Îngerul tăcut – docudramă despre cuv. Dobri Dobrev
10 februarie 2024
Muzica și duhovnicia – Andrei Bândilă, p. Teologos
11 februarie 2024
Powered by RedCircle
Vă supunem atenției o nouă rubrică la alcătuirea căreia contribuie constant cititorii site-ului nostru, O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte, prin întrebările pe care ni le scriu. Temele sunt diverse și de această dată și se referă la strădania constantă pentru a avea sufletul mai curat, mai ușor și mai iubitor. Vă mulțumim pentru comentarii! La final, citiți un citat duhovnicesc din Sfinții Părinți.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Pentru că nu au trăire ortodoxă.
Roagă-te și fă ascultare de oamenii pe care îi validează Dumnezeu în fața ta și atunci, în timp, vei înțelege ce-i iubirea.
Nu este chiar așa. Și mintea noastră produce gânduri bune sau rele în funcție de luminarea sa de la Dumnezeu. În afară de asta, da, ai dreptate. Omul este terenul de luptă și lucrarea sa este voința sa – ce alege omul. Vezi mai pe larg https://www.chilieathonita.ro/2023/12/05/sfintii-minunile-si-voia-lui-dumnezeu-p-teologos/ și https://www.chilieathonita.ro/2022/02/08/razboiul-de-gand-despre-paza-mintii-si-ganduri-parintele-teologos/
Da. Din cauza asta să nu dăm detalii la spovedanie.
Ambele
Smerenia.
Păi dacă nu poate avea continuitate, de regulă nu are rost să continuăm relația respectivă. Facem doar ceea ce crește iubirea în noi și în univers și ne apropie de Dumnezeu.
Dragostea este mai mare – nu inteligența.
Oarecum. Da – pentru a merge mai sus.
Nu e bine. Mai bine spune-i că „Să mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat să facem bine!”
Are nevoie de știință însă nu de știința așa cum este înțeleasă ea astăzi.
Din cauza egoismului nostru.
Să fii simplă și să nu-ți asculți gândurile. Dincolo de asta când nu ne rugăm să ne aducem aminte de cât bine ne-a făcut Domnul.
Dacă nu ne provoacă nouă slavă și mândrie atunci da. Altfel nu. Mai sigur este nu.
Să ne deschidem față de celălalt prin dispoziția noastră de ascultare. Dacă e o problemă mai puțin importantă atunci să facem ușor ascultare.
Pur și simplu să ne rugăm cu răbdare fără să așteptăm semne și harul va (re)veni.
Citatul duhovnicesc:
Frate, patimile sunt necazuri și Domnul nu ne-a ferit de ele, ci a zis: „În ziua necazului cheamă-Mă pe Mine și te voi izbăvi și Mă vei slăvi”. (psalmii 49, 16). Deci în orice patimă, nimic nu e mai de folos decât a chema numele lui Dumnezeu.” (Filocalia vol. 11)
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comment
Părinte, așa e că spovedania nu trebuie niciodată condiționată sau refuzată? Am întâlnit un părinte care cere 3 zile de post înainte de spovedanie. Și nu cred că face bine. Dacă persoana care a săvârșit un păcat greu moare între timp și se duce cu acel păcat în iad? Cred că ar trebui să alergăm imediat la duhovnic, mai ales după păcate grele, să nu așteptăm. Greșesc?
Ideal ar trebui să avem spovedanii scurte în fiecare zi, nu? Dvs. în sfântul munte cum procedați? Alergați imediat la duhovnic sau așteptați să se adune mai multe păcate, și abia apoi?
Iar legat de asta… credeți că o spovedanie online sau prin telefon ar fi valabilă? Dacă duhovnicul e la depărtare, decât să așteptăm să ne spovedim din an în paști, nu ar fi mai bine să se facă la distanță spovedanii mai mici? Fără împărtășanie, dar măcar să se spună păcatele, ca nu cumva să ne ia Domnul și să ajungem dincolo cu ele ascunse.
De fapt, cred că există o valoare și în mărturisirea păcatelor față de cei apropiați, soț, soție. Sau cum v-am scris eu aici în comentarii la altă postare despre o cădere recentă. Presupun că și asta are valoare, nu? Adică dacă Doamne ferește mâine ajung dincolo pe neașteptate, și demonii zic „ia uite, n-a spovedit păcatul cutare, e al nostru”, îngerul păzitor va zice „nu-i al vostru, iată că a scris păcatul unui părinte și l-a mărturisit și soției”. Așa îmi imaginez că s-ar petrece lucrurile…
Omul se poate spovedi oricând și oricum. Desigur că aici intervine și politețea și respectul față de programul părintelui. Da, spovedanii scurte „cât mai des” – e greu pentru cei din lume în fiecare zi. Da, spovedania online sau prin telefon e valabilă însă numai ca iconomie. Totdeauna se preferă față către față. Dacă însă nu se poate e mai bine și de la distanță decât deloc. Da, o oarecare valoare are și spovedania față de cei apropiați însă mare atenție aici pentru că este de evitat acest lucru pentru că nu știi cât ridică celălalt. Întâi de toate preotul poate să citească rugăciunea de dezlegare și să dea un sfat mai bun.
Mulțumesc mult, părinte, că m-ați lămurit în aceste chestiuni.
La modul practic, atunci când nu avem duhovnicul aproape (e în altă țară sau oraș îndepărtat), care dintre următoarele opțiuni sunt de preferat:
1. Căutăm alt preot din zonă și ne spovedim la el până ajungem la duhovnic
2. Mărturisim păcatele duhovnicului la telefon / prin internet
3. Așteptăm nemărturisiți până ne vedem cu duhovnicul
Le-am pus deja în ordinea în care presupun că ar fi de preferat, vă rog să corectați dacă nu e așa. La a 3-a sunt destul de sigur că e pe ultimul loc, între primele două nu sunt foarte sigur, fiindcă nu știu ce primează, relația cu duhovnicul, sau spovedania sufletului, indiferent dacă e la duhovnic sau alt preot.
Sarut dreapta Parinte!
Cum ne ferim de a participa la discutii despre o alta persoana care nu este prezenta? M-i se intampla foarte des la serviciu in pauze si nu numai. Lucrez in sistemul sanitar in occident. M-am sustras de multe ori dar asta nu este bine, zic eu. De multe ori am stat acolo si nu am zis nimic, m-am rugat in gand pentru acele persoane. Ce ma sfatuiti sa fac?
Va multumesc.
Foarte bine cum faci. Dincolo de asta, ai putea să schimbi subiectul.