demult. Și care astăzi o să ne ajute să vă dăm un mesaj foarte clar. Deci fraților, trebuie să aveți curaj. Trebuie să aveți curaj. Trebuie să aveți nădejde. Asta este foarte important. Și cred că aș putea să termin clipul aici. Dar pentru că văd că sunteți victimele unui război informațional foarte puternic, feroce aș putea spune, ca să vă descurajați, din cauza asta o să-l rog pe Denis și de fapt o să fie o discuție mai degrabă, o să-l rog pe Denis să dea niște argumente, că fraților România nu este terminată, că voi nu sunteți în Apocalipsa 13, că nu e finalul pământului și că nu sunteți un neam eșuat. Nici vorbă de așa ceva. Dar nu zic neapărat să mă credeți pe mine, ci chiar îl rog pe Denis să ne vorbească puțin pe tema asta.
Denis Boerescu: Îndrăznesc să discut pe un astfel de subiect și să sper că, mă rog, cuvintele aruncate de mine o să aibă un sens.
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!
O analiză despre știrile din mass-media despre turismul în România
Denis Boerescu: Doamne ajută! Da… Război informațional. Haideți să vă propun să o luăm de la o chestie relativ minoră și anume, știrile care explodează în perioada estivală despre litoralul românesc, care „este o nenorocire”. Și în special, stațiunea fanion, să zic așa, care este Mamaia. „Este o nenorocire! Să nu vă duceți acolo! Sunt niște unii care se duc și plătesc 500 € pe noapte. Pe aia nu îi duce capul…”. Da. Pentru că, bineînțeles că există Nisipurile de aur și Antalya și alte locuri mult mai minunate, nu?
Dar mulți dintre cei care achiesează la poveștile astea nu au mai fost de mult în Mamaia să vadă cum arată. Eu am mai avut ocazia să merg cu străini. Și bineînțeles având aceeași opinie generală că Mamaia e dezastru, când ajungi și îi vezi pe ăia că spun „Vai, ce frumos e! Parcă suntem la Saint Tropez!” sau mai știu eu unde… „pe Coasta de Azur”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Vă spun sincer. Am avut această experiență și bucurie, cu niște colegi austrieci, cărora nu le venea să creadă cât de frumos răsărise luna din spatele mării. Făcuse o cărare, așa pe mare….
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Iar noi stăteam la un restaurant mai select, un restaurant superb și luam masa. Și imaginea idilică. Nu degeaba poeții din antichitate au scris…
Părintele Teologos: Da, mai ales se spune că celebrul poet Ovidiu din Roma antică, din Imperiul Roman, se pare că a făcut acolo a fost exilat…
Denis Boerescu: Așa se pare, că acolo a fost exilat. De-aia și avem renumitul vin Lacrima lui Ovidiu. Deci ce vroiam să spun? Duceți-vă și vedeți cu ochii voștri. Să se ducă fiecare să vadă cu ochii lor, să judece, pentru că, după părerea mea, există o șansă foarte mare ca aceste articole să aibă ca sursă diverși oameni cu interese în turism, care vor să ducă turiștii de la Mamaia la Nisipurile de aur.
Părintele Teologos: Am înțeles…
Denis Boerescu: Unde e mult „mai bine”.
Părintele Teologos: Am înțeles că și la munte… Adică turismul românesc și la munte e uneori foarte bine cotat.
Denis Boerescu: Da. Dacă îi întrebați pe străini, da, dar dacă i întrebați pe români, mai puțin.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Un exemplu despre puterea obișnuinței
Denis Boerescu: Vedeți, la începutul anilor 2000, aveam 20 și ceva de ani și unul dintre primele joburi din care am câștigat bine, a fost acela de ghid. Și aveam o mașină, îmi dădea tatăl – meu Dumnezeu să îl ierte și mama mea, Dumnezeu să o ierte – îmi dădeau mașina lor și făceam ghid cu mașina asta. Și prima oară m-am gândit, zic: „Doamne, ce fac eu că orașul ăsta este o ruină, e un dezastru, este oribil.” Pentru că așa vorbea toată lumea că Bucureștiul este un oraș mizerabil și așa mai departe.
Și când m-am străduit să găsesc niște lucruri, ceva să le arăt acestor oameni, am descoperit nu numai că orașul este superb, dar că sunt și foarte multe locuri de văzut și istorice și așa mai departe. Și am văzut frumusețea orașului prima oară prin ochii lor.
Părintele Teologos: Da, da, da. Și asta am văzut și eu în Sfântul Munte, că străinii, pelerinii văd lucruri foarte frumoase în Sfântul Munte, pe care eu nu le mai văd. De ce? Cu toate că eu iubesc foarte mult Sfântul Munte. Pentru că sunt obișnuit cu asta.
Denis Boerescu: Corect. Puterea obișnuinței.
Părintele Teologos: Apropo de mașini, ce se mai întâmplă cu Dacia? Sau în general, cu industria de mașini? În sens nu atât tehnic, ci în sens de a da curaj oamenilor, dacă poate fi dat curaj pe tema asta.
Denis Boerescu: După cum am auzit de la mulți conaționali de-ai noștri și să știți că de regulă auzi lucrurile astea de la conaționalii noștri care o duc cel mai bine, îți vorbesc ore întregi despre cât de distrusă este România. Nu avem…
Părintele Teologos: Ei o duc bine într-o țară distrusă.
Denis Boerescu: Da. Și vor să plece. Bine, nu pleacă nimeni să ne înțelegem, că e mult prea bine, dar am avut această surpriză să stau la o masă cu oamenii care câștigau cred că în jur de 10.000 € pe lună fiecare în România, cinstit, legal, cu carte de muncă. Și se plângeau de cât de nasol e în România. Și spuneau că dacă ar putea, ar pleca. Dar n-a plecat niciunul.
Părintele Teologos: Păi da. Pentru că da, ok, îi spunem că nu e bine în România, dar în afara granițelor țării e mai rău, e mult mai rău. Că întotdeauna trebuie să comparăm. În clipa în care cineva câștigă 10.000 € pe lună în România. Nu cred că e foarte rău.
Denis Boerescu: Nu e rău deloc.
Despre Capitala României
Părintele Teologos: Și dincolo de asta, nu e numai atât banul, cât este, din câte știu și știu, chiar m-am documentat pe tema asta, Bucureștiul este unul dintre cele mai sigure orașe din lume, cele mai sigure capitale din lume.
Denis Boerescu: Sigur că da, orașele românești în general, în pofida a ceea ce vedem pe la știri tot timpul, sunt mult mai sigure decât orașele din alte țări, în special marile capitale.
Părintele Teologos: Da…
Denis Boerescu: Foarte sigur. În București poți să circuli la orice oră pe oriunde fără mari probleme. Acum există și excepții ca peste tot în lume, dar locuiesc în orașul ăla de foarte mulți ani și nu am avut… O singură dată am avut o altercație cu niște puști pe stradă, noaptea, acum 20 de ani.
Părintele Teologos: Acum 20 de ani, da, da. De exemplu, știu din surse foarte sigure, inclusiv cu video, mi-au trimis din Statele Unite, că sunt jafuri armate la ordinea zilei. Adică efectiv intră în magazin și fură tot. Și poliția nu poate să le facă nimic. Sau îi urmăresc sau poliția este depășită de situație. Vorbim de reîntoarcerea vestului sălbatic. Vorbim de lucruri grave ce se întâmplă în alte părți. Oameni drogați. Sute de mii de oameni pe străzi. În fiecare an în SUA numai de fentanyl, numai de drogul asta, mor 100.000 de oameni. Adică vorbesc de o stare foarte gravă…
Denis Boerescu: Am câțiva prieteni americani și ei vin cu mare drag să își facă vacanțele în România. Și în pofida faptului că ne întâlnim mai mulți prieteni și prietenii românii nu înțeleg și le spun pe față: „Nu înțelegem de ce veniți aici”. Ei răspund: „Nu știți ce aveți voi aici și ce avem noi acolo. Nu știți ce aveți aici”.
Părintele Teologos: Așa este.
Denis Boerescu: „Nu venim de proști”. Dar, vedeți, e nevoie de un punct de reper și vechii, navigatorii își luau Steaua Nordului ca punct de reper, că altfel erau pierduți pe ocean. Așa și noi, trebuie să ne luăm un punct de reper.
Industria auto românească
Revenind la industria auto și la oamenii bogați care cred că totul e distrus, industria auto din România merge extraordinar de bine.
Părintele Teologos: A, da?
Denis Boerescu: Extraordinar de bine. Dacia Renault, nu numai că produce mașini și motoare. Dar produce cele mai scumpe Dacii. Celelalte se fac în Maroc, alea mai puțin scumpe.
Părintele Teologos: A, da? Nu știam
Denis Boerescu: Folosesc spre exemplu turbine produse în România în cea mai mare fabrică de turbine auto din lume, care este la București.
Părintele Teologos: Serios?
Denis Boerescu: Da.
Părintele Teologos: Adică deci toate motoarele astea turbo pe care le vedem în Ferrari și toate astea sunt făcute…
Denis Boerescu: Da. O parte din ele. Mai sunt fabrici și în China, și în Elveția, și în India, și în Franța. Dar cea mai mare fabrică de producție a unuia dintre giganții care produc astfel de sisteme este la București. Și nu numai că e cea mai mare dintre ele, dar este și cea mai eficientă din punct de vedere economic, cu toate că salariile nu sunt tocmai de neglijat.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Iar românii merg și fac training la celelalte fabrici.
Părintele Teologos: Și învață cum să facă motoare turbo….
Denis Boerescu: Exact. Știți că un mare producător de anvelope, care are mai multe fabrici în România, produce anvelope de Formula 1 numai în România?
Părintele Teologos: Serios?
Denis Boerescu: Da.
Părintele Teologos: Goodyear, sau care?
Denis Boerescu: Pirelli.
Părintele Teologos: Pirelli. Slavă lui Dumnezeu! Nici nu știam asta.
Să nu luăm idei de-a gata
Denis Boerescu: Pai multă lume nu știe. Vedeți că noi preluăm fentele astea din societate, că totul e dezastru, uităm să verificăm. Dacă auzim azi la o discuție, mâine în altă parte la altă discuție, rămân așa undeva în subconștient. Și tocmai asta e ideea acestei manipulări diafane.
Părintele Teologos: Da. Și cred că există această manipulare și pentru a-i împinge pe specialiști în afara granițelor țării. Adică, pentru ca noi să importăm. Că știu că avem un deficit de 25.000, dacă nu mă înșel, de oameni, de forță de muncă. Adică, avem nevoie pe termen foarte scurt, un număr de genul ăsta, nu știu exact, dar știu că este o mare problemă cu deficitul de forță de muncă. Și exportăm specialiștii. Adică aducem forța necalificată din Africa și Asia, dar exportăm în afara granițelor țării, studenți de mare capacitate, olimpici și așa mai departe.
Denis Boerescu: Depinde. E o chestie de nuanță.
Părintele Teologos: Adică?
Denis Boerescu: Adică unul dintre cei mai mari medici pe care i-a avut această planetă, pe care i-a dat Dumnezeu, a studiat la Paris. O capacitate absolut remarcabilă, extraordinară. A fost, după doctorat, rugat cu insistență să rămână la Paris, să lucreze acolo. I s-a pus la dispoziție absolut tot ce avea nevoie. Și el a spus: „Nu. E nevoie de mine, la mine în țară.” Și a venit aici și a descoperit unul dintre medicamentele care a salvat milioane de vieți.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Român!
Denis Boerescu: Da. Doctorul Paulescu.
Părintele Teologos: A, da. Și părintele Ștefan Mindea care și el a fost în Statele Unite, medic.
Cercetarea
Denis Boerescu: Corect. Exista acest trend. Apropo de nădejde, deznădeje și știri false. Există acest trend și el poate fi observat la micro, dar cu o concentrație foarte, foarte mare de creiere, la cel mai mare laser din lume. Cel mai mare laser din lume care s-a construit și funcționează la Măgurele, lângă București.
Părintele Teologos: Serios? Cel mai mare laser acolo este?
Denis Boerescu: Cel mai mare laser din lume și unde lucrează foarte mulți specialiști din afara, români, știți? Știți ce înseamnă asta?
Părintele Teologos: Cum adică specialiști din afară români?
Denis Boerescu: Asta înseamnă că sunt foști studenți români care au învățat afară și au ajuns la nivele foarte ridicate de cunoaștere științifică și care au revenit să lucreze la cel mai mare laser din lume, de lângă capitala României. Și lucrează ca expații în multe cazuri. Adică își păstrează și privilegiul de a fi savant francez să zic sau german, în România și fac treaba aici.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Și ăsta este un fenomen pe care nu-l realizează nimeni.
Părintele Teologos: Din păcate…
Denis Boerescu: Nu. Nu, din păcate. E bine.
Părintele Teologos: De ce?
Denis Boerescu: Păi, lucrurile bune poate nu ar trebui să fie așa mult analizate. Ar trebui să analizăm mai mult unde greșim.
Părintele Teologos: Da. Așa este. Sunt de acord cu asta. Dar știi ce se întâmplă? Că e tema de astăzi. Și tema de astăzi, e o temă pentru mine foarte dureroasă. E tema că românul zice: „Da, tot ce e din afară e bun. Tot ce e din țară e prost. Totul e terminat în țară. Plec în afară.” Pe mine nu mă deranjează să plece în afară, dacă într-adevăr i ar fi mai bine în afară. În afară, de cele mai multe ori românul își vinde sufletul, înțelegi?
Denis Boerescu: Și câteodată, sufletul copiilor. Pentru ca adulții au o bază. Pleacă de aici cu un sistem de valori solid, cu lucruri învățate în șapte ani de acasă, cu educație. Să știți că contrar părerii generale, multe comunități de români din afară sunt extraordinar de apreciate.
Părintele Teologos: Serios?
Români în diaspora. Educația
Denis Boerescu: Da. Și o să vă dau și exemple. Prima generație pleacă cu un fundament, cu o fundație solidă, cu rădăcini. Și sunt tot timpul cu gândul acasă. Mulți dintre ei. Chiar mi-a spus un român stabilit în Italia. Acum de curând, l-am întrebat: „Se mai gândesc românii să vina acasă?” Și el îmi spune: „Cum să nu. Toți se gândesc. Tot timpul ne gândim. Nu putem întotdeauna. Dar nu e nimeni să nu vrea.” Dar sacrifică generația a doua care se naște acolo. Și dacă se nasc în țări foarte libertine cum sunt în nord, care nu mai au sisteme de valori. Nu mai au sisteme de valori. Care nu mai învață să scrie la școală. Și cine nu mă crede să verifice. Nu mai învață să scrie la școală. La liceu fac trei ore pe zi. Ce or face acolo, Dumnezeu cu mila…
Părintele Teologos: Cum trei ore pe zi?
Denis Boerescu: Trei ore pe zi.
Părintele Teologos: Serios?
Denis Boerescu: Da. Chiar au făcut un experiment: au luat trei licee în care au făcut prezența opțională, venea cine vroia și trei licee în care au făcut prezența obligatorie. Le-au luat ca test, ca punct de referință. Și după un an de zile sau nu știu cât a durat acest experiment, i-au testat. Și au constatat ca rezultatele au fost aceleași. Și concluzia lor a fost, foarte interesant, că școala nu trebuie să fie obligatorie, pentru că dă aceleași rezultate. Dar nu au spus care au fost acele rezultate.
Părintele Teologos: Da. Acolo e problema. Că rezultatele au fost foarte…
Denis Boerescu: Că dacă au fost dezastruoase și așa și așa, atunci într-adevăr, de ce să mai vină copiii la școală?
Părintele Teologos: Pentru că vezi că totuși, școala românească are un anumit nivel, socotesc… Și asta se vede din păcate prin studenții pe care îi exportăm, din păcate.
Denis Boerescu: Da. Exportăm într-adevăr. Doar că o să râdeți, dar multe din marile organizații din Europa și din lumea occidentală să spunem, sunt conduse de români sau au un aport serios al acestor minți extraordinare care pleacă din România și care de regulă nu uită de unde au plecat.
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu!
Denis Boerescu: De regulă, nu uită.
Părintele Teologos: Eu știu foarte puțin. Știu despre NASA, că acolo a doua limbă vorbită este română. Sunt atât de mult specialiști la NASA, că…
Denis Boerescu: Eu știu un caz. O doamnă care a lucrat la NASA ca mare specialist și ulterior a renunțat ca să-și crească cei trei copii în spirit ortodox.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Să o binecuvinteze Bunul Dumnezeu! Toată dragostea noastră pentru doamna respectiva! Nu te întreb pe post cine este. Dar toată dragostea noastră! Când o să postăm clipul te rog frumos să-i trimiți.
Denis Boerescu: Sunt absolut sigur că o să se bucure foarte tare. Pentru că e o dovadă a eforturilor ei liniștite, fără tam-tam.
O mentalitate deficitară. Iluzia visului american
Părintele Teologos: Da. Pentru că vezi, omul își dă seama. Este atras de acest război ideologic, este atras de mirajul banilor, de mirajul vestului. Mai are și un complex de inferioritate inoculat în comunism și perpetuat de către vestici, dar când ajunge acolo își dă seama: „Păi, stai puțin. Numai asta e?” sau „Unde este mirajul pe care… Unde este visul American?” sau “visul european pe care eu îl visam?”
Denis Boerescu: Eu am avut visul American.
Părintele Teologos: Da?
Denis Boerescu: Da. Pe vremea comunismului vedeam filmele video. Veneam de la școală. Eram singur. Tata cumpărase un video care costa cât jumătate de mașină. Și rulam aceleași casete în fiecare zi.
Părintele Teologos: Clasice. VHS, da…
Denis Boerescu: Exact. Și căpătasem visul American. Police academy, 48 hours cu Eddy Murphy, tot felul de filme de genul ăsta. Spies like us cu Chevy Chase si Dan Aykroyd. Chiar am ajuns să îl cunosc pe Chevy Chase și în momentul în care am dat mâna cu el, el s-a prezentat și eu i-am dat replica dintr-un film. Si el a preluat-o imediat. A fost o chestie.
Părintele Teologos: A, ați vorbit pe replicile din film…
Denis Boerescu: Da, da. Era o replică: „-Doctor”, „-Doctor…”, dintr-o comedie celebră de pe vremea aia. Ei, bine, și aveam acest vis american până când m-am confruntat cu realitatea. Nici nu a trebuit să mai merg acolo. Realitatea fiind – lucrând cu echipe de americani, au început să-mi spună lucruri la care nu mă așteptam și care în România spre exemplu nu sunt posibile. Adică in România nu există un loc dintr-un oraș unde poliția, salvarea sau pompierii să nu poată merge când este nevoie de intervenție.
Părintele Teologos: Doamne ferește! Adică sunt locuri în care se numesc „failed state”. Adică în care poliția nu are acces? Adică îi e frică să meargă?
Denis Boerescu: Da, da. Nu intră. Sigur.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Denis Boerescu: Păi, nu știți ce s a întâmplat în Los Angeles acum 10, 15, 20 de ani. Și cred că și mai de curând. Sau ce s-a întâmplat în Paris. N-ați văzut revoltele acelea care au durat 3 săptămâni?
Părintele Teologos: Da. Ceva care a distrus toată Franța. Dacă nu mă înșel, emigranții, nu?
Denis Boerescu: Da. A fost un caz la un moment dat – dacă greșesc, îmi cer scuze – cu un hoț de doi lei, o găinărie mică. Poliția îl alerga pe acest tânăr. El s-a ascuns într-un transformator șii el s-a prăjit acolo. Dumnezeu să-l ierte!
Părintele Teologos: Dumnezeu să-l ierte!
Denis Boerescu: Și ăsta a fost pretextul unor revolte care a durat vreo două-trei săptămâni în Paris.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Denis Boerescu: Au dat foc la mașini. Au făcut, au vandalizat…. Și poliția stătea și se uita. Ce să facă?
Părintele Teologos: Doamne ferește! Ferească Dumnezeu!
Denis Boerescu: Pentru că decizia politică e paralizată. Atunci când în loc de o decizie bazată pe rațiune, avem o decizie bazată….
Părintele Teologos: Pe emoție.
Denis Boerescu: Să nu care cumva să se considere, să se spună că l-am discriminat pe ăla sau pe ălălalt.
Părintele Teologos: Da. E o psihoză a discriminării. Psihoza discriminării care generează tirania minorităților.
Denis Boerescu: Corect.
Părintele Teologos: Generează tirania minorităților. Deci oameni buni, trebuie să fiți atenți, să aveți vigilența necesară și trezvia necesară ca să nu vă conducă minoritățile. Și aici nu mă refer fraților, la minoritățile etnice, să zic neapărat, ci mă refer întâi de toate la minoritățile ideologice. Acolo e problema cea mare.
Denis Boerescu: Oho… Zicea un om destep „ideologia nu are mamă.”
Cum se pot întoarce românii în țară
Părintele Teologos: Da, exact. Ferească Dumnezeu! Ferească Dumnezeu! Dacă cineva ar dori să se întoarcă în România, ar exista unde să vină? Ar exista facilități, posibilități? Eu sunt în Sfântul Munte. E diferit pentru noi aici. Cred, adică eu sunt convins de fapt că Sfântul Munte este singurul loc de pe pământ unde e mai bine ca în România. Singurul. Dar pentru cineva care nu este în Sfântul Munte, vrea să se întoarcă în țară. Pentru că vede că în afară există acest deșert duhovnicesc, chiar dacă e posibil să aibă bani, vrea să se întoarcă în țară. Poate? Si când spun poate – nu vorbesc neapărat din punct de vedere juridic, ci vorbesc din punct de vedere duhovnicesc și profesional.
Denis Boerescu: În mod cert poate și sunt foarte mulți oameni care s-au întors cu cunoștințele lor de afară și au făcut lucruri absolut extraordinare. Dar e necesar și un… mindset, nu e un cuvânt potrivit. O stare de spirit.
Părintele Teologos: Da, un mod de gândire?
Denis Boerescu: Un mod de gândire corect pentru că se poate cădea în extrema cealaltă. Vii de afară, vii acasă ai o anumită așteptare foarte mare. Și începi să vânezi orice chestie care nu-ți place ca să te convingi pe tine că ai luat o decizie greșită și să pleci din nou.
Părintele Teologos: Da, da…
Denis Boerescu: Și am văzut și cazuri de genul acesta.
Părintele Teologos: Extremele, extremele întotdeauna sunt de la diavol. Totdeauna.
Chibzuința
Denis Boerescu: Și mai e o problemă. Cei care pleacă din România și își ard toate corăbiile, nu funcționează. E complicat chiar. Știu un caz în care și-au vândut apartamentul. Aveau foarte mulți bani în afară, și-au vândut și apartamentul din România. Au tocat toți banii, tot, tot. Au rămas fără bani. Și când rămâi fără bani, ce faci? Te întorci acasă. S-au întors acasă, dar nu mai aveau apartamentul, nu mai aveam nimic. Își arseseră toate corăbiile. Le-a fost foarte greu. Au încercat un business care nu a funcționat și nu a fost cea mai fericită alegere. Și au plecat și au ajuns să… nu vreau să jignesc nici un fel de muncă, dar au ajuns să facă munci puțin plăcute.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Denis Boerescu: Până s-au pus din nou pe picioare, dar eu consider că trebuie respectată orice muncă de la orice nivel.
Un exemplu
Părintele Teologos: Eu cunosc un mare… un om de viță nobilă. Cu adevărat de viță nobilă. Deci cu adevărat. Adică, fiu de domnitor, care acesta a devenit un mare manager în România, un foarte cunoscut manager de la firmele de top din România. Bine, acum este și el freelancer, pentru că e mai bine să fii. S-a retras. Fiind consultant și așa… Și el își amintește cu mare drag și cu mare mulțumire la Dumnezeu, în clipa în care fiu de domnitor – și o spun în adevăratul sens al cuvântului treaba asta, nu figură de stil…
Denis Boerescu: Pe acte.
Părintele Teologos: Pe acte, da. Și pe acte și pe sânge și pe ADN, fiu de domnitor fiind, cum spuneam, avea o pregătire care i-a permis după aceea să fie manager de top la niște multinaționale din România. Își amintește cu drag cum spăla vase la propriu în Canada. Deci într-adevăr, trebuie să știți, oameni buni, că munca întotdeauna, dacă este făcută cu smerenie și cu dragoste de Dumnezeu și de oameni, întotdeauna înnobilează. Și cel care se smerește mai mult, va fi înălțat mai mult.
Și acest om, acest prinț de fapt, că este prinț la propriu, la ora asta este un om foarte drag, un om cu care poți să discuți… E o plăcere să stai lângă el. De ce? Pentru că a fost crescut cum trebuie. A fost crescut efectiv românește. A știut de smerenie, a știut de Dumnezeu și a putut să spele până și vase. Și la ora asta, bineînțeles, că este în România deja. S-a întors în România și în România este acum. N-am luat binecuvântare, de la el să zic așa, să spun numele, cine este. Și poate că nu dorește. Dar chiar l-aș promova. Chiar l-as promova. E un foarte bun consultant pe probleme de management în multinaționale și în management de top. Deci se vede creșterea românească.
Despre condițiile independenței ca stat
Denis Boerescu: Da. Și dacă vreți, după părerea mea, o analiză, este ideea asta în societate că suntem distruși, nu mai avem independență și așa mai departe. După părerea mea analiza independenței unui stat, oricare ar fi el, ar pleacă de la cum își generează energia – energia electrică, energia pentru mașini, combustibil și așa mai departe.
Părintele Teologos: Păi, dacă nu ai energie și mâncare, ce ai?
Denis Boerescu: Da, corect. Pentru că fără energie, dacă se oprește energia electrică, în două săptămâni alergăm cu macetele prin oraș. Cam asta suntem.
Părintele Teologos: Sau stăm la coadă ca și în Germania după cărbuni.
Denis Boerescu: Sau (așa). Și dacă facem o analiză a vecinilor noștri, să zicem, cei mai vocali vecini ai noștri din vest au o politică foarte agresivă, care unora li se pare a etalon de independență. Pentru că există în psihicul românesc acea idee, că dacă bați cu pumnul în masă și urli tare, ești …
Părintele Teologos: Dacă ești încrezut, generezi încredere. Românul asta crede.
Denis Boerescu: Din păcate.
Părintele Teologos: Din păcate. Greșit, oameni buni, greșit. Deci dacă omul este încrezut, asta nu înseamnă că are și dreptate. Din contra. Continuă…
Denis Boerescu: Vecinii noștri au un conducător care de 17-18 ani conduce această micuță țară cu mâna de fier. Și a preluat această țară care nu prea are resurse, cu o dependență de hidrocarburi de 90%.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Denis Boerescu: Și 90% dependență față de același furnizor. Și același furnizor care le dă petrol, gaz, motorină și alte derivate, este întâmplător, Federația Rusă.
Părintele Teologos: Da, da.
Denis Boerescu: Iar dependența de energie electrică, față de un singur furnizor, este de 53%. Au o centrală nucleară. Va amintiți Cernobîlul, ceva de genul.
Părintele Teologos: Oh. Ferească Dumnezeu! Ferească Dumnezeu!
Denis Boerescu: Plus, minus, care le dă 53% din energia electrică cu combustibil nuclear, care vine tot pe aceeași filieră.
Părintele Teologos: Din Rusia.
Denis Boerescu: Federația Rusă. Da. Exact. Așa a preluat-o. După 18 ani de independență, astăzi, această țară are o dependență de 90% de hidrocarburi față de Federația Rusă și de 53% pentru electricitate.
Părintele Teologos: Adică nu a făcut nimic.
Denis Boerescu: Nu a făcut nimic.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Denis Boerescu: Ori un om care își dorește să își asigure independența țării sale, în primul și în primul rând, își asigură independența surselor de energie.
Părintele Teologos: Și România cum stă?
Denis Boerescu: România produce 100% din energie.
Părintele Teologos: 100%?
Denis Boerescu: Da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Aproximativ 80% fără emisie de carbon. Dacă nu chiar mai mult.
Părintele Teologos: Serios?
Denis Boerescu: Da.
Părintele Teologos: Deci toți ăștia care urlă că să facem…, fără emisie de carbon. România sta foarte bine pe tema asta.
Denis Boerescu: România stă foarte bine. Austria stă mai bine ca România, că are 95 plus la % din… Dar noi nu suntem departe. Iar în următorii ani vom ajunge spre aproape 100%. Ca să generezi 100% din energie fără emisii mai trebuie niște investiții.
Părintele Teologos: A, da. Se poate?
Denis Boerescu: Da, bineînțeles.
Părintele Teologos: Se poate. Bravo. Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Îți trebuie, ceea ce se numește, ceea ce a fost definit în Europa, ca energie de tranziție – energia nucleară.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Denis Boerescu: Care furnizează energie în bandă.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Denis Boerescu: Solarele sau eolienele.
Părintele Teologos: Depinde de condiții.
Denis Boerescu: Depinde de factorii climatologici, sezonieri și așa mai departe. Și produc energie de slabă calitate cu excepția situației în care trecem această energie printr un acumulator. În momentul de față încep să se dezvolte foarte puternic fermele de baterii care vor fi fundația pe care se va face trecerea sustenabilă 100% a energiei verde.
Energia și viitorul
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Și energia nucleară nu o să fie și în viitor? Nu o să existe și în viitor?
Denis Boerescu: Părerea mea este că deși avansul tehnologic este fenomenal în ceea ce privește noua tehnologie care va fi montată în România în curând, trebuie să spunem câteva lucruri despre treaba asta, pentru că circulă în mediul facebookian, ca să-i zic așa, în mediul de pe Facebook, ideea că se fac experimente pe noi. Documentați-vă! Căutați această firmă! Vedeți unde își construiește primele reactoare. Nu în România.
Părintele Teologos: New Scale.
Denis Boerescu: New Scale.
Părintele Teologos: New Scale, oameni buni.
Denis Boerescu: Și vedeți care este inovația acestor sisteme, pentru că o centrală nucleară este foarte similară cu o locomotivă pe aburi. Faci focul, încălzești apa, rulezi în cazul nostru printr-o turbină aburul ăsta și obții electricitate, energie. Da, electricitate, bun. Singura șmecherie este cum gestionezi procesul nuclear.
Părintele Teologos: Cum aprinzi focul.
Denis Boerescu: Cum aprinzi focul? Cum îl menții? Și mai ales, cum îl stingi? Pentru că uraniul, odată pornit, e greu să-l oprești. Trebuie să-l răcești tot timpul chiar dacă tu ai oprit centrala.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Denis Boerescu: Că altfel se întâmplă ca la Fukushima. Dacă ți se oprește curentul, ți se opresc pompele, nu mai poți să faci răcire. Ai generatoare de urgență. Dacă se opresc și alea, atunci ai o mare problemă. Dar inovația acestui sistem nou este următoarea: în afara de faptul ca e modular și are puteri mici și chiar dacă se întâmplă ceva nu e mare bai, ele nu au nevoie de niciun fel de pompă ca să-și facă răcirea. Răcirea se face singură.
Părintele Teologos: Am înțeles. E un sistem pasiv.
Denis Boerescu: Pasiv, exact. Răcirea se face singură. Deci dacă din cine știe ce motiv se oprește reactorul, există o avarie și așa mai departe, nu se întâmplă absolut nimic.
Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu! Slavă lui Dumnezeu! Pe mine mă tracasează faptul că românii văd numai lucrurile rele la România și la români. Cred că ar trebui să fii mai uniți totuși, nu crezi?
Denis Boerescu: Da, sigur. Și suntem, dar nu se vede.
Părintele Teologos: A, da? Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Da, da. Suntem, suntem.
Despre ateism și consecințele sale
Părintele Teologos: Asta e foarte bine. De ce? Pentru că vin aici în Sfântul Munte un miliard de români – foarte mulți români. Și toți spun „părinte, suntem singuri, ne simțim singuri.” Dar acum se vede, totuși, ai dreptate. Se vede resurgența statului național, căderea visului globalist – odată cu grupul BRICS și cu pierderea Africii de către blocul ideologic NATO, pentru că nu vorbim de blocuri militare aici, vorbim de blocul ideologic NATO, care se mulează oarecum pe blocul militar. Vedem că apare o lume multipolară și vedem că vedem oamenii s-au săturat de impersonalul globalismului, adică de lipsa iubirii globaliste și oamenii se întorc la statul național.
Reapare statul național. După eșecul ateismului, reapare credința în Dumnezeu. Pentru că păcatul a ajuns la niște cote de nesuportat efectiv, în vest. Și atunci oamenii își dau seama totuși că religia reușește să le dea un anumit echilibru. Mai ales, dacă vorbim despre ortodoxie – reușește să redea chiar bucurie, chiar sănătate mintală în ultima instanță. Pentru că în vest, cred că oamenii sunt foarte bolnavi cu nervii, în mare…
Denis Boerescu: Știți că în unele țări, în Canada, spre exemplu, există pisici cu două picioare, fără coadă de 1,70m, 80-90m, depinde, cât crede pisica că are.
Părintele Teologos: Serios?
Denis Boerescu: Da, da. Fac la lighean. Miaună.
Părintele Teologos: Serios?
Denis Boerescu: Sigur că da. Se duc la facultate cu ligheanul…
Părintele Teologos: Doamne ferește! Ferească Maica Domnului! Am auzit și niște câini că latră în Berlin, dar nu am fost atent la știri.
Denis Boerescu: Și prin Japonia, e un cățel din ăsta care umblă pe stradă.
Părintele Teologos: Serios?
Denis Boerescu: Da.
Denis Boerescu: Ferească Bunul Dumnezeu! Asta este libertinajul. Oameni buni, libertatea ca să fie libertate, trebuie să aibă o direcție. Și direcția asta este Dumnezeu, perfecțiunea personală veșnică. Libertatea nu înseamnă că poți să faci orice, că e o balta amorfă în care poți să te consideri orice și oricine. Asta e patimă. E patimă, înțelegi? Și societatea asta, clar că nu poate să înainteze…
Despre câteva realizări
Denis Boerescu: Da. Dar revenind la energie și la comparația cu vecinii, nu am spus-o ca să fiu rău față de vecinii noștri…
Părintele Teologos: Nu. Nici vorbă!
Denis Boerescu: Din contră. Că am și prieteni dintre ei.
Părintele Teologos: Și eu am stat în bancă cu unul din vecini de astfel de etnie. Și să-l binecuvânteze Bunul Dumnezeu!
Denis Boerescu: Dar trebuie să dăm…, adică aș vrea ca lumea să învețe să își caute o direcție.
Părintele Teologos: Da. Să aibă nădejde. Să aibă nădejde! Să nu aibă complex de inferioritate față de nimeni din afara granițelor țării. Iubim pe toți, dar fraților, să ne căutăm noi înșine nouă interesul și unirea cu noi. Să nu fim, să nu facem negocieri crispați.
Denis Boerescu: Corect.
Părintele Teologos: Pentru ca de obicei, noi facem negocieri cu frică, adică să nu deranjăm. Nu.
Denis Boerescu: Nu există așa ceva.
Părintele Teologos: Nu! Dragoste, dar fără compromisuri!
Denis Boerescu: Da. Ca să vorbim și despre România. Deci România își asigură 100% energia electrică. Sunt investiții de miliarde de euro făcute de către privați români, privați străini și stat. Miliarde și miliarde de euro în industria energetică românească.
Părintele Teologos: Cu Cernavodă ce se mai întâmplă, apropo? Că pentru noi, fiind singura centrală nucleară, e ceva important. Se mai face ceva acolo?
Denis Boerescu: Cernavodă, din câte știu, sunt încă două reactoare programate să fie construite.
Părintele Teologos: A, da?
Denis Boerescu: Iar cele două existente vor fi modernizate.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Adică avansează, să zic așa.
Denis Boerescu: Da. Pe partea hidro, iarăși, un management foarte competent, care a scos compania asta din faliment. O bijuterie de companie.
Părintele Teologos: Hidroelectrica.
Denis Boerescu: Hidroelectrica. Au scos-o din faliment doi manageri, succesiv. Unul a scos-o și unul a ridicat-o.
Părintele Teologos: Să le ajute Bunul Dumnezeu! Dumnezeu să-i binecuvânteze!
Denis Boerescu: Da. Deci, conducerea actuală chiar a făcut niște lucruri absolut extraordinare acolo. Pe urmă, programele astea de instalare de panouri solare sunt absolut geniale. Și vedeți, e foarte important cum interpretăm datele. Că a apărut o știre în vară, că s-a înregistrat cel mai mic consum de electricitate din ultimii ani. Și poți să interpretezi: ”Aoleu! Nu mai producem nimic.” Ceea ce e fals. Sau poți să realizezi faptul că toate aceste investiții și în special panourile solare, au generat atâta energie pentru consumatorul casnic, încât s-a simțit consumul în rețeaua națională. Pentru că nimeni nu contorizează câtă energie produc panourile.
În România există o lege foarte deșteaptă care compensează 1:1 kilowații produși de panourile fotovoltaice ale consumatorilor și băgați în rețea. Adică, dacă eu am băgat în rețea 1 KW pot să-l iau înapoi oricând.
Părintele Teologos: A, da?
Denis Boerescu: Da.
Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Kilowatt pe kilowatt.
Părintele Teologos: Frumos.
Denis Boerescu: Și atunci dispeceratul nu știe niciodată efectiv – știe doar puterea instalată că trebuie să știe – dar puterea efectiv, cât a fost produsă, nu o știu. Pentru că primul consumator este chiar casa sau clădirea pe care sunt instalate panourile. Ei consumă primii. Și doar surplusul se duce în rețea.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Denis Boerescu: Și atunci rețeaua funcționează ca o baterie și nu mai este nevoie să investim în baterii.
Părintele Teologos: Am înțeles, am înțeles. Este de fapt back-up local.
Denis Boerescu: Exact. Funcționează exact ca o baterie virtuală.
Importanța unității
Părintele Teologos: Mă bucur foarte mult că oamenii încep să fie întreprinzători în adevăratul sens al cuvântului. Și iarăși încep să văd că oamenii depășesc puțintel ura asta dintre ei. Adică încep iarăși să se unească cât de cât.
Denis Boerescu: Românul,… acum să nu cădem nici în extremele excepționalismului, că sunt cei mai buni, cei mai șmecheri.
Părintele Teologos: Nu, nu. Clar. Că asta e cealaltă extremă care deja frizează oarecum o formă de nazism. Adică noi români cu dacii, cu portalurile energetice …
Denis Boerescu: Nu, nu. Nici vorbă.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! Da.
Denis Boerescu: Dar fiecare neam, națiune, are anumite caracteristici. Și una dintre caracteristicile noastre este că ne împrietenim foarte ușor și suntem prieteni de nădejde. Și mai avem o calitate pe care cred că o moștenim pe latură latină și anume, faptul că dacă vedem ceva nou și bun, îl apropriem.
Părintele Teologos: Da, da, da. Și putem să-l analizăm și să-l adoptăm, să zic așa.
Denis Boerescu: Exact. Asa făceau latinii. Latinii, spre deosebire de alte popoare… adică romanii, în momentul în care întâlneau o soluție la o problemă mai deșteaptă decât a lor, nu se chinuiau 100 de ani să demonstreze că totuși soluția lor este mai șmecheră și să nu o ia în considerare pe aia sau să distrugă cu totul. Nu. O adoptau imediat: „A, uite! Ala face ceva mai bine. Ok.”
Părintele Teologos: „Hai, și noi!”
Denis Boerescu: „Hai, și noi!”
La ce să avem grijă
Părintele Teologos: Ceea ce vreau să spun aici referitor la ceea ce spune Denis, este faptul că într-adevăr romanul se împrietenește foarte ușor și iubește foarte mult. Și asta e bine. Dar poate să apară îndrăzneala. Poate să apară îndrăzneala. Și în clipa în care apare îndrăzneala, românul face glume pe seama celuilalt și poate să-l rănească pe celalalt. Deci să avem grijă totdeauna să păstrăm o anumită noblețe și o anumită finețe în relațiile interpersonale.
Denis Boerescu: Da.
Părintele Teologos: Și iarăși ceea ce vreau să accentuez pe tema asta, mare atenție, fraților, nu faceți glume cu oltenii, cu moldovenii, cu ardeleni. Nu asta. Pentru că distruge unitatea dintre noi. Și apar iarăși tot felul de clanuri și așa mai departe. Nu e bine, fraților. Absolut deloc nu e bine. Să fiți foarte atenti la unitatea dintre noi. Foarte atenți.
Denis Boerescu: Așa este. Și să știți că deși mai există astfel de glume de care și eu mă feresc, eu ca bucureștean, mie îmi place să consider Bucureștiul o mică Românie. Pentru că cine face mișto de moldoveni, face mișto de jumătate București. Cine face mișto de ardeleni, facem mișto de jumate București sau mă rog, hai, să zicem de un sfert, de o tremie. Cine face de olteni și așa mai departe. E o mică Românie. Ne înțelegem cu toții acolo. Minoritățile – n-ai nicio problemă să ai un prieten, un coleg, maghiar, de origine maghiară, germana, evreiască, sârbă, nicio problemă. Asta e frumusețea României. Una dintre frumuseți.
Părintele Teologos: Da, Asta provine din ortodoxie. Asta provine din ortodoxie și din conștiința veșniciei noastre. Dacă omul este aproape de Dumnezeu ca sursă de iubire, atunci poate să-i iubească pe ceilalți indiferent de etnie, indiferent de zonă. Urăște păcatul, dar iubește persoana. Întotdeauna. Iubește persoana pentru că persoana este în chipul și asemănarea lui Dumnezeu cel iubitor.
Denis Boerescu: Și, ca să completez, știți că înaintea apariției conceptului de stat național apartenența unei națiuni se făcea pe criterii religioase – frate ortodox.
Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Sârbul cu românul, ei erau același neam.
Părintele Teologos: Da, sigur. Păi în Timișoara dacă mergi sunt ca frații.
Denis Boerescu: Da, „brate”.
Părintele Teologos: Brate, da, exact.
Denis Boerescu: Sau cuscru.
Perspectivă asupra viitorului
Părintele Teologos: Da. Cum vezi viitorul?
Denis Boerescu: Pai, cum văd viitorul? Foarte interesant. Ca să terminam cu chestiunea cu energia. Deci România își produce energia electrică, trebuie s-o tripleze pentru că vom trece pe transport electrificat. Vom trece pe încălzire și răcire electrificat. Electricitatea este cea mai bună sursă de energie pe care o cunoaștem pentru că poate fi transformat în lucrul mecanic, energie termică, putem răci lucrurile. Putem face orice cu ea, lumină și așa mai departe.
Părintele Teologos: Și dincolo de asta, nu cred că avem hidrocarburi necesare ca să…
Denis Boerescu: Avem și hidrocarburi.
Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Avem hidrocarburi suficiente ca să acopere consumul în România actual 20 de ani sau mai mult.
Părintele Teologos: Serios?
Denis Boerescu: Da. Dar nu mai avem nevoie de ele pe viitor în următorii 20-30 de ani. Gazul natural ar trebui să fie folosit doar ca să producă îngrășământ chimic. Este singurul mod pe care îl știm momentan, eficient, de a produce îngrășământ. Este nevoie de el acolo sau pentru procese tehnologice care necesită temperaturi foarte, foarte mari și care nu se pot realiza în arc electric. Bine, nu avem nevoie. Știți care e sursa primară a oricărei energii pe care știm noi să o folosim în afară de energia geotermală? Și aia tot cam așa e. Soarele.
Părintele Teologos: Da? Adică da, sigur. Pentru că soarele produce…, în ultima instanță este și catalizatorul reacțiilor chimice care într-un final să ajungă la hidrocarburi, plante și așa mai departe.
Denis Boerescu: Da. Hidrocarburile, apropo de cei care cred că încălzirea globală e fake și este o fentă ca să nu mai mergem noi cu mașina noastră diesel, care țăcăne și noi știm că e bună. Dacă ai o cameră în care faci focul și focul arde suficient de mare, într-un anumit timp se va umple de fum și se va încălzi. Noi ardem de 200 de ani tot ce prindem: cărbune, lemne, petrol, gaz. Tot ce prindem, păcură. Tot, tot,tot, ardem, ardem. Știți că dacă vedeți un petrolier din ăla mare, cel mai mare, încărcat cu motorină, 60%, din tot combustibilul ăla va fi transformat în căldură? Nu va ajuta la nimic – 60%. Și din restul de 40%, 20% aproximativ va fi folosit pentru procesele interne de funcționare a motorului, alternator….
Părintele Teologos: Am înțeles. Deci doar 20% o să fie util, să zic așa.
Denis Boerescu: Da. Deci tu plătești 10 l de motorină ca să folosești efectiv, să te duci din punctul A în punctul B, 2 litri.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Denis Boerescu: Echivalentul energetic pentru o mașină folosită, într o mașină electrică este 9 litri folosiți.
Părintele Teologos: Mult mai mare, vrei să spui.
Denis Boerescu: De vreo 7 ori mai mare.
Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Plus că ne-o producem noi. Da. E românească 100%, să zic așa. Sau franțuzească sau europeană.
Părintele Teologos: Da. Dar vezi că ai spus că avem și noi hidrocarburile noastre și asta e foarte bine adică e foarte bine ca să nu depindem de alții.
Denis Boerescu: Da și atunci, ce preferați? Niște guvernanți care să bată cu pumnul în masă și să dea cu pietre după unul și altul, și să arate bine pe Facebook – dar în realitate, după 18 ani de guvernare să aibă dependențe care îi pot distruge într-o săptămână?
Părintele Teologos: Păi da, că s-a văzut. Că vecinii noștri săracii, se dau ei mari și tari, dar în clipa în care Federația Rusă le a spus ceva, ei au spus: „Da. Să trăiți!”
Denis Boerescu: Da. Sau un guvern cum avem noi, în care dăm toți cu pietrele și câteodată pe bună dreptate, dar nu întotdeauna, și care în ultimii 18 ani au asigurat acestei țări independență energetică. Nu numai independență, dar și susținerea energetică a tuturor vecinilor noștri?
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Prin interconexiuni – Austria, Ungaria, Serbia, Grecia, Bulgaria, Basarabia, Ucraina.
Părintele Teologos: Și Ucraina?
Denis Boerescu: Și cred că și Turcia. Da, și în Ucraina pentru că în urma acestui război fraticid, că atenție, orice cetățean dintre combatanți care are peste 30 de ani, 32-33 de ani, au fost conaționali, cetățeni ai Uniunii Sovietice…
Părintele Teologos: Da, așa este.
Denis Boerescu: Cu forța, fără forță, cu genocidurile din anii ’30, cu milioane de ucrainieni omorâți de foame. Știți că au fost cazuri în care mamele și-au tăiat copilul mai mic, ca să îi hrănească pe ceilalți? Este cumplit.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Denis Boerescu: Este groaznic.
Părintele Teologos: Asta e comunismul care încearcă acum să se implementeze…
Denis Boerescu: Da, soft.
Părintele Teologos: Da. Exact. Ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu!
Denis Boerescu: Un big brother adevarat, cum ar fi vrut, dacă avea Lenin așa ceva…
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Atuuri ale României
Denis Boerescu: Deci noi avem energia. Și ca să fie o țară puternică, ce îți trebuie? Îți trebuie o armată puternică ca să te apere. Dar nu poți avea o armată puternică fără economie puternică. Ok, ai o economie puternică ca să îți susțină o armată puternică, dar nu poți avea o economie puternică, fără un sistem energetic puternic, stabil și al tău. Și iacătă unde este România acum.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Denis Boerescu: Sistem energetic puternic….
Părintele Teologos: Întrebare. Iartă-mă, să nu uit! Spun oamenii că – eu nu știu, efectiv, nu urmăresc știrile, dar când îmi mai trimite cineva așa câte un mesaj cu o știre, mă uit la titlu și cam atâta. Nu știu dacă greșesc sau nu, dar în orice caz, îmi spun oamenii că cresc taxele, cresc prețurile la energie.
Denis Boerescu: Prețurile la energie sunt reglementate 100% prin mecanisme economice. Pentru că dacă occidentul știe ceva și noi suntem occident, față de ruși și față de ucrainieni, față de China, noi suntem occident și ca structură…
Părintele Teologos: Ca mod de gândire, ca bloc ideologic.
Denis Boerescu: Da. Dacă occidentul știe ceva, occidentul știe să facă bani. Și nu poți să faci bani dacă te minți cum făcea comunismul. Comunismul avea o industrie foarte bună care ținea în spate o industrie foarte proastă. Și proporția era invers proporțională. Și aveau de patru ori mai mulți muncitori care făceau pentru un produs decât cei din vest, pentru că era nevoie să nu fie șomeri sau toată lumea să muncească. Dar fără să se puna accentul pe ce muncesc. Că munceau degeaba. Da, da. „Noi ne facem că muncim.”
Părintele Teologos: Deci în comunism era foarte mult balast, să zic așa.
Denis Boerescu: Foarte mult balast. Pe lângă excepționalism, dar dacă nu ai proporția corectă. Că balast există în orice organizație, nu poți să fii 100% perfect.
Părintele Teologos: Da sigur, evident.
Denis Boerescu: Noi în momentul de față avem energia care ne asigură economia, care ne asigură armata. Și armata este ultima. După cum vedeți, în ultimii an a început să fie dotată corespunzător. Foarte bună din punct de vedere uman. Mai nou, foarte bună din punct de vedere al dotării.
Părintele Teologos: Să le ajute Bunul Dumnezeu! Tot respectul pentru militari, pentru domnii generali care conduc armata română.
Denis Boerescu: Pentru cei care pun umărul cu suflet.
Părintele Teologos: Cu adevărat.
Denis Boerescu: Cu suflet și cu adevărat.
Trecut, prezent, viitor
Părintele Teologos: Cum vezi viitorul? Nu mi-ai răspuns. Și nu mi-ai răspuns, de ce cresc prețurile? Ce se întâmplă?
Denis Boerescu: Prețurile sunt reglementate de piață. Dacă occidentalii știu să facă ceva, ei știu să reglementeze.
Părintele Teologos: Deci ei spun că ridicăm prețurile inclusiv la energie pentru că piața rezistă.
Denis Boerescu: Nu pentru că piața rezistă, ci pentru că are niște mecanisme care reglează acest preț în funcție de cerere și de ofertă.
Părintele Teologos: Asta zic, da.
Denis Boerescu: Cerere și ofertă. Și cererea și oferta sunt foarte greu de influențat ocult, să zicem așa. Foarte greu. Prețurile au crescut foarte mult anul trecut, spre exemplu sau după invazia rusă. Datorită faptului că anumite capacități de producție pe gaze nu au ai avut gaz, au avut prioritate. Au luat gaz din piață. Oferta a scăzut. Erau și îngrijorările, partea emoțională. Oferta a scăzut și când oferta scade prețurile cresc.
Părintele Teologos: Am înțeles…
Denis Boerescu: Ăsta a fost mecanismul care s-a autoreglat. Acum prețurile sunt relativ similare, relativ. Dar suportabile, totuși. Nu ne convine, dar e un mecanism economic. Dacă vreți, influența statului a fost că a limitat creșterea prețurilor, forțat. și a fost o situație de urgență după care i-au dat drumul că prețurile trebuie să se regleze…
Părintele Teologos: Sigur. Trebuie să regleze piața, totuși.
Denis Boerescu: Țineți minte pe vremea lui Ceaușescu, când ne dădeau doar două ore de apă caldă?
Părintele Teologos: Da…
Denis Boerescu: Că în alea două ore, toată lumea făcea un exces teribil? Dacă nu pui preț pe o resursă, mai ales energia care este o resursă cumplit de importantă și greu de obținut, și cu costuri dincolo de costurile de bani. Spre exemplu, putem să încălzim orașele foarte ieftin cu cărbune, dar o să ne sufocăm.
Părintele Teologos: Da, da
Denis Boerescu: Copșa Mica, vă aduceți aminte, ca și termen de comparație. În momentul în care pui preț, omul se autocenzurează. Poate că mulți dintre conaționalii noștri dau drumul la apă caldă și nu mai opresc robinetul cât spală vasele și se duc și mai umblă și pe la frigider, beau un pahar cu apă și lasă…
Părintele Teologos: Apa să curgă, da…
Denis Boerescu: Apa sa curgă. Ei, frații noștri din Germania, mulți dintre ei, au acasă robinete ca la toaletele publice. Apasă pe robinet. Se spală un pic. S-a oprit apa. Mai apasă puțin, se mai spală. Din punctul acesta de vedere suntem mai bogați.
Părintele Teologos: Da. Dar totuși nu trebuie să fim risipitori.
Denis Boerescu: Nu trebuie să fim. Și atunci trebuie să cunoaștem prețul. Și dacă nu e preț, vom risipi. Dacă plătim un preț, ne vom smeri.
Părintele Teologos: Omul e mai smerit și mai econom. Viitorul, viitorul. Cum vezi viitorul?
Denis Boerescu: Viitorul îl văd pe de o parte foarte pozitiv economic. Sunt investiții masive în infrastructură. Masive. Sute și sute și sute de kilometri de autostradă și drum expres. Poduri, căi ferate, aeroporturi, care se construiesc masiv. Infrastructură energetică, masiv. Miliarde miliarde, miliarde. Și pe partea cealaltă, riscul. Bogăția gestionată greșit te duce în mândrie, te duce…
Părintele Teologos: În păcat.
Denis Boerescu: În păcat, în ispite, în „nu ma duc azi la biserică”, în „mașina asta nu mai e bună, trebuie să iau una mai bună, mai șmecheră, să vadă vecinul, să vadă…”.
Părintele Teologos: Sunt cele două extreme.
Denis Boerescu: Două extreme, da.
Părintele Teologos: Și aceste investiții se întâmplă în toată România?
Denis Boerescu: În toată România, sigur.
Părintele Teologos: Adică de la Satu Mare până la Constanța?
Denis Boerescu: Peste tot. Autostrada Moldovei mult așteptată se mișcă într un ritm fantastic, 400 și ceva de kilometri făcuți. Licitați și câștigați de o firmă românească de excepție, care este absolut uimitoare. Reușește în mod constant să termine proiecte cu 10-12 luni mai devreme decât aveau termenul contractual.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Și se spune că românii nu muncesc și nu știu ce…
Denis Boerescu: Da. Și apropo că mi am adus aminte acum. Am citit undeva că o mare parte, dacă nu mă înșel 80% din forța lor de muncă, dar nu vreau să arunc o cifră, o mare parte din forța lor de muncă sunt muncitori români aduși de afară pe salarii corecte…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Concluzii și îndemnuri
Denis Boerescu: Condiții bune. Și au venit înapoi acasă ca să muncească, ca să construiască aceasta autostradă de care avem nevoie ca de aer.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Deci, oameni buni, viitorul e luminos în România, optimist. Nădejde! Dar să fiți aproape de Dumnezeu, că dacă nu, praful se alege. Și eu am experiența asta din Grecia. Îi iubesc foarte mult pe greci, dar pe greci să știți că nu i-a terminat foametea îngrozitoare de la sfârșitul celui de al doilea război mondial, ci pe greci i-a terminat huzurul de la sfârșitul secolului 20. Asta i-a terminat. Deci, mare atenție fraților, la pericolul bogăției, la pericolul iubirii de argint, și la depărtarea de Dumnezeu.
Dacă ne ținem cu Dumnezeu, atunci o să fim biruitori oricine ne-ar agresa. Bine, și armat, dar nu cred. Dar mai ales din punct de vedere ideologic. Mai ales, din punct de vedere ideologic. Acolo e problema, fraților. Fiți uniți! Fiți aproape de Dumnezeu și aveți nădejde ca în România se poate. Mulțumim tare mult lui Denis!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
