Adevăratul scop al vieții omenești: Îndumnezeirea

Urmăriți un material excepțional despre îndumnezeire, bazat pe scrierile Arhimandritului Gheorghe Kapsanis, fost stareț al Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cu ce scop suntem așezați pe Pământ? Dacă omul ia o atitudine corectă față de această problemă, atunci va putea avea un punct de vedere corect la întrebările particulare ce apar în viața de zi cu zi, în relațiile noastre, profesiunea, căsătoria și nașterea și creșterea copiilor. Dacă nu se raportează corect la acestă întrebare de bază, atunci el va eșua de asemenea în scopurile particulare ale vieții.

Următorul video a fost scris de Arhimandritul Gheorghe, anterior stareț al unei mănăstiri din Muntele Athos. Precizează scopul original al vieții creștine, un concept numit “Îndumnezeire”. Și în vreme ce acest concept a rămas nefamiliar gândirii vestice, nu este deloc nou creștinismului.

Scopul vieții noastre e declarat în primul capitol al Sfintei Scripturi. Sfântul autor ne spune că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa. Din aceasta putem descoperi marea dragoste pe care Dumnezeul Treimic o are pentru om. Nu a vrut doar ca el să fie o vietate cu anumite daruri, calități, cu o anumită superioritate peste restul creației. Dorește pentru acesta să fie un dumnezeu prin har.

Exterior, omul pare să existe într-un mod pur biologic. Ca și celelalte ființe vii, animalele. Bineînțeles, el este un animal, dar un animal aflat în procesul de îndumnezeire. Prin înclinarea sa către Dumnezeu, el este singura ființă deosebită de toate celelalte din creație. Fiindcă el este singurul ce poate deveni un dumnezeu. Expresia “după chipul Său” descrie darurile pe care Dumnezeu le-a dat doar omului, pentru a-l face complet ca pe o icoană a lui Dumnezeu. Aceasta nu e dată niciuneia dintre celelalte creaturi. Unele din aceste daruri sunt: mintea (nous), conștiința și o suveranitate individuală. Adică tot ceea ce face omul să fie o persoană. Acestea sunt caracteristicile prin care suntem formați după chipul Său.

Și fiind înzestrat după chipul Său, omul e chemat să fie întregit în asemănarea Lui. Aceasta e îndumnezeirea. Creatorul – Dumnezeu prin natură, îl cheamă pe om să devină dumnezeu prin har. Darurile ce ne formează după chipul Său i-au fost date omului de Dumnezeu pentru ca el să aspire spre foarte sus, așa încât prin aceste daruri să obțină o asemănare cu Dumnezeul și Creatorul Său, așa încât nu doar să aibă o relație exterioară, morală, ci o uniune personală cu Creatorul Său.

Poate e foarte îndrăzneț din partea noastră chiar să spunem sau să gândim că scopul vieții noastre e să devenim dumnezei prin har. Totuși, nici Biblia nici Părinții Bisericii n-au ascuns aceasta de noi. Din păcate, ignoranța nu există doar la oamenii dinafara Bisericii, ci și la mulți dinăuntrul Bisericii. Fiindcă ei presupun că scopul vieții noastre e, în cel mai bun caz, doar îmbunătățirea morală. Când Evangheliile, Tradiția Bisericii și Sfinții Părinți ne spun că scopul vieții noastre nu e doar ca omul să devină mai bun, mai moral, mai cinstit, mai controlat, mai atent – toate acestea trebuie să aibă loc, dar niciuna din el nu este scopul principal.

Care este acest scop? Îndumnezeirea. Ca omul să fie unit cu Dumnezeu. Nu într-o manieră exerioară sau sentimentală, ci ontologic, într-un mod real și solid. Omul e plasat așa sus în învățătura ortodoxă, încât dacă comparăm aceasta cu învățăturile toate celorlalte filosofii sau sisteme socio-filosofice, vom descoperi foarte lesne ce sărace sunt acestea, cât de puțin corespund ele marii dorințe a omului către ceva măreț și adevărat în viața lui.

Fiindcă omul a fost creat să devină dumnezeu (cu d mic), câtă vreme nu se găsește pe calea spre îndumnezeire, simte că ceva nu merge bine. Așa că nu e bucuros, în vreme ce încearcă să acopere întunericul cu alte activități. Își poate organiza viața în așa fel încât nu e niciodată în pace, înconjurat de zgomot, tensiune, informație continuă, și să nu-și amintească că e pe o cale greșită.

Omul contemporan nefericit nu are parte de odihnă până când găsește acel “altceva”. Lucrul cel mai înalt. Lucrul care există de fapt în viața lui și care e cu adevărat frumos și creativ. Poate omul să se unească cu Dumnezeu? Poate intra în comuniune cu El? Poate deveni dumnezeu prin har? Părinții Bisericii spun că Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se facă dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu se întrupa, omul n-ar fi putut ajunge la îndumnezeire.

În anii dinainte de Hristos, mulți oameni înțelepți și virtuoși au apărut. De exemplu, grecii vechi au ajuns la standarde foarte înalte ale filosofiei, despre bine și despre Dumnezeu. Filosofia lor, de fapt, conține semințe de adevăr. Mai mult, erau oameni foarte religioși. Dar bineînțeles, ei nu-l cunoșteau pe adevăratul Dumnezeu. Erau idolatri, totuși foarte pioși și oameni temători față de zei. Nu erau atei, așa cum unii contemporani greșit informați încearcă să-i prezinte. În filosofia vechilor greci putem percepe un anumit dor pentru Dumnezeul necunoscut, pentru experiența lui Dumnezeu. Erau credincioși, dar nu aveau adevărata și deplina cunoaștere a lui Dumnezeu, fiindcă încă le lipsea comuniunea cu El. Deci pentru acest motiv îndumnezeirea nu era posibilă.

În Vechiul Testament găsim de asemenea mulți oameni drepți și virtuoși. Dar deplina unire cu Dumnezeu, îndumnezeirea, devine posibilă, e atinsă, abia odată cu întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta e scopul întrupării lui Dumnezeu. Dacă scopul vieții omului ar fi doar să devină mai bun moralicește, nu ar fi fost nevoie ca Hristos să vină în lume. Sau pentru ca toate aceste evenimente ale providenței divine să aibă loc. Pentru întrupare, cruce, moarte și înviere și tot ceea ce noi creștinii credem că s-a petrecut în Hristos. Rasa umană putea fi învățată să devină mai bună moralicește de către filosofi, de oamenii drepți, de învățători sau de profeți.

Știm că Adam și Eva au fost amăgiți de diavol și nu au vrut să colaboreze cu Dumnezeu. Au vrut să devină dumnezei nu prin smerenie, ascultare și dragoste, ci prin propria putere, prin propria voie, egoist și autonom. Adică esența căderii este egoismul. Astfel, adoptând egoismul și afirmarea de sine, s-au separat pe ei înșiși de Dumnezeu. Și în loc să obțină îndumnezeirea, au obținut exact opusul: moartea spirituală.

După cum spun Părinții Bisericii, “Dumnezeu este viață. Deci cine se separă pe sine de Dumnezeu, se separă pe sine de viață.” Moartea și moartea spirituală sunt rezultatul neascultării primului om creat. Toți cunoaștem consecințele căderii: separarea de Dumnezeu prin om spre o viață carnală, bestială și demonică. Creația minunată a lui Dumnezeu s-a îmbolnăvit grav, aproape până la punctul de a muri de tot. Ceea ce a fost făcut după chipul Lui s-a întunecat. Omul nu mai are calificările necesare pentru a ajunge la îndumnezeire, cum avea înainte de a păcătui. În această situație de boală gravă, aproape lipsit de viață, el nu se mai poate reorienta către Dumnezeu.

Astfel, era nevoie de o nouă rădăcină a umanității, pentru un nou om ce va fi sănătos și capabil să redirecționeze libertatea omului către Dumnezeu. Această nouă rădăcină, omul cel nou este Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu. Care S-a întrupat pentru a deveni noua rădăcină, noul început, noul aluat al umanității. Cu întruparea Cuvântului, se realizează o a doua comuniune între Dumnezeu și umanitate. Prima comuniune a fost în Paradis și aceea a fost stricată.

Omul a fost separat de Dumnezeu dar Dumnezeu, în mărirea Sa, a furnizat atunci alta. A doua comuniune, care nu mai poate fi întreruptă. O unire dintre Dumnezeu și om. Și această a doua comuniune se petrece în Persoana lui Hristos. Dumnezeu-Omul Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl are două naturi desăvârșite: divină și umană. Aceste două naturi desăvârșite sunt unite fără schimbare, fără amestecare, fără împărțire și fără despărțire în unica Persoană a lui Hristos. Această definiție a fost dată sub îndrumarea Duhului Sfânt la cel de al patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon (451 d. Hr.). În această definiție este clădită întreaga armură teologică a Bisericii noastre Ortodoxe.

Să sumarizăm: Un Hrisos, două firi: dumnezeiască și omenească. Ca Dumnezeu-Om S-a înălțat la cer. Ca Dumnezeu-Om șade de-a dreapta Tatălui. Ca Dumnezeu-Om va judeca lumea la A Doua Venire. În consecință, firea omenească este acum întronată cu Sfânta Treime. Și nimic nu mai poate acum despărți firea omenească de Dumnezeu. Oricât de mult păcătuim noi ca oameni, oricât de mult ne separăm de Dumnezeu, dacă prin pocăință vrem să ne unim iarăși cu Dumnezeu, putem reuși. Și astfel să devenim dumnezei prin har.

Asfel se încheie prima parte a explicării complete a învățăturii despre îndumnezeire aflată în Ortodoxie. Întreaga învățătură poate fi citită gratis în engleză în cartea Arhimandritului Gheorghe.

La o vreme, avva Sisoe era pe patul de moarte. Frații stăteau în jur și au văzut că fața îi strălucea ca soarele. Le-a zis: – Iată, a sosit avva Antonie!

Și după scurt timp, iar a zis: – Iată, a sosit ceata profeților! Și fața sa iar a strălucit când a zis: – Iată, a sosit ceata apostolilor! Și iarăși fața sa iar a strălucit cu o lumină preastrălucitoare și deodată a părut că vorbește cu cineva. Dar frații nu puteau vedea cu cine.

– Părinte, arată-ne cu cine vorbești.

– Iată, au sosit îngerii să mă ia, iar eu i-am rugat să mă lase aici să mă mai nevoiesc o vreme și să mă pocăiesc.

– N-ai nevoie de pocăință, părinte!

– Fraților, nici n-am început să mă pocăiesc!

Și prin aceste cuvinte, frații au cunoscut că bătrânul era desăvârșit. Și iarăși au văzut fața lui strălucind ca soarele. Și toți cei adunați acolo s-au înfricoșat când a zis: – Priviți, iată, Domnul nostru a sosit! Și a zis: “Aduceți la mine vasul ales, care este în deșert.”

Și imediat avva Sisoe și-a dat duhul și a devenit ca fulgerul, iar o dulce mireasmă a umplut tot locul.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!