Sf Ap Andrei și Ursuleț – p. Pimen Vlad
30 noiembrie 2023
Traficant de organe: cum obțin rinichii celor amărâți
1 decembrie 2023
Obsesia cu cei oprimați este un mod de gândire din ce în ce mai în vogă astăzi însă trebuie să fim atenți pentru că acest lucru nu este chiar atât de creștin pe cât ni se pare.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Bine. Deci, Drew McMahon întreabă: Bună, Jonathan, poți comenta despre obsesia actuală cu cei oprimați? De ce e cultura noastră așa obsedată de asta? Fiecare conversație, mai ales din sfera politică, are legătură cu cei oprimați și e folosită ca pârghie de influență. Ce se întâmplă? Are vreo legătură cu versetul din Evanghelia după Matei: “Tu, însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta”?
Posibil. În mod sigur, obsesia cu cei oprimați, așa cum se întâmplă acum, este ceva de genul unei deviații anticreștine, ceea ce sună ciudat, pentru că anticreștin în sens strict, în sensul că este ceva care vine din creștinism, dar apoi se opune creștinismului, adică e un fel de parazit al creștinismului, ceva care la început seamănă cu creștinismul, dar apoi se întoarce împotrivă…, se răstoarnă.
Așadar, scriitorul… a observat asta el însuși, încă de când a început să-și scrie cărțile. Modul în care l-a formulat a fost că odată ce mecanismul țapului ispășitor este expus în povestea lui Iisus nu îl mai poți ignora, adică odată ce îl vezi nu te mai poți preface că nu este acolo. Și ideea persoanei care devine o victimă pentru a justifica unitatea noastră și a străinului care e persecutat pentru a justifica unitatea noastră ca grup, pur și simplu nu o poți ignora.
Victimizarea – o boală morală
Dar ceea ce se întâmplă în obsesia ciudată cu victimele acum este că e încadrată într-o ramă revoluționară, și anume că a fi o victimă devine o formă de justificare morală în sine și devine o justificare pentru a manifesta tipul de comportament pe care îl generează și mecanismul țapului ispășitor. Deci e un lucru foarte întunecat, în care dacă te poți prezenta ca o victimă, atunci tu ești cel îndreptățit din punct de vedere moral și îți justifică acțiunile morale dacă te poți prezenta ca o victimă și apoi să-i prezinți pe ceilalți ca fiind asupritori.
Iertarea e singura atitudine creștină în fața nedreptății
Așadar, este foarte diferit de ceea ce s-a întâmplat cu Hristos. Adică, Hristos pe cruce a spus “iartă-i, căci nu știu ce fac”. Martirii creștini sunt cunoscuți pentru că i-au iubit pe cei care i-au ucis. Și aceasta e, în cele din urmă, soluția finală la problema țapului ispășitor. Adică nu să o inversăm sau să o răsturnăm, nu să creăm un fel de țap ispășitor cu susul în jos, pentru ca cei oprimați și persecutați să se poată uni pentru a-i oprima acum ei pe persecutorii lor sau pentru a scăpa de ei. Acest lucru ar duce doar la același tip de nebunie, un fel de versiune răsturnată a căutării țapului ispășitor. Soluția este să te vezi pe tine însuți ca persecutor și apoi să-i ierți pe cei care te persecută. Aceasta este soluția. Dacă toată lumea ar face asta, atunci am vindeca problema identității.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
8 Comments
Părinte, citind Psaltirea, observ că sunt multe verseturi în care Dumnezeu promite poporului lui Israel că nu-și va călca niciodată cuvântul când a zis că e poporul ales și că-i va purta de grijă în veac.
Iată câteva exemple:
“Adusu‑Și‑a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care L‑a poruncit într‑o mie de neamuri,
Pe care l‑a încheiat cu Avraam și de jurământul Său lui Isaac.
Și l‑a pus pe el lui Iacov, spre poruncă, și lui Israel legătură veșnică,
Zicând: «Ție îți voi da pământul Canaan, partea moștenirii tale».”
“Făcut‑am legământ cu aleșii Mei, juratu‑M‑am lui David, robul Meu:
Până în veac voi întări seminția ta și voi zidi din neam în neam scaunul tău».”
“Cerceta‑voi cu toiag fărădelegile lor și cu bătăi păcatele lor.
Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
Nici nu voi rupe legământul Meu și cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
O dată M‑am jurat pe sfințenia Mea: Oare, voi minți pe David? Seminția lui în veac va rămâne”
Și atunci de ce creștinii ortodocși și catolici zic că Israel nu mai este poporul ales? Dacă Domnul a zis clar că nu-și va încălca promisiunea… Plus că mai e un lucru: convertirea evreilor la creștinism e profețită, fiind unul dintre semnele apocalipsei. Nu înseamnă asta că ei rămân totuși poporul ales, dat fiind faptul că până și apocalipsa e legată de ei și convertirea lor?
Mie mi se pare că din exces de zel de a se distanța de evrei și iudaism, creștinismul a inventat ideea asta că Israel nu mai este poporul ales și că acum noi toți suntem cei aleși. E adevărat că Iisus a venit pentru întreaga omenire, dar nu putem ignora faptul că Domnul a făcut promisiuni clare poporului lui Israel în mod specific, și că a legat apocalipsa de convertirea lor la creștinism.
Greșești. Citește Epistoelele Sf. Ap. Pavel și în principal Epistola către Evrei. Nu este vorba aici de nazism – de extremă dreaptă – adică de faptul că Israel este ales pe criteriu biologic, de nație – ci Israel cel duhovnicesc este ales, cei care sunt fii lui Avraam după duh. Mântuitorul spune asta (motiv pentru care evreii au intrat în conflict cu el) și, mai ales, Sf. Pavel explică extensiv acest lucru (motiv pentru care și acesta a fost prigonit de către iudei) și această învățătură se vede și după faptele evreilor până astăzi. Nici vorbă ca să greșească creștinismul.
Observ niște aparente contradicții aici cu alte învățături pe care le-am aflat de la dvs. cum că și neamul contează, deci dacă noi suntem judecați și primim daruri și ca neam, nu doar individual, atunci acest lucru trebuie să fie valabil și le evrei, cu siguranță Dumnezeu vorbea și de neamul lor biologic, nu doar metaforic de urmașii spirituali ai lui Avraam care suntem noi toți. Am să citesc epistolele de care ziceți să mă lămuresc.
Neamul contează ca și păstrător a unei învățături de credință.
P.S. Când ziceam de poporul ales nu mă refeream în sens arian, de superioritate genetică, așa cum gândeau naziștii, ci poporul ales pentru o misiune specială pe pământ.
Deci dvs. spuneți că ei n-au fost niciodată poporul ales, nici înainte de Hristos, și că doar au înțeles greșit vorbele Domnului, care de la început s-a referit la altceva? Pentru că din ce știam eu, majoritatea creștinilor zic că ei au fost poporul ales până la Iisus, dar apoi au încetat să mai fie. Dvs. spuneți că n-au fost niciodată?
Au fost poporul ales pentru că de acolo trebuia să se nască Maica Domnului și asta din cauza faptelor lui Avraam, Isaac și David și nu ca superioritate genetică. Vezi epistolele. După aceea ei au dat cu piciorul la aceasta prin faptele lor pentru că nu L-au primit pe Iisus. Domnul a spus: „Iată se lasă casa voastră pustie”.
Și atunci, părinte, vă rog să înțelegeți de unde vine neînțelegerea mea:
1. deci pe de o parte ei au fost poporul ales până la respingerea lui Iisus – din asta rezultă că Dumnezeu a făcut într-adevăr promisiuni către evrei în VT, nu doar metaforice în sens de “toți urmașii spirituali ai lui Avraam”, ci și pragmatice promisiuni că ei sunt poporul ales.
2. și dacă a făcut astfel de promisiuni, atunci cum poate să-și ia Domnul cuvântul înapoi? chiar dacă evreii au respins asta prin respingerea lui Iisus, cuvântul Domnului e cuvânt, el nu se schimbă, el rămâne chiar dacă evreii îl resping prin faptele lor. Cel mult Domnul pune o pauză promisiunii, până se întorc la Hristos, dar apoi revine la ea cu siguranță, nu?
3. și dacă ei se vor întoarce la Hristos ca unul dintre semnele apocalipsei, atunci nu va reveni și domnul la promisiunea sa? chiar întoarcerea lor în sine e un semn că încă sunt poporul ales, de vreme ce până și apocalipsa, un eveniment atât de important, a legat-o Dumnezeu de destinul evreilor.
Ei as, ce mai inteleptciuni.
Dar majoritatea sfintilor, dar Mantuitorul nu a fost oprimat. Si pentru asta lumea ii cinsteste( daca este asa si nu doar simple ritualuri teatrale)
Se amesteca lucrurile pentru ca sunt cei cu adevarati oprimati si cei a caror imagine de asa zise victime este folosita politic.
Vai ce mai predica, omu are de toate( sunt destui si pe la noi, care mai si nesimtirea s-o afirme ) si-si mai da si cu parerea.
Victimele pandemiei( a caror efecte se vor face simtite inca ) nu trebuiesc uitate . Altfel ce ? traim intr-o lume unde curge lapte si miere si toti sunt buni ?
Iar obsesia( asta da obsesie) asta cu poporul ales sa fie evitata. Cati fac distinctie intre Ierusalimul geografic si cel spiritual?
De ce nuse face Johnathan ” tap ispasitor” ? Probabil va “predica” mult si bine, avand toate cele trebuincioase la indemanagangstalked