Mormântul lui Iisus explicat

Urmăriți un documentar foarte clar care ne explică lucruri pe care poate că nu le știam despre Mormântul lui Iisus.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De sute de ani mormântul lui Iisus a fost reprezentat în icoane, picturi, sculpturi, filme și alte medii vizuale Dar cât de corecte sunt aceste reprezentări? Ce secrete ar mai putea fi încă dezvăluite pentru a reprezenta mai bine cum arăta mormântul Mântuitorului la momentul morții și învierii Sale?

Peste 900 de morminte au fost descoperite în Ierusalim care datează din vremea lui Iisus. Această cercetare ne permite să oferim o perspectivă a mormântului Său mai bună decât oricare altă reprezentare anterioară. Analizând cu grijă scrierile celor patru Evanghelii și dovezile arheologice, vom încerca să recreăm, utilizând modelarea 3D, una din cele mai realiste reprezentări făcute vreodată a mormântului lui Iisus.

În primul rând, trebuie să înțelegem unele dintre caracteristicile cheie ale celor 3 tipuri de morminte principale întâlnite în Ierusalim în timpul primului secol înainte de Hristos: mormântul „puț”, mormântul „buzunar”, și mormântul „arc”. Mormântul „puț” este similar cu ceea ce vedem astăzi în majoritatea cimitirelor. O groapă era săpată adânc în pământ unde corpul neînsuflețit era coborât la bază. Plăci de ciment erau puse ulterior deasupra, iar groapa era astupată cu pământ sau pietriș. De obicei, o simplă piatră de mormânt marca locația respectivă. Această metodă a fost utilizată doar la 5 % din mormintele din Ierusalimul antic. Evangheliile indică faptul că mormântul lui Iisus a fost “săpat în piatră”. Acest fapt elimină ideea unui mormânt puț și indică spre una dintre cele două variante rămase – fie un mormânt săpat direct în piatra muntelui, fie unul amenajat într-o peșteră naturală.

Înainte de a prezenta cele două tipuri de morminte, haideți să vedem care erau caracteristicile comune ale acestor morminte săpate în piatră. Era comun ca vechile morminte să fie amenajate în cariere abandonate de exploatare a pietrei, unde blocuri mari de piatră fuseseră cândva tăiate pentru construcția de clădiri și ziduri. O carieră abandonată era o locație ideală pentru mormintele unei familii. Datorită muncii grele a tăietorilor de piatră, zidurile verticale pentru separarea camerelor individuale erau deja făcute. În Ierusalimul modern de azi, sub ceea ce este acum Biserica Sfântului Mormânt, a fost cândva o imensă carieră de piatră. Această carieră datează încă din secolul al 8-lea înainte de Hristos, dar a fost abandonată ca și carieră înainte de vremea lui Iisus.

Cei mai mulți dintre specialiști sunt de acord că undeva în această carieră a fost Golgota, locul unde a fost răstignit Hristos, și în apropiere de mormântul Său. De-a lungul secolelor, ploile intense de primăvară au purtat pământ de pe porțiunile mai înalte, umplând astfel secțiuni din cariera abandonată. În timpul lui Iisus, acest pământ nou a făcut ca locul să devină o locație excelentă pentru grădini terasate. Evanghelia lui Ioan în mod special leagă locul răstignirii lui Iisus și mormântul Său cu cel al unei grădini. Aceste detalii unice sunt importante atunci când încercăm să reconstituim cât mai precis mormântul lui Iisus.

Multe morminte săpate direct în piatră erau prevăzute cu curți interioare. Acestea asigurau membrilor familiilor locuri potrivite unde puteau plânge în timpul slujbei de înmormântare. Deoarece o mulțime de morminte au fost săpate în vechi cariere, este de asemenea comun să găsești bănci din piatra în jurul curții unde îndoliații puteau să se așeze. În [Evanghelia după] Matei se spune că unele dintre femei au șezut la intrarea în mormântul lui Iisus, sugerând existența unor astfel de bănci din piatră. Adeseori mormintele aveau un acoperiș la intrare. Sf. Chiril al Ierusalimului, după o vizită la mormântul lui Iisus, îl descrie ca având un acoperiș de piatră la intrare.

În consecință, mormântul lui Iisus a fost probabil săpat într-o astfel de carieră abandonată de piatră care avea o grădină în apropiere. Mormântul avea probabil alăturat o mică curte cu bănci tăiate în piatră, poate piatră tăiată care rămăsese nefolosită, și o streașină din piatră și verandă la intrare. Acum haideți să ne concentrăm pe intrarea în mormânt. O caracteristică comună folosită în a reda scenele ce descriu mormântul lui Iisus este o piatră mare și rotundă, ce se rostogolea peste intrare. Totuși, ar putea această imagine să fie complet greșită? Dacă această piatră a fost de fapt pătrată?

Pietrele de la intrare erau în principal de două tipuri și dimensiuni: dreptunghiulare, posibil cu partea de jos puțin rotunjită, care ar fi fost duse până la poziționarea corectă prin rotirea de la un colț la altul. Acest tip de piatră de la intrare se fixa în deschizătura mormântului ca un dop, fiind proiectată și dimensionată exact pentru pecetluirea mormântului. Întrările proiectate pentru pietre de intrare dreptunghiulare erau în general mai mici și puteau fi rostogolite la locul lor doar de câțiva bărbați împreună. În mod normal aceste intrări erau înalte cam de 60 de centimetri sau doar puțin peste jumătate de metru în înălțime. De aceea cel care vroia să intre înăuntru trebuia să meargă pe palme și genunchi. Pietrele de intrare dreptunghiulare erau de departe cele mai comune pentru mormintele din Ierusalimul primului secol de după Hristos.

Al doilea tip de piatră de intrare avea formă circulară, și cu aceasta suntem cei mai obișnuiți. Oricum, numai 4 exemple de piatră de intrare circulară au fost identificate printre cele 900 de morminte din primul secol găsite în Ierusalim. Pietrele circulare erau puse pe o canelură care permitea rostogolirea lor, pentru deschiderea sau închiderea mormântului. Acestă canelură era înclinată de obicei către intrare, permițând gravitației să facă mai ușoară închiderea și mult mai dificilă deschiderea. În plus, adesea mai era un zid exterior paralel construit în afara celui principal pentru a nu lăsa piatra circulară să se răstoarne. Când se depunea un trup în mormânt, o piatră sau o pană de lemn era pusă sub piatra circulară pentru a o ține pe loc. Pentru a sigila mormântul, pana era scoasă iar piatra se rostogolea în mod natural la locul său. Acest tip de intrare ar putea explica motivul pentru care femeile care au sosit la mormânt în dimineața Învierii erau îngrijorate că nu vor găsi pe nimeni pentru a rostogoli piatra de la intrare. Aceste pietre circulare puteau fi extrem de grele, cântărind sute de kilograme.

Oricum, cele mai recente reprezentări ale scenei [de la Mormânt] din picturi sau filme, arată pietre care sunt mult mai mari decât în realitate. De fapt, pentru a intra înăuntrul acestor morminte era necesar a te apleca. Deci ce fel de piatră a fost utilizată pentru a sigila mormântul lui Iisus? Descoperindu-se doar patru pietre rotunde de intrare în Ierusalim, mulți dintre cercetători susțin că de fapt piatra de la intrare ar fi fost pătrată. Ne vom întoarce la această întrebare mai târziu.

Pentru moment haideți să analizăm interiorul mormântului, care ne-ar putea oferi unele răspunsuri. Cele două tipuri de morminte care ne-au mai rămas sunt tipul ”buzunar”, și tipul ”arc”. Ambele aceste tipuri de cripte au fost găsite printre cele tăiate în stâncă, și foarte adesea au fost găsite împreună în același mormânt. E foarte probabil ca mormântul lui Iisus să fi fost unul dintre aceste două tipuri. Dar care dintre ele?

Cripta ”buzunar”, numită adeseori ”kokhim”, era cel mai des folosită în Ierusalim, în timpul primului secol creștin. Cripta ”buzunar” era lungă, îngustă, tăiată direct în piatra peretelui camerei principale, măsurând circa 2 metri în lungime și jumătate de metru în lărgime. În general era proiectată pentru un singur trup. Corpul era înfășurat în giulgiu și așezat pe spate cu capul spre interiorul criptei. Odată ce corpul era așezat în criptă, o lespede de piatră sigila intrarea. Deoarece criptele ”buzunar” erau mai multe împreună, mai multe corpuri se puteau depune într-o singură cameră de mormânt, făcând aceste cripte mai întâlnite și mai economice. De vreme ce moartea era foarte răspândită în vremurile antice, familiile începeau cu un mormânt mic, prevăzut cu o cameră, dar pe măsură ce averea lor creștea, și mai mulți membri ai familiei mureau, noi cripte puteau fi săpate în pereții camerei principale. Cu timpul mormintele de familie puteau deveni destul de elaborate și complexe. Este relevant de spus că unele Evanghelii menționează că Iisus a fost pus într-un un “mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat”. aceasta arătând că mormântul lui Iisus ar fi avut spațiu numai pentru un corp la momentul înmormântării Sale.

Al treilea tip de mormânt era ”arcosolium”, cripta sub formă de arc. Acest tip avea un postament plat tăiat direct în piatră, în paralel cu unul din pereții camerei centrale, de obicei având o arcadă în partea sa superioară. În mod normal avea puțin peste 2 metri lungime. Deoarece mormintele de tip “arc” necesitau mai mult spațiu de-a lungul pereților, erau mai puțin întâlnite. Numai 15 % din mormintele descoperite la Ierusalim, datând din secolul I, aveau această caracteristică.

Dar să ne întoarcem la întrebarea despre intrarea de la mormânt și să vedem ce fel de piatră circulară ar fi putut fi folosită pentru intrare. Deși pietrele dreptunghiulare erau mult mai des folosite decât cele rotunde, fiind doar 4 pietre de intrare circulare descoperite de arheologi. Evangheliile sunt foarte clare în descrierea acestei pietre ca fiind o piatră mare. (“prăvălind o piatră mare la uşa mormântului”). Sfinții Apostoli Luca și Ioan descriu și detaliul că cei care au ajuns la mormânt au trebuit să se aplece ca să intre. Așa cum am menționat, pietrele pătrate sau dreptunghiulare erau folosite pentru intrări mai mici care necesitau să intri pe palme și pe genunchi. Doar aplecarea pentru intrarea în mormânt pare să fie specifică mormintelor care aveau o piatră rotundă la intrare, și o zonă de intrare mai mare.

Următoarea piesă de probă ne ajută să stabilim dacă Iisus a pus într-o criptă de tip ”buzunar” sau una de tip ”arc”. Sf. Apostol Ioan menționează că atunci când Maria a intrat în mormânt a văzut doi îngeri stând pe locul unde trupul lui Iisus fusese așezat, unul la cap și celălalt la picioare. Dacă acești îngeri nu erau foarte scunzi, tipul de criptă „arc” este cel mai plauzibil model ce se pliază pe descriere. Sf. Ap. Marcu adaugă că îngerul ședea în partea dreaptă a camerei interioare, indicând astfel că postamentul criptei în care trupul lui Iisus a fost depus era localizat pe partea dreaptă a mormântului.

Sf. Apostol Luca menționează că atunci când Sf. Petru s-a uitat în mormânt, a văzut cu claritate veșmintele de pânză pe postamentul pe care trupul fusese depus, în ciuda orelor foarte matinale. Probabil ca mormântul avea deschiderea spre răsărit, deoarece numai un mormânt cu deschiderea spre răsărit ar fi fost luminat în așa măsură pentru a se putea vedea detaliile prezentate în Evanghelii. Dacă intrarea ar fi fost așa de mică, ca la acelea cu piatră pătrată la intrare, unghiul ar fi făcut mult mai dificil pentru Sf. Petru și celălalt ucenic să vadă giulgiul lăsat pe postament.

Postamentul pentru cripta de tip „arc” era construit în jumătatea de sus a peretului, în timp ce cel de tip ”buzunar” era construit de obicei la baza sa. Așa că ușa de la intrare trebuia să fi fost destul de largă pentru a ilumina camera principală, și destul de înaltă pentru ca aceștia să poată vedea postamentul. O intrare mică, cu o piatră pătrată la intrare nu ar fi permis asta.

Deci cum trebuie să fi arătat mormântul lui Iisus? În primul rând, știm că era localizat într-o grădină, probabil într-o carieră, și înconjurat de piatră tăiată nefinisată aflată în vecinătatea intrării, acolo unde Maria și celelalte femei au putut sta și plânge moartea lui Iisus. Intrarea în mormânt includea o verandă și un acoperiș. Intrarea avea o ușă mică, dar nu prea mică, ce putea fi sigilată cu o piatră rotundă care se rostogolea la intrare. Intrarea sau privirea înăuntru necesita ca persoana să se aplece. Martorii ar fi văzut un mormânt nefinisat cu o criptă de tip ”arc” și postament plasat pe peretele din dreapta al camerei principale. Prin combinarea tuturor acestor detalii putem vizualiza în sfârșit locul unde s-a întâmplat cel mai important eveniment din istorie. Acesta este locul de unde Mântuitorul a înviat din mormânt, biruind atât păcatul cât și moartea.

Deși a cunoaște cum arăta mormântul [Mântuitorului] nu este esențial pentru credința cuiva, frumusețea care vine cu o înțelegere mai bună și cu o confirmare a veridicității textelor evanghelice are o semnificație adâncă. După distrugerea Ierusalimului în anul 70 după Hristos, forma mormintelor iudaice s-a schimbat semnificativ. Dacă Evangheliile ar fi fost inventate și scrise de alți scriitori mai târziu, chiar și cu câteva decenii mai târziu, descrierile lor nu ar fi reflectat exact trăsăturile mormintelor vremii. Numai un martor autentic ar fi putut include aceste detalii. Deși numai Duhul Domnului poate confirma adevărul învierii Sale, mărturiile Evangheliilor au trecut testul timpului. Mărturia lor dovedește adevărul acelor evenimente, chiar și după 2000 de ani. Deoarece Iisus Hristos a rupt legăturile morții înseamnă că și noi vom învia din nou. Prin moartea și învierea Sa putem și noi, prin pocăință, să ne curățim de păcate, prin harul răscumpărător al lui Iisus Hristos.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!