Urmăriți un foarte bun cuvânt al PS Irineu al Londrei și al Europei de Vest în care acesta ne explică de fapt ce este păcatul.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
În numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh. Dragi frați și surori, chiar săptămâna trecută am avut o conversație cu un tânăr care mi-a pus o întrebare care m-a făcut să simt că trăiesc unul dintre cele mai profunde momente de cercetare spirituală din ultimii ani. Iar aceasta s-a întâmplat nu pentru că întrebarea a fost elaborată sau înaltă sau a purtat în sine ceva nevăzut și complex al unei vieții spirituale, ci a fost mai degrabă sinceritatea cu care acea întrebare simplă a fost pusă precum și modul în care eu am înțeles, prin conduita acestei persoane, că el a recunoscut seriozitatea întrebării și a însemnătății răspunsului.
Întrebarea pe care mi-a pus-o a fost una simplă, din trei cuvinte: ”Ce este păcatul?” La un anumit nivel, pentru mulți dintre noi, aceasta apare ca o întrebare superficială, acel tip de întrebare la care oricine ar trebui să știe răspunsul, o întrebarea evidentă, chiar și copiii știu ce este un păcat. Și totuși, ar trebui să ne întrebăm dacă înțelegem cu adevărat, în totalitate, această realitate. Dacă am fi înțeles, probabil că lumea ar arăta foarte diferit. Dat fiind că omul nu înțelege natura păcatului de aceea atât de des se împiedică de el sau intră în el de bună voie. Și deși sunt atât de multe întrebări complicate de teologie sau eclesiologie, care sunt importante de pus de către cei care vor să crească în viața spirituală, nimeni dintre noi să nu creadă că întrebările cele mai fundamentale și de bază încetează să mai fie extrem de importante pentru noi.
Ce este păcatul? Ce este? Dintr-un anumit punct de vedere, este o întrebare ușor de răspuns. Păcatul înseamnă să faci ceva rău, să faci ceva care este împotriva voii lui Dumnezeu. Virtutea simbolizează, sau cuprinde, ceea ce este în acord cu voia lui Dumnezeu, ceea ce Acesta binecuvântează și poruncește, iar păcatul este opusul, ceea ce se face în răzvrătire, împotriva indicațiilor lui Dumnezeu. Deși acest nivel al explicării lucrurilor este adevărat și foarte important pentru a ne modela comportamentul, cu toate acestea mai necesită [răspuns la] o întrebare cu care atât de mulți dintre membri acestei generații necredincioase se frământă, o întrebare care îi face pe mulți din afara Bisericii sau pe unii mai puțin credincioși din Biserică să aibă frământări cu privire la înțelegerea lui Dumnezeu, dar și a propriilor vieți.
Iar această întrebare se poate formula în felul următor: ”De ce Dumnezeu numește asta păcat și nu cealaltă?” Este un ton aproape acuzator în unele din aceste întrebări ale lumii, ca și când l-ar acuza pe Dumnezeu că este arbitrar atunci când ia decizii. Ca și cum Dumnezeu ar zice: ”Aleg să iubesc asta și să urăsc aceea, să poruncesc să faceți asta dar să cer să nu faceți cealaltă, să numesc asta virtute iar pe cealaltă păcat”. Și de ce ar trebuie noi să fim forțați să urmăm deciziile arbitrare ale lui Dumnezeu? Când auzi asemenea întrebări poți spune că sunt mai degrabă acuzații. Întotdeauna. Iar aceasta este o bună dovadă a eșecului în a înțelege ce înseamnă păcatul la nivel mai adânc, deoarece Domnul nu numește păcat pur și simplu ceva ce El alege în mod arbitrar să nu Îi placă, sau să îl dezaprobe. Domnul identifică ca și păcat acel ceva despre care El, în eterna Sa înțelepciune și dragoste, știe că aduce suferință oamenilor.
El identifică acest act ca fiind păcat deoarece este pe deplin conștient, mult mai mult decât ne-am putea da noi vreodată seama, că această acțiune, acest mod de viață, sau de gândire, sau de acțiune, aduce până la urmă durere și amărăciune creației Sale, ceea ce nu este dorința Sa. De asemenea, El identifică ca virtute, ca ceva bun, toate acele lucruri care, chiar deși sunt deasupra înțelegerii noastre, ne pot duce la bucurie. Acesta este motivul pentru care unele dintre virtuți sunt atât de dificil de atins în viața creștinului. Umilința, răbdarea pot fi uneori lucruri foarte dureroase și în înțelegerea noastră limitată ne-am putea întreba de ce suferința pe care o implică, sau durerea pe care o implică ar putea fi un bine? Dar Domnul, cu înțelegerea Sa deasupra înțelegerii noastre, cunoaște că aceste lucruri conduc în ultimă instanță la bine și la bucurie.
În același timp ar putea fi alte lucruri care la suprafață, sau la exterior, pot părea plăcute și că aduc bucurie, iar noi ne-am putea întreba: de ce sunt acestea numite păcat de către Domnul? Și totuși Domnul vede mai departe decât vedem noi, știe mai mult decât am putea ști noi, și știe că aceea cale, aceea acțiune, aceea faptă duce la durere și la întristare. Domnul nu ne-a creat pentru întristare, ci pentru bucurie, nu pentru întuneric, ci pentru lumină. În întreaga istorie a umanității, a vieții noastre ca și creaturi ale Sale, El ne-a arătat calea de urmat spre bucuria veșnică. Și El întotdeauna ne-a arătat și ne-a învățat în mod explicit acele lucruri care conduc spre El, precum și cele care conduc la suferință.
În consecință, atunci când noi în Biserică vorbim despre păcat, noi nu vorbim despre ceva ca un catalog al lucrurilor pe care Dumnezeu nu le place, sau un catalog al lucrurilor pe care orice grup de Sfinți sau Apostoli le consideră ca fiind inacceptabile. Nu. Păcatele pe care Biserica le identifică pentru noi sunt toate, fiecare dintre ele, fără excepție, lucruri care ne vor aduce durere, fie acum, fie în viitor, fie în veșnicie. Acestea sunt identificări pastorale ale acelor lucruri care ne vor face rău, ca să putem evita amărăciunea pe care Dumnezeu nu ne-o dorește.
Dragii mei frați și surori, această înțelegere a lucrurilor trebuie să ne formeze pe noi și mărturisirea pe care o purtăm în lume. Ne îndepărtăm de păcat nu pentru că osândim una sau alta, ci pentru că nu căutăm suferința, în afara celei care e mântuitoare, nu căutăm durerea, cu excepția celei permise de Domnul pentru a ne purifica [de păcate] și a ne conduce la bucurie. Dar suferința și durerea care ne îndepărtează de El, care ne conduc spre întuneric, întristare și nefericire, pe acestea Dumnezeu nu ni le dorește, și nici noi nu ni le dorim unul altuia.
Haideți să fugim de păcat ca astfel să ne apropiem de Dumnezeu, care este dragoste! Amin.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
