Clerul în Ortodoxie: o introducere

Vizionați o scurtă și foarte bună introducere despre treptele clericale în Ortodoxie.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Încă din zilele Noului Testament, Biserica a menținut mai multe funcții oficiale de slujire. Astăzi vom arunca o scurtă privire introductivă asupra preoților, episcopilor și diaconilor, care alcătuiesc grupul pe care îl cunoaștem sub denumirea de cler.

Cuvântul cler își are originea într-un cuvânt grecesc vechi care a fost creat în special pentru funcțiile creștine de serviciu liturgic. Lucrurile s-au dezvoltat ușor diferit de-a lungul lumii creștine în ceea ce privește clerul. Există diferențe între Vestul catolic și Estul ortodox. Acolo unde apar diferențe, noi ne vom uita la abordarea ortodoxă răsăriteană, pentru că noi suntem creștini ortodocși răsăriteni și acesta e punctul nostru de vedere.

Așa cum obișnuim pe acest canal, acest clip doar va introduce subiectul pentru că sunt într-adevăr prea multe de explicat. Dacă vreți să știți mai multe despre cler, vă rog să vorbiți cu membri ai clerului. Clerul reprezintă conducerea Bisericii, ceea ce înseamnă că ei sunt simultan și slujitorii Bisericii. Când le arătăm respect, nu înseamnă că îi ridicăm la poziții divine nerealiste, ci că vedem în ei reprezentanți ai lui Hristos și ai apostolilor Săi în a ne conduce mai aproape de Dumnezeu.

Când vedeți în slujbele ortodoxe și catolice că membrii clerului poartă veșminte și haine frumoase, asta nu înseamnă că le acordăm noi o onoare necuvenită, ci exact opusul. Asta se datorează faptului că veșmintele semnifică rolul, și oameni diferiți pot îmbrăca exact aceleași veșminte. Veșmintele frumoase nu sunt acolo pentru a ridica persoana la mai mult decât o ființă umană normală, ele sunt acolo pentru a accentua slujirea făcută lui Dumnezeu și Sfântei Sale Biserici. Veșmintele sunt, de fapt, pline de semnificație simbolică și ne propunem să facem în viitor și episoade despre veșminte, pentru că sunt multe de vorbit numai despre veșminte.

Când vedem un preot purtând aceste veșminte într-o slujbă a Bisericii, nu-l vedem neapărat pe respectivul părinte, ci pe un preot care slujește lui Dumnezeu în Biserică. Calea clerului, viața clerului, este o viață de slujire. Treaba lor este să aibă grijă de cei care nu sunt clerici din Biserică, adică de toți ceilalți, cunoscuți ca laici sau mireni.

Structura clerului este o structură ierarhică. Există mai multe niveluri sau trepte ale clerului. Din nou, acest lucru nu se bazează pe meritul individual. A fi bun la meseria ta nu te duce la următorul nivel al clerului. Este o alegere și o chemare de a trece la slujirea de la următorul nivel. Vom trece pe scurt prin diversele ranguri ale clerului și puțin prin originea lor.

Dar înainte de asta, merită menționați și băieții de altar. Când vizitați o Biserica Ortodoxă, îi veți vedea adesea. De obicei sunt băieți mai tineri și poartă o haină simplă numită stihar și îi veți vedea purtând lumânări și făcând diverse treburi prin biserică în timpul slujbei. Îi menționez pentru că aproape fiecare membru al clerului pe care îl veți întâlni a fost cândva în viață băiat de altar.

Citețul

Primul ordin minor al clerului este citețul (lectorul). Sarcina citețului este să citească. Este o meserie foarte istorică. Adesea luăm abilitatea de a citi de la sine înțeleasă, dar în antichitate nu era o abilitate obișnuită, deoarece nu existau atât de multe cărți, iar cărțile erau incredibil de scumpe. Poziția de citeț o primea cineva atunci când Biserica se convingea că persoana respectivă poate citi bine, clar și corect, fără a distorsiona înțelesul Scripturilor. Era important ca oamenii să audă Scripturile citite corect.

Această poziție continuă și azi, când toată lumea poate citi, deoarece ea reprezintă mult mai mult decât simpla citire. Este vorba despre înțelegerea, studierea și trăirea cu rugăciune și despre asistarea Bisericii în alte domenii ale vieții comunitare. În timpul slujbelor Bisericii, citeții poartă adesea o sutană neagră, iar la evenimente bisericești vor avea titlul de citeț spus înaintea numelui. Este o poziție de slujire și smerenie, așa că nu veți vedea des citeții folosindu-și sutana sau titlul în afara slujbelor Bisericii.

În timpul majorității slujbelor, citețul e cel care va citi din epistolele Noului Testament, adică din cărțile care nu sunt cele patru Evanghelii. În vremurile de demult, citeții aveau chiar mai multe îndatoriri, iar unele dintre ele erau, de fapt, destul de periculoase. Una dintre îndatoririle citeților în Biserica Primară era să îngrijească și să protejeze textele creștine foarte rare și chiar ilegale. Avem, de fapt, o dovadă a acestui lucru dintr-o sursă necreștină, care este o relatare păgână romană din orașul Cirta din nordul Africii, când guvernatorul roman al orașului a ordonat un raid asupra unei biserici creștine secrete. La acea biserică au găsit câțiva membri ai clerului creștin, inclusiv un episcop, și preoți și diaconi și ipodiaconi, dar nu i-au găsit pe citeți pentru că aceștia se ascunseseră și luaseră textele creștine cu ei. Guvernatorul încearcă să-i forțeze pe creștinii de acolo să le spună numele lor și ei nu o fac. Textul roman se termină literalmente cu tinerii creștini care erau acolo, cu ipodiaconii, care spun „Mai bine murim decât să ne trădăm prietenii”.

Există o referire la citeți (foarte ușor de ratat) în Evanghelii, în Marcu 13:14. În paranteză Marcu spune: „cine citește să înțeleagă”. Citind asta în sec. al XXI-lea, cu luxul de a avea o Biblie în mâinile noastre, luăm adesea acest verset ca referire la noi înșine, și trebuie să facem asta, ar trebui să citim și să înțelegem, dar amintiți-vă că majoritatea creștinilor nu știau să citească până la inventarea tiparniței, la 1500 de ani după ce au fost scrise Evangheliile. Deci cu cine vorbea? Este foarte probabil că Marcu se referă aici la citeții din Biserica Creștină, care era deja înființată și funcțională, [ca aceștia] să se asigure că au înțeles la ce se referă profeția și ca citeții să își facă verificările de rigoare în studiul Scripturilor. Studierea Scripturilor și citirea lor corectă rămâne o sarcină a tuturor citeților din Biserica Ortodoxă până astăzi.

Un citeț care dorește să atingă următorul nivel de slujire și e chemat de preotul, sau de episcopul său la asta, este făcut ipodiacon. Acesta este următorul nivel în cler. Ipodiaconul ajută adesea prin a avea grijă de băieții de altar și de slujirile mai mici care trebuie făcute în biserică și ajută și la alte diverse acțiuni în comunitate. Și ipodiaconii sunt menționați în acel text foarte vechi din Cirta.

Diaconul

Următorul nivel mai sus de ipodiacon este diaconul. Chiar dacă diaconul nu e cel mai înalt nivel al clerului, el este absolut vital, mai ales în bisericile mari. Are multe de făcut. Meseria de diacon vine chiar din sec. I și apare în cartea Faptele Apostolilor. Avem deja un videoclip pe acest canal despre primii șapte diaconi, iar diaconii își continuă munca până în ziua de azi. Deși există câteva ușoare diferențe de jurisdicție cu referire la ipodiacon, odată ce un bărbat devine diacon în Biserica Ortodoxă, starea lui civilă e cu adevărat blocată. Un bărbat care devine diacon în Biserica Ortodoxă fie este deja căsătorit, fie a ales să trăiască o viață în celibat. Odată devenit diacon, starea sa civilă nu se va mai schimba niciodată. Majoritatea diaconilor și preoților pe care îi veți întâlni în lumea ortodoxă sunt căsătoriți și au familii.

Diaconii fac majoritatea sarcinilor practice într-o slujbă a Bisericii. Ei sunt cei care conduc întreaga congregație în rugăciunea comună, ei fac lucrurile să meargă fără probleme de-a lungul întregii slujbe și diaconul e cel care citește Evanghelia cu voce tare oamenilor din Biserică în fiecare duminică. În cadrul rangului de diacon, cunoscut și ca diaconat (diaconie), există diferite grade de autoritate. Și aceștia sunt bărbați extraordinari care sunt cu adevărat, foarte organizați. Majoritatea diaconilor sunt cunoscuți ca având voci foarte puternice și că pot fi auziți fără microfon în catedrale uriașe. Când veți merge la o slujbă ortodoxă mare, unde veți vedea o mulțime de clerici, fiți atenți la diaconi și arhidiaconi pentru că ei vor fi cei care vor face majoritatea lucrurilor, făcând totul să funcționeze perfect. Diaconii sunt uimitori și avem mereu nevoie de mai mulți diaconi.

Preotul

Următorul pas pe care un diacon îl poate face în Biserică, dacă se simte chemat de Dumnezeu și de bătrânii săi, este să devină preot. Preoții ortodocși fac cea mai mare parte a lucrării centrale a credinței ortodoxe, și anume administrarea Sfintelor Taine ale Bisericii. Acesta este un subiect incredibil de important, așa că aș recomanda foarte mult, dacă doriți să știți mai multe despre slujirea centrală a preotului, să discutați cu un preot, întrebați-l ce face în Biserica Ortodoxă, întrebați ce presupune slujba sa și lăsați-l să vă explice și să vă dezvăluie totul.

Majoritatea parohiilor creștine ortodoxe funcționale au un preot permanent sau un preot desemnat permanent. Multe biserici ortodoxe nu au diacon. Și când vezi asta, s-ar putea să crezi că nu este nevoie de un diacon. Nu este chiar așa! Dacă biserica ta are un preot, dar nu are diacon, preotul tău face de fapt două meserii simultan la fiecare slujbă! Acest lucru e incredibil de dificil, iar preoții ar trebui apreciați pentru asta. De fapt, ar trebuie să-i apreciem pe toți preoții mult mai mult decât o facem.

Cuvântul preot provine din cuvântul grecesc presbiter. Presbiter este cuvântul folosit în Noul Testament. Literal înseamnă bătrân. Deci cuvântul presbiter, preot, este în Noul Testament, l-am luat direct de acolo. Înțelegerea asta ne arată că cuvântul preot este unul care există în întregime datorită religiei creștine și a Bibliei. În lumea modernă, totuși, folosim cuvântul preot în multe și diverse moduri. Deși este un cuvânt vădit creștin, avem tendința de a-l folosi pentru preoții altor religii, îl folosim în termenul de „preot păgân” și îl folosim în termenul de „preot al Vechiului Testament”.

În timp ce preoții Noului Testament au multe chemări și slujiri comune cu preoții Vechiului Testament, nu sunt aceleași. Există o diferență precisă în cuvântul pe care îl folosim noi. Cuvântul presbiter înseamnă literalmente bătrân. Preoții noștri creștini ortodocși sunt literalmente bătrânii noștri. Dacă ați citit vreodată Noul Testament în limba engleză, cuvântul bătrân folosit acolo este tradus din cuvântul presbiter, adică preot. Și, deși există unele asemănări, există și unele diferențe față de preoția Vechiului Testament.

Preoții din Vechiul Testament erau intermediari între om și Dumnezeu. În Noul Testament, Iisus coboară pe Pământ și ne conectează pe toți cu Dumnezeu. Întreaga omenire, indiferent cine ar fi, poate vorbi direct lui Dumnezeu. Nu mai avem nevoie de intermediari între noi și Dumnezeu, dar avem nevoie de bătrâni. Înțelegând acest lucru, are mai mult sens când citim în Noul Testament că creștinii Bisericii sunt „o preoție regală” Aici, cuvântul este folosit în stilul Vechiului Testament, deoarece toți membrii Bisericii pot comunica direct cu Dumnezeu, îi ridică pe toți membrii laici ai Bisericii la poziția de “preoție”.

Cu toții participăm la Sfânta Liturghie, toți participăm împreună la închinare, dar cei care ne învață, ne călăuzesc, ne oferă Sfintele Taine sunt bătrânii noștri – preoții. Avem nevoie să fie făcute aceste slujiri și ele trebuie făcute de oameni care au fost aleși să o facă și care au ales să ia asupra lor crucea și harul lui Dumnezeu de a face acest serviciu. Ei ne ajută să-L slujim pe Dumnezeu, ne ajută să-L cunoaștem pe Dumnezeu mai bine. Preoții Bisericii de astăzi sunt la fel de esențiali pentru noi precum au fost din zilele Noului Testament și așa cum au fost și strămoșii lor încă din zilele lui Moise.

Episcopul

Interesant, în ciuda faptului că avem atâta nevoie de preoți, aceștia sunt una dintre pozițiile cele mai puțin importante din cler fiindcă preotul îl reprezintă pe episcop. Preoția a apărut pentru că episcopii inițiali, apostolii, nu erau suficient de mulți pentru a merge în jur. Acesta rămâne cazul și astăzi. Deci, atunci când un episcop este la o biserică, acesta va face cea mai mare parte a muncii preotului. Restul lucrării îl fac diaconii, iar preoții nu fac atât de mult în slujba respectivă.

Deci următorul pas în sus de la preot este episcop. Episcopii au existat și ei din zilele Noului Testament. Primii episcopi au fost, desigur, apostolii și alte figuri notabile din Noul Testament care au început și au îngrijit de comunitățile bisericești din întreaga lume creștină în creștere. Un preot îngrijește de o comunitate bisericească, un episcop are grijă de multe comunități bisericești și de preoții lor. Poziția de episcop este etapa finală a clerului. Acum, veți întâlni episcopi, arhiepiscopi, mitropoliți și patriarhi, dar toți sunt episcopi. Sunt niveluri administrative diferite, au niveluri diferite de autoritate, dar toate sunt forme de episcop.

Un preot va deveni episcop pentru a satisface o nevoie, iar un preot care devine episcop va fi necăsătorit. Toți episcopii sunt celibați în Biserica Ortodoxă. Cei mai mulți dintre ei au fost călugări și au slujit profund rugăciunii, iar acum își asumă o îndatorire administrativă suplimentară. În mare, asta încheie lista clerului din Biserica Ortodoxă și în fiecare dintre aceste trepte ale clerului există ranguri și ordine minore și lucruri care fac totul puțin mai complicat. Dar acestea sunt poziții și slujbe care continuă încă de la Biserica Primară.

Sf. Ignatie din secolul I, un om care a studiat sub apostoli (primii episcopi), ne reamintește să respectăm clerul așa cum L-am respecta pe Însuși Iisus Hristos. Și acesta este unul dintre lucrurile cheie de reținut, acela că rostul clerului e să ne ghideze din ce în ce mai aproape de Iisus Hristos. Ei nu fac asta pentru propria lor glorie, o fac pentru a Lui. El este Capul Bisericii noastre și El este Marele Preot.

Mulțumim pentru vizionare!

A fost o provocare realizarea acestui episod pentru că au fost multe amănunte și mai sunt multe alte detalii de știut. Deci, dacă puteți, vă rog să discutați cu membri ai clerului ortodox pentru a afla mai multe despre asta. Dacă aveți șansa, vorbiți cu un episcop despre cler, deoarece un episcop a trecut prin toate rangurile anterioare.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!