Ascultați-l pe cunoscutul simbolist ortodox Jonathan Pageau în care acesta ne face o scurtă analiză a uneia dintre cele mai stranii icoane din ortodoxie: icoana Sfântului Hristofor.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
JONATHAN PAGEAU: Reacția pe care am primit-o din partea ierarhiei mele a fost copleșitor de pozitivă. Evident, am fost îngrijorat de asta, deoarece vorbesc despre lucruri care sunt cumva surprinzătoare pentru unii și poate nu le privesc din același unghi. Așa că am fost mereu îngrijorat că oamenii nu vor înțelege care e scopul meu sau unde vreau să ajung. Dar nu am simțit asta, chiar am fost susținut de episcopul meu și de ierarhie în general. Și asta a fost minunat.
2mørVs [artist muzical]: Da, este grozav să aud asta. Dar nu sunt complet surprins, pentru că biserica ortodoxă este mult mai înrădăcinată în toate aceste lucruri misterioase, să zicem, decât celelalte biserici. Dar da, este cu adevărat grozav să aud asta și chiar liniștitor, să zicem.
JONATHAN PAGEAU: Da! Și încă mai primesc unele împotriviri datorită icoanei Sfântului Hristofor și înțeleg asta, înțeleg pe deplin că unii preoți nu sunt fericiți că fac reprezentări ale acelei icoane sau că vorbesc despre ea sau postez despre ea pentru că a fost condamnată într-un conciliu rusesc târziu, un conciliu patronat de [țarul] Petru cel Mare, Petru I.
Dar cel mai interesant lucru despre asta este motivul pentru care sunt supărați că promovez icoana, este de fapt motivul pentru care [ei cred că] o fac, deoarece ei cred că îl demonizez pe celălalt (pe aproapele), că portretizez cumva această idee a neobișnuitului ca monstru. Și eu tot încerc să-i ajut să înțeleagă că e un sfânt, e o icoană a unui sfânt. Iar oamenii care iubesc această icoană, cei pe care i-am întâlnit, sunt oameni care se simt ca acel „monstru”. Nu e ca și cum aș spune că toți aceștia sunt „monștrii” răi, dar imaginea aceea îi atrage de fapt pe oamenii care simt în ei un aspect de marginalitate, că sunt neînțeleși, ei se identifică cu asta.
Și asta este cel mai ciudat pentru unii oameni, să înțeleagă că sunt oameni, sau noi toți, într-o anumită măsură, avem asta în noi, un aspect de gargui în noi. Dar cred că sunt anumiți oameni care se simt și mai mult astfel și deci cred că acea icoană joacă rolul opus a ceea ce se crede. Unii cred că îi îndepărtează pe oameni, dar eu cred că, de fapt, îi atrage pe oameni, pe cei care se simt mai neobișnuiți, mai diferiți, pentru că este totuși o icoană a unui sfânt și ei se pot identifica cu ipostaza de a nu se putea integra pe deplin, dar de a avea totuși un loc și un rol de jucat. Deci este o situație ciudată. Dar eu simpatizez cu cei care sunt tulburați de mine. Cam asta ar fi cea mai mare împotrivire pe care am primit-o la adresa icoanei Sf. Hristofor. 2mørVs: Interesant! Credeam că dacă ar fi să primești împotriviri, mă gândeam că ar fi deoarece lor personal nu le-ar plăcea icoana, de exemplu, că nu le place să o vadă ca parte a tradiției. Mă gândeam că asta ar fi problema. Dar înțeleg și asta.
JONATHAN PAGEAU: Da, de aceea. Nu le place, pentru că sugerează… portretizează pe străin (neobișnuit) aproape ca pe un monstru și, de asemenea, pentru că nu le place ideea de a dezumaniza oamenii, ceea ce este corect. Au perfectă dreptate. Da, au perfectă dreptate, dar tocmai acesta este misterul acestei întâlniri cu neobișnuitul și cum reușim apoi să găsim în cele din urmă modalități de a crea o punte… Sf. Hristofor devine așadar o punte de legătură între interior și exterior, deci are întotdeauna o stranietate în sine.
2mørVs: Asta este, de asemenea, un mister în sine, ca parte din… Am vorbit despre asta cu un prieten de-al meu, misterul însuși este într-un fel parte din existență, parte din tipar, nu e ca și cum misterul ar fi doar ceva care nu este dezvăluit, ci misterul în sine este ca o piatră care se potrivește în zid, ceva de genul ăsta, cred că înțelegi ce vreau să spun.
JONATHAN PAGEAU: Da, exact, faptul că există un aspect al realității care nu este reprezentat corespunzător. Și de aceea el ne apare uneori sub aceste forme ciudate, să spunem. Și astfel, la marginea lumii, întâlnești un om cu cap de câine… Dar și pe marginea Sfintei Sfintelor întâlnești un animal cu patru aripi… Oameni cu aripi! Știu că nu ți se pare atât de ciudat un om cu aripi, dar tot e ciudat… Doar pentru că ne-am obișnuit cu [reprezentarea] asta nu înseamnă că nu este ceva ciudat, la fel ca un bărbat cu cap de câine. Și acestea sunt imagini ciudate, sunt imagini care indică ceva, cum ai spus, care nu este pe deplin înțeles în lumea noastră.
2mørVs: Da. Hai să ne gândim la Ophanim (din viziunea lui Ezechiel), aceste roți în roți, cu ochi în ele. Dar ce e asta? Dacă nici asta nu e ciudat… Deci da, înțeleg ce vrei să spui. Da. Ne-am obișnuit cu imaginea oamenilor cu aripi, aș spune, este mai comună pentru noi pentru că o vedem mai des.
JONATHAN PAGEAU: Da, o vedem mai des și credem că este similar… Dar mulți dintre îngeri sunt și ei războinici, la fel ca Sfântul Hristofor, este cumva ca reflectarea lor… Sfântul Hristos stă pe marginea lumii, iar îngerii stau între noi și Dumnezeu, ei stau pe cealaltă margine, pe puntea dintre ce este sus și ce este jos. Și așadar ambele reprezentări apar ca războinici, ambele apar sub formă de hibrid, dar are sens și faptul că hibriditatea lor este diferită, unii au cap de om și aripi de pasăre, în timp ce pe cealaltă margine, care este chiar marginea lumii, ai o reprezentare cu un cap de animal pe corpul unui om. Este aproape invers, dar arată și locul în ierarhie, în termeni de stranietate.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Nu am găsit în acest video nicio explicație ce să valideze reprezentarea unui sfânt având cap de câine sau arătând ca un monstru. Doar a repeta ca “e ceva straniu” și “neobișnuit”, ca sunt multe alte reprezentări stranii cu care ne-am obișnuit (oameni cu aripi) NU e o explicație. La fel, a spune ca “oamenii care se simt mai speciali și neînțeleși”, “ca niște monștri ei înșiși” “se recunosc” și “sunt atrași” de această reprezentare “stranie”, NU constituie un motiv valid din punct de vedere ortodox. Altfel toți sfinții ar putea fi (și ar trebui după teoria asta să și fie) reprezentanți în acest mod, având în vedere că toți au avut “stranietatea” lor, cum afirmă Jonathan Pageau vorbind despre sf. Hristofor.
Poate că nu știți – Sf. Hristofor (pe adevăratul său nume Retrovos) avea în realitate un cap ca de câine. Era un monstru din naștere (era malformat). Deci nu este nevoie să explice de ce să fie reprezentat astfel de vreme ce așa arăta în realitate.
Nu știam asta. Atunci are sens. Mulțumesc.
Parinte, de mult timp il urmaresc pe Jonathan Pageau si foarte mult ii apreciez arta. Despre acest Sfant Hristofor diferite variatiante ale vietii sale am citit, va rog sa ma ghidati catre versiunea pe care o considerati dumneavoastra valida si adevarata, daca este cu putinta, multumesc!