Ascultați-l pe părintele Iosia Trenham care ne explică ce înseamnă „Beția trează” – un termen întâlnit în scrierile Sfinților Părinți.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Bună ziua tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult pentru că sunteți prezenți!
Pentru astăzi am un cuvânt pe care l-am intitulat „Beție trează”. Poate spuneți: „Ce înseamnă asta, părinte?” Nu este o contradicție de termeni? Evident că nu… Sfântul Chiril al Ierusalimului folosește acest termen.
Ce este beția trează?
Ei bine, tocmai am terminat o serie de 8 săptămâni despre Faptele Apostolilor în parohia mea, în biserica Sf. Ioan Hrisostom, la Școala catehetică. M-am simțit atât de binecuvântat să fiu scufundat în istoria maiestuoasă a Sfântul Luca din Noul Testament. Și bineînțeles, în acel text se pune mare accent pe plinătatea vieții creștine. Acest cuvânt este foarte des repetat în textele Faptelor [Apostolilor].
Beția Duhului
Există o minunată relatare a coborârii Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, în cap. 2 din Faptele Apostolilor, unde Duhul Sfânt vine sub formă de limbi de foc pe capetele ucenicilor și îi inspiră să vorbească în alte limbi și să propovăduiască Evanghelia. Și Sfântul Petru vine în apărarea Apostolilor, care sunt acuzați că sunt beți și spune că nu sunt beți, este doar ceasul trei din zi, adică e doar nouă dimineața. Acuzația era că ucenicii erau beți, că se îmbătaseră. Acea imagine a fost preluată de către părinții Bisericii, imaginea Duhul Sfânt care „îmbată” credincioșii. Sfântul Pavel, de exemplu, vorbește despre a fi plin, așa cum spune în minunata sa epistolă către Efeseni. El spune „să nu vă îmbătați!”. Nu facem asta! El se referă la o beție a trupului, desigur. Nu vă îmbătați, pentru că asta este desfrânare, este risipire, ci fiți plini de Duhul Sfânt.
Vedeți juxtapunerea? În starea noastră decăzută, ne simțim goliciunea, ne simțim marea nevoie și tânjim să umplem golul. Aceasta este viața noastră și avem două opțiuni: avem opțiunea de a ne îmbăta în trup, de a fi beți de vin, și, desigur, mulți au ales acest lucru și și-au distrus viața, și-au pierdut rațiunea și simțirea, în timp ce se aflau într-o stare de ebrietate și au făcut lucruri de care, atunci când s-au trezit, s-au îngroziți, și a trebuit să trăiască cu această vină catastrofală pentru tot restul vieții lor. Beția corpului este un păcat teribil, o mare suferință pentru atotputernicul Dumnezeu și ceva ce ar trebui să fie evitat.
Este, de asemenea, un mare abuz de un mare dar al lui Dumnezeu, care este darul vinului și al băuturilor alcoolice, făcute de Dumnezeu pentru a face inima omului să se bucure, nu să se îmbete. Omul tânjește să umple golul din viața lui, dar există o alternativă. Spune Sf. Pavel „Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul.” (Efeseni 5:18), iar rodul acestui lucru este: „Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești” (Efeseni 5:18), pe care vă place să le cântați, când sunteți plini de Duhul Sfânt.
Beția prezenței Împărăției lui Dumnezeu
Acesta este motivul pentru care, atunci când Pavel și Sila au fost bătuți pe nedrept în Filipi, de aceea, când au fost aruncați în închisoare la miezul nopți, când sângerau și ochii lor erau umflați deoarece fuseseră agresați… ce făceau ei atunci? Cântau imnuri și Îl lăudau pe Domnul și se rugau. Impactul acelei vieți spirituale a lor, fiind plini de duhul lui Dumnezeu, astfel încât nici o circumstanță pământească nu le-ar putea fura bucuria, care este Împărăția lui Dumnezeu din inimile lor, acel impact a fost atât de mare încât atunci când s-a produs cutremurul imediat după aceea și toate ușile închisorii s-au deschis și temnicerul a venit și a fost cât pe ce să se sinucidă, pentru că a crezut că, cu siguranță, toți soldații au fugit, niciunul dintre ei nu fugise.
Prezența Apostolilor Pavel și Sila era atât de magnetică, atât de frumoasă, încât chiar și soldații, care doreau să iasă din închisoare, refuzau să plece, pentru că, pentru ei, departe de Pavel și de Sila ar fi fost închisoare, o închisoare mai rea decât să fie în închisoare cu ei. Da, într-adevăr! Ei au fost acești credincioși! Pavel și Sila erau plini de Duhul Sfânt, o umplere mult mai mare decât beția în trup, care este atât de catastrofală și creează doar un gol mai adânc și o și mai mare goliciune.
Beția mortală pentru păcat
Sfântul Chiril al Ierusalimului, marele părinte de la mijlocul sec. al IV-lea, în jurul anului 350 d. Hr., în Ierusalim, foarte faimos pentru catehezele sale, în prelegerile sale catehetice, cred că în cap. 17, descrie starea creștinului ca pe o beție trează. Dați-mi voie să vă citesc un text al său. El spune: „Sunt beți cu o beție trează”, descriindu-i pe credincioși, deci „Sunt beți cu o beție trează, mortală pentru păcat”, deci beția trupului este mortală pentru bețiv și pentru alții, și nu-i așa că noi știm asta, cei care trăim în zone urbane unde suntem în mașinile noastre tot timpul și oamenii sunt în mod constant uciși și măcelăriți de șoferi beți. Domnul să aibă milă! Sunt beți cu o beție trează, mortală, da, mortală, mortală păcatului și dătătoare de viață pentru inimă. Beția trupului ucide inima și distruge trupul în întregime.
„Sunt beți cu o beție trează, mortală pentru păcat și dătătoare de viață pentru inimă, o beție contrară celei a trupului, pentru că aceasta din urmă provoacă uitarea chiar și pentru ceea ce era cunoscut” (când ești beat uiți tot felul de lucruri, îți uiți demnitatea, uiți ceea ce ai învățat, uneori uiți chiar și propriul tău nume), deci „provoacă uitarea chiar și pentru ceea ce era cunoscut, dar acea beție trează dăruiește cunoaștere chiar și despre ceea ce nu se știa”.
Iată o incredibilă promisiune! Când suntem plini de Duhul Sfânt, nu numai că avem rezultatul de a avea bucurie în inimile noastre, despre care dorim să cântăm, chiar dacă lucrurile, în mod obiectiv, în exterior, merg prost, dar vrem să cântăm și să facem melodie în inimile noastre pentru Domnului, asta este ceea ce facem, acestea sunt consecințele acestei umpleri. Acesta este rodul prezenței și umplerii cu Sfântul Duh în viața noastră, complet contrară beției pământești. Și nu numai că nu uităm ceea ce am învățat deja, dar această beție trează a spiritului, care este mortală păcatului, adică ucide păcatul, oferă, de asemenea, o cunoaștere necunoscută până atunci. Când ești plin cu Duhul înveți și știi lucruri pe care nu le-ai știut vreodată. Ce sunt acele lucruri? Mai întâi, cunoști identitatea lui Iisus Hristos, cel mai important lucru de știut, care îi separă pe oamenii lui Dumnezeu de cei care nu sunt ai lui Dumnezeu, pe creștini de cei care nu sunt creștini.
Prezența Duhului Sfânt în noi
Prin Duhul Sfânt noi mărturisim că Iisus nu este doar un om, el este Domnul. Nimeni nu poate spune că Iisus e Domnul decât prin Sfântul Duh, spune Sf. Pavel. Așa că acesta este una dintre cunoștințele teologice, care ne este dată atunci când suntem plini de Duhul Sfânt. O alta este cunoașterea Tatălui. Este Sfântul Duh în credincios, care îl învață pe credincios să se raporteze la Dumnezeu în rugăciune ca unui Tată. El strigă din interiorul credinciosului: „Avva [Părinte]”. El ne învață să nu ne raportăm la Dumnezeu așa cum o făceam când eram fără Duhul Sfânt, să nu ne raportăm la El doar ca la un înfricoșător judecător.
Noi învățăm să ne raportăm la Dumnezeu atunci când avem Duhul lui Dumnezeu în interiorul nostru, ca și copii ai Săi. Învățăm să ne procesăm viața în rugăciune, numindu-l pe Dumnezeu Tată și învățând intimitatea de a ne împărtăși viața cu Tatăl prin Iisus. Un alt dar al cunoașterii la care Sfântul Duh ne inspiră este cunoașterea propriilor noastre slăbiciuni și păcate. Iisus spune acest lucru despre Duhul Sfânt și anume că atunci când va trimite pe Sfântul Duh, Duhul va vădi lumea de păcat și va aduce prihănirea și judecata de sine. Cunoașterea propriilor slăbiciunile este prețioasă și este un miracol al prezenței Duhului Sfânt în viața noastră. El ne învață despre bolile noastre și cunoașterea bolilor, ceea ce e necesar pentru a le trata, pentru a deveni persoane sănătoase, pentru a fi salvați.
Așa că acestea sunt parte din lucrurile, parte din substanța la care Sf. Chiril al Ierusalimului se referă atunci când spune că această beție trează, această beție sfântă, ne aduce cunoaștere necunoscută anterior. Ce dar! Ce dar să poți să ai o beție trează! Aceasta este cea mai importantă cunoaștere dintre toate, dragii mei! Fie ca Dumnezeu să ne-o dea! Dumnezeu să fie cu voi!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
„Precum omul ce bea vin și se îmbată în ziua plângerii uită de toată mâhnirea pentru durerile lui, așa cel îmbătat de dragostea lui Dumnezeu uită, în lumea aceasta a plângerii, de toate durerile și mâhnirile lui și se face nesimțitor față de toate patimile păcatului din pricina beției lui” (Sf. Isaac Sirul, Cuvântul 71)