„Nu am niciun prieten !!”

Urmăriți o foarte emoționantă mărturisire – ca o spovedanie – a unei fete care, ca multe altele din societatea de astăzi, nu are niciun prieten.

Să fim înțelegători și să luăm aminte cu înțelepciune pentru a evita să ajungem în astfel de situații.

Este de apreciat curajul tinerei care a făcut această mărturisire.

Vizionare cu folos! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

[Azi] e sâmbătă; ora 6 după-amiază. Și mă aflu singură, în apartament, la masă, uitându-mă la computer. Ca în toate cele 99.999 la sută din sâmbetele mele. Am fost să cumpăr o pița, deoarece încă nu am învățat să mănânc sănătos, iar asta se întâmplă atunci când trebuie să conduc, în fiecare weekend, pentru a-mi cumpăra mâncarea nesănătoasă pe care o mănânc acasă, și când îi văd pe iubiței, studenți, îmbrăcați așa frumos, plimbându-se prin centrul orașului, ținându-se de mână, mergând la râu pentru a face baie, întorcându-se la casele lor, sau așezați la picnic pe iarbă cu prietenii lor, să meargă la casele lor sau să facă ce vor după aceea, pentru că este sâmbătă.

Mi-am cumpărat pița, și m-am întors la apartament pentru că nu am nici un prieten. Și, cinstit vorbind acum, nu cred că am avut vreodată prieteni. Adică prieteni cu adevărat. Bineînțeles, că am avut prieteni la liceu, sau la facultate, dar s-a întâmplat la cel mai superficial nivel cu putință. Când eram în clasă aveam oameni cu care să vorbesc; oamenii mă plăceau, nu cred că am fost o persoană nesuferită, și mergeam la activități după școală la care oamenii vorbeau cu mine. Am avut oameni care-mi erau apropiați dar nu am făcut nimic înafară de asta. Nu am făcut nimic după școală în liceu; iar dacă am făcut ceva, a fost foarte rar. Spre exemplu, ceva aranjat, cum a fost atunci când mama a rugat-o pe fiul prietenei ei să iasă cu mine, iar acesta a plecat mai devreme cu o altă fată, care mi s-a părut foarte hilar la aceea vreme, pentru că aș fi putut spune această pățanie interesantă prietenilor mei. Nu am vorbit cu niciunul dintre ei față către față. Îi văd pe Instagram dar niciodată nu am ieșit împreună cu vreunul dintre colegii mei din liceu.

Același lucru cu cei din facultate. Vorbesc de cei din ultimii ani. Începând cu anul II ești gata să ieși în weekend-uri. Am fost întotdeuana singură în camera mea de cămin uitându-mă la ceilalți colegi mergând la petreceri. N-am avut niciodată un prieten cu care să fi petrecut timpul împreună, căruia să i le spun pe toate. Am crezut cu adevărat că sunt apropiată cu Caitlyn, Molly și Katrina, și Aaron, dar sunt 2 ani de când nu m-am mai întâlnit cu nici un prieten. A existat o fată pe care am întâlnit-o pe ”Bumble”, cu care n-am ieșit nicăieri și care s-a mutat.

 Și știi ceva? Este greșeala mea. Deoarece mă plâng că nu am pe nimeni, dar din momentul în care cineva vine în viața mea, și am a șansă, nu fac nimic pentru asta. M-a invitat la apartamentul ei, am desenat, dar nu am putut să vorbesc. Dar de fiecare dată când îmi trimitea mesaje așteptam o zi ca să răspund. Iar atunci când ne făceam planuri mă simțeam atât de stângace, și tot ceea ce îmi doream era să mă întorc la apartament. Iar în apartament mă simt singură. Asta mă face să mă întreb ce este rău cu mine de mă plâng de asta, ca apoi să nu fac nici un efort pentru vreo schimbare. Ceea ce vreu să spun este că încă de când am început să aplic la master am renunțat să mai încerc să-mi mai fac prieteni aici. Și asta se vede. Proprietara apartamentului, Elaine, tot comentează cum toți foștii ei chiriași făceau ceva în weekend, și astfel în mod practic mă numește fraieră, ceea ce este adevărat. Dar atunci când ți se spune una ca asta este foarte greu [să accepți].

De aceea mă simt ca și când … am ajuns la vârsta de 25 de ani și nu am nici o experiență sau abilitate de conectare socială. Nu numai că nu le am, dar mă și simt ca și când aș fi întârziată [mental]. Până voi reuși eu să-mi fac prieteni va fi așa de târziu pentru mine. Nici nu trebuie să intri în vreo relație, pentru că și în asta este același lucru. Dar mă simt ca și când aș fi ajuns la final. O altă mare încurcătură! Și toată lumea îmi spune că sunt tânără, și că am timp. Dar cu toate astea este greu. Îmi pare rău. Nu am crezut că am să fiu așa de emoționată, că am să plâng în asemenea hal. Chiar nu știu ce este rău cu mine, de nu pot să fac asta.

Sunt așa de leneșă când vine vorba de a-mi face prieteni. Vreau numai ca [asta] să fie ușor, să pot găsi aceea persoană cu care să fii [împreună]. Și nu vorbesc despre ceva [cu conotație] romantică. Este foarte greu, în special [în relația] cu mama și tata, deoarece doar ce am vorbit cu ei, că doar n-am pe nimeni altcineva, dar acum cu toate problemele lor legate de divorț, sunt lucruri pe care nu mai pot să le vorbesc cu ei, pentru că au devenit foarte emotivi, și deci nu mai pot vorbi cu nimeni. Mă uit la mine însumi și nu știu ce să fac, irosind toate aceste zile.

Mă simt atât de singură! Sunt atât de singură, tot timpul. Sunt îngrozită de asta! De asemenea, aș vrea să fiu singură, adică singură, pentru că poate sunt oameni care sunt făcuți să fie singuri. Mă simt ca și când se așteaptă ca să fiu cu oameni.

Atunci când încerc să-mi imaginez viitorul văd ceea ce îmi doresc. Dar când îmi dau seama de ceea ce are să se întâmple, îmi dau seama că am să fiu tipul acela de femeie la 40 de ani, care nu a găsit pe nimeni. Nu știu dacă am să adopt un copil sau să fac IVF (fertilizare în vitro), sau ceva asemănător. Nu cred că este ceva rău în asta, dar nu mă văd întâlnindu-mă cu cineva, pentru a avea copii mei. Îmi plac copii dar nu cred că am să obțin asta. Dacă Travis și Kyle vor avea [copii], și știu că vor, voi sora mai mare care în mod constant s-a împotmolit în viață. Dar sunt fericită pentru ei și nu sunt supărată pe ei, deoarece aceștia merită să fie fericiți.

Dar este de așteptat ca să iei ca exemplu pe sora mai mare și nu văd în niciun motiv pentru a se uita la mine. Aceștia și-au făcut mai mulți prieteni și mai multe relații, Travis are deja un serviciu care-l plătește mai bine, călătoresc mai mult, au facut mai multe, au trecut prin mai multe. Ce motiv ar avea de a se uita și lua ceva de la mine? Iar acum mă compătimesc singură. Totul arată așa de depresiv! Aș dori ca lucrurile să se schimbe, dar nu știu. Odată ce m-am mutat din nou în Hampton, cum să schimb lucrurile?

Cum să-mi fac prieteni? Nu știu cum să-mi fac prieteni. Sunt speriată. Doar îmi doresc să mă lovesc de cineva, pentru că urăsc să întâlnesc oameni pe internet. Este atât de jenant. Vorbești atât de mult pe internet dar atunci când de întâlnești cu acela nu ai acel ceva. Am nevoie să mă întâlnesc cu oameni. Am nevoie să mă întâlnesc cu oameni dar nu știu cum. Și nu cred că este posibil ca să intri chiar așa în viața oamenilor. Am să stau în casă cum am stat tot timpul de-alungul liceului.

Cred că sunt o persoană bună, cred că pot să ofer multe [celuilalt], dar nu știu cum să mă fac să încerc, nu știu cum să mă fac mai plăcută atunci când cineva îmi scrie, să-i scriu imediat și să fiu entuziasmată în legătură cu planurile de făcut, să nu le las pe ultima sută de metri, și să nu zic că vreau să fiu singură, atunci când sunt singură tot timpul. Asta cred că mă face să beau mult la sfârșit de săptămână. De asta nu beau în seara asta, doar am avut o coca-cola, atunci când am mers să cumpăr pița. Cu adevărat, uitați-vă la mine.

Nu știu de ce se întâmplă asta, pentru că a fost așa de bine. Lumea tot zice că asta se întâmplă. Când am fost în școala elementară au zis că se întâmplă în liceu, când am fost în liceu au zis că se întâmplă în facultate, iar în facultate că se întâmplă în viața reală. Iar acum sunt aici, iar oamenii nu mai au nici o scuză să-mi spună de ce mă aflu blocată în acest loc. Și nu pot fi supărată pe altcineva, nu pot supărată pe lume, ci sunt supărată pe mine însumi pentru că nu încerc. Chiar nu încerc. Iar după aceea mă simt așa de rău. Mă simt îngrozitor [de rău]. La fel și la serviciu. Mi-e frică îngrozitor să nu greșesc, că într-un final nu mai fac nimic. Iar atunci când nu mai faci nimic, ajungi să ți se întâmple. Este ca atunci când încerci să eviți frica care face ca de ceea ce îți este frică să nu scapi.

Ceea ce vreau să spun este că atunci când m-am întors în Hampton a trebuit să fac ceva. M-am făcut membru la toate asociațiile studențești de la universitate. Am luat un serviciu ca să vorbesc cu oamenii, m-am făcut membru a ”bumble”, m-am făcut membru în diverse grupuri; a trebuit să încerc … Am sentimentul că acesta are să fie testul … Cred că ultimii ani au fost grei, dar cred că dacă nu rezolv [problema] anul care vine, atunci va rămâne să fiu ceea ce sunt deoarece … Nu știu.

Mă simt așa cum am zis mai înainte: de la 20 la 23 de ani, de la 24 la 26 de ani, și de la 27 la 29 de ani, am ajuns undeva la mijloc, și nu am nici un prieten adevărat. Și trebuie să fac o schimbare. E nevoie de o schimbare sau să mă mulțumesc cum sunt. Ori este nevoie să încep să-mi fac prieteni, ori să accept faptul că am să fiu o persoană singură și să mă mulțumesc că voi fi o mătușă deosebită, așa cum este Jenny pentru Ellen, și ceilalți, Kelly, Ryan, și Connor. Am să fiu o mătușă deosebită pentru copii lui Travis and Kyle.

Ori trebuie să-mi schimb comportamentul ori să accept comportamentul pe care-l am. Am să-mi mai dau încă un an pentru a încerca prima variantă, iar după aceea mă voi gândi să mă împac cu asta. În același timp, am să stau aici pe scaun pentru tot restul nopții pentru a urmări reacții pe platforma Patreon și pe Wikipidia – rabbit”, pentru a nu face nimic altceva decât de a-mi omorî plictiseala și curiozitatea. Iar când mă voi scula mâine voi continua să-mi împachetez lucrurile din apartament. Poate.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!