Școlile bisericești și viitorul Bisericii – Pr. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt foarte actual și cu durere al părintelui Iosia Trenham despre școlile bisericești, învățământul duhovnicesc și viitorul Bisericii.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Salutare tuturor! Domnul să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc pentru prezență. Am pregătit un cuvânt astăzi pe care l-am numit: ”Școlile bisericești și viitorul Bisericii.” Am să vorbesc puțin despre imensa importanță a educației creștine, precum și despre învățătura Sfinților cu privire la necesitatea de a avea educație religioasă în locul celei seculare. Voi cita texte inspiratoare ale Sfinților Părinți care să ne ghideze în acest demers, așa cum fac de obicei.

Doresc să încep cu un citat din Sf. Ioan Sinaitul, care a reușit să dobândească viața duhovnicească așa cum reiese din ”Scara dumnezeiescului urcuș”, care s-a ocupat de tema pericolului școlilor fără Dumnezeu. Să ne imaginăm că acesta a scris despre școlile publice de astăzi din America, iar pentru cei care sunteți din altă parte și mă priviți, și aveți educație seculară, cum mulți dintre voi aveți, asta vă privește și pe voi. Citatul face parte din treapta a patra a ”Scării” , care este cea mai lungă treaptă, și care este dedicată ”ascultării”.

El zice: ”Am văzut copii inocenți și adorabili venind la școală pentru a afla înțelepciune, educație și folos – majoritatea părinților pentru asta își trimit copiii la școală – dar învățând numai viclenii și rele, ca urmare a contactului pe care îl au cu alți elevi. Omul înțelept va înțelege ceea ce vreau să spun.”

Ce cuvânt de la Sf. Ioan! Experiența sa, bineînțeles, a făcut să observe asta, că intențiile bune ale părinților și ale celor tineri sunt adesea zădărnicite de supra expunerea la cele fără de Dumnezeu din școlile noastre. Acesta este un citat vechi, subliniind o problemă din vechime, dar este de mare actualitate astăzi. Acesta e numai un cuvânt de început despre pericolul reprezentat de școlile fără de Dumnezeu. Părinții, spune Sfântul, trebuie să fie dedicați școlilor bisericești, absolut dedicați acestora.

Importanța vieții părinților

Vreau să vă citesc două citate minunate din secolul 20, ale părintelui Alexander Elchaninov, autorul lucrării ”Jurnalul unui preot rus.” Să ne amintim că asta vine într-un moment al Revoluției bolșevice. Să ascultăm ce zice acesta cu privire la ceea ce trebuie să ia in calcul părinții atunci când aleg educația copiilor lor: ”În educația copiilor, cel mai important lucru este acela de a-și vedea părinții trăind o viață interioară intensă.”

Ce cuvânt! Cel mai important lucru pentru copii este să-și vadă părinții trăind o viață interioară intensă. Nu contează ce fel de educație asigurăm copiilor noștri, dacă îi educăm acasă, sau îi înscriem la o școală bisericească, sau îi trimitem la o școală publică fără de Dumnezeu, ceea ce contează este școala exemplului personal al părinților. Iar ceea ce părinții trebuie cu adevărat să ofere copiilor lor de la început este propria lor viață interioară în Dumnezeu.

Acesta continuă: ”De ce impresiile din copilărie sunt așa de importante? De ce este esențial pentru a umple mintea și sufletul copilului cu lumină și bunătate, începând asta de la o vârstă cât mai fragedă? În copilărie găsim un dar natural pentru credință și simplitate, bunătate, o capacitate pentru tandrețe și compasiune, imaginație, absența cruzimii și a răutății. Acesta este cu siguranță tipul de pământ care va rodi de 30 de ori, de 60 de ori sau de 100 de ori mai mult. Când mai târziu în viață sufletul va deveni greu și uscat omul va fi curățit ca nou și mântuit de continua prezență a experienței copilăriei sale. De aceea este atât de important să ținem copiii aproape de Biserică, aceasta furnizându-le hrana duhovnicească pentru întreaga viață.”

Expunerea pe care o oferim tinerilor noștri este extrem de importantă și determinantă pentru viitorul lor. Oferindu-le o educație creștină solidă, iubitoare, în rugăciune, în cadrul școlilor bisericești, este o cheie absolută pentru atingerea fericirii de-a lungul întregii lor vieți. Cum putem face asta? Școlile bisericești pot exista numai dacă preoții sunt în mod perseverent dedicați acestora.

Iar acum doar vreau să zic, cu smerenie, un cuvânt către frații mei preoți: depinde de noi, în mod absolut depinde de noi, trebuie să punem piatra de temelie a școlilor bisericești la un nivel foarte înalt; nu trebuie să ne oprim până ce acest deziderat se realizează.

Importanța educației bisericești se vede din viețile sfinților

Aș dori să utilizez exemplul marelui Sfânt Ioan de Kronstadt. Poate că nu a existat altul în istoria Bisericii care să fie mai dedicat răspândirii școlilor bisericești și a educației creștine ca Sf. Ioan de Kronstadt. Haideți să ascultăm la acest cuvânt minunat: ”Timp de 32 de ani, Părintele Ioan de Kronstadt a fost profesor de școală.” Imaginați-vă, e atât de cunoscut, evident, pentru efectuarea liturghiei zilnice, pentru predicile sale incredibile, pentru voluminoasa sa activitate de spovedire a oamenilor, pentru implicarea sa în problemele cetății, pentru activitatea de consiliere a familiei imperiale, și a făcut toate astea în timp ce preda! Timp de 32 de ani a predat Biblia și altele. Noi preoții trebuie să fim angajați în educația [copiilor]. ”

Deci a activat ca profesor 32 de ani, începând cu anul 1847, predând în școala din districtul Kronstadt iar din anul 1863 până în 1889 [a predat] la liceu. ”Educația trebuie nu numai să fie simplă dar și inseparabilă de șlefuirea caracterului,” zice acesta. ”Într-un anume sens, șlefuirea caracterului trebuie să predomine deoarece simplitatea și integritatea omului nu este condiționată de rațiune, ci de inima sa. Educația însăși, conform Sf. Ioan, constă în educația inimii. Unul poate fi om de știință, dar un om foarte rău. Noi nu suntem revoluționarii francezi care erau oameni educați dar care atât de viu au personificat mânia iadului. Trebuie să educăm oamenii nu numai pentru a deveni membri utili în societate dar și pentru – iar asta este mai important și necesar – a deveni buni creștini și temători de Dumnezeu.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca toată cunoștiința acumulată, ca un întreg armonios, să se cuibărească în sufletul copiilor. Așa arată sistemul de învățătură creștin cu regulile și practicile sale care reprezintă adevărata educație creștină. Dar dacă copiii noștri nu vor participa la slujbe pentru a-și face temele, care sunt eminamente seculare, sau atunci când se află în Biserică stau cu gândul la temele de la școală, astfel incât slujbele nu pot să le hrănească mințile și inimile, dacă aceștia sunt plictisiți la Biserică, atunci munca pedagogică va suferi deoarece cea mai bună educație este fără dubiu cea oferită de Biserică cu ale sale minunate și cerești slujbe, care ajung să penetreze în rărunchii omului.”

În una din predicile sale Sf. Ioan justifică și explică în detaliu de ce trebuie să se studieze grecii antici: ”Părinți și profesori, aveți mare grijă să nu permiteți copiilor voștri să afișeze schimbări nejustificate de comportament în prezența voastră, capriciile sunt rădăcina decăderii inimii.” Ce exemplu incredibil de devotament al Sf. Ioan pentru dezvoltarea școlilor bisericești; el le consideră ca ceva fundamental. Dar să luăm aminte la mintea sa bisericească unică. Aceasta este mintea ortodoxă, mintea cu adevărat sobornicească. Slujbele Bisericii reprezintă esența educației adevărate. Nu avem numai educație ortodoxă, nu avem numai educație creștină, fără a fi prezenți la slujbe. De aceea școlile bisericești sunt așa de importante, școli care sunt supravegheate de preoți, școli în care preoții și elevii se roagă împreună zilnic.

Slujba utreniei, sau orice altă slujbă pe care preotul o face cu elevii în fiecare zi, nu este glazura care se pune pe tort, nu este ceva care nu este parte a parte a programei, ci este cea mai importantă parte a programei, spune Sf. Ioan. Cea mai importantă. Poate fi de asemenea, o sursă majoră de încurajare în viață pentru copii dacă aceștia sunt învățați să cânte, sau să participe la slujbele Bisericii ca la ceva esențial, iar apoi aceea bucurie și cântările se revarsă în toate orele de clasă de-a lungul zilei. Utrenia sau celelalte slujbe ale școlii bisericești curăță totul, și pun început bun, iar de s-a întâmplat să fie o zi proastă în ziua precedentă, începi ziua din nou curat, întru Împărăția lui Dumnezeu. Acest cuvânt frumos al Sf. Ioan despre rolul central al preoților în școlile bisericești, în promovarea acestor școli și modul de predare în acestea, sau importanța rugăciunii, sunt lucruri fundamentale. Oriunde se întâmplă asta Biserica va înflori, iar acolo unde nu se întâmplă Biserica nu va înflori.

Bineînțeles că avem o mulțime de exemple, nu numai cele de la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20 date de Sf. Ioan de Kronstadt din Rusia, ci am să vă mai dau 2 exemple, unul din Anglia, din secolul 7, și apoi altul din Grecia. Acest exemplu vine din viața marelui prim arhiepiscop unificator al Bisericii Angliei, Sf. Teodor de Canterbury, un om fascinant, un grec care a fost trimis în Anglia de către Roma. Deci a fost un grec care a trăit la Roma, și apoi trimis în Anglia pentru a înființa și organiza Biserica. Acesta este un cuvânt despre munca de educație a Sf. Teodor.

Sf. Teodor a fost primul arhiepiscop pe care întreaga biserică a Angliei l-a urmat; l-am văzut atât pe el cât și pe Adrian educând oamenii, atât în cele lumești cât și în cele sfinte, aceștia au atras nu număr mare de elevi în a căror minți au turnat apa cunoașterii, zi după zi. „Pe lângă educarea lor în studiul Sfintei Scripturi” (acesta e un alt lucru fundamental al educației creștine, nu numai referințe din Scriptură, dintr-o carte sau alta, nu, ci educație directă în Sfânta Scriptură, fiind a 2-a ca importanță după slujbe, educația Scripturală.)

Așadar…, „Pe lângă educarea lor în studiul Sfintei Scripturi, aceștia au predat elevilor despre poezie, astronomie, calculul calendarului bisericești, Ca dovadă pentru asta, unii din elevii lor mai sunt încă experți în latină și greacă așa cum sunt în limba lor. Nu au avut niciodată momente mai fericite decât astea de când se englezii se așezaseră în Britania. Din această cauză, regii creștini erau atât de puternici că au pus pe fugă toate triburile barbare, oamenii găsind bucuria Împărăției cerurilor, iar toți care care doreau să să educe în citirea Scripturii au găsit profesorii de care aveau nevoie. Știința muzicii sacre, limitată până acum la Kent, s-a răspândit peste tot.”

Iată ce avem aici: felul în care Biserica Angliei s-a dezvoltat, modul cum sfânta Ortodoxie a explodat în timpul Sf. Teodor și după, prin acest mare devotament pentru educația creștină și școlile creștine. Poate sunteți mult mai familiarizați cu sfinții care au evanghelizat Grecia, Albania, Macedonia, zona aceea, ca Sf. Cosma Etolianul, secolul 18, care a condus marea mișcare de deșteptare în teritoriile ortodoxe oprimate de jugul musulman al otomanilor. În același timp, așa-numita „mare deșteptare” din secolul 18 avea loc și aici în America. Acesta a înființat 200 de școli, iar un pic mai târziu, îl avem pe marele sfânt Macarie al Corintului.

Ascultați acest cuvânt despre angajamentul acestuia pentru școli și educație: ”Macarie a observat marea importanță a școlilor în relația cu Biserica, așa cum a făcut și Sf. Cosma Etolul, și înainte de a deveni arhiepiscop de Corint și-a luat timp și a educat copiii corintenilor, deoarece acea școală nu avea profesor (închipuiți-vă pe acest om care în curând avea să devină arhiepiscop, cum a devenit pur și simplu profesor). Acesta a predat penru 6 ani fără a fi plătit. Atunci când a devenit arhiepiscop a decis să înființeze școli în toată provincia Corintului. Acesta a pus pe liber pe toți preoții neștiutori de carte și înainte de a hirotoni alții noi i-a trimis la mânăstire pentru a primi educația și practica necesară. Ca și Sf. Cosma, și-a dat seama cu tărie despre importanța cărților pentru ca oamenii să devină mai buni.

Aceasta, dragilor, este lucrarea preoților dedicați. Preoții dedicați ai Bisericii predică și înființează școli bisericești. Școlile bisericești sunt fundamentale. Trebuie să sprijim activitatea acestor școli și șă înființăm școli peste tot. Oriunde putem. Cât de important este asta? Dați-mi voie să-mi închei reflecția prin împărtășirea cuvântului cuiva care este mai apropiat de noi, aici în America, marele Sf. Tihon, luminătorul Americii de Nord, cel care a devenit patriarh al Rusiei, și apoi mărturisitor și martir al opresiunii comuniste. Acesta a trecut la Domnul la praznicul Bunei Vestiri din 1925. Dar înainte de asta, el a fost episcop și arhiepiscop al Americii, din anul 1898 și până în 1908, 10 ani în care a făcut atât de mult pentru America, punând bazele prosperității Bisericii [Ortodoxe] aici în America și a vorbit mult despre educație.

Doresc ca să închei această cugetare cu privire la necesitatea școlilor bisericești prin a cita cuvântul Sf. Tihon, luminătorul Americii. Acest citat este preluat din cuvântul pe care l-a predicat noilor preoți. Încă o dată, acesta a văzut cât de important este pentru preot să preia ștafeta în acest domeniu. Descriind relația dintre episcopi și eparhiile lor, și ale preoților cu parohiilor lor, în oglinda căsătoriei, acesta zice: ”De acum înainte îmi voi dedica toată puterea mea și toate darurile mele pentru a vă sluji”, – asta a zis acesta când a devenit episcop în America -. Iar preotului celui nou îi zice: ”Uită-te pe tine părinte și îndrăgostește-te de turma ta!” Uau, uau! Ce cuvânt minunat! Ce imagine de preot adevărat! ”Uită-te pe tine părinte și îndrăgostește-te de turma ta, care-ți este adusă ție de Dumnezeu, și cu care te-ai căsătorit astăzi,” – acest om era hirotonit atunci și instalat ca paroh în aceea comunitate -, „și renunțând la mândria ta, să fii indiferent față de viața ta personală” O, cât de frumos! „… și dăruiește-te în totalitate menirii tale, care este înaltă și sfântă.”

Deci acesta este perspectiva sa despre menirea preoțească. Ascultați acum ce zice despre școli și educație. Cuvântul a fost dat noilor preoți, în jurul anului 1900. ”Fii iute să ajuți și să lucrezi din greu pentru a convinge pe toți aceia care sunt indiferenți față de mama lor care este sfânta Biserică Ortodoxă” Vedeți, pe cei a căror inimă e rece față de Biserică, preotul trebuie să-i reaprindă, să trezească în ei evlavie către biserică. „Fundamentele, într-o anumită măsură, au fost deja puse”. Și îi spune noului preot că Biserica a fost înființată, dar sunt alte lucruri de făcut, a spus. „Fundamentele, într-o anumită măsură, au fost deja puse, este necesar numai să le întărim și să le creștem, dar în alte domenii nu s-a început nimic.”

“Tu trebuie să înființezi una!”

Deci despre ce vorbește aici? În care alte domenii? ”Spre exemplu, nu există nici o școală bisericească aici. Tu trebuie să înființezi una!” Uau! Sfinte Tihon, roagă-te pentru noi! „Tu trebuie să înființezi una!” Cred că aceasta este cerința pentru țara asta. Multe biserici s-au înființat, deci bazele fundamentale au fost create, dar sunt alte domenii în care nu s-a făcut nimic. ”Spre exemplu, nu există nici o școală bisericească. Tu trebuie să înființezi una! Îți zic ție că nu pot să tac în legătură cu asta în fața nimănui” – să ascultăm la asta dragilor – „pentru că viitorul Ortodoxiei pe acest pământ depinde de școlile bisericești. Iar aceste școli sunt în mod special necesare în America atât timp cât în școlile publice ale acestei țări Legea lui Dumnezeu nu este predată.”

Uau! Acest mare sfânt Tihon, înainte de a deveni patriarh al Rusiei în 1908, a convocat primul sinod al tuturor preoților și laicilor din America, solicitându-le să lucreze împreună. Acesta a subliniat că nu numai preoții trebuie să lucreze, dar și mirenii să fie alături de părinții lor spirituali, aceasta fiind modalitatea de lucru. Aceasta este activitatea de slujire și astfel școlile bisericești se vor întări pe un fundament solid, la fel ca și parohiile noastre, și astfel noile școli bisericești vor fi înființate prin conducere perseverentă a preoților care nu vor accepta nimic mai puțin decât o educație cu inima la Dumnezeu, lângă Dumnezeu, la umbra Bisericii și cu ajutorul laicilor care doresc să fie suficient de virtuoși pentru a pune la bătaie resursele necesare pentru a face asta, [totul] pentru mântuirea tinerilor noștrii și pentru binele sfintei Ortodoxii pe aceste tărâmuri.

Uuf! Biserica, școlile și viitorul Bisericii! Dumnezeu să ne ajute întru slava numelui Său! Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!