Arta recunoștinței – Pr. Liviu Papadopoulos

Ascultați un cuvânt dătător de speranță de la inimă la inimă, însă fără compromisuri al părintelui Liviu Haralamb Papadopoulos în care acesta ne învață despre arta recunoștinței și efectele extraordinar de benefice ale acesteia.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Omul care are recunoștință și o stare de doxologie e un om luminat lăuntric și nu [este] foarte bine în exterior. La ce mă refer? De multe ori ne gândim că se va întâmpla ceva din exterior care să schimbe lucrurile. Nu, nu se va întâmpla niciodată acest lucru! Și chiar dacă s-ar întâmpla ceva din exterior, schimbarea nu va dura în timp. Să spunem că ai câștigat bani. Nu îți vor aduce bucurie. Să spunem că s-a întâmplat o schimbare exterioară, asta nu îți poate aduce bucurie. Schimbările se produc în interior. Luminarea vine în sufletul omului, și se schimbă lăuntric toată starea sa. Și-am să vă pun o întrebare, care ne va face să ne gândim, să problematizăm. Ce se petrece cu un om care era supărăcios, plângăcios, dădea vina pe toți, era lacom, nemulțumit, nerecunoscător iar la un moment dat se pocăiește? Se schimbă, îl vezi că se bucură, râde, este mult mai vesel. Are o stare de doxologie, e mulțumitor, merge la biserică. Iubește, iartă. Ce i se întâmplă? Cu alte cuvinte, îmi veți spune că în exterior s-au potolit războaiele? Sau îmi veți spune că au încetat factorii de stres, bolile, dezbinările, ura, împătimirile ce vin din afară? L-a schimbat ceva din exterior? Nu, nu s-a schimbat nimic. Schimbarea se face în interior, în afară nu s-a schimbat nimic. Este același mers al lumii. E în zadar când aștepți să se schimbe lumea aceasta, ca să te schimbi și tu. Tu trebuie să te schimbi lăuntric. Și, când vei face asta, se vor schimba și lucrurile de lângă tine. Pentru că nu vor mai avea puterea dinainte să-ți influențeze mintea și sufletul.

Se povestește undeva în Pateric că Sfantul Pavel cel Simplu, venind acasă își prinde nevasta necinstindu-l cu un prieten de-al său. Și le-a spus: „Nu contează, voi continuați aici, eu am plecat.” Și a plecat direct la pustie. Citiți Patericul, ca să vedeți mai exact povestirea. Nu s-a tulburat deloc și a plecat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acest om a luat hotărârea în interiorul lui, că “nimic exterior nu poate schimba starea mea lăuntrică!”. E o iluzie să aștept mereu din exterior o validare. Deoarece astăzi poate fi această întâmplare cu femeia mea, mâine cu șeful meu, poimâine poate fi o pandemie, apoi un război, după care poate fi altceva. Acestea nu se vor termina niciodată. Niciodată! Cine așteaptă liniștea exterioară, ca să i se împăciuiască inima, nu va avea pace niciodată! Deoarece este dependent, fără să știe acest lucru. Are dependențe, frici, neliniști. Toate sunt lipite de el. Și vezi continuu oameni, chiar și creștini cărora încontinuu le este frică: „Uite războiul acolo, pandemia aici! Ne vor face așa și pe dincolo!” Frică, teamă, tulburare, nu se pot calma nu se pot liniști: „Vezi acolo! Ce ne vor face!” Așa nu te vei liniști. De ce? Pentru că acest lucru nu are sfârșit. Nu ai priceput că aceste lucruri nu au sfârșit? Așa a fost această lume! Așa a fost dintotdeauna acest lucru mincinos!

Nu aștepta ceva în exterior. Trebuie să găsești înlăuntrul tău bucuria, pacea, acceptarea, liniștirea, unitatea, integritatea. În interiorul tău! Și atunci, precum spune Sfântul Serafim de Sarov, “dacă vei afla pacea înlăuntrul tău, atunci mii de oameni se vor schimba lângă tine”. De multe ori sunt întrebat: „Părinte, ce să fac ca să-mi calmez fiul?” „Liniștește-te tu mai întâi!” „Asta îmi spui?” „De vreme ce te văd tulburată! Ești neliniștită, nesigură, fricoasă. Ești agitată și transmiți acest lucru!” Sfântul Porfirie obișnuia să spună: „Lăsați ceea ce spuneți, căci sufletele comunică altfel, au codul lor propriu de comunicare, au propriul lor limbaj.” Este posibil ca celălalt să nu îți spună nimic, dar tu să te simți groaznic. Altul ar putea să te întrebe: „Ce faci, ești bine?” Și apoi să te simți tulburat. Sau poți merge să bei o cafea cu o prietenă de-a ta. Îi spui: „Ce bine am petrecut! Ne mai auzim!” Dar imediat ce pleci din vecinătate, îți spui: „Uff, a plecat, am scăpat”. Ți-a transmis stresul, tulburarea, toată starea ei, pentru că sufletele comunică nevăzut și transmit lăuntric mesajele. Nu e doar ceea ce spunem! Aceasta e superficial! Există lucruri mult mai profunde în interiorul nostru.

Așadar, fericirea este vederea lăuntrică, este harul, este luminarea, și nu ceva exterior pe care îl aștept să se petreacă din niște condiții istorice. Vai mie dacă aștept o lege, sau o dispoziție, sau o hotărâre a societății, ca să-mi aducă pacea în suflet! Ei! Azi o poate aduce, mâine-poimâine se va schimba legea… Aceste lucruri nu-mi rezolvă nicio problemă. Creăm, așadar, ceea ce credem. Recunoștința – după cum o prezentăm și o aducem în discuție – se leagă în mod absolut de bucurie, deoarece omul care este recunoscător, este pe picioarele sale, pentru că apreciază ceea ce are. Îl laudă pe Dumnezeu, pentru ceea ce are. În timp ce noi, în mod constant suntem preocupați de ceea ce nu avem.

Aproape niciodată nu spunem: „Slavă Ție, Doamne, pentru ceea ce am!” Spune cineva? Cine spune aceste cuvinte cu recunoștință? Se spune că a fost cândva un conducător bogat, care și-a chemat sluga sa, care era sărac lipit, zdrențuit, fără casă. L-a chemat și i-a spus: „Îți dau atâta aur și 9 cai din cei 10 pe care-i am. Ești de acord?” „De acord!” Și abia ce a plecat un pic mai în jos, începe să-l cuprindă tristețea, să-i vină gândul: „De ce mi-a dat doar 9 [cai] de ce nu mi-a dat 10? Eu îi vreau pe toți 10”. “Dar nu ai avut nimic, nici măcar unul nu ai avut, și ți-a dat 9!” „Da, însă avea 10, de ce să nu mi-i dea pe toți? Avea el un motiv. De ce să nu-i am pe toți?” Iar Sfântul Paisie spune: „Îți ofer să mănânci o banană frumoasă, iar tu îmi spui: ‘Nu, eu vreau caviar. Da, vreau caviar!’.”

Ei, dar se poate ca Dumnezeu să îți spună: ”Dacă nu îți place viața pe care o trăiești, haide să o schimbi cu viața a milioane de oameni. Ai avut cădură în casă astăzi? Nu te simți bine? De dimineață ai o stare nervoasă? Ești în mijlocul unor discuții aprinse? Haide să te duc în Africa, ca să schimbăm viața acestor oameni cu viața ta.” Poate că tu undeva vei găsi aer condiționat: în mașină, acasă. Ceva vei face [pentru a te răcori]. Aceia nici măcar nu au evantaiele pe care le avem noi. Fluturați-le dragilor, nu vă opriți! Nu am spus-o să aveți sentimente de învinovățire pentru aceasta! Am spus că ei nici măcar asta nu au! „Așadar, hai să schimbăm viețile și să vedeți cum stau lucrurile!” Iar aici este important să subliniem – ca să nu fim înțeleși greșit -, că nu e ceva rău să vrei ce e mai bun pentru viața ta. Pentru că cineva ar putea spune: „Este greșit să vreau ce e mai bun?” Nu, nu este ceva greșit. Dar contează foarte mult pentru ce vrei. Ce vrei să faci, care este scopul? Cum îți dorești? Adică, cum vrei să dobândești acest lucru? Pentru că dacă este vorba ca acest „cum”, să vină cu anxietate, cu înșelăciune, sau prin alte mijloace și căi greșite, atunci acest lucru îți va aduce efectul opus fericirii și bucuriei. Ne îndreptăm spre final, și cu aceasta încheiem. Să reținem că în viața duhovnicească, marea valoare se găsește în pașii mici.

Să nu ne grăbim! Încet-încet, pas cu pas. Ne spune Patericul, că de vezi un monah tânăr, că are râvna, este zelos, face multă asceză, este în al șaptelea cer, să îl prinzi de picioare și să-l aduci pe pământ. Este periculos acest lucru. Încet-încet, pas cu pas, să nu ne grăbim. Să trăim fiecare stadiu al vieții noastre duhovnicești. Cu calm, cu dragoste, cu o stare de doxologie, de mulțumire, și va veni [harul]. Dacă ești credincios și mulțumitor în cele mici și spui: „Slavă Ție, Doamne!” „Mulțumesc, Doamne, pentru acest singur lucru pe care l-am avut astăzi.” Dumnezeu îl va face două sau trei. Îl va înmulți, din puțin îl va face mult. Atât duhovnicește cât și material. Dar, dacă ești cârtitor, jalnic, atunci vei pierde și ceea ce ai. Ce a spus Sfântul Porfirie? A spus: „De la bucuriile mici, plecăm către cele mari”. Așadar, va trebui să înveți mai întâi să fii mulțumitor cu micile bucurii. De multe ori cerem lui Dumnezeu: „Doamne, vreau o cercetare a harului! Fă o minune!” Dar cum să o facă de vreme ce tu nu ai învățat să spui „mulțumesc” pentru paharul de apă pe care-l bei? Nu ai învățat să multumești pentru cele elementare: să îți faci Sfânta Cruce că mănânci la prânz, că te-ai trezit, că ai trecut noaptea. Nu ai învățat aceasta, dar le cauți pe cele mari, pe cele superioare ale duhovniciei. Începe de la cele mărunte.

Spunea Sfântul Porfirie să ne bucurăm de toate lucrurile: și de înot, și de mare, și de mâncare, și de prieteni pentru companie, pentru plimbările în natură. „De toate să vă bucurați, căci toate sunt picături ale iubirii lui Dumnezeu. De la iubirile mărunte, mergem către dragostea cea mare.” Are Starețul Emilian Simonopetritul un text incredibil, în care spune, despre bucurie și tristețe: „Trebuie să te deprinzi cu cele simple, zilnice, ca să înaintezi spre cele mari”. De la o simplă mângâiere, de la somn. Știți ce important este somnul? Jumătate din populația Greciei, ia pastile ca să doarmă, și tu, de exemplu, dormi [natural]. Puțin lucru este acesta? Într-un discurs de-al ei, Maro Vambounaki a spus: „Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu, că nu am durere de dinți.” Tu de ce nu îi mulțumești lui Dumnezeu astăzi? Spune un altul: „Stai să văd dacă azi se întâmplă ceva, important.” Ce important? Dar ce ai vrea să se întâmple? Doar pentru că exiști, este un motiv să îngenunchezi și aduci slavă lui Dumnezeu. Ce altceva vrei? Nu este o minune că exiști? Dă slavă lui Dumnezeu că îl poți vedea pe celălalt, și cu toate patimile, greșelile și greutățile lui, pentru că vezi natura, creația, toate aceste minuni ale lui Dumnezeu. „Slavă lui Dumnezeu!”, să spui. Și pentru aceste greutăți. O cale sunt și acestea. Ce altceva vrei să se întâmple? Să spună cineva: „Slavă Ție, Doamne pentru că nu mă dor dinții astăzi!” Puțin lucru este acesta? Și hai să-ți mai spun: e ceva măreț să ai sănătate, și nu te bucuri?

Nu te bucuri, nu ești fericit. Spunem „în sănătatea noastră!”, „întâi să avem sănătate!” „sănătatea este mai presus de toate!” Minciuni, nimeni nu se bucură pentru că are sănătate. Dimpotrivă, facem orice ca să o pierdem. Facem de toate ca să o pierdem. Să o distrugem și pe aceasta ca să spunem apoi: „Ah, bietul de mine, nefericitul de mine!” Și apoi să vă întreceți, ca să vedeți cine e mai bolnav.” Și spui: „Pe mine mă doare capul” ”Capul, stai să vezi stomacul meu!” „Mă dor oasele!” „A, nu-i nimic, să vezi spatele meu!” Și să vă certați care este cel mai nefericit, neîndreptățit. Ne contrazicem, să vedem care e cel mai suferind de pe pământ, cel mai prăpădit. În loc să numărăm bucuriile, binecuvântarile, pe care ni le dă Dumnezeu în fiecare zi. Și-am să vă spun un secret cu două, trei lucruri, care cred că vă vor ajuta. Primul lucru, care ajută foarte mult… să trecem la ceva practic.

Așadar, primul lucru, să țineți un jurnal al minunilor. Vă va ajuta foarte mult acest lucru. Am să vă spun și de ce. În primul rând este foarte terapeutic ca omul să scrie. Este foarte terapeutic, fie și o propoziție pe zi. Dar, de ce vă va ajută? Pentru ca să observi semnele, urmele lui Dumnezeu, prezența Lui. Dumnezeu ne vorbește prin semne și mesaje. La acestea se uitau și profeții. Pe acestea le vedeau Sfinții. Adică, am o problemă, și mă rog lui Dumnezeu, să-mi dea un răspuns. Să îmi arate o soluție. Să știu în ce direcție s-o iau, pentru că nu știu pe ce cale s-o apuc. Și mergi la băcănie, la brutărie sau la supermarket, și-l auzi pe cel de lângă tine vorbind ceva. S-a spus ceva la radio, s-a întamplat ceva pe drum, ceva se petrece. Trebuie să ai trezvie trebuie să fii prezent în viața ta, trebuie să fii plin de „acum”, ca să pricepi mesajul. „ Hei, hop, asta era ce căutam. Acesta este răspunsul!” Așa ne vorbește Dumnezeu. Într-un moment în care tu te plimbi, în clipa în care taci în rugăciune, auzi răspunsul în interiorul tău. Primești înștiințare lăuntrică. Îți spui: „Iată, aceasta era soluția!” Scrie, așadar, că în cutare zi, cu toate că eram deznădăjduit, Domnul mi-a arătat această soluție.

M-a sunat de acolo, iar eu le-am spus că nu-mi găsesc de lucru. Eram deznădăjduit pentru că relația mea cu cutare se terminase, și mi l-a adus înapoi. Slavă lui Dumnezeu! Nu știu dacă este bine, dar nu contează. Să scrieți aceste lucruri. De ce? Dincolo de faptul că este bine să scriu și să fiu prezent în viața mea, va veni o vreme – țineți minte! – când veți uita minunile pe care vi le-a făcut Dumnezeu. V-o spun și vă garantez asta. Omul este nerecunoscător. Cu toții uităm ușor binele. Răul e mereu acolo. Am o femeie în sat care ține minte răul: ”Nu pot s-o iert pe soacra mea”, îmi spune. „Păi, de ce?”, o întreb. „Pentru că, atunci când m-am căsătorit, m-a privit așa și-așa”. „Bine, iartă-mă, dar acum câți ani te-ai căsătorit?” „Acum 60 de ani”, îmi spune. „În 60 de ani, doar asta îți amintești? Nu s-a mai întâmplat nimic altceva?” I-a rămas mintea blocată acolo. Așa cum spunem în „amintirea răului”. Memoria ei este blocată acolo. Deoarece omul nu-și amintește, uită minunile de zi cu zi, scrieți-le, pentru că vă va ajuta mult. Atunci când ești nefericit și deznădăjduit, vei deschide acest caiet al minunilor, și veți spune: „Iată că și atunci aceleași probleme le aveam, tot prin aceste [încercări] treceam. Și totuși, Dumnezeu ce a făcut! Iată, Sfântul cutare ce a făcut [ca să m-ajute]! Iată cum am primit răspunsul.” Și vă veți liniști! Eu o fac și vă sugerez și vouă s-o faceți.

Al doilea lucru, este rugăciunea de laudă. Cultivați rugăciunea de laudă! Spunea Părintele Tihon Athonitul, ucenicul Sfântului Paisie, spunea: „Doamne miluiește” face 500 de drahme, iar „Slavă Ție Doamne” 1000. Doxologia adusă lui Dumnezeu e un lucru mare. Dați slavă Domnului! Lăsați acest „simt sau nu simt” fugiți de aceste false simțiri! Aceasta este doar în mintea voastră, spuneți: „Slavă Ție, Doamne!” chiar dacă nu simțiți. Și să vedeți apoi că o veți simți, chiar dacă înainte nu simțeați, Faceți asta și veți simți! Ascultați ce vă spun: faceți-o în mod repetat, făceți-vă un obicei binecuvântat, și de la mintea care nu o înțelege, va coborî în inima ta. Va intra în inima ta și te va umple, așa se va întâmpla. Ascultați-mă! Trezește-te de dimineață și adu slavă lui Dumnezeu: „Slavă Ție, Dumnezeule, slavă Ție, Dumnezeule, slavă Ție, Dumnezeule!”. Și chiar de nu simți ce spui, lasă zâmbetul tău să răspândească lauda pe buzele tale, pe fața ta pe pieptul tău, chiar de n-o simți, și vei vedea ce se va întâmpla în scurt timp. N-o să credeți ceea ce se va întampla. Al treilea lucru: să iei hotărârea și să spui: „Astazi nu voi număra și nu mă voi preocupa de câte probleme am avut. Mă voi ocupa să scriu pe o foaie de hărtie, ce binecuvântări am primit astăzi.

Și vei începe: „Că am dormit, m-am trezit, mi-am băut cafeaua, m-am plimbat, cum am plecat la serviciu, am pregătit prânzul pentru a mânca, că ai mei copii sunt bine, că soțul meu este bine, că am venit la conferință și m-am întors cu bine acasă.” Vei vedea că vei face o listă uriașă, o listă imensă vei face. Dacă ai să te gândești la cele negative în fiecare zi sunt 1, 2 , 3, nu mai mult, și cu toate acestea, te fixezi pe ele. De ce nu te fixezi pe multele binecuvântari pe care le primești? Nu, tu insiști acolo pe cele puține negative. Același lucru îl aplicăm în trafic. Era trafic teribil la venire. N-aș fi putut veni enervat? „Când o să ajungem! Bunul nostru episcop ne așteaptă! Ce voi face? Voi ajunge? Are grijă Dumnezeu, toate la timpul lor!” Cu calm. Ar fi putut să fie mai rău decât atât. Așadar, nu aleg să cred în limitările și neajunsurile mele vechi, însă acum, aici, aleg sinele meu. Adică, să nu mai privesc la ceea ce îmi lipsește, la ceea ce nu pot realiza, privesc prin ochii lui Hristos.

„Cum mă vede Hristos?” Hristos te vede minunat, binecuvântat integru. Hristos te vede prin lumina Slavei Sale. Tu ești acela care te condamni și care-ți biciui sinele ca un călău. Hristos te iubește! Știți câți oameni vin la spovedit, își mărturisesc păcatele, le citesc dezlegarea și apoi vin iar și zic: „Eu nu simt [că sunt iertat], trebuie să mă spovedesc iarăși.”? „Măi, Hristos te-a iertat!” „Nu!” Nu s-au iertat pe ei înșiși. Iară și iară – ca o obsesie. Dar trebuie să credeți că Sfântul Duh vă poate ierta. Este blasfemie să spui același păcat [dacă nu l-ai mai făcut]. Trebuie să crezi că Hristos ți-a luat păcatul asupra Lui, nu îl mai tot spovedi. Concentrează-te! Precum spunea Sfântul Porfirie: „Lasă păcatele, nu te preocupa cu patimile tale. Ceva se întâmplă, cu sufletul care se preocupă [în mod exagerat] de patimile sale.” Sufletul acela devine confuz. Lasă-le, uită ce nu poți gestiona! Roagă-te, aprinde candela, ieși la plimbare, vorbește cu un om. Dă slavă, bucură-te, să vină lumina, bucuria, să fugă întunericul.

Sf. Porfirie avea o vorbă specifică: „Dacă eu stau pe scaun, te mai poți așeza?” „Nu, nu mai pot.” Așa este și cu lumina. Dacă pătrunde lumina, întunericul nu mai poate rămâne. Noi ne preocupăm exagerat de întuneric: păcate, iad, patimi, demoni, conspirații… Lucruri care ne sălbăticesc sufletul. Să vedem cele pozitive: milostenia, iubirea lui Dumnezeu, rugăciunea, doxologia, lumina, să mă împărtășesc, să mă bucur de Sfânta Euharistie, să mă ospătez din ospățul lui Dumnezeu, cum spunem. Să văd frumusețile binecuvântărilor. Când tu ești așa, răul nu mai poate să intre în viața ta. Iar, în ultimul rând, acordați atenție lucrurilor pe care le considerați a fi date [venind de la sine], adică acordați atenție, așa cum am mai spus, prezentului din viețile voastre și schimbați-vă, gustați prin trăire binecuvântarile pe care Dumnezeu vi le dă, acum cât suntem aici! Aici este epicentrul, pe ce trăim acum. Și dăm slavă lui Dumnezeu! Cu rugăciunile episcopului nostru și preoților prezenți aici, fraților noștri și ale tuturor celor care ați venit astăzi aici. Vă mulțumesc foarte mult pentru că m-ați ascultat și să vă rugați și pentru mine!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!