Mitul despre zombi este o caricatură a Învierii creștine – Jonathan Pageau, JP Marceau

Ascultați o interesantă discuție în care Jonathan Pageau ne demonstrează că mitul despre zombi este o caricatură a Învierii creștine.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Jonathan PAGEAU: Unul din primele lucruri despre care am vorbit au fost zombii pentru că era o întrebare existențială pentru tine, nu era doar o întrebare teoretică.

Jean-Philippe MARCEAU: Da exact. Mă întreb cât de comun este acest lucru. Evident, este prezent în imaginația comună pentru că există o mulțime de filme și cărți cu zombi și așa mai departe, dar, practic, dacă mă gândesc înapoi la această perioadă a vieții mele, în timp ce studiam, abstract, nihilismul și materialismul în timpul zilei, petreceam cam toată noaptea explorând aceleași subiecte, și, simbolic, aveam coșmaruri cu zombi.

Deci literalmente, toată noaptea, în fiecare noapte, timp de aproape un an, am avut coșmaruri cu zombi. Sună mai rău decât este de fapt. Ceea ce s-a întâmplat după un timp este că mi-am dat seama ce se întâmpla… Pentru că dacă te trezești de fiecare dată când ai un astfel de coșmar, nu mai dormi deloc. Așa că la un moment dat am înțeles că era doar un alt coșmar cu zombi, deci chiar dacă aș fi fost mâncat, nu m-aș fi trezit imediat, știam că voi începe un alt vis.

Nu se opreau deloc. Deci aveam acest ciclu nesfârșit de coșmaruri cu zombi, dar, am reușit să scap de problema mea cu zombi, parțial mulțumită ție și lui John Vervaeke. Au fost, de fapt, o serie de pași. În primul rând, în studiile mele, căutam în special argumente împotriva materialismului și încercam să găsesc moduri alternative de a încadra lumea.

În acea etapă, în particular, văzusem suficiente argumente împotriva materialismului în filosofie ca să pot renunța la materialism și să adopt psihismul. La acel moment am simțit că este o trecere frumoasă și ușoară. Ce vreau să spun e că imediat ce am făcut asta, coșmarurile cu zombi au început să se diminueze cu 50-90%, adică în mare măsură au început să dispară. Tot le mai aveam, dar mai rar. Și apoi pasul următor a fost să studiez niște metafizică clasică, mai ales cu privire la etica virtuții.

Deci, dacă nu este numai materie în lume, dacă oamenii nu sunt doar particule care urmează niște legi oarbe, este atunci și un fel de bine și rău despre care putem vorbi? Nu este evident, adică dacă nu ești adept al Materialismului nu înseamnă că vei avea neapărat o ontologie care să-ți permită să vorbești despre bine și rău. Dar prin filozofia clasică am reușit să găsesc argumente bune pentru asta, lucruri care se găsesc în Platon și Aristotel, dar și noi argumente care provin din știința cognitivă, unele dintre lucrurile despre care John Vervaeke și Jordan [Peterson] și cu tine vorbiți. Acest tip de idei au putut să-mi distrugă relativismul moral și, imediat când s-a întâmplat asta, coșmarurile mele cu zombi au fost din nou reduse cu 50, 60 sau 90%.

Așa că la acel moment începusem să am mult mai puține coșmaruri cu zombi. Încă mai aveam unele, dar erau foarte ușor de gestionat. Sincer, chiar am crezut că vor rămâne așa pentru totdeauna. Dar pentru că te susțineam pe Patreon am avut discuții regulate și am devenit prieteni. Și, la un moment dat, te-am întrebat ce ai face dacă ai fi în locul meu, adică dacă ai avea un coșmar cu zombi chiar acum, dacă ai fi personajul principal într-o poveste cu zombi, să spunem, ce ai face, care este soluția, cum pot scăpa de asta? Și am ajuns să lucrăm la asta împreună.

J. PAGEAU: Mai știi care a fost soluția? Îți mai amintești?

J.P. MARCEAU: Ba da, îmi amintesc ce a fost. De fapt, am tot îmbunătățit-o împreună, cred, acum doi-trei ani, pe podcastul francez. Dar soluția inițială a fost… Ne-au trebuit câteva încercări până să realizăm câte ceva, dar ideea de bază cu care am venit a fost să facem ce ar face Iisus. Pentru că… zombii sunt…, ai mai vorbit despre asta pe canalul tău, zombii sunt o parodie a Învierii creștine, sunt, de fapt, o parodie a viziunii creștine asupra lumii, în special asupra apocalipsei creștine, pentru că zombii revin la viață, dar nu cu un corp glorios, ci cu un corp în descompunere, sunt toți împreună, dar în loc de a fi în comuniune, ei doar își urmează impulsurile în aceeași direcție. Ei arată, să zicem, cumva “unic și special”, dar asta e doar superficial, de fapt, ei toți vor doar să mănânce același lucru. Ei mănâncă creiere deoarece acestea sunt ultima rămășiță de semnificație din universul materialist, ca și când ar încerca să distrugă… singurul lucru care nu prea se potrivește în viziunea materialistă despre lume, chiar dacă încearcă să nege asta.

Sunt toate aceste paralele între zombi și creștinism, în care zombi încearcă practic să distrugă sistemele antice de semnificații, și cred că cheia în povestea lui Iisus împotriva acestui lucru este călcarea morții prin moarte. Așadar Iisus, chiar și astăzi, în Euharistie, ne lasă să-L mâncăm, dar, făcând asta, El ne “mănâncă” de fapt pe noi, la fel cum El ne-a lăsat să-L ucidem acum 2.000 de ani într-un mod care ne va aduce în povestea Lui ca să ne face sfinți. Deci este această cheie în povestea lui Hristos, și putem intra mai adânc, în mai multe detalii.

De exemplu, ce facem noi, în special în timpul Liturghiei Euharistice, este exact antidotul pentru criza lipsei de sens și criza zombi, deoarece zombii pot doar să crească, nu pot scoate sunete, pe când noi cântăm când suntem în Biserică, zombi se îngrămădesc să mănânce și să distrugă, gândindu-se doar la ei înșiși, dar noi, în Biserică, ne rugăm unii pentru alții, dăm mulțumire pentru același lucru, în loc să consumăm totul noi înșine.

Deci sunt toate aceste paralele care se pot face pentru a vedea cum creștinismul, în special participarea la Liturghii, este soluția pentru problema zombi. Și soluția cu care am venit noi a fost că ceea ce ar trebui făcut este, cumva, să te lași mâncat de zombi. Și ar trebui să faci ceva duhovnicesc, spiritual, ca de exemplu să te rogi, sau să găsești o cale în universul tău cu zombi de a deveni sfânt, și apoi să te lași mâncat de zombi pentru a-i salva chiar și pe zombi. Și când am mers în direcția asta, coșmarurile mele au dispărut. Nu le-am mai avut niciodată de atunci. Nu, singurele momente în care am mai avut după asta au fost când încercam explicit să scriu despre experiențele mele pentru alții, dar nu le-am mai avut altfel, pentru mine visele pur și simplu au dispărut.

J. PAGEAU: Da, și ce e ciudat în asta e că am venit cu soluția asta, ca o poveste, ca o narațiune despre ideea unui astfel de sfânt care să se lase mâncat și apoi care chiar se trezește, să spunem că învie cu adevărat, nu se întoarce ca zombi, ci revine ca o ființă glorioasă în povestea cu zombi. Și e ciudat pentru că pare că o astfel de poveste ar trebui să existe, adică cineva ar trebui să o scrie, pentru că nu cred că aceasta există, ideea unui zombi care se trezește din starea lui și dobândește un nivel al conștiinței chiar mai înalt decât avea înainte. Deci e acolo oameni buni, oricine poate să o scrie, dacă nu o faceți voi, o voi scrie eu însumi până la urmă doar pentru că acea poveste trebuie să existe.

J.P. MARCEAU: Da, cred că cea mai asemănătoare [poveste] pe care am văzut-o este “Corpuri calde”. A fost transformată într-un film, dar a fost și o carte scrisă acum câțiva ani (2010). Dar zombiul nu se întoarce la un corp glorios, să spunem, ci se întoarce la același tip de existență. Și este interesant că fațete ale poveștii creștine pot fi văzute în film, și mai ales în carte, unde apare o scenă aproape ca un botez. La un moment dat, zombiul începe să se trezească, practic, din dragoste pentru o fată, deoarece îi mâncase creierul prietenului ei, și începe ușor-ușor să dezvolte sentimente fața de acea fată și o salvează, petrece timp cu ea, și, prin această atracție, devine din ce în ce mai uman.

Dar, la un moment dat, trebuie să facă un fel de spovedanie și e un fel de scenă de botez, în fața unei biserici, când plouă și el își spală gura de sânge pentru că tocmai ce mâncase pe cineva dar nu vrusese…, oricum, există această progresie și, în cele din urmă, zombiul, ca să dezvălui…, opriți clipul dacă vreți să citiți cartea sau să vedeți filmul, dar, la sfârșit, zombiul revine la viața umană normală când se sacrifică pe sine pentru acea fată. Practic, el se înfășoară în jurul ei în timp ce sunt împușcați și el trebuie să sară de pe clădire, și el crede că va muri făcând asta, dar, până la urmă, cade într-o piscină, deci iarăși referirea la botezul în apă, și apoi, când se întoarce, vede că sângerează, deci devenise din nou om. Așadar, poți vedea licăriri, cred, în cultura populară a acestei soluții, dar precum ai spus, cred că nimeni nu a venit încă cu șirul narativ complet.

J. PAGEAU: Da, da. Dar asta face parte din ceea ce vine “de peste deal”, să zicem, în povestire, pare a fi o poveste perfectă. Deci, practic, cam asta a fost ceea ce te-a vindecat, dar asta a implicat și să te întorci la Biserică, a implicat să te căsătorești, adică toată viața ta s-a schimbat, cu adevărat.

J.P. MARCEAU: Da, da, da.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!