Ce este o patimă? – PS Irinei de Londra

Ascultați un cuvânt frumos al PS Irinei de Londra care ne explică în termeni simpli ce este o patimă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Ce este o patimă? Când citim literatură duhovnicească ne confruntăm constant cu acest termen. Când ne facem rugăciunile rostim constant acest termen: Doamne eliberează-ne de patimi, vindecă patimile noastre, alungă patimile și gândurile, păzește-mă de patimile distrugătoare de suflet etc. Ce este o patimă? Acest termen fundamental în viața duhovnicească e folosit atât de des încât noi uneori nu ne străduim suficient să înțelegem ce înseamnă cu adevărat pentru că nu este, așa cum se presupune de obicei, fie explicit fie tacit, doar un sinonim pentru păcat.

Biserica este foarte precisă în limbajul său, Părinții sunt foarte preciși în aplicarea terminologiei, iar păcatul și patima nu sunt termeni sinonimi unul cu celălalt. Păcatul este termenul care descrie îndepărtarea de voia lui Dumnezeu înspre un tărâm care aduce nefericire și durere. Patima este o înțelegere foarte precisă a modului în care anumite acțiuni și gânduri pot afecta inima.

Patima provine de la un cuvânt grecesc, páthos, iar substanța acelui cuvânt, esența semnificației lui este pasivitatea, adică ceva care devine obiectul pasiv al unei acțiuni care îl afectează mai degrabă decât subiectul care afectează alte lucruri. Și dacă asta sună oarecum abstract, are de fapt o înțelegere foarte directă și practică în viața noastră în lume. Dumnezeu ne creează ca pe imagini ale gloriei Sale, având și acea imagine a logicii Sale, adică El dorește ca noi să fim la cârmă și să controlăm facultățile pe care El ni le-a dat și să le folosim pentru slava Sa și beneficiul nostru, să folosim mintea pe care El ne-a dat-o pentru a înțelege creația Sa și să ne apropiem mai mult de El, să folosim gura pe care El ne-a dat-o pentru a-i comanda să vorbească lucruri bune, nu rele, pentru ca emoțiile pe care le găsim în inima noastră să le îndreptăm spre a-L iubi pe El și pe aproapele nostru și nu spre a iubi păcatul sau a ne iubi greșit pe noi înșine etc.

Noi suntem actorii, așa ne-a creat Dumnezeu. Dar atunci când devenim obiecte pasive, controlate sau influențate de forțe exterioare, lucrurile încep să meargă foarte rău. Dacă în loc de a fi eu la cârma capacităților mele, acestea încep să mă controleze pe mine, astfel încât eu nu-mi mai exercit libertatea în termeni de ce aleg să fac sau să nu fac ci sunt forțat spre anumite acțiuni sau inacțiuni de către puterea unei forțe externe asupra mea, sau chiar de către ceva intern care preia posesia asupra facultăților mele în loc de a se supune lor, atunci îmi pierd libertatea și devin un sclav, devin un agent pasiv. Aceasta este esența semnificației unei patimi.

Și, în această înțelegere, Părinții spun foarte clar, aproape orice poate deveni o patimă, chiar și lucruri care sunt bune prin natura lor. Să ne reamintim că la nivel fundamental totul este creat bun, nimic nu e creat să fie rău sau să facă rău. Deci până și acele lucruri care sunt foarte evident bune prin intenție, iubirea de exemplu, Dumnezeu este iubire. Și, totuși, iubirea poate deveni pătimașă dacă iubirea, în loc de a fi ceva ce noi manifestăm ca act al libertății noastre, de a ne apropia inima de cineva care ne iubește, de a ne modela viața în jurul acelora, cu ei și pentru ei, ci, în schimb, iubirea mă face prizonier astfel încât ea îmi controlează gândurile.

Auzim adesea în lume fraza că cineva “a căzut în iubire” (s-a îndrăgostit) și aceasta cred că e o expresie foarte bună pentru potențialul distrugător al iubirii, că este aproape ca și când am cădea într-un puț și nu mai putem acționa pe cont propriu. Asta se întâmplă când iubirea începe să devină dorință pătimașă, când ea controlează ce simt, ce gândesc, ce fac, în loc să fie fructul libertății mele pure. Și alte lucruri pot deveni pătimașe dacă le permitem, sau dacă nu ne păzim de influența forțelor exterioare care ne învăță să le înțelegem astfel.

Așadar frica, teama, care poate avea o utilitate bună dacă ne temem de păcat, dacă ne temem de a face rău, dacă avem o frică pioasă față de prezență lui Dumnezeu acesta poate fi un lucru bun, conduce la înțelegere, conduce la iubire. Și totuși frica poate deveni o patimă dacă începe să ne controleze, să ne facă prizonieri puterii ei.

Și sunt anumite lucruri care aproape imediat ne fac pasivi, aproape imediat devenim pătimași, chiar dacă, spun Sfinții Părinți, ar fi potențial pentru o bună exersare a lor, în teorie. Mânia este exemplul cel mai evident. Părinți precum Sf. Ioan Casian Romanul vorbesc despre mânie când listează diverse patimi și vicii și așa mai departe. Și ceea ce mărturisește el este că poate exista și o mânie justificată, îndreptată împotriva diavolului, îndreptată înspre păcat. Cu toate acestea, Sfântul [Casian] spune că aceasta este o forță atât de mare încât aproape întotdeauna inima devine înrobită pătimaș de ea. Și deci este mai bine să fugim de mânie în toate formele ei, chiar dacă simțim că ar putea fi o mânie îndreptățită, deoarece aceasta poate atât de repede să pună stăpânire pe inimă și pe minte și să ducă la acea înrobire pătimașă.

Dragi frați și surori, atunci când înțelegem conceptele duhovnicești corect, asta ne dă putere, sper, să trăim diferit, să trăim viața creștină mai deplin. Când înțelegem ce spun Sfinții Părinți când vorbesc despre patimi câștigăm o unealtă pentru de a ne examina propria viață. Eu vă rog să vă întrebați pe voi înșivă: “Ce anume din mine mă înrobește? Care sunt emoțiile, sentimentele, gândurile care au devenit stăpânii mei în loc să fie uneltele mele? Care sunt lucrurile pe care Dumnezeu mi le-a dat pe care eu le-am abuzat, sau lumea le-a abuzat astfel încât eu am devenit obiectul lor mai degrabă decât posesorul acestor daruri, cel care le folosește în libertate? Care sunt lucrurile care mi-au răpit libertatea și m-au înrobit în loc de a-mi da libertatea să fiu un lucrător iscusit al lui Dumnezeu în plinătatea vieții?

Dacă nu știi răspunsurile la aceste întrebări, acesta e un semn că trebuie făcută [mai multă] lucrare duhovnicească, fiindcă noi toți suntem captivi anumitor patimi și comportamente și gânduri. Aceasta este lupta noastră în care trebuie să ne implicăm și pentru care trebuie să lucrăm. Sfinții Părinți ne vor învăța, Biserica ne va ghida, spovedania ne va ajuta să putem vedea ce anume ne leagă și să fim eliberați de legături și să obținem libertatea adevărată în Iisus Hristos. Amin.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!