Ascultați un cuvânt scurt și cald al părintelui Zaharia Zaharou în care acesta ne descrie personalitatea duhovnicească a starețului său – Sf. Sofronie Saharov de la Essex.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
Părintele nostru [Sofronie] este deja cunoscut. Este un mădular din ceata sfinților. Este cunoscut în Biserică și deține deja un loc în istoria Bisericii.
A fost un adevărat fenomen! Un om foarte harismatic! Avea și daruri firești, însă harismele sale erau daruri de Sus, de la Dumnezeu! Fiecare cuvânt al său transmitea har celor care-l ascultau. Uneori mai făcea și glumițe, iar cei din jur simțeau străpungerea inimii și răsărea în sufletul lor dorința de pocăință și de schimbare a vieții.
Îmi amintesc că odată venise un cunoscut al Părintelui căruia îi vindecase odată copilul când se afla în primejdie de moarte, la o vârstă foarte fragedă. Acela simțea o mare recunoștință față de Gheronda, însă nu venise de mai mulți ani la mănăstire. Și a venit odată foarte sfios și reținut. A intrat în trapeză – unde era Gheronda și alți oameni – și [Părintele] l-a văzut, s-a bucurat și i-a spus: „Bine ai venit! Nu vă neliniștiți pentru nimic. Ceea ce are importanță sunt gândurile pe care le avem. Nimic altceva!”
Părintele Sofrononie era foarte cald și apropiat! Și mi-a mărturisit apoi acel domn că înlăuntrul său începuse ceva înfricoșător: vedea toate gândurile pe care le avea în inimă. Și nu a avut odihnă până când nu s-a eliberat de fiecare gând pătimaș. Și a reușit să renască în Hristos atât de frumos, încât și eu, în calitate de preot și duhovnic al lui, mă rușinam în prezența sa. A devenit atât de profund și apropiat de Dumnezeu, prin harul Său! Și asta s-a făcut din pricina unui cuvânt obișnuit, ce nu conține nici teologie, nici învățătură.
Însă, e important din ce fel de inimă iese cuvântul. Dacă iese dintr-o inimă ce are în ea focul iubirii dumnezeiești, atunci acea dragoste nu-i va da pace până ce nu se va conforma cu lucrările ei.
Părintele Sofronie nu călătorea, mereu rămânea la căsuța lui – poate că era una dintre cele mai sărăcăcioase case din Anglia. Nu călătorea; avea un bilet deasupra ușii dormitorului său, unde scria: „sala de așteptare”. Trăia precum un zăvorât, așteptând ziua întâlnirii sale cu Hristos. De aceea și-a denumit chilia sa „sală de așteptare”.
Când a ajuns la bătrânețe și a simțit că i se apropie plecarea, se întindea pe pat – deoarece mai înainte dormea puțin pe un fotoliu. Însă cu două săptămâni înainte de moarte s-a întins pe pat și aștepta și acolo. La început puteam să mergem să-l vedem, să vorbim cu el, și chiar ne dicta texte din învățăturile sale, cum e textul despre principiul ipostatic: Ce este persoana? Ce este ipostasul? Cum se manifestă acest ipostas în viața oamenilor? Ne dicta astfel de texte clasice cu o limpezime a minții atât de mare și cu o mare acrivie teologică.
Am mers, de pildă, să-l vedem, eu cu Părintele Chiril, fostul Stareț, căruia i-a spus: „Ia o hârtie, am să-ți dictez un text despre cele mai importante patru elemente teologice despre persoană, despre principiul ipostatic.” În teologia Părintelui Sofronie acești doi termeni înseamnă același lucru. În epoca noastră toate științele și toate tradițiile religioase, filosofice, sociologice încearcă să definească ce este omul, ce este ipostasul, ce este persoana. Și Părintele Sofronie spune că și noi avem această învățătură într-o măsură atât de desăvârșită, încât, dacă am putea să o exprimăm omului contemporan, se va vădi unicitatea tradiției ortodoxe înaintea tuturor curentelor care circulă în contemporaneitate.
Și cu o săptămână înainte de moartea sa, ne-a dictat acest text. Însă, când i s-a apropiat sfârșitul, a închis ochii și nu ne mai răspundea. Intram în camera sa, îi spuneam: „Binecuvântați, Părinte!”. Ridica mâna, ne binecuvânta, dar nu-și mișca ochii, nici nu vorbea. Nu voia să-și întrerupă atenția. Dorea să-și păstreze trezvia până la ultima suflare, până la întâlnirea lui cu Mântuitorul sufletelor, cu Hristos.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
