Întrebări și răspunsuri despre: dependență, boală și vindecare, spovedanie…
26 noiembrie 2023
De ce Ortodoxie și nu Romano-Catolicism
27 noiembrie 2023
Vizionați o discuție cu un grup de pelerini în care sunt puse mai multe întrebări care îi preocupă pe români și, mai ales, pe tinerii de astăzi.
Dincolo de problemele tinerilor în societatea de astăzi, se discută despre Catedrala neamului, despre impactul muzicii asupra societății și despre vrăji.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem cu un grup de pelerini care au mai venit în Sfântul Munte. Unii poate că sunt pentru prima dată, nu știu… și care ne au rugat să facem o filmare cu ei, de ce? Pentru că odată, Cristi Dragomir care a venit de multe ori aici, a mai făcut filmări și este mai de-al casei. Pe de altă parte, oamenii mi-au spus că au întrebări de pus și dincolo de asta cum le am spus și lor, știu că voi, publicul, doriți foarte mult și filmări de genul acesta adică cu întrebări și răspunsuri și filmări de grup ca să variem puțin. Pentru că desigur, duminica întotdeauna punem filmări cu niște invitați. E mult spus invitați pentru că eu nu chem, ci pe cine aduce Maica Domnului și cine acceptă bineînțeles cu aceia fac filmările de duminică pe care vi le oferim. Din cauza asta, așa cum spuneam, astăzi facem filmări cu grupul ăsta și ca să nu vă mai țin așa în suspans o să îi las pe oameni și o să-i invit să pună întrebări. Deci băieți care aveți întrebări?…
Pelerin: Eu aș fi primul. Ce părere aveți de construirea Catedralei Neamului, Catedrala Curtea de Argeș și catedrala Mioveni? În ansamblu așa..
Părintele Teologos: În ansamblu. Nu știu despre catedrala de la Mioveni și nici despre catedrala de la Curtea de Argeș. Bine, știu de la Catedrala de la Curtea de Argeș, cea veche.
Pelerin: Cea nouă în care sunt înmormântați regii….
Părintele Teologos: Nu știu, dar clar Catedrala Mântuirii Neamului este un…
Pelerin: Edificiu…
Catedrala Mântuirii Neamului – un factor de unitate a românilor
Părintele Teologos: Da, este un edificiu bineînțeles, dar dincolo de asta este foarte important că este un simbol, este un factor foarte puternic de unitate a românilor. Asta e foarte important, dincolo de edificiul în sine și de și de biserica în sine care bineînțeles are utilitatea ei religioasă. Dincolo de asta, există o importanță capitală ca și factor de unitate a neamului, ca și dovadă a faptului că putem.
De exemplu, în Grecia ei se luptă de nu știu câți ani pe tema asta și din cauză că nu reușesc să facă treaba asta, sunt foarte depresivi. Au o deznădejde în direcția asta – că noi nu putem să facem nimic și așa mai departe. Și de fapt din cauza asta a fost și luptată foarte tare catedrala în România, înțelegi? Ca să nu apară că Biserica poate să facă ceva, că Biserica are o reușită. Din cauza asta a fost luptată. Țin minte că la un moment dat era acea celebră campanie „vrem spitale nu catedrale” în clipa în care în România erau mai multe spitale pe cap de locuitor ca și în Statele Unite și ca și în Germania. Se închideau spitale, știu asta de la Ministerul Sănătății, se închideau spitale că nu erau bolnavi. Deci nu era vorba că se închideau abuziv, ci chiar nu era nevoie.
Din alte cauze exista campania asta foarte puternică astfel încât să se lovească în Biserică adică să se lovească în unitatea de neam. Pentru că Biserica la ora asta este principalul factor de unitate a neamului, că dacă n-ar exista Biserica, fraților, nu știu cât de mult am fi noi în granițele actuale sau cel puțin dacă nu teritorial cel puțin duhovnicește, nu am fi așa de uniți, să știți.
O realizare vizibilă
O mare mare problemă cu catedrala, cu bisericile și, în general, cu activitatea Bisericii și în cotidian adică să se vadă..să se vadă. Desigur că dacă tot am pornit pe acest subiect, trebuie să știți că Biserica are o activitate foarte intensă în cotidian; trebuie să știți că Biserica face foarte multe milostenie. Ea la un moment dat ajunsese până la 33% din veniturile pe care le avea din milostenia pe care o primea să dea la rândul ei milostenie; are foarte multe centre de binefacere, de ajutor social și așa mai departe.
Astăzi, dacă nu mă înșel, după pandemie când s-a resimțit puternic treaba asta, oferă numai 20% din câte știu. În orice caz și cifra asta este o cifră imensă comparativ cu alte mari multinaționale care au venituri mult mai mari și au venituri mult mai mari prin forță. Adică la biserică, dacă vrei, dai banul pe când în alte părți dacă nu dai banul nu îți dă produsul. E diferență. Și acolo dacă au venituri mult mai mari și prin forță, acolo dacă nu mă înșel, 2% cel mult din PIB-ul lor, din PIB-ul fiecărei firme în parte este acordat, să zic așa, milosteniei. Deci o companie, mai ales multinațională străină de neam nici măcar nu se gândește să facă ea milostenie. Cui? Adică străinul ăla ce treabă are el cu neamul românesc? Înțelegi?
Și știu foarte bine, din păcate, sau mai bine zis știu foarte sigur că nu pot să-l numesc bine, foarte sigur că muncitorii români din multinaționale – bine, nu generalizăm – dar în general, există această atmosferă de stoarcere. Adică efectiv oamenii sunt plătiți, dar sunt storși efectiv – nu mai au viață personală. Înțelegi? Și atunci, oamenii balansează, nici nu știu ce să facă. Deci vreau să spun că dincolo de Biserica în sine, de lucrul în sine, catedrala este foarte importantă și din punct de vedere duhovnicesc că al unității. Și catedrala a fost foarte luptată, de ce? Pentru că toate aceste instituții de binefacere nu se văd.
Acuma, ca să nu întârziem, ar trebui să întreb pe fiecare dintre voi câte instituții de binefacere ale Bisericii știți și foarte probabil că nu știți niciuna sau cel puțin una, că nici eu nu știu. Știu că sunt foarte multe, am văzut la un moment dat o listă. Bine, știu de Provita de la Iași și am mai auzit de Provita pe ici pe colo. Dar catedrala se vede. Catedrala se vede și atunci tot omul poate să zică „da, uite, se întâmplă” pe când în cadrul acestor asociații de binefacere sau tabere duhovnicești, astea nu se văd. Bineînțeles că există site-uri sau le promovează Biserica, dar site-urile de la aceste asociații, bineînțeles că au în trafic insignifiant și nimeni nu se uită. Pe când catedrala, cum să spun, face banul și din cauzele astea a fost foarte luptată.
Pelerin: Știți ce s-a întâmplat? Când a început proiectul catedralei, s-a apelat și la Dacia, prin sindicat s-a apelat la muncitori. Înțelegeți? Să dea o sumă modică pe lună sau pe trimestru… și atunci, a fost îmbucurător că s-a săltat proiectul mai repede.
Părintele Teologos: Sigur, cum să nu. Trebuie să știți că proiectul ăsta nu știu câți ani are, cred că vreo 100 de ani. Adică nu proiectul în sine – arhitectura că ăsta e nou – dar ideea catedralei cred că de pe vremea domnului Mihai Eminescu sau perioada interbelică, regele Mihai, dacă nu mă înșel, sau Carol I? Carol I, nu?
Pelerin: Carol I.
Pelerin: Știți că se impun și niște reguli. Acum când să facă catedrale se impun și pompierii… să ai din asta de antiaeriană….
Părintele Teologos: Da, da, sigur. Deci nu e o hală. Da, sigur, adică mă duc eu și fac catedrală. Nu.
Pelerin: Pe proiecte…
Părintele Teologos: Da, sigur, niște lucruri foarte foarte serioase. Deci mulțumesc la Maica Domnului că se întâmplă treaba asta.
Pelerin: Îmbucurătoare ar fi…
Părintele Teologos: Da, sigur, foarte îmbucurător și noi susținem foarte mult. Adică eu sunt monah al Patriarhiei Ecumenice – Sfântul Munte este sub Patriarhia Ecumenică, dar aplaud foarte mult, susțin foarte mult Biserica Ortodoxă Română pentru că a reușit să facă treaba. De ce spun că sunt al Patriarhiei Ecumenice? Adică nu am nicio obligație, să zic așa. Nu că vreau eu să mă pun bine, nu, nici vorbă, ci din contră, susțin foarte foarte mult treaba asta pentru că, după cum spuneam, dă foarte mult curaj. Cunosc cazul grecilor…
Pelerin: Și susține tradiția poporului român.
Părintele Teologos: Evident, evident și iarăși cunosc și cazul sârbilor care și ei au făcut o catedrală foarte mare în cinstea Sfântului Sava și la fel și la ei: a crescut foarte mult stima de neam, iubirea de neam, unitatea între ei pe baza acestei catedrale-simbol care este în Belgrad. Sfântul Sava.Înțelegeți?
Da. Alte întrebări.
Despre restaurarea bisericilor
Pelerin: O altă întrebare.
Părintele Teologos: Da.
Pelerin: În comună la noi, avem o biserică de 700 și ceva de ani.
Părintele Teologos: Da, mulți înainte…
Pelerin: Întrebarea – se poate vreodată restaura?
Părintele Teologos: Depinde. Da, bineînțeles. Acum, trebuie să știi că în cazul restaurării monumentelor de artă e o întreagă poveste aici. Știu ce se întâmplă Sfântul Munte și știu cum se numește în domeniu „state of the art”, adică top, ce înseamnă restaurare de top. Sunt niște reguli destul de stricte astfel încât să nu faci tu opera ta. Adică în clipa în care restaurezi ceva, trebuie să păstrezi opera originală.
Pelerin: autentică
Părintele Teologos: Autentică, pentru că poți să vii și să distrugi ceva și să faci tu atunci opera ta. Acest lucru se poate face intenționat și atunci e grav. S-au întâmplat în istorie lucruri de genul ăsta sau poți să faci neintenționat în sensul că de exemplu, dacă ai ceva – de obicei, la pictură se întâmplă treaba asta – că pictura se înnegrește și atunci tu intervii prea agresiv, prea abraziv și distrugi pictura. Și atunci, vrând-nevrând intri peste adică, trebuie să pictezi ceva deasupra. Dar dacă este vorba de niște restauratori serioși care știu treaba asta – adică nu ne adresăm la neica nimeni, să zic așa, nu vreau să jignesc pe nimeni – atunci restauratorii respectiv știu. Și se aleg niște mărturii se numesc adică niște zone ale picturii care nu sunt importante. De obicei, fondul. Adică zona de aici, să zic așa, de lângă Sfântul, unde-i albastru sau altă culoare și se fac acolo teste cu diferite soluții pe care ei deja le știu din experiența lor, care merg și care nu merg și văd cum răspunde materialul la respectivele soluții, înțelegi. Astfel încât pictura să fie curățată, dar să nu fie distrusă; că dacă distrugi, atunci nu mai este o biserică de 70 de ani, este o biserică de doi ani, de un an, pe care o fac eu. Înțelegeți?
Pelerin: Nu mai este monument istoric.
Părintele Teologos: Da, da, nu mai e că o fac eu în ultimul instanță….
Pelerin: Deci în cazul nostru s-a cumpărat lângă biserica veche un teren sau donație, nu știu cum să-i spun, să facă o biserică nouă. Înțelegeți? Adică aia să rămână monument istoric și să o protejeze.
Părintele Teologos: Da și mare atenție. Înainte de a se restaura și ca să încheiem subiectul ăsta pentru că este un subiect cam tehnic, eu aș putea să intru în detalii, dar nu știu cât de mult i-ar interesa pe privitorii noștri….
Pelerin: Noi suntem cei mai mulți de acolo…
Părintele Teologos: Da, trebuie să știți că cel mai bine este prevenția. Și prevenția asta este destul de simplu de făcut. Trebuie discutat tot cu niște specialiști și de obicei este vorba de ventilație. E vorba de ventilație, de menținerea unei anumite temperaturi de aer condiționat, de lucruri de genul acesta pentru că principalul dușman la picturi și, în general, la biserici este umiditatea, sunt variațiile bruște de temperatură deci lucruri de genul acesta. Nu este foarte dificil de menținut, dar dacă nu este menținută și intră igrasia de exemplu, după aceea e foarte greu de reparat, de menținut, dacă se mai poate restaura, înțelegi. Deci cel mai bine cred că totuși ar fi bine să vorbiți cu niște specialiști și dacă ei sunt de acord se poate pune, cum spuneam, unul-două aparate de aer condiționat sau să se deschidă un geam sau un ventilator, ceva de genul ăsta. Cu puțin efort se poate face un lucru bun, dar încă o dată, ei iau decizia.
Pelerin: Da. Mulțumim.
Părintele Teologos: Dumnezeu să vă binecuvinteze!
Muzica și moravurile
Pelerin: Părinte, eu voiam să vă întreb… Observăm în ziua de astăzi o degradarea a societății.
Părintele Teologos: Serios?
Pelerin: Din mai multe puncte de vedere. E un subiect de comun interes de mai multe vârste și în principal, la tineri. În primul rând, la muzica pe care o ascultă. O parte dintre noi activăm în industria evenimentelor…
Părintele Teologos: A, serios?
Pelerin: Da și observăm în rândul tinerilor o degradare a gusturilor muzicale, dacă aș putea spune așa.
Părintele Teologos: Crunt!
Pelerin: Consumul în exces a unor substanțe interzise de care știm cu toții…
Părintele Teologos: Droguri. Da.
Pelerin: Exact. Care este părerea dumneavoastră legat de acest lucru și din ce cauză am ajuns în punctul acesta?
Părintele Teologos: Întâi de toate, să mă spovedesc public. M-a smerit Dumnezeu deci clar m-a smerit Dumnezeu. Oricât de monah aș fi eu și oricât de așa mai departe, sigur că sunt tot un om păcătos și aveam și eu o anumită idee despre mine. Adică eu credeam că pot să ascult orice muzică și într-adevăr în tinerețea mea, am ascultat orice muzică. Deci nu zic că îmi plăcea orice muzică, dar de la muzică populară, simfonică, de operă până la death metal… în partea asta …. doom metal. Sigur, asta nu înseamnă că îmi plăcea orice muzică, dar da, zic băi, e ok. Dar Maica lui Dumnezeu, astăzi există numai nu știu…. vorbesc de un bit și o sumedenie de înjurături fără noimă. Maica lui Dumnezeu! Și una din marile…la care nu mă așteptam – ca să mă smerească Dumnezeu – nu mă așteptam, era faptul că veneau oamenii la mine și vin oamenii la mine și mă întreabă „ce muzică să asculte copiii lor”. Și eu zic „măi, oameni buni, eu sunt schimnic de 23 de ani în Sfântul Munte, ceva de genul, de ce mă întrebați?”. Zice: „părinte, e jale!”
Și într-adevăr când îmi trimit ei niște muzică și eu zic Maica lui Dumnezeu ce se întâmplă?! Acuma, de unde vine treaba asta? Întâi de toate, ca să nu-i osândim pe oameni, trebuie să știi că într-adevăr există la ora actuală niște compozitori, niște artiști fenomenali, fenomenali, dar ăștia nu sunt mainstream.
Pelerin: Da, exact.
Muzica sub formă de drog
Părintele Teologos: Nu sunt mainstream. Eu sunt monah, nu ma ocup de muzică, dar respectăm, adică totuși. Da, știe. Dar nu sunt mainstream. Ce se întâmplă? E vorba de puseu de dopamină, e vorba de drog. Da. Pentru că cunoaștem foarte bine, haideți să nu intrăm prea multe detalii, deci plăcerea trupească provine dintr-o reacție chimică, dintr-un puseu de dopamină și așa mai departe. Aici, avem mari probleme. Întâi de toate, datorită faptului că vorbim de o reacție chimică înseamnă că persoana nu o să fie niciodată împlinită. Adică oricâtă muzică am asculta, oricât de mult am curvi, oricât de mult am bea alcool și așa mai departe, oricât nu știu ce am face…. orice păcat trupesc am face, oricât ne-am droga, tot nu o să fim împliniți… tot nu o să fim împliniți! Și mai ales pentru că sunteți în industria de muzică, n-i avut la un moment dat o melodie care ți-a fost preferată?
Pelerin: Ba da.
Părintele Teologos: Aia a fost. Și o să vedeți că peste câteva zile vrei altceva. Înțelegi?
Pelerin: Creierul cere să schimbe.
Părintele Teologos: Da, da, să schimbe….
Pelerin: Nu mai e aceeași dopamină…
Părintele Teologos: Da, tocmai din cauza aceasta. Din două cauze: odată, că e o reacție chimică și omul nu este o împlinit, adică nu e harul lui Dumnezeu sau, mă rog, este harul lui Dumnezeu în foarte mică măsură, da, foarte mică, adică nu e vorba de lumina necreată. Și doi, e vorba de faptul că senzația de plăcere nu provine din cantitatea de dopamină de creier, ci din variația acestei cantități, înțelegi? Adică ceea ce ieri mi-a făcut o mare plăcere, astăzi una mică și mâine deloc și vreau altceva, altceva. Ei, și din cauza asta tinerii de astăzi vor altceva, altceva și într-un crescendo, într-o spirală care merge din ce în ce mai mult, mai șocant și așa mai departe. Și asta se vede în toate direcțiile – adică rapul la ora asta sau arta la ora asta e foarte șocantă; și în metalele grele, vezi cât sunt de șocanți.
Și la un moment dat cineva mi-a trimis… eu m-am minunat… mi-a trimis, dar așa din senin, nici măcar nu-l cunosc pe omul respectiv, mi-a trimis o revistă, nu mai știu cum o cheamă, de metal ceva… ceva cu metale… Metal Hammer sau așa ceva nu știu. Cum o fi. Și eu m-am uitat acolo, eu nu cunosc astăzi ce se întâmplă în zona de metal, dar ce am văzut și pe mine m-a impresionat în revista respectivă pe care mi a trimis-o – nici nu știu până la ora asta de ce mi-a trimis revista respectivă, online mi-a trimis-o – că erau tot formațiile vechi. Și m-a șocat, de ce? Pentru că toți ăștia noi, datorită faptului că sunt dependenți de droguri, sunt dependenți de puseul ăsta de dopamină foarte puternic, nu rezistă… Nu rezistă și vezi că ăia mari sunt tot ăia vechii pe care îi cunoșteam eu de acum 20 de ani. Să nu dau nume acuma să nu fac reclame totuși la metale, știi.
Tinerii din ziua de astăzi pentru că sunt atât de dependenți de drog, atât de dependenți de plăceri trupești, ei nu mai au capacitatea de gândire, nu mai au capacitate de compoziție, de concepție și din cauza asta, orice piesă care are o complexitate în compoziția sa, tinerii nu prea o prind, nu prea o acceptă. Ei acceptă un beat (ritm) acolo și așa mai departe… niște versuri care să șocheze…
Pelerin: Ceva cât mai simplu.
Efectul artiștilor asupra tinerilor
Părintele Teologos: Cât mai simplu, da și bineînțeles care să-i facă să trăiască la maxim, să se simtă înțeleși. Pentru că tinerii de astăzi nu se simt înțeleși de societate actuală pentru că societatea actuală e departe de Hristos. Departe de Hristos fiind, înseamnă că toți suntem egoiști. Și atunci tinerii nu se simt înțeleși în clipa în care ăla începe să înjure pe scenă. „A, da că și mie îmi vine să înjur, deci ăla mă înțelege, rezonează cu mine”.
Da, dar problema nu este asta. Problema este că întâi de toate, ăla nu vede problema cum trebuie. Și doi, el nu oferă soluția. Ăla nu oferă soluția, El crește problema de fapt, crește tensiunea din mine și, de fapt, mă face un rebel și eu mă duc și acasă, în familie, îmi revărs această rebeliune pe cei din jurul meu – începând de la prietena mea, partenerul de viață, părinții și așa mai departe. E o mare problemă.
Ce se poate face?… A, și unde mai pui că, bineînțeles, dincolo de acest curent revoluționar rebel este și curentul hedonist la maxim, adică curentul de patimi trupești… Maica lui Dumnezeu…. ferească Dumnezeu!… Se înjură pe față așa da, (curent) în care efectiv tinerii sunt învățați că iubirea e sex, punct. Și prin asta se distruge capacitatea de iubire a tinerilor care e mare nenorocire pentru că tinerii au capacitate foarte mare de iubire.
Tineri, care vă uitați, vă rog eu foarte mult: iubirea nu e sex și știți bine asta și stați în curățenia iubirii voastre, vă rog eu tare mult, că sunteți niște tineri extraordinari!
Și ei sunt învățați prin muzică faptul că iubirea este sex și din cauza asta apar mari drame. Apare o viață de desfrânare în care ei cred că au atins raiul și în câțiva ani sau chiar mai puțin, găsesc iadul. Acum ce să facem? Ce e de făcut aici?
Arta ar trebui să îl înalțe pe om
Întâi de toate să încep autocritica, cred că trebuie noi, adică noi Biserica, da, și în Biserică te includ și pe tine, să promovăm niște artiști care au ceva de spus. Adică îl țin minte pe Edgar Froese într-un interviu, că spunea că muzica este o călătorie de pe pământ la cer, adică este un journey cum spune el, o călătorie în care eu trebuie să-l duc pe om, prin curățenia mea, trebuie să-l duc într-o zonă mai curată. M-a impresionat foarte mult! Froese e neamț. Bine, e adevărat că el fusese din Rusia, trecuse printr-o mare cruce că naziștii au i-a omorât o mare parte din familie, inclusiv pe taică-su, el fusese foarte sărac și așa mai departe și această cruce l-a extras puțin din duhul ăsta trupesc, din duhul ăsta pământesc al lumii și a trăit într-o perioadă foarte neagră din Germania după al II-lea război mondial.
Și vezi că omul a devenit un om duhovnicesc până la un anumit punct, chiar dacă era neamț adică nu era ortodox, dar avusese influențe din Rusia și a fost un om foarte smerit toată viața lui. Vezi, că poate la ora asta nimeni nu știe de Edgar Froese. Dumnezeu să-l ierte, că a murit! Dar el a fondat cea mai longevivă formație de muzică de la ora asta – Tangerine Dream cântă de 56 de ani. Să înțelegem. Și ăștia sunt influencerii influencerilor.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Deci ăștia compun pun muzică la mari filme, la jocuri și așa mai departe. Ei, deci vezi că sunt mare artiști – bine, acum nu validez Tangerine Dream pentru că fiecare e cu gusturile lui și nici eu nu zic că e o muzică, nu-s fan…dar vorbesc din punct de vedere al fenomenului duhovnicesc. Vreau să spun însă că sunt mare artiști pe care lumea, tinerii nu-i cunosc și vorbesc doar de înjurături adică de nimic.
Pelerin: Ceea ce practic se promovează în mod excesiv.
Implicarea Bisericii
Părintele Teologos: Da, în mod excesiv. Deci cred că ați putea voi… s-ar putea din partea Bisericii să vină treaba asta – să promoveze niște artiști, niște compozitori care la ora asta sunt fenomenali. Bine, nu vorbesc numai de Tangerine Dream, fiecare cu gusturile lui și din partea voastră ca să ajungă la… și dacă știți pe cineva sau dacă tu știi pe cineva, un artist cu care aș putea să fac podcast-uri, chiar aș face un podcast, astfel încât să-i scot pe tineri din drogul, de fapt, în care ei se bagă.
Și dincolo de asta, tinerii trebuie să aibă o anumită responsabilitate pentru ei înșiși. Adică trebuie să aibă conștiința veșniciei lor. Să zică „băi, stai puțin că eu îmi distrug viața acum”. Ăla pe scenă îmi vorbește de sex sau vorbește de inechitatea socială – cam astea sunt la ora asta, da. Bun, care e soluția soluția? Soluția e să-mi beau mințile adică să mă droghez sau să mor sau să mă sinucid? Că vedem mari genii care s-au sinucis – adică acel Benito de la Linkin Park a fost genial, dar pentru că nu a găsit soluția, săracul, a ales și să se sinucidă, înțelegi.
Mesajul artei
Deci revenind, omul trebuie să se gândească – Cum rezolv eu o problemele? Care e soluția mea? Ok, există problema asta, ce fac eu de acum încolo? Ce fac eu în viață? Adică toată viața o să mă duc la concerte? Toată viața o să mă desfrânez și la propriu și la figurat prin alcool sau prin sex cu prietenii prin baruri? Adică trebuie să fac ceva și trebuie să ascult o muzică cu mesaj.
Țin minte că pe vremea noastră, tinerii preferau muzică cu mesaj și când spun cu mesaj, începând de la operă, muzică simfonică adică de la Vivaldi mergând spre Tangerine Dream, Vangelis, hai să zic, Mike Oldfield, Jacques Michel Jarre, trecând chiar prin muzică ușoară cum era A-ha sau Pet Shop Boys sau chiar Depeche Mode care erau foarte serioși. După cum vezi, dau dintr-o mulțime, și mergând până la rock și așa mai departe Uriah Heep sau Deep Purpule sau Metallica sau mergând încolo, adică toți ăștia încercau să dea niște mesaje, fie că ți plăcea, fie că nu-ți plăcea, asta e problema fiecăruia în funcție de patimile pe care le are. Și iarăși aici, apropo de patimi, e foarte important totuși ca părinții să intervină puțin…
Pelerin: Urma să deschid și subiectul acesta….
Părintele Teologos: Da. Să intervină puțin în gusturile tinerilor. Adică dacă dacă tânărul este rebel din caracter, păi, atunci nu-l duce tu într-o muzică prin care să-i crească această rebeliune, ci du-l într-o muzică care să-l liniștească.
Pelerin: Exact.
Implicarea părinților
Părintele Teologos: Adică trebuie să existe un anumit echilibru. Dar pentru asta părinții trebuie să se ocupe concret și trebuie să știe ce se întâmplă și mai ales, să îl înțeleagă pe tânăr. Nu să zică… adică de exemplu, lui îi place să asculte nu știu ce muzică rebelă la ora asta… nu știu…
Pelerin: Trapul e la mare vogă
Părintele Teologos: Trap. Groaznic. Acolo clar, acolo e păcat frontal, dar nu să zicem ceva mai serios, nici nu știu ce e mai serios astăzi, o muzică mai rebelă ceva așa… Ceva new metal sau Linkin Park – hai că de-asta am auzit și eu câte ceva de ei. Să zicem…
Pelerin: Să zicem
Părintele Teologos: Nu știu, mă rog. Deci dacă asta-i generează depresie…
Pelerin: Gheboasă….
Părintele Teologos: Gheboasă, fraților, ferească Dumnezeu! Te rog eu tare mult! Tot respectul pentru om, nu judec pe om, dar nu poate fi promovat. Nu, nici vorbă. Revenind, deci dacă vezi că-l împinge în depresie, tu trebuie să-l înțelegi. De ce? Și să-i oferi o muzică pe care poate să o accepte. Nu zici imediat Primăvara de Vivaldi sau Hyden, că nu merge, nu merge.
Pelerin: E șocul prea mare.
Părintele Teologos: Da, șocul e mare. Așa pot să zic și eu fraților, ascultați muzică psaltică – muzică cerească – așa e, dar cine ascultă, cine să asculte? Înțelegi? Trebuie să vezi și după aceea, trebuie să vezi ceva care să-l ajute pe omul respectiv să iasă de acolo. Adică ceva… în momentul de față Two Steps from Hell sau Thomas Bergenson care e unul dintre cei mai dotați compozitori în viață la ora asta, deci omul e fenomenal, chiar e fenomenal. Dar eu nu prea ascult, întâi de toate, sunt monah, dar presat de tot fenomenul acesta al muzicii care vine și revine în continuu în mesajele pe care le primesc, trebuie să am o poziție cât de cât avizată. Deci din cauza asta e foarte important ca și părinții să intervină, dar să nu intervină cu cizmele, ci să fie de partea…
Pelerin: Să ofere o alegere…
Părintele Teologos: O alegere…
Pelerin: Diplomată, mă gândesc.
Părintele Teologos: Da și de partea tinerilor. Adică bun, hai, să vedem ok, bun asculți asta. Eu zic că ar fi mai bine să asculți așa, să asculți asta… Deci o educație muzicală e foarte foarte importantă.
Pelerin: Din nou, noi ceea ce observăm la evenimente este că părinții nu doar că sunt mult prea permisivi, însă au dat mână liberă 100% copiilor. Adică înțeleg iubirea de părinte, adică da, îți iubești copilul și așa mai departe, dar ei nu mai văd ceea ce se află în spatele acțiunilor copiilor.
Evitarea permisivității prea mari
Părintele Teologos: Da e vorba și de altceva, trebuie să știi. E vorba de super-permisivitate.
Pelerin: Exact.
Părintele Teologos: Care asta este total distructivă. Adică tu te duci în jos, te duci în râpă, dovada mea de iubire nu este că eu te las să te duci în râpă și pe mine nu mă interesează. Dovada mea de iubire, dacă sunt tutorele tău sau sunt părintele și am experiență mai mare decât tine zic „băi, vezi că aici e râpă, nu te du în jos”. Am trăit și eu experiența, da, cunosc, – mai demult au fost formațiile astea care au generat extremele astea și așa mai departe și același lucru se întâmplă și astăzi cu trapperii – care clar e păcat frontal. Și mai ales, copilul trebuie să înțeleagă că tata îl iubește și că tata are experiență de viață și mama are experiență de viață. Și să înțeleagă treaba asta și atunci din partea copilului să existe o deschidere și din partea părintelui la fel o deschidere, dar mai ales să nu fie timorat de faptul că, eu știu…, să nu-l superi pe ăla micul că atunci îl faci pe ăla mic un monstru de voie proprie și atunci toată viața o să suferi și tu și el.
Pelerin: Exact.
Artiști care merită promovați pentru arta lor
Părintele Teologos: Adică trebuie totuși ajutat și aici iarăși, mă adresez, bine, în cazul Bisericii e dificil… ce să zic? Trebuie specialist în muzică. Dar în cazul vostru, cum spuneam, vorbiți cu Cedry2k de exemplu, foarte bun sau alții care cântă așa foarte bine…Nu știu care sunt, pe care să puteți să-i promovați și să-i aduceți înainte. De exemplu, un pianist foarte bun român e Bogdan Ota. Ăsta a câștigat în Norvegia nu știu ce concurs, dar eu am auzit câteva piese de la el numai așa, dar e foarte foarte bun și cântă o fuziune de fapt între clasic, muzică modernă cu pian, sintetizator toate astea. Muzică epică se numește, ceva de genul.
Pelerin: Cred că mai este un compozitor american, dacă nu mă înșel, Peter Bence care face…
Părintele Teologos: Da, este acest curent neoclasic de fuziune care îl are în frunte pe Thomas Bergersen și el trage după el toată această treabă și atunci apare acest suflet nou – că totuși e ceva care merită să fie ascultat. Mai ales dacă asta este live, dacă astfel de compozitori sunt live și sunt ajutați, atunci eu cred că tinerii ar căpăta curaj pentru că – apropo, bine că mi-ai adus aminte – toată muzica de astăzi în genere este distopică. Adică îl duce pe ăla în depresie, într-un „denial”, cum spune americanul, adică într-un refuz total și după asta, în viața nu face nimic și continuă pe antidepresive, pe tot felul de genul ăsta și se ratează. Păcat! Mare problemă.
Și încă o dată, fraților, deci eu îi susțin pe toți – dacă este un compozitor sau un cântăreț sau un artist care poate să facă ceva bine, cu tot dragul îl susținem. Mare problemă arta creștină și când mă refer la alta creștină nu mă refer la muzica psaltică și la diferiții cântăreți și cântărețe de muzică patriotică și așa mai departe. Evident, dar din păcate sau din fericire, trebuie să fim realiști nu poți să-l duci pe un tânăr dintr-o dată de la trap la… Nu se poate.
Pelerin: Pentru că o să refuze în mod categoric.
Părintele Teologos: Da, o să rejecteze imediat. Deci asta este… Curaj! Găsiți oameni, promovați și răbdare, răbdare, răbdare că în timp încet-încet… Și vezi cum a fost asta? A fost la Dumnezeu cu Gheboasă și cu toți ăștia că s-a spart puțin buboiul, știi. Pentru că deja depășise măsura adică vorbim de o cultură a kitschului, o non-cultură… Ferească Dumnezeu!
Despre alegerea valorilor. Criteriul principal
Pelerin: Părinte! Îmi permiteți?
Părintele Teologos: Da. Sigur.
Pelerin: Astăzi societatea oferă multe informații, multe lucruri rele, dar și bune. Cum le alegem? Cum intervin aici școala și biserica? Pentru că dacă din familie se cultivă sau se tolerează desconsiderarea școlii, desconsiderarea bisericii, cum alege copilul? Cum pregătim copilul să aleagă corect?
Părintele Teologos: Da, e o foarte bună întrebare și de fapt, poate că nu se vede la prima vedere, dar este direct legată de întrebarea cu muzica pentru că tinerii la ora asta sunt foarte dependenți de artă, în principal de muzică. Tânărul, tot omul, dar tânărul – că discutăm despre tineri acuma – trebuie întotdeauna să se gândească la veșnicia sa. Adică dacă eu mor acuma unde o să mă duc? Ce o să se întâmple cu mine? Moartea înseamnă stabilizare. Dacă eu în clipa în care mor sunt dependent de ceva trupesc, de un drog, de bani, de avere, de plăceri, în clipa în care mor, astea o să constituie iadul meu. De ce? Pentru că toate aceste plăceri care sunt foarte intense, toate aceste forme de drog care sunt foarte intense, după moarte nu o să le mai am. Nu o să le mai am, înțelegi? Și atunci toate astea constituie chinul meu. Deci iadul este maximizarea în veșnicie a dorințelor care nu mai pot fi împlinite niciodată.
Deci tânărul trebuie întotdeauna să se gândească: ce mă ajută pe mine să am o veșnicie fericită? Sau ce îmi împietează această fericire? Adică dacă o muzică mă împinge sau orice alt lucru mă împinge în trup, asta o să fie distructiv, mă transform într-un animal. Dacă un lucru, orice, inclusiv o artă – și filmele, mare problemă cu filmele – mă împinge înspre duh, înspre duhovnicie adică să iubesc mai mult, să fiu mai inteligent, mai iubitor, mai deschis față de persoane, asta o să-mi asigure o veșnicie fericită. Înțelegi?
Pelerin: Înțeleg, părinte, dar asta e alegerea unui adult…
Influența părinților asupra copiilor în alegerile de viață
Părintele Teologos: Da, evident și adultul trebuie să transmită această experiență copilului. Problema cea mai mare este că la ora actuală, părinții în general își lasă copiii pradă ecranelor adică îi dau o tabletă sau un celular în funcție de vârstă și zice „lasă că e cuminte și ca să am eu timp să mă ocup de ale mele”. Și tânărul, în loc să învețe din experiența părinților, învață din experiența atee, dacă nu satanică a internetului, ecranele nu îl iubesc și el nu mai știe cum să iubească, el nu mai știe ce e bine și ce e rău. Părinții care sunt iubitori sau ar trebui să fie iubitori și care… hai,că da, îl iubesc pe copil, ei nu și mai exprimă această iubire, de ce? Pentru că au o față acest zid al ecranelor. Înțelegi? Părinții trebuie să fie – în informatică se numește un proxy – părinții trebuie să fie un intermediar…
Pelerin: Un prieten
Părintele Teologos: Da, da, dar și un intermediar – bine, un intermediar iubitor între copil și lume – ca să-l ghideze pe copil, să-i spună „uite, care e treaba: asta e bine, asta nu e bine”. Copilul nu-i prost, copilul nu are experiență adică tânărul nu are experiență. Atunci părinții trebuie să-i facă foarte clar tânărului că sunt esențiali pentru el, nu pentru că îi dau de mâncare, desigur și asta, da, ci pentru că au o experiență de viață mai mare decât el. Adică chiar poate să zică „tata, eu nu sunt la curent cu ultimele trenduri din muzică, dar am o experiență de viață mai mare decât tine și problema ta, problemele tale cele imense o să fie problemele de relații interpersonale, de dragoste. Alea sunt probleme de păcat, acolo o să fie problema ta cea mai mare, nu că nu asculți ultimele charturi de nu știu unde…”. Înțelegeți?
Exemplul personal funcționează întotdeauna
Pelerin: Probabil că exemplul personal ar ajuta mai mult decât un sfat.
Părintele Teologos: Evident! Păi, pentru că părintele nu se roagă, nu este exemplu personal, din cauza asta nu este ascultat. Înțelegeți? Dacă eu sunt cu tableta și celularul și vii tu și îmi spui un sfat, zic cine ești tu? Că pe mine m-a învățat ecranul, pe mine m-a învățat tableta și celularul – el e tatăl și mama mea. Înțelegi? Acolo e mare problemă. Deci părinții trebuie să reînoate această relație interpersonală cu copiii, să își crească copiii adică să fie responsabili față de copiii lor, evident.
Și Biserica din păcate – bineînțeles că Biserica Română a fost foarte traumatizată de comunism – a rămas oarecum, cum se spune în matematică, defazată de pi/2 în spate. Adică acum eu discut cu el și mă simt ca cioara albă. Da, că discut cu el despre muzică. Deci ar trebui să existe la nivelul – bine, „ar trebui”, vorbesc și eu din fotoliu – ar trebui să existe la nivelul Bisericii, spun așa, oameni care să vorbească „da, muzica asta este bună, muzica asta nu e bună pentru că muzica asta face nu știu ce, muzica ailaltă generează depresie, rebeliune și așa mai departe”. Adică să se spună, să se promoveze.
Pelerin: Cultivarea gustului
Părintele Teologos: Cultivarea gustului, bineînțeles și asta trebuie să existe la toate nivelele, dar clar din partea Vestului nu se dorește treaba asta pentru că se dorește un popor cât mai neînvățat, astfel încât să fie cât mai manipulabil. Și vedeți că problema cu Gheboasă și cu asta nu e vorba de tinerii sunt prăjiți pe creier – că sunt prăjiți pe creier – ci faptul că ăștia o să fie și sunt deja votanți. Sunt votanți și o să fie forța de muncă de mâine, înțelegi? Și după aceea, zicem că nu e bine în România. Păi, cum să fie bine în România dacă pe de o parte se face presiunea supra bătrânilor – nu mergeți la vot că toate-s vândute, că nu trebuie să votați și nu știu ce – și pe de altă parte – tineri, mergeți, voi votați. Ei, păi, ce o să iasă? Înțelegeți?
Rolul profesorilor
Deci din cauza asta trebuie de la părinți și trebuie și de la profesori – în cazul profesorilor trebuie să știi că totuși e ceva martiric pentru că profesorii de obicei se întâlnesc cu tinerii deformați deja de ecrane, de jocurile pe calculator – jocurile pe calculator nu sunt șah, bine ar fi să fie șah și Go – sunt niște jocuri foarte dure, foarte brutale și deci tinerii sunt foarte violenți și sunt plini de tupeu la școală. Și dacă profesorul nu este cu o măsură duhovnicească serioasă și cu experiență și chiar har de la Dumnezeu să fie, atunci profesorul respectiv trăiește o martiriu pentru că da, el vrea… Și mai ales doamnele, săracele, Dumnezeu să le binecuvânteze! Deci vine doamna profesoară și mai ales dacă nu este o doamna profesoară care să știe să se impună, mai firavă, mai delicată, nu știu ce, păi, vin elevii și își bat joc de ea în ultimul hal. Înțelegi? Și atunci ea care vrea într-adevăr din dragoste ei vrea să-i învețe pe elevi, nu-i mai învață. Ea se închide în sine, uneori devine și ea agresivă dacă poate să mai devină agresivă pentru că ăștia sunt cu un tupeu maxim, obrăznicie maximă, în general vorbesc și atunci ce se întâmplă?
Ei își întunecă mintea de drog, de drogul ăsta al plăcerii , a-l facerii voii proprii și nici nu învață. Atunci ei se trezesc la vârsta angajării că nu știu nimic. Da, nu știu nimic și atunci cine e de vină? De vină e… cine să zic?! Președintele, Patriarhul… să fim serioși, măi, fraților!
Deci într-adevăr trebuie pornit de la familie, hai să zic și de la profesori și în general, de la noi, de la societate care putem să nu dăm înapoi adică să nu zicem că nu ne interesează ce face el acasă la el. Bineînțeles că nu mă bag eu peste familia lui, dar clar în clipa în care este să îmi spun eu poziția, trebuie să mi-o spun. Să spun că nu e bine asta. Adică trebuie să-mi pese. Înțelegeți?
Biserica și educația
Pelerin: Într-adevăr și mă mai gândesc că Biserica ar putea să vină în rândul celor mai mici și să le spună ce înseamnă iubirea adevărată pentru că de multe ori senzația este că o asociază cu un lucru sobru, dacă nu aproape trist
Părintele Teologos: Așa este. Depinde unde te uiți. Din cauza asta e foarte importantă problema asta a Catedralei Mântuirii Neamului. De ce? Pentru că tu vorbești – clar nu minți – da, dar vorbești de preoții pe care i-ai văzut tu. Alți preoți nu sunt așa. Aceste experiențe ale preoților care sunt mai iubitori mai deschiși și de obicei, sunt preoții tineri, asta nu se vede pe plan general. Tu vezi ce se întâmplă la tine. Într-adevăr, ai dreptate. E foarte dificil de făcut un astfel de lucru la nivel general, de ce? Pentru că sunt părinții, preoții care sunt astfel formați, care sunt încă din perioada comunismului și care au traume. Acești preoți sunt niște preoți foarte… sunt preoți care, cum să zic eu, merită medalie. Înțelegeți ce vreau să zic. adică tot respectul. Dar cu toate astea, fiind urmăriți de securitate, chiar dacă nu au fost urmăriți, au fost cel puțin suspectați sau cel puțin văzuți ca paria și așa mai departe, eu au într-adevăr o anumită sobrietate și o anumită închidere în sine, dacă dorești. Pe când la preoții mai tineri se vede totuși o anumită deschidere.
Pe de altă parte, nu trebuie mers nici în cealaltă parte a laicizării totale a Bisericii că asta este moartea Bisericii. Deci într-adevăr e mult de lucru, mult de lucru, dar Biserica nu poate să facă ca și profesorii de altfel dacă nu există în familie. Adică e vorba de o sinergie, o împreună-lucrare între noi, între familie și între învățământ și în cadrul învățământului permite-mi să-i pun foarte mult și pe muzicieni. E esențial pentru că câte milioane de vizualizări au muzicienii ăștia, ferească Dumnezeu. Deci cam asta trebuie făcut, dar mai ales să aveți curaj! Să aveți curaj să mergeți înainte. Nu e pierdut, eu sunt foarte optimist, să știți, pentru că în România există acest suflu nou și asta e bine. În Vest, săracii, ei sunt – ferească Dumnezeu! – sunt toți rupți, sunt toți drogați, toți bolnavi cu nervii. Bine, nu vorbesc de cazuri izolate și așa mai departe, dar duhul general e ăsta…. ce se întâmplă…. ferească Dumnezeu!
Pelerin: Părinte, mare dreptate aveți! Sunt mulți tineri asumați care spun răspicat: eu nu vreau. Eu merg la biserică și au curajul să spună lucrul acesta fără a se teme că sunt stigmatizați sau că sunt ironizați și sunt din ce în ce mai mulți.
Părintele Teologos: Da, da, da și trebuie curaj, trebuie puțin curaj și să nu avem complex inferioritate față de Vest adică orice artă din Vest e bună și ce e în țară e prost. Ei, nu.
Pelerin: Părinte, am sesizat sau, mă rog, dacă mă înșel… românii au o părere proastă despre ei înșiși.
Părintele Teologos: Păi, asta zic, complexe inferioritate. Nu trebuie.
Pelerin: E foarte greșit.
Pelerin: Foarte greșit.
Pelerin: Dar ar trebui să ne dea exemple cei care au mers afară s-au impus profesional, să ne spună de acolo domnule, cât de buni sunt românii. Nu suntem buricul pământului, dar nu suntem cu nimic mai prejos decât alții.
Părintele Teologos: Așa este, așa este. Eu sunt în afara țării, sunt în Sfântul Munte. Fraților, românii sunt foarte buni. Să nu aveți complex de inferioritate!
Pelerin: Asta am observat-o și noi pe pielea noastră….
Părintele Teologos: Da și trebuie să știți – mare atenție ca să nu cădem în forme de ultra-naționalism sau așa mai departe – e vorba de ortodoxie care ortodoxia este terapeutică, asta este important, știi. Adică îți oferă echilibru, îți oferă claritatea minții, îți oferă capacitatea de iubire și deci capacitatea de unire și de aici, curajul ca să poți să mergi înainte. Asta este esențial în neamul românesc. Nu că avem noi o vână nebună, chiar dacă avem o vână nebună, înțelegeți ce vreau să spun, da… Bine, alte întrebări. Băieți?
Despre vrăjitorie și scăparea de efectele ei
Pelerin: O să schimb puțin și subiectul, dacă îmi permiteți, și aș vrea să ajung puțin în zona farmecelor…
Părintele Teologos: Oh! Da, ok, sigur…
Pelerin: Adică lucrurile care sunt făcute de alte persoane pentru…
Părintele Teologos: Vrăji
Pelerin: Vrăji și așa mai departe, către alte persoane. Cum sau ce poate face o persoană care descoperă care asemenea făcături făcute…?
Părintele Teologos: Da, da… Făcături făcute… Da, bun, frumos…
Pelerin: Pentru a scăpa sau pentru a ieși din energia respectivă?
Părintele Teologos: Da, energia demonică, da…
Pelerin: Pentru a ajunge în lumină, la lumină sau…
Părintele Teologos: Întâi de toate, fraților, trebuie să știți că vrăjile există și sunt o energie demonică foarte, foarte urâtă. Deci nu care cumva să credeți voi că diavolul e așa o întruchipare abstracta a răului și nu știu ce. Nu. E ceva foarte concret și vrăjile sunt foarte… ferească Dumnezeu!
Deci numărul unu care trebuie făcut este spovedania. Deci primul lucru – trebuie să se spovedească! E cel mai important. Poate chiar înainte de asta, dar trebuie făcut, să vadă în casă dacă sunt tot felul de obiecte vrăjite, tot felul de obiecte ciudate care nu-și au locul și așa mai departe, alea trebuie arse sau trebuie îngropate, adică să se scape de ele. După care, cum spuneam, spovedania…. Îți dai seama adică: șomoioage de păr, păpușele înțepate adică se vede după urâțenia lucrurilor. Nu o să fie un pahar de plastic, că tot avem pe masă. E ceva urât de tot. Deci spovedania și împărtășania dacă se poate, dacă binecuvântează părintele duhovnic. Aghiasma în casă, neapărat aghiasmă care să se alunge energia demonică și program duhovnicesc constant – adică omul trebuie să se roage în fiecare zi. Foarte important asta și să se spovedească regulat.
Și bineînțeles să aibă grijă pe cât posibil să nu escaladeze, să nu dea motive de vrăji. Înțelegeți? Una este în clipa în care el escaladează ura sau invidia celuilalt sau celeilalte și atunci celălalt sau cealaltă face o vrajă și așa mai departe, care bineînțeles întâi de toate atacă pe ea – pe vrăjitor sau vrăjitoare – deci una este dacă dă motive și alta este dacă omul nu – se comportă normal, își trăiește viața normal și celălalt din invidie de obicei face treaba asta….
Pelerin: Dacă nu crezi în ele și ai și un program duhovnicesc…. te pot afecta?
Părintele Teologos: Da, bineînțeles. Sigur. Bun, dacă ai program duhovnicesc nu, dar faptul că tu crezi sau nu crezi în ele nu are legătură. E energie demonică. Bun, să nu dai atenție da, adică este important să nu dai atenție în sensul să nu fii obsedat pentru că diavolul poate să facă și ispita asta adică să te facă să fii obsedat și să îți distrugă sistemul nervos. Vorbesc foarte serios, e un lucru foarte grav, adică să nu mai dormi noaptea că totul e vrăjit în jur….
Pelerin: Ai impresia că totul ți se trage de la celălalt.
Părintele Teologos: Da, de la așa ceva și nu numai atât, că totu-i vrajă adică de exemplu, cineva e o persoană foarte obraznică, foarte dură și toate fetele îl evită și el zice că e din cauza vrăjilor. Ei, nu e din cauza vrăjilor. Ești tu adică tu trebuie să îți schimbi comportamentul tău, înțelegi.
Dar e clar, nu se leagă de faptul că tu crezi sau nu crezi. Prin faptul că ai program duhovnicesc constant cu spovedanie și împărtășanie atunci într-adevăr nu se ating de tine pentru că ai scut, dar dacă nu te spovedești și nu te împărtășești, o iei pe coajă, ferească Dumnezeu!
Programul duhovnicesc
Pelerin: Și programul acesta duhovnicesc constant, cum spuneți dumneavoastră, cam la cât timp trebuie făcută spovedania?
Părintele Teologos: A, numai puțin, ok! Deci să ne înțelegem! Program duhovnicesc constant înseamnă rugăciune zilnică, post – postul pe care îl spune Biserica. Spovedania trebuie făcută cât de des posibil. Ar fi bine o dată pe săptămână, cel mai rar – o dată pe lună…Cum puteți. Înțelegeți? Cel mai rar, o dată pe lună, cel mai bine, o dată pe săptămână. Și trebuie să știți că dacă vă spovediți odată pe săptămână, nici n-aveți ce să spuneți. Se termină repede. Pe când așa, dacă stai cu energia demonică pe tine o lună sau chiar de patru ori pe an cum se spovedesc… păi, ce să mai spui?! Spui că în urmă cu nu știu câte luni l-am strâns de gat pe cutărescu. Nu e… Pe când dacă te spovedești regulat, te spovedești des, spui părinte am făcut cutare, cutare, vă rog să mă iertați. Îți stă binecuvântare, te împărtășești și deci totul e foarte bine, foarte lin- ăsta e cuvântul. Foarte lin și foarte frumos. Da. Asta e cu vrăjile. Alte întrebări!
Despre aghiasmă
Pelerin: Am o întrebare.
Părintele Teologos: Da, scurt. Ultima
Pelerin: Aghiasma…
Părintele Teologos: Da…
Pelerin: Putem să o folosim și la altceva în afară sa o bem? De exemplu, să udăm un copac pe care îl iubim foarte mult.
Părintele Teologos: Da, numai să nu se calce, să nu calce oamenii în picioare. Dacă e aghiasmă proaspătă, atunci se poate călca în picioare pentru că se stropește peste tot. Adică nu știu dacă ați văzut, preoții peste tot… Dar dacă e aghiasmă de câteva zile atunci să nu se calce în picioare, nu arunci pe jos.
Pelerin: Dar aghiazma mare? Pe care o putem consuma doar într-o anumită perioadă…
Părintele Teologos: Da, oarecum.
Pelerin: Ce facem cu ea? O păstrăm an de ani de zile așa sau…? Că se tot adună de la an la an.
Părintele Teologos: Așa este, dar să știți că puteți să o consumați și în cursul anului. Uneori celor care nu se împărtășesc, preotul le spune să bea aghiasma mare, bineînțeles asta înainte de anafură. Cel mai mare mijloc sfințitor este sfânta împărtășanie, evident, după care aghiasma mare, după care anafura și după care aghiasmă mică. În cele 14 zile în care este sărbătoarea Bobotezei, atunci se consumă doar aghiasma mare, după care anafură și în restul zilelor aghiasmă mică. Dacă este o problemă mare – atunci cu binecuvântarea preotului sau mă rog, după rânduială – se poate bea și aghiasmă mare, dar atunci nu se mai bea aghiasmă mică. Înțelegeți?
Părinți, copii și ecrane…
Pelerin: Părinte, referitor la ecrane, la tehnologie. În perioada pandemică, copiii au făcut școala online. Ei s-au folosit tot timpul de motiv; sunt părinți care sunt conectați la tehnologie, care cunosc tehnologia mai mult sau mai puțin. Toți au venit și au cumpărat gadgeturi, tablete, telefoane pentru copii că trebuie să facă școala online. Cum pot verifica acești părinți ce fac și altceva copiii pe aceste gadgeturi?
Părintele Teologos: Da, e o mare problemă pentru că într-adevăr. Paranteză, deci Cristi Dragomir are o firmă de reparații de…
Pelerin: Telefoane mobile și acum cu pandemia asta de un an și ceva, sunt părinți care vin să cumpere un telefon pentru copil că face școala online. Sunt părinți poate din zone rurale sau care nu sunt conectați, nu au timp să-i verifice…. ce pot face?
Părintele Teologos: Ce pot face… Sunt aplicații de parenting care blochează accesul la anumite aplicații, dar știu mecanismul și știu hai să zic așa, cum pot să scriu o aplicație de parenting, dar nu știu la ora asta ce oferte sunt pe piață. Clar însă dacă nu sunt niște setări implicite adică să fie un buton simplu pe care apasă on, off, din păcate părinții ar trebui să știe ce aplicații să le blocheze. Că trebuie să știe să blocheze tiktok-ul uneori și instagramul, dar pe de altă parte, dacă blochez și YouTube-ul care este gigantic sau Google, tânărul tot o să se ducă unde nu trebuie. Clar trebuie să existe ziduri de protecție firewall, adică să existe aplicații de parenting, dar dincolo de asta părintele trebuie să fie sursa de iubire și de informație pentru copil.
Dacă părintele iubește, copilul o să se ducă acolo. Iubește și mai ales să își exprime foarte concret această iubire. Pentru că ecranul nu-l iubește și atunci copilul în clipa în care ecranul o să-i ofere plăcere trupească și părintele o să-i ofere iubire, copilul o să se ducă la părinte chiar dacă se uită la ce nu trebuie. Și dacă părintele îi oferă iubire, părintele când o să-i spună „nu te du acolo!” el nu o să se ducă acolo. Înțelegi: Dar dacă nu, el tot o să găsească… Cât să blochezi?… Tot găsește o altă variantă….
Și în ultima instanță, la un moment dat, o să fie și frustrat copilul că de ce ceilalți se uită pe YouTube și eu nu. Și atunci aici ajungem la cum spuneam să vadă toate muzicile astea – că Maica lui Dumnezeu, să mă ierte Bunul Dumnezeu! nu vreau să scandalizez pe oameni acuma – deci eu nu am auzit în lume atâtea înjurături… când mi-au trimis ăștia niște clipuri de pe YouTube ca nu știu ce să mai facă cu copiii lor… Deci Maica lui Dumnezeu cea sfântă!…
Aplicații
Pelerin: Și am observat că foarte mulți copii au găsit forma de codare, de blocare a ecranului telefonului mobil față de părinte. Mulți părinți care sunt un pic mai severi și chiar vor să afle ce au în telefon, ce ascund, pur și simplu îl sparg…
Părintele Teologos: Da, din păcate, din păcate. E o mare problemă. Deci într-adevăr trebuie găsite niște aplicații profesionale că sigur există. Acum trebuie să mă documentez și pe tema asta că într-adevăr e o mare problemă, astfel încât copilul să nu poată să spargă și dincolo de asta, dacă părintele vede treaba asta atunci trebuie să-l pedepsească. Adică trebuie să-i spună că întâi de toate dacă eu sunt tata, tu nu te tragi cu șireturi de mine. Adică eu te-am crescut și eu trebuie să te educ. Nu înseamnă că dacă eu îți spun că nu e bine respectivul lucru și tu… de fapt asta este o obrăznicie frontală… faci asta și eu trebuie să accept treaba asta că m-ai învins. Nu m-ai învins. Adică e vorba de viitorul tău, de viața ta, e vorba de reușita ta în veșnicie în ultima instanță.
Pelerin: Trebuie să fie cu foarte multă iubire părintele….
Părintele Teologos: Da, evident.
Pelerin: Atunci copilul intervine: bine, tu ești rău, dar totuși dă-mi telefonul că totuși fac școala online și iau note și aici părintele până la urmă… câteodată mulți cedează.
Comunicarea
Părintele Teologos: Da, mulți cedează, dar știi ce trebuie să facă părintele? Trebuie să vorbească părintele la școală: într-adevăr face școala online? Și dacă într-adevăr face școala online, atunci eu o să-ți dau celularul sau tableta între orele cutare și cutare, cât e școala online, orarul. Înțelegi? Și dincolo de asta, cum spuneam, dacă vede că copilul nu face bine, acuma părintele nu trebuie să fie tiran pentru că într-adevăr urmărirea electronică poate să genereze mari traume, imense traume. Dar în clipa în care vede că copilul are un comportament adictiv, adică de dependent, că e drog că se uită la ce nu trebuie și se uită în fiecare zi și așa mai departe, trebuie să taie! Nu, că-mi trebuie la școală. Nu există! Adică – vezi că te droghezi, vezi că o să-ți distrugi mintea cu toate treburile astea, o să-ți pierzi banii. Toți cei care au devenit de pornografie, au devenit dependenți de heroină și așa mai departe. Îți pierzi banii, îți pierzi mintea, îți pierzi capacitatea de gândire…
Pelerin: Îți pierzi viața.
Atitudinea fermă a părinților
Părintele Teologos: Îți pierzi viata în ultima instanță și eu cunosc cazuri de oameni care au fost pe pragul sinuciderii de la adicția de pornografie. Și nu cunosc un caz, cunosc multe. Adică trebuie să le facă foarte clar copiilor că e o problemă foarte serioasă. Nu e așa că mie nu îmi place nu știu ce cântăreț sau nu știu ce site și blochez site-ul respectiv că nu îmi place mie. Nu! E o problemă de păcat frontal, de distrugere a vieții, de pierdere a vieții. Înțelegeți? Deci neapărat trebuie acționat aici. Dar pentru asta, ca să nu plece copilul de acasă și să nu se închidă, părintele înainte trebuie să-i arate dragoste. Să-i arate dragoste, dar în clipa în care nu face bine trebuie să-i spună.
Pelerin: Să intervină un pic mai dur…
Părintele Teologos: Da, fără compromisuri. Nu neapărat mai dur. „Asta nu e bine! Ai înțeles? Asta nu e bine!” Adică trebuie să-i arăți foarte clar că nu-i de glumă și fără să ridici neapărat tonul, dar clar trebuie să arate.
O ultimă întrebare dacă mai aveți cineva, dacă nu închidem.
Pelerin: Mulțumim!
Părintele Teologos: Să vă binecuvinteze bunul Dumnezeu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Vă rog, părinte Teologos, pomeniți -ne și ne iertați!